Iubită soră I, Ieri, am avut ceva timp pentru meditație, și acum am câteva gânduri pe care doresc să ți le prezint. N-am putut să răspund de îndată la problema cu privire la datoria ta de a călători împreună cu soțul tău. N-am aflat încă rezultatul însoțirii lui de către tine; de aceea n-am putut să vorbesc așa de clar cum aș fi făcut-o, dacă aș fi cunoscut influența pe care ai exercitat-o tu. Eu nu pot da sfat în întuneric. Trebuie să știu că sfatul meu este corect la lumină. Se profită mult de cuvintele mele, de aceea eu trebuie să acționez cu mare atenție. După ce am meditat atentă, căutând să-mi aduc aminte lucrurile care mi-au fost arătate în legătură cu cazul tău, sunt pregătită să-ți scriu.
Din scrisorile pe care mi le-ai scris în legătură cu fratele I, mă tem că ai prejudecăți și ceva gelozie. Sper să fie așa, deși așa arată lucrurile. Tu și soțul tău sunteți foarte sensibili și geloși din fire, și de aceea trebuie să vă păziți în această privință. Noi presimțim că fratele I. nu vede lucrurile în mod clar. Credem că soția lui este departe de a fi corectă și are o mare influență asupra lui; totuși, sperăm că, dacă față de el totul acționează cu înțelepciune, el se va desprinde din cursa lui Satana și va vedea clar toate lucrurile.
Iubită soră, suntem hotărâți să fim nepărtinitori, iar faptele și cuvintele noastre să nu fie cu nici un chip influențate de zvonuri. Noi n-avem favoriți. Fie ca Domnul să ne dea înțelepciune cerească, ca să putem trata problema corect și fără părtinire, și astfel să avem gândul Duhului Său. Nu dorim ca lucrările noastre să fie făcute din egoism. Nu dorim impresii personale. Dacă credem că nu suntem apreciați în mod special, sau dacă vedem ori ne imaginăm că vedem lipsă de atenție pozitivă, dorim spiritul iertător al Stăpânului nostru. Oamenii care au mărturisit a fi urmașii Lui nu L-au primit, pentru că fața Lui era îndreptată hotărât spre Ierusalim, și El n-a dat o indicație specială că avea să rămână cu ei. Ei n-au deschis ușa pentru Oaspetele ceresc, și n-au stăruit de El să rămână la ei, deși au văzut că era obosit datorită călătoriei și că noaptea se apropia. Ei n-au dat nici un semn că Îl doreau într-adevăr pe Isus. Ucenicii știau că Isus avea de gând să rămână acolo, în acea noapte, și au simțit atât de tăioasă lipsa de considerație dată Domnului lor, încât s-au supărat și L-au rugat pe Isus să le arate o indignare cum li se cuvenea și să ceară foc din cer care să-i mistuie pe cei care și-au bătut joc de El în felul acesta. Dar El a mustrat indignarea și zelul lor pentru onoarea Lui și le-a spus că n-a venit să judece, ci să arate îndurare.
Această lecție a Mântuitorului nostru este pentru tine și pentru mine. În inima noastră, nu trebuie să fie nici un resentiment. Când suntem insultați, nu trebuie să răspundem cu insultă. O, gelozie și bănuială rea, cât rău ai făcut! Cum ai schimbat prietenia și iubirea în amărăciune și ură! Trebuie să fim mai puțin mândri, mai puțin sensibili, să avem mai puțină iubire de sine, și să fim morți față de egoism. Interesul nostru trebuie să fie cufundat în Hristos și atunci putem spune: „Trăiesc ... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” (Galateni 2, 20.) Hristos ne-a spus cum să facem ca totul să fie ușor și fericit în trecerea prin viață: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11, 28.29.) Dificultatea cea mai mare este că există atât de puțină blândețe și smerenie, încât jugul roade și sarcina e grea. Când posedăm adevărata blândețe și smerenie suntem atât de pierduți în Hristos, încât neglijarea sau desconsiderările nu le punem la inimă; suntem surzi față de mustrare și orbi față de dispreț și insultă.
Soră I., în timp ce particularitățile cazului tău apar clar în fața mea, văd o obiecțiune serioasă în legătură cu călătoria ta. Tu aștepți simpatie din partea altora, dar nu arăți simpatie în schimb. Tu pui toată greutatea acolo unde te afli, și prea adesea ești servită când cei care își poartă propria povară, și pe a ta de asemenea, nu sunt mai în stare decât tine să facă acest lucru. Tu ești prea neajutorată pentru propriul tău bine, și influența ta nu este aceea care ar trebui să fie, ca soție de pastor. Ai nevoie de mai multă muncă fizică decât aceea pe care o faci; și din ce mi s-a arătat, cred că ar trebui să te angajezi cu mai multă bucurie pe linia sarcinii tale în lucrarea de educare a fiicei tale și aceea de încurajare a plăcerii pentru îndatoririle căminului. Tu n-ai primit, în adolescență, educația pe care ar fi trebuit să o primești în această direcție, și aceasta a făcut ca viața ta să fie mai nefericită decât ar fi fost altfel. ție nu-ți place munca fizică; și când te găsești în călătorie, ocupi locul principal și nu ajuți cu ceea ce poți spre a ușura poverile pe care le produci. Tu nu înțelegi că, adesea, chiar cei care-ți stau la dispoziție nu sunt mai în măsură decât tine să îndeplinească o sarcina în plus. Te sprijini pe alții și lași toată greutatea ta asupra lor. Eu n-am nici o dovadă că Dumnezeu te-a chemat să faci o lucrare specială, călătorind.
Trebuie să obții o educație pe care acum nu o posezi. Cine poate să instruiască copilul atât de bine ca mama? Cine poate să afle atât de bine defectele organismului ei și ale copilului ca mama, în timp ce își îndeplinește îndatoririle care i-au fost atribuite de către cer? Faptul că ție nu-ți place această lucrare nu este o dovadă că aceasta nu este lucrarea pe care Domnul ți-a repartizat-o. Tu n-ai puterea fizică sau mintală să faci din călătorie un scop al tău. Dorești să fii servită, în loc să-i servești tu pe alții. Tu nu ești destul de săritoare spre a compensa sarcina pe care o ai față de soțul tău și față de cei din jurul tău.
Cei care nu-și pot dirija cu înțelepciune propriul lor copil sau copii, nu sunt calificați să activeze cu înțelepciune în problemele bisericii sau să aibă de-a face cu minți rezistente, expuse ispitirilor speciale ale lui Satana. Dacă pot să-și îndeplinească cu bucurie și tragere de inimă partea care li se cere ca părinți, atunci pot să înțeleagă mai bine cum să poarte sarcinile în biserică. Iubită soră, te sfătuiesc să devii o soție devotată soțului tău și să faci pentru el un cămin plăcut. Bizui-te pe propriile tale resurse și înclină-te spre el cu mai puțină greutate. Ridică-te să faci chiar lucrarea pe care dorește Domnul să o faci. Tu ești nerăbdătoare să faci vreo lucrare mare, să îndeplinești o misiune mare, și neglijezi îndatoririle cele mai mici chiar din calea ta, care sunt tot atât de necesare ca și cele mari. Tu treci peste acestea și aspiri la o lucrare mai mare. Lasă ca ambiția ta să fie trezită, ca să fii de folos, ca să fii o muncitoare în lume, în loc să fii o spectatoare.
Iubita mea soră, eu vorbesc deschis; pentru că nu îndrăznesc să vorbesc altfel. Insist pe lângă tine să iei asupra ta poverile vieții, în loc să le eviți. Ajută-l pe soțul tău și te vei ajuta pe tine însăți. Ideile pe care le aveți amândoi despre demnitatea care trebuie păstrată de pastor, nu sunt în concordanță cu exemplul Domnului nostru. Slujitorul lui Hristos trebuie să posede sobrietate, blândețe, iubire, îndelungă răbdare, milă și amabilitate. El trebuie să fie prudent, cu cugetare și conversație aleasă, și comportament nevinovat. Aceasta este demnitatea Evangheliei. Dar dacă un pastor vine într-o familie unde poate să se servească singur, el trebuie să facă acest lucru cu orice preț; și prin exemplul lui, trebuie să încurajeze hărnicia, angajându-se în muncă fizică, dacă nu are o mulțime de alte îndatoriri și poveri. El nu-și va pierde din demnitatea lui și va stabili raporturi mai bune de viață și sănătate, angajându-se în muncă folositoare. Circulația sângelui va fi egalizată mai bine. Munca fizică, o alternativă la cea mintală, va atrage sângele la creier. Este important pentru soțul tău să facă mai multă muncă fizică pentru a ușura creierul. Prin exercițiu fizic, va fi promovată și digestia. Dacă ar putea să-și petreacă o parte din timp, făcând în fiecare zi exercițiu fizic, desigur când nu este reținut de un efort prelungit în timpul adunărilor, ar fi pentru el un avantaj și nu i-ar scădea din demnitatea lui de pastor. Exemplul ar fi în concordanță cu acela al divinului nostru Stăpân.
Noi vă iubim și vă dorim să aveți succes în eforturile voastre, prin care vă străduiți pentru o viață mai bună. Vaporul „Keokuk”, râul Mississippi, 30 septembrie 1869.