Iubite frate K, Câteva lucruri care mă apasă simt că sunt de datoria mea să ți le scriu ție și fratelui L. și-am relatat esențialul problemei; dar, deoarece mintea mea este încă împovărată, am să-ți scriu.
Mi-a fost arătat că la tine, „eu” și „al meu” vin pe primul plan. Tu ai o așa de mare grijă de tine însuți, încât Domnul nu mai are loc să lucreze pentru tine. Tu nu I-ai dat nici o șansă. În mare măsură, El l-a lăsat pe fratele L. și pe tine să lucrați după propria voastră judecată, pentru ca să vă puteți convinge că înțelepciunea voastră este o nebunie. Voi n-ați lucrat pentru interesul văduvei și al orfanului, după cum a poruncit Domnul, în mod special, urmașilor Lui; n-ați făcut nici din cazurile săracilor Domnului propriile voastre cazuri, să arătați un interes special pentru ei, și nici nu v-ați gândit să-L slăviți pe Dumnezeu și să preamăriți Numele Lui; de aceea Domnul ți-a îngăduit, ție și fratelui L., să urmați cursul propriei voastre alegeri. El v-a permis să aveți grijă de voi înșivă. Temelia faptelor voastre a fost propriul vostru interes egoist, și voi veți secera recolta pe care ați semănat-o. Am văzut că într-adevăr veți primi răsplata care, mai devreme sau mai târziu, urmează slujirea propriului vostru interes egoist. „Dă-ți socoteală de isprăvnicia ta.” (Luca 16, 2), trebuie să auziți. Voi sunteți răspunzători față de Dumnezeu pentru lucrarea care v-a fost încredințată, pe care voi ați neglijat-o în mod rușinos, pentru a vă servi pe voi înșivă.
Dacă ați fi căutat să vă arătați că-L aprobați pe Dumnezeu, căutând Împărăția cerurilor și dreptatea lui Hristos, voi ați fi făcut lucrările lui Hristos. Săracii, văduvele și orfanii ar fi făcut să apară la voi cea mai simțitoare milă și simpatie; voi v-ați fi interesat de ei și i-ați fi tratat așa cum ați fi dorit să fie tratată soția voastră și copiii voștri, dacă ar fi fost dependenți și năpăstuiți, lăsați pe mâna unei lumi reci sau a unor pretinși creștini fără inimă și îndurare. Din partea voastră, a fost o neglijență tristă, crudă, nemiloasă față de cei nenorociți. Voi ați slujit propriul vostru interes, fără să țineți seama de nevoia lor cea mai mare cu privire la aceste lucruri.
Am văzut că lucrarea Domnului nu a fost văzută de voi ca fiind mai sacră decât propriile voastre afaceri. Lucrurile veșnice nu au fost deosebite. Domnul a trimis avertizări și mustrări, ca să trezească în voi simțul datoriei, făcându-vă cunoscut ce se așteaptă de la voi, dar voi n-ați ținut seama de aceste avertizări. Nu v-ați dat seama că aveți de-a face cu Dumnezeu. Voi L-ați jefuit pe Dumnezeu și v-ați servit pe voi înșivă.
Sunt mulți care, de bună credință, au trimis bani lucrării, făcând un sacrificiu ca să îi obțină. Unii, atât soții, cât și soțiile, au muncit foarte greu și I-au consacrat Domnului banii obținuți prin muncă grea și cea mai strictă economie și i-au trimis lucrări, pentru ca astfel cauza să înainteze. Văduve sărmane au trimis aproape toată întreținerea lor, încrezându-se că Domnul le va purta de grijă, și banii au fost consacrați cu rugăciuni și lacrimi, totuși trimiși cu bucurie, ele simțind că ajutau la marea lucrare de salvare de suflete. Familii sărace și-au vândut singura lor vacă, renunțând ei și copilașii lor la lapte, simțind că făceau un sacrificiu pentru Dumnezeu. Ei și-au pus banii în lucrare, fiind de bună credință. Egoismul și greșita administrare au dus la risipirea acestor bani. Dumnezeu îi face răspunzători pe cei care i-au mânuit. „Dă-ți socoteală de isprăvnicia ta”(Luca 16, 2) se va auzi în curând. Fie ca Domnul să vă ajute să vă eliberați de orice pată. Battle Creek, Michigan, 17 ianuarie 1870.