Iubită soră M, Cazul tău îmi stăruie în minte și nu pot răbda să nu aștern în scris convingerile mele din cele ce am văzut în legătură cu cazul tău. Sunt încredințată că tu pribegești prin ceață și întuneric. Tu nu vezi lucrurile în adevărata lor lumină. Închizi ochii cu privire la cazul tău, scuzându-te astfel: „Eu n-aș fi făcut cutare sau cutare lucru, dacă n-ar fi fost anumite influențe ale altora, care m-au dus la acel fel de acțiune.”
Găsești continuu greșeala în împrejurări, ceea ce nu este cu nimic mai puțin decât găsirea greșelii în providențe. Cauți continuu pe cineva care să corespundă cu țapul ispășitor, asupra căruia să poți pune vina de a te fi adus în situația de a simți și vorbi nedemn de o creștină. În loc să te dezaprobi doar pe tine pentru defectele tale, tu dezaprobi împrejurările și ocaziile care te-au făcut să dezvolți trăsăturile din caracterul tău, care zăceau adormite sau ascunse în interior, dacă nu se ivea ceva care să le tulbure și să le trezească la viață și la acțiune. Atunci ele au apărut în toată diformitatea și puterea lor.
Tu te înșeli cu ideea că aceste trăsături nu există, până ce nu ești adusă în situații care te fac să acționezi și să vorbești într-un fel care le descoperă tuturor. Nu ești dispusă să vezi și să mărturisești că firea ta pământească, n-a fost încă schimbată și adusă în supunere față de Hristos. Tu n-ai răstignit încă eul.
Uneori, trec zile și săptămâni fără să manifești spiritul eului pe care eu l-am numit nerăbdare și un spirit dictatorial, o dorință de a stăpâni asupra soțului tău. Plăcerea ta de a-i conduce și de a-i aduce și pe alții la ideile tale aproape că te-a ruinat pe tine însăți și pe el. Îți place să comanzi și să dictezi altora. Îți place ca ei să simtă și să vadă că tu ai cea mai bună lumină și că ești condusă în mod deosebit de Dumnezeu. Dacă ei nu văd acest lucru, începi să bănuiești; să devii geloasă, să simți un spirit de neliniște; ești nemulțumită și extrem de nefericită.
Nimic nu trezește trăsăturile rele din caracterul tău ca discuția despre înțelepciunea și judecata ta în exercitarea autorității tale. Puternicul tău spirit arogant, care părea adormit, este trezit în cea mai deplină putere a lui. Atunci el stăpânește eul și nu mai ești condusă de rațiune obiectivă și judecată calmă, așa cum este o persoană normală. Eul se luptă pentru stăpânire cu toată puterea lui și va lua cea mai fermă hotărâre să te țină în captivitate. După ce accesul tău de nebunie a trecut, atunci poți suporta ca purtarea ta să fie pusă la îndoială. Dar ești gata să te îndreptățești sub pretext că ești așa de sensibilă; simți așa de profund, suferi așa de mult. Am văzut că toate acestea nu te vor scuza în fața lui Dumnezeu. Tu confunzi mândria cu sensibilitatea. Eul este la putere. Când eul este răstignit, atunci această sensibilitate sau mândrie va muri; până atunci nu ești o creștină. A fi o creștină înseamnă a fi asemenea lui Hristos, să posezi umilință, blândețe și un duh liniștit, care va suporta contrazicerea fără să te înfurii. Dacă învelitoarea înșelătoare, care te înfășoară, ar putea fi ruptă în două, în așa fel încât să te poți vedea pe tine așa cum te vede Dumnezeu, n-ai mai căuta să te îndreptățești, ci ai cădea cu totul zdrobită la picioarele lui Hristos, Singurul care poate îndepărta defectele din caracterul tău și apoi să te panseze.