Nu poate exista o influență mai dăunătoare la adunarea de tabără sau la oricare altă adunare pentru închinăciune religioasă, ca multa sporovăială și conversație ușuratică. Adesea, bărbați și femei se adună în grupe și se angajează în conversație despre subiectele obișnuite care n-au nici o legătură cu adunarea. Unii au adus fermele lor cu ei, alții au adus casele lor, și-și fac planuri pentru clădire. Unii disecă caracterele altora și n-au timp sau dispoziție să-și cerceteze propriile lor inimi, spre a descoperi defectele din propriul lor caracter, ca să-și poată îndrepta relele și să desăvârșească sfințirea în temere de Dumnezeu. Dacă toți cei care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos ar folosi timpul în afara adunării, discutând despre adevăr, stăruind asupra speranței creștinului, cercetându-și propriile lor inimi, și, în rugăciune sinceră înaintea lui Dumnezeu, ar pleda pentru binecuvântarea Sa, ar fi adusă la îndeplinire o lucrare mult mai mare decât am văzut până acum. Necredincioșii, care îi acuză în mod fals pe cei ce cred adevărul, ar fi convinși din cauza „bunei voastre purtări în Hristos.” (1 Petru 3, 16.) Cuvintele și faptele voastre sunt roadele pe care le aducem: „așa că după roadele lor îi veți cunoaște.” (Matei 7, 20.)
Dumnezeu a dat instrucțiuni israeliților să se adune înaintea Lui și a fixat perioade și locuri pe care avea să le aleagă El; ei trebuie să păzească zile speciale, în care nu trebuia făcută muncă nenecesară, ci timpul trebuia să fie devotat pentru a medita asupra binecuvântărilor revărsate de Dumnezeu asupra lor. La aceste ocazii speciale, roaba și robul, străinul, orfanul și văduva erau îndrumați să se bucure, pentru că Dumnezeu i-a scos, prin puterea Lui cea minunată, din legătura robiei la bucuria libertății. și lor li s-a poruncit să nu apară înaintea Domnului cu mâna goală. Trebuia să aducă semne ale recunoștinței lor față de Dumnezeu pentru îndurările și binecuvântările Lui, revărsate continuu asupra lor; trebuia să aducă Domnului daruri, jertfe de bună voie, jertfe de mulțumire, după cum i-a binecuvântat El. Jertfele acestea erau variate, după prețuirea pe care o acordau donatorii binecuvântărilor de care au avut prilejul să se bucure. În felul acesta, caracterele oamenilor erau clar expuse. Cei care acordau o înaltă prețuire binecuvântărilor pe care le-a revărsat Dumnezeu asupra lor aduceau jertfe după cum apreciau ei aceste binecuvântări. Cei ale căror puteri morale erau amorțite și amețite de egoism și iubire idolatră a favorurilor primite, în loc să fie inspirați de iubire înfocată pentru darnicul lor Binefăcător, aduceau jertfe sărace. În felul acesta, se descopereau inimile lor.
În afară de aceste zile de sărbători religioase, de bucurie și veselie, națiunea iudaică trebuia să comemoreze Paștele în fiecare an. Domnul S-a legat solemn că, dacă vor fi credincioși în păzirea poruncilor Lui, îi va binecuvânta în toată înmulțirea lor și în tot lucrul mâinilor lor.
Dumnezeu nu cere mai puțin poporului Său din aceste zile de pe urmă, ca sacrificii și jertfe, decât a cerut națiunii iudaice. Cei pe care i-a binecuvântat El cu stare materială bună, și chiar văduva și orfanul, nu trebuie să neglijeze binecuvântările Sale. În mod deosebit, cei pe care i-a făcut să prospere trebuia să-I predea lucrurile care sunt ale Sale. Ei trebuie să apară înaintea Lui cu un duh de jertfire de sine și să aducă jertfele lor conform cu binecuvântările pe care El le-a revărsat asupra lor. Dar mulți din cei pe care Dumnezeu îi face să prospere manifestă nerecunoștință josnică față de El. Dacă binecuvântările Lui rămân asupra lor și dacă El le mărește averea, ei fac din aceste daruri funii spre a-i lega de iubirea lor pentru avere; ei permit ca ocupațiile lumești să ia în stăpânire afecțiunile lor și întreaga lor ființă, și să neglijeze devoțiunea și privilegiile religioase. Nu-și pot permite să părăsească grijile ocupației lor și să vină înaintea lui Dumnezeu nici măcar o dată pe an. Ei schimbă binecuvântările lor în blestem și slujesc propriilor lor interese vremelnice, cu neglijarea cerințelor lui Dumnezeu.
Oameni care posedă mulți bani rămân acasă an de an, absorbiți de grijile și interesele lor lumești și simțind că nu își pot permite să facă micul sacrificiu de a participa la adunările anuale de închinare la Dumnezeu. El le-a binecuvântat coșnița și postava, i-a înconjurat cu binecuvântările Sale, totuși ei au reținut de la El micile jertfe pe care Domnul le-a cerut de la ei. Le place să se slujească pe ei înșiși. Sufletele lor vor fi ca deșertul neîmprospătat, fără rouă sau ploaia cerului. Domnul le-a adus prețioasa binecuvântare a harului Său. El i-a eliberat de robia păcatului și de sclavia erorii și a descoperit înțelegerii lor întunecate măreața lumină a adevărului prezent. și aceste dovezi ale iubirii și îndurării lui Dumnezeu să nu reclame nici o recunoștință în schimb? Cei care mărturisesc a crede că sfârșitul tuturor lucrurilor este la uși, vor fi ei orbi față de propriul lor interes spiritual și vor trăi ei numai pentru această lume și pentru această viață? Se așteaptă ei ca interesul lor veșnic să-și poarte el însuși de grijă? Nu va veni tărie spirituală fără un efort și din partea lor.
Mulți din cei care mărturisesc că așteaptă revenirea Domnului nostru sunt neliniștiți, căutători de câștig lumesc. Ei sunt orbi față de interesul lor veșnic. Muncesc pentru ceea ce nu satură. Își cheltuiesc banii pentru ceea ce nu este pâine. Ei se străduiesc să se mulțumească cu bogățiile pe care le-au strâns pe pământ, dar care trebuie să piară. și neglijează să se pregătească pentru veșnicie, care ar trebui să fie singura muncă adevărată din viață.
Toți cei cărora le stă în putință, trebuie să participe la aceste adunări anuale. Toți ar trebui să simtă că Dumnezeu le cere acest lucru. Dacă nu se folosesc de privilegiul pe care l-a prevăzut El, pentru ca ei să poată ajunge puternici în Domnul și în puterea harului Său, vor deveni din ce în ce mai slabi, vor avea o dorință din ce în ce mai mică spre a-I consacra totul lui Dumnezeu. Veniți, frați și surori, la aceste adunări sfinte, să-L aflați pe Isus. El va veni la sărbătoare, va fi prezent și va face pentru voi ceea ce voi aveți cea mai mare nevoie să fie făcut. Gospodăriile voastre nu trebuie considerate de mai mare valoare decât interesele mai înalte ale sufletului. Toate comorile pe care le posedați, oricât de valoroase ar fi, nu vor fi destul de bogate să vă cumpere pace și speranță, care reprezintă un câștig nemărginit, dacă acestea vă costă tot ce aveți și muncile și suferințele unei vieți întregi. Un simțământ clar și puternic despre lucrurile veșnice și o inimă dispusă să predea totul lui Hristos sunt binecuvântări de mai mare valoare decât bogățiile, plăcerile și slava acestei lumi.
Adunările de tabără sunt importante. Ele costă ceva. Slujitorii lui Dumnezeu își epuizează viața pentru a ajuta poporul, când mulți dintre ei par ca și cum nu ar avea nevoie de nici un ajutor. De teamă să nu piardă puțin din câștigul acestei lumi, unii lasă ca aceste prețioase privilegii să vină și să treacă, ca și cum ele ar fi de mică importanță. Toți cei care mărturisesc a crede adevărul, să respecte fiecare privilegiu pe care li-l oferă Dumnezeu pentru a obține o perspectivă mai clară asupra adevărului, a cerințelor Sale și a necesarei pregătiri pentru revenirea Lui. Ceea ce cere Dumnezeu este o încredere deplină în El, calmă și bucuroasă.
Nu trebuie să vă consumați cu griji și sarcini grele, inutile. Faceți lucrul zilei, îndeplinind cu credincioșie lucrarea pe care v-a repartizat-o providența lui Dumnezeu, și El vă va purta de grijă. Isus va adânci și va lărgi binecuvântările voastre. Voi trebuie să faceți eforturi, dacă doriți ca, în cele din urmă, să aveți mântuirea. Veniți la aceste adunări pregătiți să lucrați. Lăsați grijile căminului vostru și veniți să-L aflați pe Isus, și El va fi găsit de voi. Veniți cu darurile voastre, precum v-a binecuvântat Dumnezeu. Arătați-vă recunoștința față de Creatorul vostru, Dătătorul tuturor bunurilor, printr-un dar benevol. Nici unul dintre cei care sunt în stare să nu vină cu mâna goală. „Aduceți însă la casa visteriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu voi deschide zăgazurile cerurilor, și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.” (Maleahi 3, 10.)
Scopul adunărilor de tabără este să îi facă pe toți să se desfacă de grijile ocupației și de poveri, și să devoteze câteva zile exclusiv pentru a-L căuta pe Domnul. Noi trebuie să ocupăm timpul cu examinare de sine, amănunțită cercetare a inimi, mărturisire de pocăință de păcate și reînnoirea legământului nostru față de Cel Prea Înalt. Dacă cineva vine la aceste adunări pentru scopuri mai puțin merituoase, noi sperăm că adunările să fie de așa manieră, încât să aducă mintea lor la obiectivele cele cuvenite.
Unii sunt suferinzi datorită muncii în plus, privind pregătirea pentru adunarea de tabără. Aceștia sunt oameni cu suflet generos, care doresc ca nimic să nu fie făcut cu zgârcenie. Ei fac provizii mari și sunt complet obosiți când vin la adunare. De îndată ce sunt eliberați de presiunea muncii, natura epuizată îi face să simtă că s-a abuzat de ea. Unele dintre aceste persoane poate că n-au mai luat parte niciodată la o adunare de tabără și nu știu ce pregătiri li se cere să facă. Ei pierd unele dintre prețioasele adunări la care și-au propus să participe. Ei bine, aceștia greșesc, făcând o pregătire așa de mare. Nimic nu trebuie luat pentru adunarea de tabără, cu excepția celor mai sănătoase produse, pregătite simplu, fără nici un fel de condimente și grăsime.
Eu sunt convinsă că nimeni nu trebuie să se îmbolnăvească, pregătindu-se pentru adunarea de tabără, dacă respectă legile sănătății în pregătirea mâncării. Dacă nu fac prăjituri și plăcinte, ci coc pâine simplă de graham și se întrețin cu fructe, conservate sau uscate, nu e cazul ca ei să se îmbolnăvească, pregătindu-se pentru adunare, și nu e cazul să fie bolnavi în timp ce se află la adunare. Nimeni să nu fie pe tot parcursul adunării fără ceva hrană caldă. Întotdeauna se găsesc la fața locului mașini de gătit, unde se poate obține așa ceva.
Frații și surorile nu trebuie să se îmbolnăvească în tabără. Dacă se îmbracă potrivit cu timpul dimineții și al serii și au grijă să schimbe îmbrăcămintea după cum se schimbă vremea, ca astfel să se păstreze cum trebuie circulația sângelui, și dacă păstrează o strictă regularitate în privința somnului și a mâncării simple, neluând nimic între mese, ei n-au de ce să se îmbolnăvească. Ei se pot simți bine în timpul adunării, mintea lor poate fi clară și să-și păstreze adevărul, și se pot întoarce la casele lor reîmprospătați la trup și suflet. Cei care s-au angajat în muncă grea zi de zi, acum își încetează lucrul; de aceea, ei nu trebuie să mănânce. Dacă mănâncă atât cât obișnuiesc în mod normal, stomacul lor va fi supraîncărcat. Noi dorim să avem mai ales puterea creierului viguroasă, la aceste adunări, și în cea mai bună stare de sănătate pentru a putea auzi adevărul, a-l aprecia și a-l reține, ca toți să-l poată practica după ce se întorc de la adunare. Dacă stomacul este împovărat cu prea multă hrană, chiar de un fel simplu, forța creierului este solicitată să ajute organele digestive. Asupra creierului apare o stare de amorțeală. Este aproape imposibil să ții ochii deschiși. Tocmai adevărurile care ar fi trebuit să fie auzite, înțelese și practicate, sunt complet pierdute prin indispoziție sau pentru că creierul este aproape paralizat, ca urmare a cantității de hrană mâncată.
I-aș sfătui pe toți să ia ceva cald în stomac, cel puțin în fiecare dimineață. Aceasta o puteți face fără prea multă muncă. Puteți face crupe de graham. Dacă făina de graham este de calitate inferioară, cerneți-o, și, când mâncarea de crupe este aproape fierbinte, adăugați lapte. Aceasta va fi cea mai sănătoasă și cea mai gustoasă mâncare pentru campament. și dacă pâinea voastră este prea uscată, fărâmați-o în mâncarea de crupe și astfel ea va fi plăcută. Eu nu sunt de acord să se mănânce multă hrană rece pentru motivul că organismul consumă energie spre a încălzi hrana până ce aceasta ajunge la aceeași temperatură ca cea a stomacului, înainte să poate fi adusă la îndeplinire lucrarea de digestie. O altă mâncare simplă, dar sănătoasă, este dovleacul fiert sau copt. Diluați o parte din el cu apă, adăugați lapte sau smântână, și faceți o ciorbă; pâinea poate fi folosită ca și în mâncarea de crupe de graham.
Eu sunt mulțumită să văd progresul pe care l-au făcut mulți în reforma sanitară, totuși regret că atât de mulți au rămas în urmă. Dacă se îmbolnăvește cineva aici, trebuie să vadă care este cauza și să noteze cazul. Nu sunt dispusă ca reputația adunărilor noastre de tabără să sufere, spunându-se că oamenii suferă din cauza lor. Dacă se procedează cum se cuvine, aceste importante adunări pot fi făcute o binecuvântare atât pentru sănătatea trupească, cât și pentru sănătatea sufletului.