În seara de 30 aprilie 1871, m-am retras pentru odihnă, fiind foarte deprimată sufletește. Timp de trei luni, am fost foarte descurajată. Cu duhul chinuit, m-am rugat adesea pentru ușurare. Am implorat ajutor și putere de la Dumnezeu, ca să mă pot ridica mai presus de grelele descurajări care îmi paralizau credința și speranța și mă făceau incapabilă pentru a fi de folos. În acea noapte, am avut un vis care a făcut o impresie foarte fericită asupra minții mele. Am visat că luam parte la o adunare importantă, la care era adunată o asistență mare. Mulți erau plecați înaintea lui Dumnezeu în rugăciune serioasă și păreau împovărați. Ei cereau mereu de la Domnul lumină specială. Unii păreau a fi într-un chin sufletesc, simțămintele lor erau puternice și, cu lacrimi, strigau tare după ajutor și lumină. Frații noștri cei mai de seamă erau angajați în această scenă impresionantă. Fratele A. era prosternat pe dușumea, într-o vădită întristare profundă. Soția lui se afla în mijlocul unui grup de disprețuitori indiferenți. Arăta ca și cum dorea ca toți să înțeleagă că ea îi disprețuia pe cei care se umileau în felul acesta.
Am visat că Duhul Domnului a venit asupra mea și m-am ridicat în mijlocul strigătelor și rugăciunilor, și am zis: Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea. Mă simt îndemnată să vă spun că trebuie să începeți să lucrați în mod individual pentru voi înșivă. Voi priviți la Dumnezeu și vreți ca El să facă lucrarea pentru voi, lucrare pe care El a lăsat-o să o faceți voi. Dacă veți face lucrarea pentru voi înșivă, lucrare pe care știți că trebuie să o faceți, atunci Dumnezeu vă va ajuta când veți avea nevoie de ajutor. Voi ați lăsat nefăcute tocmai lucrurile pe care Dumnezeu le-a lăsat pe seama voastră să le faceți. Cereți ca Dumnezeu să facă lucrarea voastră. Dacă ați fi urmat după lumina pe care v-a dat-o, atunci El ar fi lăsat să strălucească și mai multă lumină asupra voastră; dar în timp ce neglijați sfaturile, avertizările și mustrările care v-au fost date, cum puteți aștepta ca Dumnezeu să vă dea mai multă lumină și binecuvântări, ca să le neglijați și să le disprețuiți? Dumnezeu nu este ca omul; El nu vrea să se glumească cu El.
Am luat Biblia cea prețioasă și am încadrat-o cu mai multe Mărturii pentru Comunitate, date pentru poporul lui Dumnezeu. Iată, am spus, cazurile în care aproape toți sunt cuprinși. Sunt scoase în evidență păcatele care trebuie evitate. Sfatul pe care-l doresc ei poate fi găsit aici, dat pentru alte cazuri în situație asemănătoare cu a lor. Lui Dumnezeu I-a plăcut să vă dea învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă. Dar nu sunt mulți dintre voi care știu ce conțin Mărturiile. Voi nu sunteți familiarizați cu Scripturile. Dacă ați fi făcut din Cuvântul Lui Dumnezeu studiul vostru, cu dorința de a ajunge la standardul Bibliei și a obține desăvârșirea creștină, n-ați fi avut nevoie de Mărturii. Numai din cauză că ați neglijat să faceți cunoștință cu Cartea inspirată de Dumnezeu, El a încercat să ajungă la voi prin mărturii simple și directe, care vă atrag atenția la cuvintele inspirate, de care voi ați neglijat să ascultați, și care vă îndeamnă să vă schimbați viața în concordanță cu învățăturile Lui curate și înalte.
Domnul are de gând să vă avertizeze, să vă mustre, să vă sfătuiască prin mărturiile date, și să întipărească în mintea voastră importanța adevărului din Cuvântul Său. Mărturiile scrise nu sunt pentru a da o lumină nouă, ci pentru a întipări în mod viu în inimă adevărurile inspirației descoperite deja. Datoria omului față de Dumnezeu și față de semenul său este arătată în mod deosebit în Cuvântul lui Dumnezeu; dar puțini dintre voi sunt ascultători de lumina dată. Nu este admisă o „lumină nouă” ci, prin Mărturii, Dumnezeu a simplificat marile adevăruri date deja, iar pe calea aleasă de El le-a adus în fața poporului spre a-l trezi și a le întipări în minte, ca toți să fie lăsați fără scuză.
Mândria, iubirea de sine, egoismul, ura, invidia și gelozia au întunecat puterile perceptive, și adevărul, care v-ar fi făcut înțelepți spre mântuire, și-a pierdut puterea de a încânta și a stăpâni mintea. Tocmai principiile esențiale ale evlaviei nu sunt înțelese, pentru că nu există foame și sete pentru cunoașterea Bibliei, curăție de inimă și sfințirea vieții. Mărturiile nu sunt pentru a deprecia Cuvântul lui Dumnezeu, ci pentru a-l înălța și a atrage mintea spre el, pentru ca simplitatea frumoasă a adevărului să se poată întipări tuturor.
Am spus în continuare: După cum Cuvântul lui Dumnezeu este încercuit în aceste scoarțe ale cărții, tot așa Dumnezeu v-a încercuit pe voi cu mustrări, sfaturi, avertizări și încurajări. Aici plângeți înaintea lui Dumnezeu, în chinul sufletelor, după mai multă lumină. Sunt împuternicită de Dumnezeu să vă spun că o altă rază de lumină nu va străluci prin Mărturii, pe calea voastră, până nu veți folosi practic lumina dată deja. Domnul v-a încercuit cu lumină, dar voi n-ați apreciat-o; ați călcat-o în picioare. În timp ce unii au disprețuit lumina, alții au neglijat-o sau au urmat-o doar cu indiferență. Câțiva și-au pus la inimă să asculte de lumina pe care Dumnezeu a avut plăcere să le-o dea.
Unii dintre cei care au primit avertismentele speciale prin mărturii, au uitat, în câteva săptămâni, mustrarea care le-a fost dată. Pentru unii, mărturiile au fost repetate de mai multe ori, dar ei nu le-au socotit ca fiind de o importanță suficientă spre a ține seama de ele, cu atenție. Ele au fost pentru ei ca niște povești fără temei. Dacă ar fi luat seamă la lumina dată, ar fi evitat pierderi și necazuri pe care le socotesc că sunt aspre și severe. Ei n-au decât să se critice pe ei înșiși. Au pus pe gâtul lor un jug pe care îl găsesc greu de purtat. Acesta nu este jugul pe care l-a pus Hristos asupra lor. Purtarea de grijă și iubirea lui Dumnezeu au fost exercitate față de ei în favoarea lor; dar sufletul lor egoist, rău și necredincios, nu a putut discerne bunătatea și îndurarea Lui. Ei aleargă înainte, în propria lor înțelepciune, până când, copleșiți de necazuri și învălmășiți în încurcătură, sunt prinși în cursă de Satana. Când adunați razele de lumină pe care le-a dat Dumnezeu în trecut, atunci El va da o lumină în creștere.
L-am îndrumat la vechiul Israel. Dumnezeu le-a dat Legea Sa, dar ei n-au vrut să asculte de ea. Apoi, le-a dat ceremonii și instrucțiuni, pentru ca, prin îndeplinirea acestora, Dumnezeu să poată fi păstrat în amintire. Erau atât de predispuși să-L uite, pe El și cerințele Lui asupra lor, încât a fost necesar ca mintea lor să fie continuu stimulată spre a înțelege datoria de a asculta și de a-L onora pe Creatorul lor. Dacă ar fi fost ascultători și le-ar fi plăcut să păzească poruncile lui Dumnezeu, mulțimea de ceremonii și instrucțiuni n-ar mai fi fost necesare.
Dacă poporul care mărturisește acum că este comoara deosebită a lui Dumnezeu ar asculta de cerințele Sale, așa cum sunt specificate în Cuvântul Lui, n-ar mai fi fost date mărturii speciale pentru a-i trezi la datorie și a le imprima păcătoșenia și pericolul de a neglija ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Conștiințele au fost adormite, pentru că lumina a fost înlăturată, neglijată și disprețuită. și Dumnezeu va îndepărta mărturiile acestea de la popor, îl va lipsi de putere și-l va umili.
Am visat că, în timp ce vorbeam, puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea în maniera cea mai remarcabilă, și am fost deposedată de toată puterea, totuși n-am avut nici o vedenie. Am crezut că soțul meu stătea în fața poporului și a exclamat: „Aceasta este puterea minunată a lui Dumnezeu. El a făcut mărturiile mijloace puternice spre a se ajunge la suflete, și El va lucra și mai puternic prin ele decât a făcut până acum. Cine vrea să fie de partea Domnului?”
Am visat că, imediat, o mare parte dintre ei au sărit în picioare și au răspuns chemării. Alții stăteau tăcuți, unii au manifestat dispreț și derâdere, și câțiva păreau complet impasibili. Unul s-a ridicat alături de mine și a spus: „Dumnezeu te-a ridicat și ți-a dat cuvinte să vorbești poporului și să ajungi la inimi, cum El n-a mai dat nimănui altcuiva. El a formulat mărturii care să vină în întâmpinarea cazurilor care au nevoie de ajutor. Tu trebuie să fii impasibilă față de dispreț, derâdere, mustrare și critică. Pentru ca să fii unealta specială a lui Dumnezeu, tu nu trebuie să te sprijini de nimeni, ci să atârni numai de El, și, ca vița agățată, lasă cârceii tăi să se încolăcească în jurul Lui. El va face din tine o unealtă prin care să comunice poporului lumina Lui. Zilnic, trebuie să aduni putere de la Dumnezeu, pentru ca să fii întărită, iar mediul tău înconjurător să nu poată eclipsa sau întuneca lumina pe care El a îngăduit să strălucească asupra poporului, prin tine. ținta specială a lui Satana este aceea de a împiedica să vină aceasta lumină la poporul lui Dumnezeu, care are atât de mare nevoie de ea, în mijlocul pericolelor acestor zile de pe urmă.
Succesul tău se află în simplitatea ta. De îndată ce te depărtezi de aceasta și-ți formulezi mărturia spre a veni în întâmpinarea cuiva, puterea ta a dispărut. În acest veac, aproape orice are o aparență înșelătoare și ireală. Lumea este plină de mărturii date spre a încânta pentru un moment, și pentru a înălța eul. Mărturia ta are un caracter diferit. Ea se coboară la amănuntele cele mici ale vieții, menținându-i pe cei slabi în credință să nu moară, și întipărește asupra credincioșilor necesitatea de a străluci ca lumini în lume.
Dumnezeu ți-a dat mărturia, pentru ca să prezinți înaintea celui abătut și a păcătosului adevărata lui stare și pierderea imensă suferită de el prin continuarea vieții de păcat. Dumnezeu a imprimat aceasta asupra ta, dezvăluind înaintea ta o viziune cum n-a mai făcut nici unuia care se află acum în viață, și, după lumina pe care El ți-a dat-o, vei fi responsabilă față de El. «Nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, — zice Domnul oștirilor» (Zaharia 4, 6) Înalță-ți glasul ca o trâmbiță, și arată poporului Meu nelegiuirile lui, și casei lui Israel păcatele ei.”
Visul acesta a avut o influență puternică asupra mea. Când m-am trezit, deprimarea mea dispăruse, spiritul meu era bucuros și am dobândit o mare pace. Infirmitățile care m-au făcut incapabilă de muncă au fost îndepărtate, și am căpătat o putere și o vigoare față de care am fost o străină timp de luni de zile. Mie mi s-a părut că îngerii lui Dumnezeu au fost însărcinați să-mi aducă o ușurare. O recunoștință negrăită mi-a umplut inima pentru această schimbare mare, de la deznădejde la lumină și fericire. știam că ajutorul a venit de la Dumnezeu. Manifestarea aceasta mi-a apărut ca o minune a îndurării lui Dumnezeu și eu nu vreau să fiu nerecunoscătoare pentru bunătatea Lui iubitoare.