Iubite frate B, De două ori am început o mărturie pentru tine, dar din lipsă de timp n-am fost în stare să o completez. Nu trebuie să o mai amân, pentru că sunt dureros de împovărată de cazul tău. Am scris o mărturie pentru câțiva dintre pastori și, deoarece cazul lor îmi revine în minte, înțeleg întru totul că situația lor este de plâns. Cazul tău nu face excepție. Iubirea de câștig, iubirea de bani, devine principală la mulți dintre pastorii noștri, care mărturisesc a fi reprezentanți ai lui Hristos. Exemplul acestora devine de așa natură că poporul se descurajează.
Unii dintre pastorii noștri stau direct în calea înaintării lucrării lui Dumnezeu, și poporul care privește la ei, ca la niște exemple este abătut de la Dumnezeu. Cam acum doi ani, eu am arătat primejdiile pastorilor noștri și rezultatele umblării lor asupra cauzei lui Dumnezeu. Eu am vorbit în termeni generali despre aceste lucruri, dar cei mai vinovați sunt ultimii care să aplice mărturiile la ei înșiși. Unii sunt atât de orbiți de propriul lor interes egoist, încât pierd din vedere caracterul înalt al lucrării lui Dumnezeu.
Frate B., viața ta a fost aproape un eșec. Tu aveai talentele influenței, dar nu le-ai îmbunătățit cu cel mai bun efect. În familia ta n-ai reușit; ai lăsat lucrurile în dezordine și aceleași lipsuri se simt și în comunitate. Domnul ți-a dat lumină cu privire la neglijarea datoriei tale în familie și calea pe care ar trebui să o urmezi pentru a răscumpăra trecutul. Deficiențele ți-au fost arătate, dar tu n-ai simțit păcătoșenia de a-i duce pe copii în lumea viitoare, fără educație adecvată. Tu le-ai scuzat greșelile, păcatele și umblarea lor capricioasă și nesănătoasă, și te-ai mângâiat cu ideea că, încetul cu încetul, se vor îndrepta.
Eli reprezintă exact cazul tău. Ocazional, i-ai mustrat pe copiii tăi, spunând: De ce faceți atâta rău? Dar nu ți-ai exercitat autoritatea de tată, ca preot al familiei, să poruncești și să faci astfel încât cuvintele tale să fie lege în familie. Toleranța ta și a soției tale față de copiii voștri v-a făcut să neglijați datoria solemnă care vă revine ca părinți.
Frate B., asupra ta apasă o dublă obligație; ca slujitor al lui Dumnezeu, trebuie să conduci bine propria ta casă și să-i aduci pe copiii tăi la supunere. Tu ai fost mulțumit cu talentul lor și le-ai scuzat greșelile. Păcatul din ei n-a apărut prea păcătos. Tu L-ai nemulțumit pe Dumnezeu și aproape că ți-ai ruinat copiii prin neglijarea datoriei tale și ai continuat această neglijență după ce Domnul te mustrase și te sfătuise. Răul făcut cauzei lui Dumnezeu de influența familiei tale în diferitele locuri pe unde ai locuit este mai mare decât binele pe care l-ai îndeplinit. Tu ai fost orbit și înșelat de Satana în ce privește familia ta. Tu și soția ta ați făcut din copii egalii voștri. Ei au făcut ce le-a plăcut. Aceasta a fost pentru tine un cusur regretabil în lucrarea ta, ca slujbaș al lui Hristos, și neglijarea sarcinii tale de a-i aduce la supunere pe copiii tăi a dus la un rău și mai mare, care amenință să nimicească folosirea ta. Tu nu slujeai cauzei lui Dumnezeu, ci te slujeai mai mult pe tine însuți. Cauza lui Dumnezeu lâncezea; tu îți imaginai și făceai planuri cum să te avantajezi pe tine, iar suflete se pierdeau din cauza neglijării datoriei tale. Dacă în timpul slujirii tale ai fi luat o poziție de a clădi această lucrare, dacă ai fi dat un exemplu pentru slujirea cauzei lui Dumnezeu, fără a ține seama de propriul tău interes, și dacă ai fi ajuns epuizat prin devotamentul față de ea, umblarea ta ar fi fost mai scuzabilă, deși chiar și atunci ea n-ar fi fost aprobată de Dumnezeu. Dar când lipsurile tale au fost atât de evidente în unele lucruri, și cauza lui Dumnezeu a suferit atât de mult din cauza exemplului pe care l-ai dat prin neglijența de a-ți face datoria în familia ta, în fața lui Dumnezeu, aceasta este dureros pentru tine, ca pe față să slujești cauza, și totuși să faci din interesele tale egoiste țelul principal.
În munca ta, ai trezit adesea interes și, tocmai în punctul când lucrarea putea să aibă cel mai mare avantaj, ai permis ca interesele căminului tău să te atragă de la lucrarea lui Dumnezeu. În multe cazuri, tu n-ai stăruit să-ți continui eforturile până aveai să fii mulțumit că toți s-au hotărât pentru sau împotriva adevărului. Nu este o tactică înțeleaptă să începi o luptă împotriva puterii lui Satana și să părăsești fără glorie terenul în toiul luptei, dând astfel dușmanului ocazia de a-i lega și mai sigur pe cei care erau pe punctul de a-i părăsi rândurile, ca să ocupe poziția lor de partea lui Hristos. Interesul acela, o dată întrerupt, nu mai poate fi niciodată trezit din nou. Poate că la câțiva se mai poate ajunge, dar marea majoritate nu mai poate fi niciodată afectată și nici inima lor înduioșată prin prezentarea adevărului.
Pastorul C. și-a pierdut influența și puterea adevărului, angajându-se în speculații, și aceasta în dezacord cu frații lui. Aceasta a fost deosebit de neplăcut pentru Dumnezeu la un slujitor al lui Hristos. Dar și tu ai făcut același lucru. Ai făcut din umblarea pastorului C. o scuză pentru iubirea ta față de negustorie. Tu ți-ai îndreptățit calea de a te avantaja din cauza altor pastori care au urmat aceeași cale. Ceilalți pastori nu sunt criterii pentru tine. Dacă ei au o influență rea, și se lipsesc de aprobarea lui Dumnezeu și de încrederea fraților lor, calea lor trebuie evitată. Exemplul tău este Hristos și n-ai nici o scuză să iei ca pildă umblarea oamenilor greșiți, dacă viața lor nu este conformă cu viața lui Hristos. Influența ta va fi mortală pentru cauza lui Dumnezeu, dacă continui să mergi pe aceeași cale pe care ai mers în ultimii câțiva ani. Negustoria ta și adunarea de mijloace de la frații tăi, pe care nu le-ai câștigat prin muncă, este un mare păcat înaintea lui Dumnezeu.
Unii s-au lipsit într-adevăr de mijloacele necesare pentru confortul familiilor lor, iar unii chiar și de cele necesare vieții, ca să te ajute pe tine, și tu le-ai primit. Pavel scrie fraților lui din Filipi: „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus.”(Filipeni 2, 5.) „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.” (Filipeni 2, 4.) El scrie și fraților lui din Corint: „Nimeni să nu-și caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.” (1 Corinteni 10, 24.) și apoi spune cu tristețe: „Ce-i drept, toți umblă după foloasele lor, și nu după ale lui Hristos.”(Filipeni 2, 21.)
Spiritul pe care îl cultivi, de a căuta după interesul tău egoist, crește în tine și conversația ta este amestecată cu lăcomie. Pavel îi îndeamnă pe frații lor evrei: „Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El Însuși a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi».” (Evrei 13, 5.) Tu ai sacrificat reputația și influența ta unui spirit avar. Cauza prețioasă a lui Dumnezeu este făcută de rușine datorită acestui spirit care a pus stăpânire pe pastorii ei. Tu ești orb și nu vezi cât de insultătoare sunt aceste lucruri pentru Dumnezeu. Dacă te-ai hotărât să intri în afaceri și să obții de la această lume tot ce poate să-ți dea, fă așa; dar n-o face sub masca de a-L predica pe Hristos. Timpul tău ori este consacrat cauzei lui Dumnezeu, ori nu este. Pentru tine a primat interesul propriu. Timpul pe care ar fi trebuit să-l consacri cauzei lui Dumnezeu este prea mult devotat intereselor tale personale, și tu primești din vistieria lui Dumnezeu bani pe care nu i-ai câștigat prin muncă. Ești dispus să primești bani de la cei care nu sunt așa de înstăriți ca tine. Tu nu ții seama de situația lor și nu ai în inimă simpatie și compasiune pentru ei. Nu cercetezi îndeaproape să vezi dacă cei care te ajută își pot permite să facă astfel. Adesea, ar fi mai potrivit să-i ajuți tu pe cei de la care primești ajutor. Înainte ca lucrarea lui Dumnezeu să progreseze în mâinile tale, trebuie să fii un om transformat. Căminul și grijile gospodăriei tale ți-au ocupat mintea. Tu nu te-ai predat lucrării. Ca o scuză de a sta atât de mult acasă, ai spus că copiii tăi aveau nevoie de prezența și îngrijirea ta și că trebuia să fii cu ei pentru a aduce la îndeplinire lumina dată ție în viziune. Dar, frate B., ai făcut tu acest lucru? Te scuzi, spunând că acum copiii tăi ți-au ieșit de sub control, sunt prea mari pentru a le porunci. Aici greșești. Nici unul dintre copiii tăi nu este prea în vârstă pentru a-ți respecta autoritatea și pentru a asculta de poruncile tale, atâta timp cât se află sub acoperișul casei tale. Ce vârstă au avut copiii lui Eli? Ei erau bărbați căsătoriți; și lui Eli, ca tată și preot al lui Dumnezeu i s-a cerut să le pună restricții.
Dar admițând că cei doi mai mari sunt în afara cortului tău, ei n-au fost așa când Dumnezeu ți-a trimis lumină că îi lăsai în voia lor, spre ruina lor și că trebuia să-i disciplinezi. Dar tu ai trei copii mai mici, care merg pe calea păcătoșilor, neascultători, nerecunoscători, nesfinți, iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu. Fiul cel mai tânăr al tău merge pe urmele fratelui său. Ce cale de urmat ai luat față de el? Îl educi tu în cele ale hărniciei și utilității. Ai luat asupra ta lucrarea teribil de neglijată pentru a răscumpăra trecutul? Te temi de Cuvântul lui Dumnezeu?
Neglijența ta din familie este surprinzătoare pentru unul care are Cuvântul scris al lui Dumnezeu și mărturiile care au fost aduse în mod special pentru tine și care îți arătau neglijența. Fiul tău face ceea ce-i place. Tu nu-l oprești. Tu nu l-ai educat și nu l-ai instruit să poarte partea lui de povară în viață. El este un băiat rău din cauza neglijenței tale. Viața lui este o rușine pentru tatăl său. Tu îți cunoșteai datoria, dar nu ți-ai făcut-o. El n-are convingeri despre adevăr. El știe că poate avea propria lui cale, și Satana îi stăpânește mintea. Tu ai făcut din copiii tăi o scuză, ca să rămâi acasă; dar, frate B., pe primul loc sunt puse lucrurile acestei lumi.
Cauza lui Dumnezeu nu se află aproape de sufletul tău, și exemplul pe care l-ai dat tu poporului lui Dumnezeu nu este vrednic de imitat. În Minessota, ei au nevoie de lucrători, nu de simpli pastori, care merg din loc în loc când le convine. Cauza lui Dumnezeu trebuie să aibă oameni gata să intre oricând în acțiune, care nu se vor lăsa împiedicați de la lucrarea lui Dumnezeu sau de la chemarea datoriei de nici un interes lumesc. Minessota este un câmp mare și sunt mulți susceptibili de a fi influențați de adevăr. Dacă comunitățile ar putea fi aduse în stare de lucrare, complet instruite, de la ele ar străluci o lumină care ar vorbi în tot cuprinsul statului. Puteai să faci în Minessota de zece ori mai mult decât ai făcut. Dar între tine și lucrarea lui Dumnezeu s-a interpus lumea, și a împărțit interesul tău. În inima ta a apărut interesul egoist și puterea adevărului a ieșit din ea. La tine este nevoie de o mare schimbare pentru a corespunde pentru lucrare. Ai îndeplinit doar puțină muncă reală, serioasă. Totuși, căutai serios să obții toți banii pe care-i puteai obține ca drept al tău. Te-ai întins prea departe; erai în căutarea propriului tău interes și te-ai avantajat pe tine, prin dezavantajarea altora. De câtva timp, mergi în această direcție; și, dacă nu ești oprit, influența ta este terminată. Moses Hull a mers în această direcție. Gândul lui era la lăcomie și el a adunat toți banii pe care i-a putut aduna. El nu s-a ținut suficient de tare de adevăr ca să-și poată birui egoismul.
Când B. F. Snook a îmbrățișat adevărul, el era foarte sărac. Sufletele darnice se lipsesc de obiecte utile și chiar de unele necesare vieții pentru a-l ajuta pe pastor, pe care îl cred a fi slujitorul credincios al lui Hristos. Ei fac toate acestea din bună credință, ajutându-l, ca și cum l-ar ajuta pe Mântuitorul lor. Dar acestea erau mijloacele care îl ruinau pe om. El n-a fost un bărbat convertit cu adevărat. Cu cât primea mai mult, cu atât mai mare era dorința lui după bani. El aduna tot ce putea de la frații lui, până ce a fost ajutat, prin dărnicia lor, pentru o casă valoroasă; apoi, el a căzut de la credință și a devenit cel mai amarnic vrăjmaș al celor care au fost atât de darnici cu el. Bărbatul acesta are să dea socoteală de banii pe care i-a luat de la credincioșii sinceri ai adevărului. El nu i-a jefuit pe ei, ci vistieria lui Dumnezeu. Noi nu-i dorim răul, pentru că „Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” (Eclesiastul 12, 14.) El a umblat pe căile alese de inima lui și plăcute ochilor săi, dar pentru toate aceste lucruri Dumnezeu îl va aduce la judecată. Toate lucrurile ascunse de întuneric vor fi aduse la lumină, și gândurile ascunse ale inimii vor fi date pe față.
Frate B., tu nu ești ca oamenii aceștia. Noi nu te vom compara cu ei; dar dorim să-ți spunem: Ferește-te să mergi pe urmele lor, să fii cu gândul la iubirea de bani. Dorința pastorilor de a obține bani pentru scopuri egoiste este o cursă pentru ei, și, dacă vor continua cu ea, se va dovedi a fi distrugerea lor. Având privirea asupra eului, interesul lor pentru prosperitatea cauzei lui Dumnezeu și iubirea lor pentru sufletele sărmane, vor fi din ce în ce mai mici. Ei nu pierd deodată interesul și iubirea pentru adevăr. Îndepărtarea lor de cauza cea dreaptă este atât de gradată și de pe nesimțite, încât adesea este greu să stabilești timpul când a avut loc schimbarea în ei.
Eu cred că umblarea ta este extrem de primejdioasă. Tu n-ai simțit nevoia de a ține seama de lumina pe care ți-a dat-o Dumnezeu, astfel încât să te trezești, să-ți salvezi familia și să îți îndeplinești datoria ca tată și preot al familiei tale. N-ai refuzat lumina dată, nu te-ai ridicat împotriva ei; dar ai refuzat să o duci la îndeplinire, pentru că nu era comod și agreabil simțămintelor tale să faci acest lucru. De aceea ai fost ca Meroza. Tu nu te-ai ridicat să-L ajuți pe Domnul, cu toate că problema avea consecințe atât de vitale, încât să afecteze interesele veșnice ale copiilor tăi. și-ai neglijat datoria. În privința aceasta ai fost un serv netrebnic. Simți doar puțin cum privește Dumnezeu neglijența părinților de a-i instrui pe copiii lor. Dacă în această privință te-ai fi reformat, ai fi văzut necesitatea aceluiași efort de a menține disciplina și ordinea în biserică. Neglijența din familia ta a fost văzută și în lucrurile din biserică. Tu nu poți clădi biserica până ce nu ești un om schimbat.
Neglijarea luminii pe care ți-a dat-o Dumnezeu te-a făcut, într-o anumită măsură, rob și supus al înșelăciunilor lui Satana; ca urmare, pentru el a fost lăsată o ușă deschisă, ca să aibă acces la tine în alte privințe și să te facă să fii un om slab. El vede că a reușit să-ți orbească ochii pentru interesele familiei tale, făcându-te să neglijezi lumina pe care ți-a dat-o Domnul. Apoi, Satana te-a încurcat în altă privință. și-a stimulat iubirea pentru negustorie, iubirea de câștig, și astfel, interesul tău a fost împărțit față de lucrarea și cauza lui Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu și de adevăr în mod gradat devine de mai mică importanță. Sufletele pentru care a murit Hristos au pentru tine mai mică valoare decât interesele tale vremelnice. Dacă continui să urmezi această cale, în curând vei deveni gelos, invidios și sensibil, și te vei îndepărta de adevăr, cum s-au îndepărtat și alții.
Ești nerăbdător să obții de lucru în localitatea ta, sperând ca ceva să poată fi spus sau făcut spre a-i trezi pe copiii tăi. Tu ți-ai neglijat datoria. Dacă iei asupra ta lucrarea neglijată timp atât de îndelungat, pe care Domnul ți-a lăsat-o să o faci; dacă, prin Duhul lui Hristos, te vei ridica în mod hotărât să-ți pui casa în ordine, atunci poți spera că Dumnezeu va ajuta eforturilor tale și va impresiona inimile familiei tale. În timp ce ai făcut din copiii tăi o scuză, ca să rămâi acasă, tu n-ai făcut lucrarea pe care ai prezentat-o ca scuză pentru a rămâne acasă. Tu nu i-ai disciplinat pe copiii tăi. În această privință, și soția ta este deficitară, de aceea cea mai mare nevoie este să fiți în situația de a vă face datoria. Iubirea ei este de așa natură că o va face să le îngăduie să facă cum le place, și să-și aleagă propria lor societate, care-i va duce la ruină. Prezența ta acasă, în timp ce îngădui copiilor tăi să facă cum le place, este mai rea pentru familie decât dacă ai fi fost departe de ei; și aceasta are o influență și mai rea asupra cauzei adevărului.
Dumnezeu cheamă pentru cauza Sa lucrători sinceri, neegoiști și dezinteresați, care vor susține diferitele ramuri ale lucrării, precum câștigarea de abonați pentru reviste, învățându-i să-și plătească la timp cotizațiile, și încurajându-i pe frați să mențină sistematic dărnicia lor. Viața lui Hristos, care este exemplul nostru în toate lucrurile, a fost caracterizată prin sacrificiu, lepădare de sine, muncă și binefacere. Lucrarea și caracterul adevăratului pastor vor fi conforme cu viața lui Hristos. El a pus deoparte slava Sa, stăpânirea Sa cea înaltă, onoarea Sa, bogățiile Sale și S-a umilit pentru nevoile noastre. Noi nu putem egala exemplul Lui, dar ar trebui să-L imităm. Iubirea pentru sufletele pentru care a făcut Hristos acest mare sacrificiu ar trebui să-i stimuleze pe slujitorii Săi la străduință, la lepădare de sine și efort perseverent, ca să poată fi conlucrători cu El în salvarea de suflete. Atunci lucrarea servilor lui Dumnezeu va fi fructuoasă, pentru că ei vor fi într-adevăr uneltele Sale. Puterea lui Dumnezeu va fi văzută asupra lor prin influența îndurătoare a Duhului Său. Dumnezeu vă va trezi și vă va da putere să treceți peste obstacole; să nu vă descurajați ușor; la nevoie, munciți cum a făcut apostolul Pavel, în osteneli, în necazuri, în privegheri, uitând de slăbiciuni în profundul interes simțit pentru sufletele pentru care a murit Hristos.
Unii din pastorii noștri profită de generozitatea fraților noștri pentru a se avantaja pe ei înșiși; și făcând așa, își pierd în mod treptat influența; exemplul lor în această privință nimicește încrederea fraților lor în ei. Aceștia închid efectiv ușa, așa încât cei care au într-adevăr nevoie de ajutor, și care sunt vrednici de el, nu-l pot obține. Ei închid, de asemenea, ușa prin care se poate aștepta să fie susținută cauza. Mulți din popor ajung descurajați când îi văd pe unii dintre pastori că manifestă un interes atât de mic pentru prosperitatea cauzei lui Dumnezeu. Ei nu văd un devotament pentru lucrare. Poporul este neglijat, și cauza lâncezește din lipsă de lucrare eficientă și bine condusă, pe care ei au tot dreptul să o aștepte din partea pastorilor lor.
În dezamăgirea lor, unii dintre frați ajung la simțăminte de nerăbdare și disperare, când văd egoismul și lăcomia manifestate de învățătorii lor. Poporul se află în avans față de mulți dintre pastorii lor. Dacă pastorii manifestă un spirit de sacrificiu de sine și iubire pentru suflete, mijloacele pentru cauză nu vor fi reținute. Să urce pastorii la standardul cel mai înalt ca reprezentanți ai lui Hristos și vom vedea slava lui Dumnezeu însoțind prezentarea adevărului, iar sufletele vor fi constrânse să recunoască claritatea și puterea lui. Cauza lui Dumnezeu trebuie să aibă prioritate.
Frate, tu poți face o lucrare bună. Tu cunoști adevărul și ai putea fi o mare binecuvântare pentru cauza adevărului prezent, dacă ai fi consacrat și sfințit pentru lucrare, neavând nici un interes egoist în afară de ea. Dumnezeu ți-a încredințat o răspundere sacră, talente prețioase; și dacă ești găsit credincios față de răspunderea ta, îmbunătățindu-ți cu credincioșie talentele, nu vei fi dat de rușine când va veni Stăpânul, care va cere atât capitalul, cât și dobânda. Nu este sănătos să disprețuiești sau să nu ții seama de lumina pe care a binevoit Dumnezeu să ți-o dea. Tu trebuie să faci ceva ca să ajungi într-o poziție în care Dumnezeu poate să lucreze în mod deosebit pentru tine.
Prosperitatea cauzei lui Dumnezeu în Minessota se datorează mai mult lucrării fratelui Pierce decât propriilor tale eforturi. Lucrarea lui a fost o binecuvântare pentru acel stat. El este un bărbat cu o conștiință sensibilă. La el este prezentă teama de Dumnezeu. Infirmitățile l-au apăsat din greu și aceasta l-a făcut să se întrebe dacă se află pe calea datoriei lui și să se teamă că Dumnezeu nu i-a favorizat eforturile. Dumnezeu îl iubește pe fratele Pierce. El are numai puțină prețuire de sine, se teme, se îndoiește și nu îi este groază de muncă; pentru că îl stăpânește mereu gândul că nu este vrednic sau capabil să îi ajute pe alții. Dacă ar birui timiditatea și ar avea mai multă încredere că Dumnezeu va fi cu el și îl va întări, el ar fi mult mai fericit și o binecuvântare pentru alții. În viața fratelui Pierce, a fost o nereușită în a citi caracterul. El a crezut despre ceilalți că sunt tot așa de cinstiți ca și el, și în unele cazuri s-a înșelat. El n-a avut discernământul pe care-l au unii. Nici tu n-ai reușit în viața ta să-ți citești caracterul. Ai vorbit de pace celor împotriva cărora Dumnezeu declarase nenorocire. La vârsta și slăbiciunea lui, fratele Pierce poate fi înșelat, totuși toți ar trebui să-l cinstească mult de dragul lucrării lui. El dispune de iubire și de cea mai afectuoasă simpatie a fraților lui, pentru că este un om credincios și temător de Dumnezeu.
Dumnezeu o iubește pe sora Pierce. Ea este una dintre cele timide, temătoare și conștiincioase în îndeplinirea datoriei ei; și la venirea Domnului, ea va primi o răsplată dacă va rămâne credincioasă până la sfârșit. Ea nu și-a etalat virtuțile, ea era retrasă, una din cele mai tăcute; totuși, viața ei a fost de folos; prin influența ei, i-a binecuvântat pe mulți. Sora Pierce n-are multă prețuire de sine și încredere de sine. Ea are multe temeri, totuși, n-a ajuns în acea categorie a fricoșilor și necredincioșilor care nu vor avea loc în Împărăția cerurilor. Cei din afara cetății sunt cei mai încrezuți, lăudăroși și aparent zeloși, care trăiesc prin vorbe, dar nu în faptă și adevăr. Inimile lor nu sunt în regulă cu Dumnezeu. Temerea de El nu se află la ei. Fricoșii și necredincioșii, care sunt pedepsiți cu a doua moarte, sunt din grupa celor cărora le-a fost rușine de Hristos în această lume. Ei se tem să facă ce-i drept și să-L urmeze pe Hristos, ca să nu aibă pierderi bănești. Își neglijează datoria spre a evita reproș, încercări și pentru a scăpa de primejdii. Cei care nu îndrăznesc să facă ce-i drept, pentru că vor fi expuși în felul acesta la încercări, persecuție, pierdere și suferință, sunt lași și, împreună cu idolatrii, mincinoșii și toți păcătoșii, ei sunt recoltă pentru moartea a doua.
Predica de pe Munte a lui Hristos spune cine sunt cei cu adevărat fericiți: „Ferice cei săraci în duh (cei care nu se înalță pe sine, ci sunt sinceri, și cu o dispoziție smerită, nu prea îngâmfați spre a fi instruiți, nu vanitoși și ambițioși pentru onorurile lumii), căci a lor este Împărăția cerurilor. Ferice de cei ce plâng (cei care se pocăiesc, se supun, și care se întristează adânc pentru abaterile și greșelile lor, din cauză că Duhul lui Dumnezeu este întristat), căci ei vor fi mângâiați. Ferice de cei blânzi (cei care sunt liniștiți și iertători, cei care, când sunt insultați, nu insultă, ci manifestă un duh ascultător și nu se socotesc de o înaltă prețuire de sine), căci ei vor moșteni pământul.”(Matei 5, 3-5.) Cei care posedă aceste caracteristici enumerate aici nu vor fi binecuvântați de Dumnezeu numai în viața aceasta, ci vor fi încoronați cu slavă, onoare și nemurire în Împărăția Sa.