Frate O, În timp ce scriu despre pericolele altora, cazul tău apasă asupra sufletului meu. Timp de câteva luni, am tot căutat ocazia să-ți scriu atât ție, cât și altora; dar munca mea continuă m-a împiedicat să scriu toate mărturiile care mi-au fost date pentru diferite persoane.
Cazul tău a împovărat adesea sufletul meu, dar nu m-am simțit liberă să-ți scriu. Am transmis foarte multe mărturii care au fost date pentru alții, dintre care, multe ți s-ar aplica și ție. Scopul publicării mărturiilor este acela ca și cei care nu sunt scoși în evidență în mod personal, dar care sunt tot atât de greșiți ca și cei mustrați, să poată fi avertizați prin reproșurile făcute altora. M-am gândit că n-ar fi de datoria mea să mă adresez ție în mod personal. Totuși, când transmit mărturiile individuale celor care sunt în primejdie de a neglija datoria lor pentru cauza lui Dumnezeu, suferind astfel o pagubă, o pierdere, pentru propriile lor suflete, nu mă simt liberă să las cazul tău fără să-ți scriu.
Ultima viziune mi-a fost dată cu mai mult de doi ani în urmă. Atunci am fost îndrumată să scot în evidență principii generale, în vorbire și în scriere, și în același timp să menționez primejdiile, greșelile și păcatele unor persoane, ca toți să poată fi avertizați, mustrați și sfătuiți. Am văzut că toți trebuie să-și cerceteze îndeaproape propriile lor inimi și vieți, ca să vadă dacă n-au făcut și ei aceleași greșeli pentru care alții au fost mustrați, și dacă avertizările date pentru alții nu se aplică și în cazurile lor. Dacă da, ei trebuia să simtă că sfatul și reproșurile le-au fost date în mod special și trebuia să facă o aplicare tot atât de practică a lor, ca și când ele ar fi fost adresate lor.
Cei care au o iubire firească pentru lume și și-au neglijat datoria pot să vadă propriile lor greșeli precizate în cazurile altora, care au fost mustrați. Dumnezeu intenționează să probeze credința tuturor celor care pretind că sunt urmași ai lui Hristos. El va proba sinceritatea rugăciunilor tuturor celor care pretind că doresc sincer să-și cunoască datoria. El va face ca datoria lor să fie clară. Va da tuturor o mare ocazie să dezvolte ce este în inima lor. Lupta va fi strânsă între eu și harul lui Dumnezeu. Eul se va strădui pentru supremație și se va opune lucrării de aducere a vieții și a gândurilor, a voinței și a afecțiunilor în supunere față de voința lui Hristos. Lepădarea de sine și crucea se află de-a lungul căii spre viața veșnică, și, din cauza aceasta, „puțini sunt cei care o află.” (Matei 7, 14.)
Dumnezeu pune la probă caracterul tuturor. El încearcă iubirea lor pentru cauza Sa și pentru răspândirea adevărului pe care ei mărturisesc că-l socotesc de neprețuită valoare. Cercetătorul inimilor judecă după roadele pe care ei le aduc, care sunt într-adevăr urmașii lui Hristos; care vor să renunțe, ca și Modelul lor divin, la onorurile și comorile acestei lumi, și sunt de acord că nu au nici o importanță, preferând favoarea lui Dumnezeu și crucea lui Hristos, pentru ca, în final, să-și poată asigura adevăratele bogății, comoara strânsă în ceruri, răsplata — slava eternă.
Cei care nu doresc, cu adevărat, să se recunoască pe ei înșiși vor lăsa ca mustrările și avertizările să fie trimise altora, și nu vor discerne că sunt înfățișate propriile lor cazuri, că le sunt arătate greșelile și primejdiile. Motivele egoiste, pământești, le orbesc mintea și operează în așa fel asupra sufletului, încât acesta nu mai poate fi reînnoit după chipul divin. Cei care, prin natura lor stricată, nu se vor opune voinței Lui, nu vor fi lăsați în întuneric, ci vor fi reînnoiți în cunoaștere și adevărată sfințenie, și chiar se vor mândri cu crucea lui Hristos.
Mi s-a arătat că, la timpul potrivit, Dumnezeu va pune asupra mea sarcina să spun persoanelor, așa cum a spus Natan lui David: „Tu ești omul acesta.” (2 Samuel 12, 7.) Se pare că mulți cred că mărturiile sunt date pentru alții și, ca și David, pronunță judecată cu referire la ei, când ar trebui să-și cerceteze îndeaproape propriile lor inimi, să-și analizeze viața și să facă o aplicare practică a detaliatelor mustrări și avertizări date altora.
Frate O., mi s-a arătat că afecțiunile tale sunt mai mult pentru comoara pământească decât poți tu să-ți dai seama. Tu ai fost confuz în privința înțelegerii datoriei tale. și când Duhul lui Dumnezeu lucrează asupra minții tale și vrea să te conducă să faci ceea ce este de acord cu cerința și voința lui Dumnezeu, dar alte influențe, care nu sunt în armonie cu lucrarea lui Dumnezeu pentru acest timp, te împiedică să asculți de îndemnurile voinței divine; ca rezultat, credința ta nu este desăvârșită prin fapte. Afecțiunile tale ar fi trebuit să fie retrase de la comoara pământească. Uneori, când, împotriva dorințelor și calculelor tale, banii treceau de la tine în rândurile vrăjmașului și erau astfel pierduți pentru cauza lui Dumnezeu, păreai mult încurcat și tulburat. ție ți-au fost încredințați talanți sub formă de bunuri, de către Stăpân, pentru ca să-i înmulțești spre slava Lui. Tu ești ispravnicul Lui și trebuie să fii foarte atent să nu-ți neglijezi datoria. Din fire, ești un om iubitor de lume și vei fi înclinat să pretinzi ca fiind ai tăi talanții mijloacelor, încredințați ție ca să te îngrijești de ei. Dar „Dă-ți socoteală de isprăvnicia ta.” (Luca 16, 2) vei auzi în curând.
Copiii lui Dumnezeu sunt înțelepți când se încred în acea înțelepciune care vine de sus, și când n-au nici o putere decât cea care vine de la Dumnezeu. Despărțirea de prietenia și spiritul lumii este necesară pentru noi, dacă vrem să fim uniți cu Domnul și să locuim cu El. Tăria, prosperitatea noastră, constă în legătura noastră cu Domnul, aleși și acceptați de El. Nu poate exista unire între lumină și întuneric. Dumnezeu intenționează ca poporul Său să fie un popor deosebit, despărțit de lume, și copiii Săi să fie exemple vii de sfințenie, pentru ca lumea să poată fi luminată, convinsă sau condamnată, după cum tratează lumina care le-a fost dată. Adevărul care le-a fost prezentat spre înțelegere, lumina care a strălucit asupra sufletului, va judeca și condamna dacă a fost neglijată sau părăsită.
În acest veac degenerat, eroarea și întunericul sunt mai degrabă preferate decât lumina și adevărul. Faptele multor pretinși urmași ai lui Hristos nu vor suporta proba când vor fi examinați în lumina care strălucește acum asupra lor. Din cauza aceasta, mulți nu vin la lumină, pentru ca să nu li se facă cunoscut că faptele lor nu sunt făcute în Dumnezeu. Lumina descoperă, face cunoscut răul ascuns în întuneric. Oameni ai lumii și oameni care sunt slujitori ai lui Hristos pot, într-adevăr, să se asemene la înfățișarea exterioară; dar ei sunt slujitorii a doi stăpâni ale căror interese sunt categoric opuse. Lumea nu înțelege sau nu discerne deosebirea, deși între ele este o distanță imensă, o despărțire uriașă.
Hristos spune: „Nu sunteți din lume Eu v-am ales din lume.” (Ioan 15, 19.) Adevărații urmași al lui Hristos nu se pot bucura de prietenia lumii și în același timp să aibă viața lor ascunsă în Hristos. Afecțiunile lor trebuie să fie retrase de la comorile pământești și transferate la comoara cerească. Cât de greu a fost pentru tânărul care avea mari bogății să-și retragă afecțiunile de la comoara pământească, chiar cu făgăduința vieții veșnice în fața lui, ca răsplată pentru el!
Când nu este consacrat lui Dumnezeu tot ce avem și suntem, interesele egoiste închid ochii noștri față de importanța lucrării, și mijloacele pe care le cere Dumnezeu sunt reținute. Dar Cel care ne-a dat cu împrumut aceste mijloace pentru înaintarea cauzei Sale, adesea va retrage mâna Lui prosperă și, pe-o cale sau alta, va risipi mijloacele reținute astfel, deci vor fi pierdute atât pentru posesor, cât și pentru cauza lui Dumnezeu. Nu sunt păstrate pentru cauza Lui, iar Satana triumfă. Domnul dorește ca tu, frate O., să-ți cercetezi îndeaproape inima ta și să scoți din ea iubirea de lume. Mori față de eu și trăiește pentru Dumnezeu. Atunci vei face parte din acel număr de credincioși care vor fi lumina lumii.
Mi-a fost arătat că nutrești păreri eronate cu privire la viitor, păreri care au iz de sentimente periculoase despre veacul viitor. Uneori tu discuți pe toate fețele aceste idei cu alții. Dar ele nu sunt în armonie cu organizația. Tu nu faci o aplicare corectă a Scripturii. Când Isus Se ridică în Locul prea sfânt și Se dezbracă de îmbrăcămintea Sa de mijlocitor și Se îmbracă cu hainele răzbunării, în locul veșmintelor preoțești, lucrarea pentru păcătoși va fi încheiată. Atunci va veni și încheierea timpului când va ieși porunca: „Cine este nedrept să fie nedrept și mai departe. Cine este fără prihană, să trăiască și mai departe fără prihană. și cine este sfânt, să se sfințească și mai departe! Iată, Eu vin curând; și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” (Apocalipsa 22, 11, 12.)
Dumnezeu a dat tuturor Cuvântul Său, să-l cerceteze, ca să poată afla calea vieții. Nimeni nu trebuie să se rătăcească, dacă vrea să se supună condițiilor mântuirii, stabilite în Cuvântul lui Dumnezeu. Harul este acordat tuturor, ca toți să-și poată forma caractere pentru viața veșnică. Tuturor li se va da ocazia să se hotărască pentru viață sau pentru moarte. Oamenii vor fi judecați după măsura luminii date lor. Nimeni nu va fi răspunzător pentru întunericul și erorile lui, dacă nu i-a fost adusă această lumină. Aceștia nu au păcătuit prin neacceptarea a ceea ce nu le-a fost dat. Toți vor fi probați înainte ca Isus să părăsească poziția Sa din Sfânta sfintelor. Harul se încheie pentru toți atunci când este terminată mijlocirea pentru păcătoși și când sunt îmbrăcate veșmintele răzbunării.
Mulți nutresc părerea că harul este acordat și după ce Isus încheie lucrarea Sa, ca Mijlocitor din Sfânta sfintelor. Acesta nu este decât inducerea în eroare a lui Satana. Dumnezeu îi testează și-i pune la probă pe oameni, prin lumina pe care a binevoit să le-o dea, înainte de venirea lui Hristos. Atunci sunt formate caracterele pentru viață sau pentru moarte. Dar punerea la probă a celor care au ales să trăiască o viață de păcat și au neglijat mântuirea cea mare, care le-a fost oferită, se încheie când încetează slujirea lui Hristos, adică exact înainte de arătarea Sa pe norii cerului.
Celor care iubesc lumea, și mintea cărora este firească și vrăjmașă cu Dumnezeu, le place să creadă că va fi acordat un timp de probă după arătarea lui Hristos pe norii cerului. Inima firească atât de potrivnică să se supună și să asculte, va fi înșelată cu această părere plăcută. Mulți vor rămâne într-o asigurare firească și-și vor continua răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, plăcându-le să creadă că atunci urmează să fie o perioadă pentru pocăință de păcat și o ocazie pentru ei de a accepta adevărul care acum este nepopular și se pune de-a curmezișul înclinației și dorințelor lor firești. Când n-au nimic de riscat, nimic de pierdut, prin a da ascultare lui Hristos și adevărului, atunci cred ei că vor folosi ocazia pentru mântuire.
În Scripturi, există unele lucruri care sunt greu de înțeles, și care, după vorbirea lui Petru, cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc spre pierzarea lor. Noi nu putem explica, în această viață, însemnătatea fiecărui pasaj din Scriptură; dar nu există puncte vitale de adevăr practic, care să fie învelit în mister. Când va veni timpul, în providența lui Dumnezeu, ca lumea să fie pusă la probă privind adevărul pentru acel timp, minți vor fi inspirate prin Duhul Său, să cerceteze Scripturile, chiar cu post și rugăciuni, până când sunt descoperite verigă după verigă și unite într-un lanț perfect. Fiecare adevăr în legătură cu mântuirea sufletelor va fi făcut atât de clar, încât nimeni nu va fi nevoit să rătăcească sau să umble în întuneric.
Când am urmărit lanțul profetic, adevărul descoperit pentru timpul nostru a fost clar înțeles și explicat. Noi suntem răspunzători pentru privilegiile de care ne bucurăm și pentru lumina care strălucește pe calea noastră. Cei care au trăit în generațiile trecute au fost răspunzători doar pentru lumina care a fost îngăduit să strălucească asupra lor. Mintea lor a fost antrenată cu privire la diferite puncte din Scriptură care i-a pus la probă, dar ei n-au înțeles adevărurile pe care le înțelegem noi. Ei nu erau răspunzători pentru lumina pe care n-au avut-o. Ei aveau Biblia așa cum o avem și noi; dar timpul pentru desfășurarea adevărului special, în legătură cu încheierea scenelor istoriei acestui pământ, este în decursul ultimelor generații care vor trăi pe pământ.
Adevăruri speciale au fost potrivite condițiilor generațiilor, așa cum existau ele. Adevărul prezent, care este o punere la probă pentru această generație, n-a fost un test pentru oamenii generațiilor din trecutul îndepărtat. Dacă lumina care strălucește acum asupra noastră, cu privire la Sabatul poruncii a patra, ar fi fost dată generațiilor din trecut, Dumnezeu le-ar fi făcut răspunzătoare pentru acea lumină.
Când Templul lui Dumnezeu a fost deschis în cer, Ioan a văzut, în vedenie sfântă, o grupă de oameni a căror atenție a fost reținută și care privea cu teamă respectuoasă spre chivot, care conținea Legea lui Dumnezeu. Testul special al poruncii a patra n-a venit până când a fost deschis Templul lui Dumnezeu din cer (Apocalipsa 11, 19.)
Cei care au murit înainte de a fi arătată lumina cu privire la Legea lui Dumnezeu și cerințele poruncii a patra nu au fost vinovați de păcatul călcării Sabatului zilei a șaptea. Înțelepciunea și îndurarea lui Dumnezeu de a da lumină și cunoștință la timpul potrivit, precum are poporul nevoie, este de nepătruns. Înainte de revenirea Lui pentru a judeca lumea cu dreptate, El va trimite o avertizare spre a le atrage atenția la neglijarea de către ei a poruncii a patra, ca să poată fi luminați și să se poată pocăi de călcarea Legii Sale, și să-și dovedească supunerea față de marele Dătător al Legii. El a luat măsuri, ca toți să poată fi fericiți și sfinți, dacă aleg astfel. Acestei generații i-a fost dată lumină suficientă, ca să putem afla datoriile și privilegiile noastre, și să ne bucurăm de adevărurile solemne și prețioase în simplitatea și puterea lor.
Noi suntem răspunzători numai de lumina care strălucește asupra noastră. Poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus sunt cele care ne pun pe noi la probă. Dacă suntem credincioși și ascultători, Dumnezeu va avea plăcere de noi și ne va binecuvânta, ca pe aleșii Săi, poporul cel deosebit. Când abundă credință desăvârșită, iubire desăvârșită și ascultare, care lucrează în inima celor care sunt urmași ai lui Hristos, ei vor avea o influență puternică. De la ei va emana lumină, care va împrăștia întunericul din jurul lor, curățind și ridicând pe toți cei care vin în sfera lor de influență, și care aduc la cunoștința adevărului pe toți cei care sunt dispuși să fie luminați și să urmeze pe smerita cale a ascultării.
Cei cu mintea firii pământești nu pot pricepe forța sacră a adevărului vital, de care depinde mântuirea lor, pentru că ei cultivă mândria inimii, iubirea de lume, plăcerea de comoditate, egoismul, lăcomia, invidia, gelozia, pofta trupească, ura și orice rău. Dacă ar birui acestea, ei ar putea fi părtași ai naturii divine. Mulți părăsesc adevărurile lămurite ale Cuvântului lui Dumnezeu și neglijează să urmeze lumina care strălucește clar pe calea lor; ei încearcă să se amestece în taine care nu sunt lămurit descoperite și fac presupuneri, stau de vorbă și discută în legătură cu probleme care nu li se cere să le înțeleagă, pentru că ele nu se referă în special la mântuirea lor. În felul acesta, au fost înșelați cu miile de Satana. Ei au neglijat credința și datoria prezentă, care sunt clare și ușor de înțeles de către toți cei care au puterea de a raționa; au stăruit asupra teoriilor și textelor îndoielnice pe care nu le pot pricepe, și au greșit în ceea ce privește credința; ei au o credință amestecată.
Dumnezeu dorește ca toți să facă o aplicație practică a adevărurilor clare ale Cuvântului Său în legătură cu mântuirea omului. Dacă ei sunt împlinitori ai Cuvântului, care este clar și puternic în simplitatea lui, nu vor da greș în desăvârșirea caracterului creștin. Ei vor fi sfințiți prin adevăr, iar prin smerită ascultare de el, își vor asigura viața veșnică. Dumnezeu dorește credincioși care să fie nu numai cu cuvântul, ci și cu fapta. Roadele lor vor dovedi autenticitatea credinței lor.
Frate O., vei fi subiect al ispitirilor lui Satana, dacă continui să nutrești părerile tale greșite. Credința ta va fi o credință amestecată și vei fi în primejdie să încurci mintea altora. Dumnezeu cere poporului Său să fie unit. Vederile tale deosebite se vor dovedi un rău pentru influența ta; și dacă vei continua să le cultivi și să le discuți, în final, ele te vor despărți de frații tăi. Dacă Dumnezeu are o lumină care este necesară pentru salvarea poporului Său, El le-o va da, așa cum a dat și alte adevăruri mari și importante. Tu trebuie să lași problema să se termine aici. Lasă ca Dumnezeu să lucreze în felul Lui spre a aduce la îndeplinire scopurile Lui, la timpul și în felul Lui. Fie ca El să te întărească să umbli în lumină, după cum este El în lumină.