Dragă soră N., În viziunea ce mi s-a dat pe 10 decembrie 1871, am văzut că unele lucruri fuseseră mari piedici în calea restabilirii sănătății tale. Trăsăturile tale particulare de caracter te-au împiedicat să te bucuri de binele pe care l-ai fi putut primi și să-ți recapeți sănătatea, așa cum s-ar fi putut întâmpla. Tu ai o rutină anume după care acționezi și nu te lași deloc întoarsă de la ea. Ai idei proprii pe care le aplici, când, adesea, ele nu sunt în armonie cu legile care guvernează trupul, ci doar cu judecata ta.
Tu ai o fire încăpățânată și o voință neînduplecată și crezi că înțelegi propriul caz mai bine decât o pot face alții, pentru că te conduci după simțăminte. Ești călăuzită de sentimente și te conduci doar după experiența ta. Ai încercat cutare sau cutare plan spre deplina ta satisfacție și ai hotărât că e cel mai bine să urmezi propria judecată în cazul tău. Însă care a fost standardul pe care l-ai avut? Răspuns: sentimentele. Acum, sora mea, ce-au sentimentele de-a face cu elementele faptice, reale în acest caz? Prea puțin. Sentimentele sunt un criteriu nefericit, mai ales când sunt guvernate de o imaginație bogată și o voință neclintită. Ești o fire foarte hotărâtă și ai înaintea ta un plan trasat clar; însă nu abordezi cazul tău dintr-o perspectivă corectă. Judecata ta nu este un lucru în care să te poți încrede când este vorba chiar de cazul în care te afli.
Mi s-a arătat că reușisei să-ți ameliorezi starea întrucâtva, dar nu într-atât de mult, de repede și deplin cum ar fi trebuit, aceasta pentru că îți iei cazul în propriile mâini. Pentru acest motiv și pentru ca să poți simți că este de datoria ta să te lași călăuzită de judecata celor cu mai multă experiență, am dorit să vii la Institutul de Sănătate. Medicii de la acest Institut cunosc boala, cauzele și tratamentul corect pentru ea mai bine decât poți tu; și dacă vei renunța de bunăvoie la ideile tale fixe și vei accepta judecata lor, există nădejdea de a te însănătoși. Dacă refuzi însă să faci aceasta, nu văd nici o speranță să ajungi la ceea ce-ai putea fi, printr-un tratament adecvat.
După cum am spus-o și mai înainte, tu, sora mea, te bizui pe experiență. Experiența ta hotărăște să urmezi o anumită cale. Dar ceea ce unii numesc experiență nu este deloc așa ceva; este pur și simplu obicei sau doar o îngăduință urmată orbește adeseori cu ignoranță, printr-o hotărâre neschimbată, încăpățânată și fără a judeca obiectiv sau a te informa cu privire la legile care acționează în direcția obținerii rezultatului dorit.
Experiența reală constă într-o diversitate de experimente atente, efectuate cu mintea eliberată de prejudecăți și fără a fi condusă de păreri și obiceiuri fixate anterior. Rezultatele sunt reținute cu multă grijă și cu o mare dorință de a învăța, de a ameliora și de a reforma în cazul oricărui obicei care nu este în armonie cu legile fizice și morale. Ideea ca alții să conteste ceea ce tu ai învățat prin experiență ți se pare o nebunie și chiar o cruzime. Există însă mai multe erori primite și reținute cu putere din idei greșite provenind din experiență decât din oricare altă cauză, pentru motivul că nu este deloc experiență ceea ce este în general numit astfel; aceasta pentru că nu a existat niciodată o testare corectă printr-un experiment real și o cercetare amănunțită, alături de o cunoaștere a principiului implicat în acțiune.
Experiența ta mi-a fost arătată ca fiind o experiență în care nu putem avea încredere, pentru că este împotriva legilor naturale. Ea se află în conflict cu principiile neschimbătoare ale organismului. Superstiția, draga mea soră, care este concepută de o imaginație bolnavă, te pune în conflict cu știința și principiul. Ce vei alege? Puternicele tale prejudecăți și ideile fixe în legătură cu calea cea mai bună de urmat în ce te privește te-au ținut multă vreme departe de ceea ce este bine. Am înțeles cazul tău cu ani în urmă, dar nu m-am simțit în stare să îți prezint această chestiune într-un mod atât de clar, încât să o poți vedea și înțelege și să folosești practic lumina ce ți-a fost dată.
Astăzi există mulți suferinzi care vor rămâne pentru totdeauna astfel, din cauză că nu pot fi convinși că nu au o experiență în care pot avea încredere. Creierul este coordonatorul trupului, sediul tuturor forțelor neuronale și al gândirii. Nervii, care pornesc de la creier, controlează corpul. Prin nervii cranieni, impresiile mentale sunt transmise mai departe către toți nervii corpului, ca prin fire de telegraf; și ei controlează activitatea vitală a fiecărei părți a organismului. Toate organele de mișcare sunt dirijate de informațiile pe care le primesc de la creier.
Dacă mintea ta este învățată și convinsă că o baie îți va face rău, informația mentală este transmisă tuturor nervilor din corp. Nervii controlează circulația sângelui; din această cauză, sângele, prin sugestionarea minții, rămâne congestionat în vasele sangvine și efectele benefice ale băii sunt pierdute. Aceasta numai pentru că sângele este oprit de minte și voință să curgă liber și, venind la suprafață, să stimuleze circulația. De pildă, ai impresia că, dacă vei face o baie, o să te pătrundă frigul. Creierul trimite această informație nervilor din corp, iar vasele sangvine, supuse voinței tale, nu-și pot îndeplini sarcina de a provoca o reacție după baie. Nu există vreo rațiune științifică sau filozofică pentru care o baie ocazională, pregătită cu multă grijă, ar putea să-ți aducă altceva decât un bine real. și aceasta mai cu seamă în cazul în care nu este făcut decât puțin exercițiu fizic, pentru a pune în mișcare mușchii și pentru a ajuta sângele să circule în organism. Baia eliberează pielea de impuritățile acumulate, care se depun neîncetat, și menține pielea suplă și hidratată, ajutând prin acest lucru la sporirea și echilibrarea circulației sângelui.
Persoanele sănătoase ar trebui să nu neglijeze baia pentru nici un motiv. Ar trebui să facă tot posibilul să aibă două băi pe săptămână. Cei care nu se bucură de sănătate au impurități ale sângelui și pielea nu se află într-o stare igienică. Mulțimea de pori, ca niște guri mici prin care respiră corpul, se astupă și se umplu cu materie reziduală. Pielea are nevoie să fie curățită bine și cu multă grijă, pentru ca porii să-și poată face lucrarea de a elibera corpul de impurități; de aceea, persoanele slăbite, care sunt atinse de boală, au, fără îndoială, nevoie de avantajele și binecuvântările băii de două ori pe săptămână; și adesea este imperios necesar să se facă baie chiar de mai multe ori. Fie că persoana este bolnavă, fie că este sănătoasă, respirația este mai bună și mai ușoară dacă face în mod curent baie. Prin aceasta, mușchii devin mai flexibili, mintea și corpul sunt deopotrivă înviorate, intelectul este mai pătrunzător și fiecare facultate a minții se umple de viață. Baia liniștește nervii. Provoacă transpirația generală, înviorează circulația, deblochează congestiile din organism și acționează în mod benefic asupra rinichilor și aparatului urinar. Baia ajută intestinelor, stomacului și ficatului, dând fiecăruia putere și o viață nouă. Stimulează de asemenea digestia, iar organismul, în loc să ajungă slăbit, se întărește. În loc să mărească probabilitatea de a răci, o baie făcută în mod corect tonifică organismul împotriva răcelii, pentru că circulația se îmbunătățește și organele uterine, care sunt congestionate într-o măsură mai mică sau mai mare, sunt deblocate; căci sângele este adus la periferie și se obține o circulație mult mai bună și regulată a sângelui prin toate vasele sangvine.
Se spune că experiența este cel mai bun învățător. Experiența adevărată este într-adevăr superioară cunoașterii teoretice, din cărți. Însă obiceiul și ceea ce este la modă îi încing parcă pe bărbați și femei cu cercuri de fier, iar aceștia se îndreptățesc în general prin experiență, în sensul larg răspândit al termenului. Foarte mulți au nesocotit experiența prețioasă. Ei s-au prins cu putere de obiceiurile lor vătămătoare, care, hotărât, slăbesc sănătatea fizică, mintală și morală, iar când cauți să-i instruiești, își apără modul de viață, sprijinindu-se pe experiența lor. Experiența adevărată este însă în armonie cu legile naturale și cu știința.
În această privință, am întâlnit cele mai mari dificultăți legate de problemele religioase. Pot fi prezentate faptele cele mai clare și aduse înaintea minții adevărurile cele mai simple, susținute de Cuvântul lui Dumnezeu, însă urechea și inima vor fi închise, iar argumentul cel mai convingător este: „experiența mea”. Unii vor spune: „Domnul m-a binecuvântat în ceea ce cred și fac; de aceea nu pot fi greșit.” Ei se prind de „experiența mea” și resping cele mai înălțătoare și mai sfințitoare adevăruri ale Bibliei pentru ceea ce lor le place să numească experiență. Multe dintre cele mai grosolane obiceiuri sunt susținute cu argumentul experienței. Mulți nu reușesc să ajungă la acea desăvârșire fizică, intelectuală și morală pe care este privilegiul și datoria lor de a o obține, pentru că vor sări în apărarea trăiniciei și caracterului sigur al experienței lor, deși acea experiență, în mod greșit considerată astfel, este în contradicție cu faptele date pe față în modul cel mai clar. Vom vedea cum bărbați și femei, ale căror obiceiuri sucite le-au distrus constituția și sănătatea, își vor recomanda experiența ca fiind sigură de urmat și pentru alții, când tocmai această experiență i-a jefuit de vitalitate și sănătate. Ar putea fi date multe exemple pentru a arăta cum au fost amăgiți aceia care s-au încrezut în experiența lor.
Domnul l-a făcut pe om integru la început. El a fost creat cu o minte perfect echilibrată, toate organele fiind în mod desăvârșit dimensionate și întărite. Adam a fost tipul bărbatului perfect. Fiecare calitate a minții era bine proporționată, fiecare având o lucrare distinctă și totuși dependente unele de altele, pentru ca oricare dintre acestea să poată fi folosită în întregime și în mod corect. Lui Adam și Evei li s-a permis să mănânce din toți pomii din grădină, toți în afară de unul. Domnul a spus perechii sfinte: „În ziua în care veți mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, veți muri negreșit.” Eva a fost înșelată de șarpe să creadă că Dumnezeu nu va face după cum a zis. „Hotărât că nu veți muri”, a spus șarpele. Eva a mâncat și și-a închipuit că a fost cuprinsă de senzațiile unei vieți noi, mai înalte. Ea a dat fructul soțului ei și ceea ce a avut o influență copleșitoare asupra lui a fost experiența ei. șarpele spusese că nu vor muri, iar ea nu simțea vreun efect rău după ce mâncase din fruct, nimic din ceea ce ar putea fi interpretat ca însemnând moarte, ci, așa cum spusese șarpele, o senzație plăcută pe care Eva și-a închipuit că îngerii trebuie s-o fi avut. Experiența ei s-a așezat împotriva poruncii clare a Marelui Iehova și Adam s-a lăsat sedus de experiența soției lui. Așa stau lucrurile în general în lumea religioasă. Poruncile clare ale lui Dumnezeu sunt încălcate și „pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău”.
Înaintea celor mai lămurite porunci ale lui Dumnezeu, bărbații și femeile vor să-și urmeze propriile înclinații și apoi îndrăznesc să se roage pentru ceea ce au făcut pentru a-L convinge pe Dumnezeu să le îngăduie să meargă împotriva voinței Sale clar exprimate. Domnul nu are plăcere față de astfel de rugăciuni. Satana vine lângă asemenea persoane, așa cum s-a apropiat de Eva în Eden, și le impresionează, iar ele își manifestă propria gândire, lucru despre care spun că este cea mai minunată experiență pe care le-a dat-o Domnul. O experiență reală se va armoniza perfect cu legile naturale și divine. Experiența falsă se va îndrepta împotriva științei și principiilor lui Iehova. Lumea religioasă este acoperită cu un giulgiu de întunecime morală. Superstiția și bigotismul controlează mintea bărbaților și femeilor și le întunecă judecata, astfel încât ei nu își dau seama de datoria pe care o au față de semenii lor și de aceea de a se supune în mod desăvârșit voinței lui Dumnezeu.
Balaam L-a întrebat pe Dumnezeu dacă ar putea să blesteme pe Israel, pentru că, dacă ar fi făcut-o, avea făgăduința unei mari răsplătiri. Iar Dumnezeu a zis: „Să nu te duci”, dar el a fost rugat iarăși de soli și i s-au prezentat tentații și mai mari. Lui Balaam i se arătase voia Domnului în această chestiune, dar el își dorea atât de mult răsplata, încât s-a aventurat să-L întrebe pe Dumnezeu pentru a doua oară. Domnul i-a permis lui Balaam să meargă. Apoi a avut o experiență minunată; dar cine ar vrea să fie călăuzit de o asemenea experiență? Există unii care și-ar înțelege clar datoria, dacă aceasta ar fi în armonie cu înclinațiile lor naturale. Împrejurările și rațiunea le pot arăta cu claritate care este datoria lor, dar când acestea sunt împotriva înclinațiilor lor firești, dovezile sunt deseori lăsate deoparte. Apoi, aceste persoane se vor încumeta să meargă la Dumnezeu pentru a afla care le este datoria. Dar Dumnezeu nu va accepta să ne purtăm cu El cu ușurătate. El va permite acestor persoane să-și urmeze dorințele propriilor inimi. „Dar poporul Meu n-a ascultat de glasul Meu. Atunci i-am lăsat în împietrirea inimii lor și au urmat sfaturile lor.”
Cei care doresc să urmeze o cale care corespunde capriciilor lor sunt în pericolul de a fi lăsați să-și urmeze propriile înclinații și să creadă că sunt îndrumările Duhului lui Dumnezeu. Datoria unora este arătată suficient de clar prin împrejurări și fapte; însă, chemați de prietenii lor care se armonizează cu propriile lor înclinații, ei se îndepărtează de cărarea datoriei și trec pe lângă dovezile clare ale situației date; apoi, cu o conștiinciozitate aparentă, se roagă mult și serios pentru lumină. Ei au simțăminte sincere legate de acea chestiune și interpretează aceasta ca fiind Duhul lui Dumnezeu. Dar sunt amăgiți. Această comportare întristează pe Duhul lui Dumnezeu. Ei au avut lumină și, chiar prin rațiunea lucrurilor, ar fi trebuit să priceapă care este datoria lor; însă câteva perspective atrăgătoare înclină mintea lor în direcția greșită, iar ei le pun stăruitor înaintea Domnului și insistă, iar Domnul îngăduie ca ei să-și urmeze propria cale. Au o pornire atât de puternică să acționeze după mintea lor, încât El le îngăduie aceasta și îi lasă să suporte consecințele. Aceștia își închipuie că au o experiență minunată.
Draga mea soră, fermitatea constituie o influență puternică și stăpânitoare în mintea ta. Ai dobândit tăria de a înfrunta cu curaj împotrivirile și de a duce până la capăt planuri dificile și chiar foarte încurcate. Nu agreezi controversele. Ești foarte sensibilă și cu adâncă simțire. Ești foarte conștiincioasă și trebuie ca propria ta judecată să fie convinsă înainte să poți fi de acord cu părerile altora. Dacă sănătatea ta fizică nu ar fi avut de suferit, ai fi devenit o femeie extrem de folositoare. Ai fost multă vreme bolnavă, și aceasta ți-a afectat imaginația într-atât, încât gândurile tale s-au concentrat asupra propriei persoane și aceeași imaginație ți-a prejudiciat corpul. Obiceiurile tale nu au fost bune în multe privințe. Hrana ta nu a fost de calitatea sau în cantitatea corespunzătoare. Ai mâncat prea mult și calitatea alimentelor a fost slabă, încât acestea nu au putut fi schimbate într-un sânge bun. ți-ai educat stomacul cu o astfel de alimentație. Judecata ta ți-a spus că aceasta era cea mai bună, pentru că nu îți provoca decât tulburări ușoare. Însă nu era o experiență corectă. Stomacul nu primea din acele alimente vigoarea pe care ar fi trebuit s-o primească. Luată într-o stare lichidă, hrana nu asigura organismului o vigoare sănătoasă sau un tonus bun. Dar, când îți vei schimba acest obicei și vei mânca mai mult alimente solide și mai puțin din cele lichide, stomacul tău se va deranja. În ciuda acestui lucru, să nu renunți la linia aleasă; ar trebui să-ți educi stomacul să suporte o alimentație solidă. Ai purtat prea multe articole de îmbrăcăminte și ți-ai debilitat pielea făcând așa. Nu ai dat corpului șansa de a respira. Porii pielii, „gurile” mici prin care respiră corpul, s-au închis, iar organismul s-a umplut de impurități.
Obiceiul tău de a umbla cu trăsura în aer liber și sub razele soarelui ți-a fost benefic. Viața în aer liber ți-a priit, așa încât acum te bucuri de tăria fizică pe care o ai. Dar ai neglijat un alt tip de exercițiu fizic, care ți-ar fi folosit chiar mai mult decât acesta. Ai depins de trăsură pentru a te deplasa chiar și pe distanțe mici. Te-ai gândit că ți-ar dăuna să faci până și un drum scurt pe jos și, dacă l-ai fi făcut, te-ai fi simțit obosită. În această privință însă nu poți avea încredere în experiența ta.
Aceeași putere motrice, pe care o folosești urcând și coborând din trăsură, urcând și coborând scările, ar putea fi tot atât de bine folosită pentru deplasarea pe jos și pentru îndeplinirea îndatoririlor obișnuite și necesare ale vieții. Ai simțit că nu ai putea avea grija hainelor sau a alimentației soțului tău. știi, sora mea, această incompetență există mai mult în imaginația ta decât în realitate. Gândești că te va obosi și te va pune la încercare peste măsură să faci una sau alta; și chiar așa este. Dar ai o tărie care, folosită în mod practic și economic, va aduce mult bine și te va face mult mai folositoare și fericită. Ai o așa mare frică de a deveni neajutorată, încât nu-ți folosești tăria cu care te-a binecuvântat Domnul. și-ai ajutat soțul în multe privințe. Dar i-ai pus în același timp răbdarea și tăria la încercare. Când el a crezut că ți-ai putea schimba unele obiceiuri, îmbunătățindu-ți starea, ai simțit că el nu-ți înțelege problema. Prietenii tăi au fost de părere că ai putea fi mai folositoare în căminul tău, iar nu atât de neajutorată. Aceasta te-a umplut de durere. Ai crezut că nu te înțeleg. Unii te-au apăsat în mod neînțelept cu părerea lor despre tine; și acest lucru te-a durut. Ai simțit că Dumnezeu te va ajuta, răspunzând la rugăciune — și chiar ai fost ajutată de multe ori în felul acesta. Dar nu ai câștigat acea tărie fizică de care era privilegiul tău să te bucuri, pentru că nu ți-ai făcut partea. Nu ai lucrat în unire deplină cu Spiritul lui Dumnezeu.
Domnul ți-a dat o lucrare de făcut, pe care nu S-a oferit s-o facă în locul tău. Ar trebui să acționezi din principiu, în armonie cu legea naturală, indiferent de ceea ce simți. Ar trebui să începi să acționezi după lumina pe care ți-a dat-o Dumnezeu. S-ar putea să nu fii în stare să faci acest lucru dintr-o dată, dar poți realiza mult dacă acționezi treptat, în credință, având încredere că Dumnezeu va fi ajutorul tău, că te va întări. Ai putea să faci exercițiu fizic mergând pe jos și împlinind sarcini în familia ta care să-ți ceară o muncă ușoară, fără să fii atât de dependentă de alții. Conștiinciozitatea de care ești capabilă îți va da o tărie și mai mare. Dacă ți-ai folosi mai mult mâinile și nu ți-ai mai pune creierul să facă planuri pentru alții, tăria ta fizică și mintală ar crește. Creierul tău nu este leneș, dar nu există un volum de muncă efectuat în mod corespunzător și de celelalte organe ale corpului. Exercițiul fizic, pentru a fi în avantajul tău, trebuie să fie sistematizat și îndreptat asupra organelor debilitate, pentru ca acestea să poată fi întărite prin folosire. Vindecarea prin mișcare este un mare avantaj pentru un tip de pacienți care sunt prea slabi pentru a face exerciții fizice viguroase. Dar este o mare greșeală a tuturor celor bolnavi care fac mișcare ușoară și ajung să depindă de aceasta, când ei sunt în stare să-și exerseze mușchii în mod viguros și neglijează să facă acest lucru.
Mii de oameni în jurul nostru sunt bolnavi și mor, când ar putea să se însănătoșească și să trăiască, numai să vrea; imaginația lor îi oprește însă. Se tem că starea li se va înrăutăți dacă vor munci sau vor face exerciții fizice, când tocmai acest lucru constituie schimbarea de care au nevoie pentru a se vindeca. Fără acesta, niciodată nu se pot simți mai bine. Ar trebui să-și exercite puterea voinței, să se ridice deasupra durerilor și slăbiciunii lor, să se implice într-o muncă folositoare și să uite că au dureri de spate, de șolduri, de plămâni și de cap. Neglijarea exersării întregului corp sau a unor porțiuni ale lui provoacă stări morbide. Inactivitatea oricărui organ al corpului va fi urmată de o scădere a dimensiunii și tăriei mușchilor și de o circulație leneșă a sângelui prin vasele sangvine.
Dacă ai datorii de împlinit în viața casnică, nu crezi că-ți este cu putință să le aduci la îndeplinire și depinzi astfel de alții. Uneori, îți este extrem de greu să obții ajutorul de care ai nevoie. În mod frecvent, consumi de două ori mai multă energie decât ai avea nevoie să-ți împlinești sarcina, tot plănuind și căutând pe cineva care s-o îndeplinească în locul tău. Dacă te-ai hotărî odată să faci tu însăți aceste mici lucruri și îndatoriri familiale, ai fi binecuvântată și întărită și influența ta în cauza lui Dumnezeu ar fi mult mai mare. Dumnezeu i-a făcut pe Adam și pe Eva în Paradis și i-a înconjurat cu tot ceea ce era folositor și încântător. El a sădit pentru ei o grădină minunată. Nici unei plante, pom sau floare nu-i lipsea vreun lucru, fie în privința folosinței, fie ca ornament. Creatorul știa că omul, lucrarea mâinilor Sale, nu putea fi fericit dacă nu avea o ocupație. Paradisul le încânta sufletele, însă acest lucru nu era de ajuns; ei trebuia să aibă ceva de lucru care să pună în mișcare acele organe minunate ale trupului. Domnul făcuse organele pentru a fi întrebuințate. Dacă fericirea ar fi constat în a nu face nimic, omul, în starea sa de nevinovăție, ar fi fost lăsat fără ocupație. Însă Cel care l-a făcut pe om știa în ce avea să constea cea mai mare fericire a lui și, de îndată ce l-a creat, i-a dat și o lucrare de făcut. Pentru a fi fericit, trebuia să muncească.
Dumnezeu ne-a dat tuturor câte ceva de făcut. Prin împlinirea diferitelor îndatoriri pe care le avem, și care stau chiar pe cărarea noastră, viețile noastre trebuie să devină folositoare, iar noi vom fi binecuvântați. Nu numai că organele corpului vor fi întărite prin exercițiu, dar și mintea va dobândi tărie și cunoștințe prin acțiunea acestor organe. Activitatea unui singur mușchi, în timp ce toți ceilalți sunt lăsați fără nimic de făcut, nu-i va întări pe cei inactivi, așa cum activitatea continuă a unuia dintre organele minții nu va dezvolta și întări organele nefolosite. Fiecare facultate a minții și fiecare mușchi are sarcina sa distinctă și este nevoie ca toate să fie folosite pentru a fi dezvoltate corespunzător și pentru a căpăta o vigoare sănătoasă. Fiecare organ și fiecare mușchi are lucrarea sa de făcut în organismul viu. Fiecare rotiță din mecanism trebuie să fie o rotiță vie, activă. Piesele fine și minunate ale organismului trebuie păstrate în mișcare, pentru a împlini obiectivul pentru care au fost destinate. Fiecare facultate are o influență asupra celorlalte și trebuie ca toate să fie folosite pentru a fi dezvoltate cum se cuvine. Dacă un mușchi al corpului are o activitate mai mare decât altul, cel folosit mai mult va deveni mai mare și va strica armonia și frumusețea dezvoltării organismului. Exercițiile fizice diverse vor necesita folosirea tuturor mușchilor corpului.
Cei care sunt slabi și indolenți nu ar trebui să cedeze înclinației lor de a fi inactivi, privându-se astfel de aer liber, mergând pe jos sau lucrând în grădină. Vor fi foarte obosiți, dar aceasta nu le va face rău. Tu, sora mea, vei simți oboseala și cu toate acestea nu-ți va dăuna; odihna va fi mai dulce după aceea. Inactivitatea slăbește organele care nu sunt folosite. Iar când aceste organe sunt puse la lucru, se fac simțite durerile și oboseala, pentru că mușchii au devenit slabi. Nu este o metodă bună să încetăm folosirea anumitor mușchi pentru că simțim dureri când îi punem în mișcare. Durerea este adesea cauzată de efortul organismului de a da viață și vigoare acestor părți care sunt parțial lipsite de viață prin inactivitate. Mișcarea acestor mușchi ce nu au fost folosiți mult timp va provoca durere, pentru că organismul îi trezește la viață.
Mersul pe jos, în toate cazurile în care este posibil, este cel mai bun remediu pentru corpurile atinse de boală, căci prin acest exercițiu sunt puse în mișcare toate organele corpului. Mulți care depind de cura prin mișcare ar putea realiza mai mult prin exercițiu muscular decât prin mișcările simple obișnuite. În unele cazuri, lipsa de exercițiu fizic are ca efect slăbirea și pipernicirea mușchilor și intestinelor, iar aceste organe, care au devenit anemice din cauza nefolosirii lor, vor fi întărite prin exercițiul fizic. Nu există nici un exercițiu care poate lua locul mersului pe jos. Prin aceasta, circulația sângelui este mult îmbunătățită.
Folosirea membrelor îți va fi de cel mai mare folos, soră N. Ai îmbrățișat multe idei stranii și ai fost foarte încrezătoare în tine însăți, lucru care a fost spre răul tău. Atâta vreme cât te temi să te încredințezi în mâinile medicilor și crezi că îți înțelegi cazul mai bine decât o pot face aceștia, nu poți beneficia de tratamentul pe care ți-l aplică ei și dimpotrivă, nu poți decât să fii vătămată. Medicii nu-și pot ajuta deloc pacienții dacă nu le câștigă încrederea. Dacă îți prescrii singură cura și crezi că știi mai bine decât medicii care este tratamentul pe care ar trebui să-l urmezi, nu poți avea de câștigat. Trebuie să renunți la încăpățânarea și ideile tale și să nu-ți mai pui în cap să te împotrivești judecății și sfaturilor lor.
Domnul să te ajute, sora mea, așa încât să nu ai doar credință, ci și faptele corespunzătoare ei.