Dragă soră O., Cred că nu ești fericită. Căutând să faci vreo lucrare mare, treci cu vederea îndatoririle imediate care stau chiar în calea ta. Nu ești fericită, pentru că privești mai sus de datoriile mărunte ale vieții de zi cu zi, pentru a înfăptui o lucrare mai mare, mai înaltă. Ești neliniștită, neîmpăcată și nemulțumită. Îți place cu mult mai mult să poruncești decât să execuți. Îți place mai mult să spui altora ce să facă decât să iei inițiativa și, cu voioșie, să faci tu însăți acel lucru.
Ai fi făcut căminul tatălui tău mai fericit dacă te-ai fi concentrat mai puțin asupra înclinației tale și mai mult asupra fericirii altora. Când ești angajată în îndatoririle obișnuite ale vieții, nu reușești să pui suflet în munca ta. Mintea îți zboară încoace și încolo către o lucrare mai plăcută, mai înaltă sau mai onorabilă. Dar cineva trebuie să facă și aceste lucruri care nu-ți fac nici o plăcere, ba chiar îți displac. Aceste datorii simple, făcute de bunăvoie și cu credincioșie, îți vor oferi o educație pe care ai nevoie s-o dobândești pentru a avea dragoste de îndatoririle casnice. În așa ceva ai de câștigat o experiență extrem de importantă pentru tine, dar pe care nu o iubești. Murmuri când vine vorba de ceea ce îți revine să faci, aducând nefericirea peste cei din jurul tău și suferind tu însăți o mare pierdere. Se poate să nu fii niciodată chemată să desfășori o lucrare publică. Dar toate lucrările pe care le facem și trebuie făcute, fie spălatul vaselor, fie punerea mesei, fie slujirea celor bolnavi, fie gătitul sau spălatul rufelor, au o importanță morală. și până nu te vei apuca de aceste îndatoriri cu voioșie și de bunăvoie, nu ești pregătită pentru datorii mai mari și mai înalte. Sarcinile umile care ne stau înainte trebuie să fie împlinite de cineva; iar cei ce le împlinesc ar trebui să simtă că înfăptuiesc o lucrare necesară și onorabilă și că, în misiunea lor, așa umilă cum este, ei fac lucrarea lui Dumnezeu, întocmai ca și Gabriel când a fost trimis la profeți. Toți lucrează după poziția lor în sferele de activitate corespunzătoare. Femeia, în casa ei, ducând la îndeplinire îndatoririle simple ale vieții, care trebuie împlinite, poate și ar trebui să dea pe față credincioșie, supunere și iubire cu sinceritatea de care dau dovadă îngerii în sfera lor. Faptul că ne supunem voinței lui Dumnezeu face ca orice lucrare ce trebuie împlinită să fie onorabilă.
Tu ai nevoie de dragoste și afecțiune. Caracterul tău are nevoie de modelare. Îngrijorarea ta trebuie lăsată deoparte și în locul acesteia ar trebui să nutrești blândețe și iubire. Cultivă tăgăduirea de sine. N-am fost făcuți îngeri, ci mai jos decât îngerii, totuși lucrarea noastră este importantă. Nu suntem în cer, ci pe pământ. Când vom fi în cer, vom fi calificați pentru împlinirea lucrării alese și înălțătoare a cerului. Aici, în această lume, trebuie să fim puși la probă și încercați. Ar trebui să fim înarmați pentru luptă și pentru datorie.
Cea mai înaltă datorie ce îi revine tineretului este cea din propriile cămine, de a binecuvânta pe tată și pe mamă, pe frați și surori prin afecțiune și interes sincer. Aici, ei pot arăta tăgăduire de sine și generozitate prin grija pe care o au și ceea ce fac pentru alții. Femeia nu va fi niciodată înjosită prin această lucrare. Este sarcina cea mai sfântă și mai înălțată pe care o poate avea. Ce influență poate avea o soră asupra fraților! Dacă este corectă, ea poate influența dezvoltarea caracterului fraților săi. Rugăciunile, blândețea și afecțiunea ei pot face mult într-o familie. Sora mea, aceste calități nobile nu pot fi niciodată transmise și altor minți dacă nu există mai întâi în propria ta minte. Acea satisfacție a minții, acea afecțiune, blândețe și acea fire senină care vor atinge fiecare inimă vor reflecta asupra propriei tale persoane ceea ce inima ta oferă celorlalți. Dacă Hristos nu domnește în inimă, va exista nemulțumire și diformitate morală. Egoismul va pretinde de la alții ceea ce noi nu suntem dispuși să dăm altora. Dacă Hristos nu este în inimă, caracterul va fi dizgrațios.
Nu numai lucrările și bătăliile mari încearcă sufletul și reclamă curaj. Viața de fiecare zi aduce încărcăturile, încercările și descurajările sale. Lucrarea umilă este aceea care aduce adesea după sine răbdare și tărie. Încrederea în sine și hotărârea fermă vor fi necesare pentru înfruntarea și biruirea tuturor dificultăților. Asigură-te că Domnul stă alături de tine în orice loc, pentru a te mângâia și consola. Un spirit blând și liniștit, iată lucrul de care ai mare nevoie, iar fără acesta nu poți avea fericirea. Dumnezeu să te ajute, sora mea, să cauți blândețea și neprihănirea. Duhul lui Dumnezeu, de El ai nevoie. Dacă ești dispusă să accepți fie mărirea, fie smerenia, Dumnezeu te va ajuta, te va întări și te va binecuvânta. Dacă însă neglijezi micile îndatoriri, nu ți se vor încredința niciodată altele mai mari.