La 10 decembrie 1871, mi s-a arătat iarăși că reforma sănătății este o ramură a marii lucrări care trebuie să pregătească un popor pentru venirea Domnului. Aceasta este tot atât de strâns legată de solia celui de-al treilea înger cum este mâna de corp. Omul a privit superficial Legea Celor Zece Porunci; însă Domnul nu ar veni să-i pedepsească pe călcătorii acestei Legi fără să le trimită mai întâi o solie de avertizare. Cel de-al treilea înger vestește această solie. Dacă oamenii ar fi fost supuși Legii Celor Zece Porunci, împlinind în viețile lor principiile acelor precepte, blestemul bolilor care inundă acum lumea nu ar fi existat.
Bărbații și femeile nu pot încălca legea care guvernează organismul uman, îngăduindu-și un apetit stricat și patimi depravate, fără a încălca și Legea lui Dumnezeu. De aceea, El a îngăduit ca lumina reformei sănătății să strălucească asupra noastră ca să ne putem vedea păcatul când violăm legile pe care El le-a stabilit în ființa noastră. Toate bucuriile sau suferințele noastre pot fi descoperite cercetând încălcarea sau supunerea față de legile firii. Bunul nostru Tată ceresc vede starea deplorabilă a oamenilor care, cu bună știință sau din ignoranță, își duc viețile călcând legile stabilite de El. Și, cu iubire și milă față de neamul omenesc, El lasă ca lumina să strălucească asupra reformei sănătății. Dumnezeu face cunoscută Legea Sa și pedeapsa care va urma încălcării ei, pentru ca toți să poată învăța și să aibă grijă să trăiască în armonie cu legile firii. El Își face cunoscută Legea atât de lămurit și o scoate atât de mult în evidență, încât aceasta este asemenea unei cetăți în vârf de munte. Toți cei aflați în deplinătatea facultăților mintale o pot înțelege, dacă vor. Idioții nu vor fi răspunzători. Lucrarea care însoțește solia celui de-al treilea înger pentru a pregăti venirea Domnului este aceea de a face clare ca lumina zilei legile care guvernează organismul omenesc și de a îndemna cu putere păzirea acestora.
Adam și Eva au căzut din cauza unui apetit nestăpânit. Hristos a venit și a rezistat înaintea celei mai grozave ispite a lui Satana și, pentru neamul omenesc, a biruit pofta, arătând că omul poate birui. Tot așa cum Adam a căzut din pricina poftei și a pierdut Edenul cel binecuvântat, copiii lui Adam pot birui apetitul prin Hristos și pot recâștiga Edenul prin cumpătare în toate lucrurile.
Neștiința nu mai este astăzi o scuză pentru încălcarea Legii. Lumina strălucește clar și nimeni nu trebuie să fie neștiutor, căci Însuși marele Dumnezeu este instructorul omului. Toți sunt îndatorați prin obligațiile cele mai sacre adevăratei experiențe pe care le-o dă El acum în privința reformei sănătății. El dorește ca marele subiect al reformei sănătății să fie fluturat pretutindeni, căci altfel le este cu neputință bărbaților și femeilor, cu toate obiceiurile lor păcătoase, care excită creierul și distrug sănătatea, să înțeleagă adevărurile sacre prin care urmează să fie sfințiți, rafinați, înălțați și făcuți demni de societatea îngerilor cerești, în Împărăția slavei.
Locuitorii lumii antediluviene au fost nimiciți pentru că ajunseseră corupți datorită îngăduirii apetitului stricat. Cei din Sodoma și Gomora au fost nimiciți prin satisfacerea apetitului nefiresc, care le adormise într-atât intelectul, încât nu puteau face diferența dintre cerințele sfinte ale lui Dumnezeu și pretențiile gălăgioase ale poftei. Aceasta din urmă i-a adus în robie și au devenit atât de cruzi și cutezători în murdăriile lor abjecte, încât Dumnezeu n-a mai vrut să-i tolereze pe pământ. Dumnezeu pune ticăloșia Babilonului pe seama lăcomiei și beției lui.
Apostolul Pavel roagă fierbinte biserica: „Vă îndemn, dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”. Prin urmare, oamenii își pot face trupurile nesfinte prin îngăduințe păcătoase. Dacă sunt nesfinți, ei nu pot fi închinători spirituali, fiind nevrednici pentru Cer. Dacă omul va îndrăgi lumina pe care Dumnezeu, în îndurarea Sa, i-o dă asupra reformei sănătății, el poate fi sfințit prin adevăr și pregătit pentru viața veșnică. Dacă disprețuiește însă acea lumină și trăiește călcând legile firii, trebuie să plătească prețul pentru aceasta.
Dumnezeu l-a creat pe om sfânt și desăvârșit. Dar omul a căzut din starea sa de sfințenie pentru că a călcat Legea lui Dumnezeu. De la cădere, a fost o creștere rapidă a bolilor, suferinței și morții. Însă, cu toate că omul L-a insultat pe Creatorul său, iubirea lui Dumnezeu este încă întinsă neamului omenesc, iar El îngăduie ca lumina să strălucească, pentru ca omul să poată vedea că, pentru a duce o viață desăvârșită, trebuie să trăiască în armonie cu acele legi naturale care îi stăpânesc ființa. De aceea, este cel mai important lucru ca el să știe cum să trăiască pentru ca puterile trupului și minții sale să poată fi folosite spre slava lui Dumnezeu.
Omului îi este cu neputință să-și aducă trupul ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu în timp ce, pentru că așa se obișnuiește în lume, își îngăduie obiceiuri care îi reduc vigoarea fizică, mintală și morală. Apostolul adaugă: „Să nu vă conformați veacului acestuia, ci să fiți transformați, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți înțelege care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită”. Isus, așezat pe Muntele Măslinilor, i-a învățat pe ucenicii Săi despre semnele care vor preceda venirea Lui. El spune: „Cum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și la venirea Fiului omului. Căci așa cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care a intrat Noe în corabie și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului”.
Aceleași păcate care au adus mânia lui Dumnezeu asupra lumii în zilele lui Noe există și în zilele noastre. Bărbații și femeile mănâncă și beau până ajung la îmbuibare și beție. Acest păcat general, îngăduirea poftei stricate, a stârnit pasiunile bărbaților în zilele lui Noe și a dus la o depravare a tuturor, până când violența și crimele au ajuns până la cer și Dumnezeu a spălat pământul de murdăria morală printr-un potop.
Aceleași păcate ale îmbuibării și beției au amorțit sensibilitatea morală a locuitorilor Sodomei, astfel încât nelegiuirile păreau să constituie deliciul bărbaților și femeilor din acel oraș ticălos. Hristos avertizează astfel lumea: „Tot așa cum a fost în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau; dar în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a distrus pe toți; la fel va fi și în ziua în care Se va arăta Fiul omului”.
Hristos ne-a dat aici o lecție extrem de importantă. El nu încurajează lenevia prin învățătura Sa. Exemplul dat este opusul acesteia. Hristos a fost un bun muncitor. El a dus o viață plină de tăgăduire de sine, sârguință, perseverență, hărnicie și economie. A vrut să pună înaintea noastră pericolul de a face din mâncare și băutură lucrul cel mai important. El dezvăluie rezultatul de a ceda satisfacerii apetitului. Puterile morale sunt slăbite într-atât, încât păcatul nu mai apare odios. Nelegiuirile sunt trecute cu vederea și pasiunile josnice stăpânesc mintea, până când stricăciunea generală dezrădăcinează principiile și pornirile bune, iar Dumnezeu este hulit. Toate acestea sunt rezultatul faptului că se mănâncă și se bea în exces. Aceasta este chiar starea de lucruri despre care El declară că va exista la a doua Sa venire.
Vor ține bărbații și femeile seama de avertizare? Vor îndrăgi ei lumina sau vor deveni sclavi ai apetitului și pasiunilor josnice? Hristos ne arată ceva mai înalt pentru care să trudim, mai mult decât ce vom mânca, ce vom bea și cu ce ne vom îmbrăca. Preocuparea pentru mâncare, băutură și îmbrăcăminte este excesivă, încât devine nelegiuire și se numără printre păcatele caracteristice ale ultimelor zile, constituind un semn al apropiatei reveniri a lui Hristos. Timp, bani și putere, care sunt ale Domnului, dar pe care ni le-a încredințat nouă, sunt irosite pe îmbrăcăminte inutilă și pe delicatese pentru o poftă stricată, lucruri care slăbesc energia și aduc suferință și degradare. Este imposibil să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie înaintea lui Dumnezeu, când ele sunt pline de stricăciune și boli din cauza îngăduințelor noastre păcătoase.
Trebuie căpătate cunoștințe în ce privește modul în care să mâncăm, să bem și să ne îmbrăcăm în așa fel încât să ne păstrăm sănătatea. Boala este cauzată de încălcarea legilor sănătății; ea este rezultatul violării legilor care guvernează organismul uman. Prima noastră datorie, pe care o avem față de Dumnezeu, față de noi înșine și față de semenii noștri, este de a respecta legile lui Dumnezeu, care includ și legile sănătății. Dacă suntem bolnavi, punem o povară obositoare asupra prietenilor noștri și devenim incapabili de a ne împlini datoriile față de familiile și semenii noștri. Iar când moartea prematură este rezultatul încălcării legilor firii, aducem celorlalți întristare și suferință; îl privăm pe aproapele nostru de ajutorul pe care ar trebui să i-l acordăm cât suntem încă în viață; ne jefuim familiile de confortul și ajutorul pe care le-am putea acorda și Îl jefuim pe Dumnezeu de slujirea pe care o pretinde de la noi, în scopul de a înălța slava Sa. Și atunci nu suntem noi, în cel mai direct sens al cuvântului, călcători ai Legii lui Dumnezeu?
Însă Dumnezeu este a toate îndurător, plin de har și de iubire, iar când lumina ajunge la aceia care și-au vătămat sănătatea, îngăduindu-și lucruri păcătoase, și ei se lasă convinși de păcat, se pocăiesc și își cer iertare, El acceptă jertfa săracă ce I se aduce și îi primește. Ah, ce milă plină de iubire, să nu refuze rămășița de viață nimicită a păcătosului suferind și pocăit! În mila Sa neîntrecută, El salvează aceste suflete ca și cum le-ar scoate din foc. Dar ce jertfă slabă, jalnică în cel mai bun caz, oferim unui Dumnezeu curat, sfânt! Facultățile nobile au fost paralizate de către obiceiurile greșite ale îngăduinței păcătoase. Aspirațiile sunt pervertite, iar sufletul și trupul, desfigurate.