Mi s-a arătat că trebuie să acționăm cu foarte mare atenție, chiar atunci când este necesar să ridicăm o povară a deprimării care apasă bărbați și femei, pentru ca aceștia să nu se sprijine pe propria lor înțelepciune și să nu uite să depindă numai de Dumnezeu. Nu este prudent să vorbim în mod apreciativ despre persoane sau să ridicăm în slăvi calitățile unui slujitor al lui Hristos. În ziua lui Dumnezeu, foarte mulți vor fi puși în cumpănă și vor fi găsiți ușori din pricina înălțării lor. Aș dori să-i avertizez pe frații și surorile mele să nu aducă niciodată cuvinte măgulitoare înaintea oamenilor din pricina calităților lor; căci ei nu pot face față acestui lucru. Eul este înălțat cu ușurință și, ca o consecință, persoanele își pierd cumpătul. Și iarăși, le spun fraților și surorilor mele, dacă vreți să aveți sufletele nemânjite de sângele vreunui om, nu măguliți, nu lăudați niciodată eforturile bieților muritori; căci acest lucru poate fi spre ruina lor. Nu este prudent ca prin cuvintele sau faptele noastre să ridicăm în slăvi pe vreun frate sau vreo soră, oricât de umilă ar putea fi în aparență purtarea lor. Dacă ei au într-adevăr acel spirit blând și smerit pe care îl prețuiește Dumnezeu, ajutați-i să și-l păstreze. Acest lucru nu se va înfăptui criticându-i și nici neglijând să apreciem în mod corect care este adevărata lor valoare. Însă există puțini care pot primi laudele fără ca acest lucru să le dăuneze.
Unii pastori înzestrați care predică acum adevărul prezent iubesc consimțământul ascultătorilor. Aplauzele îi stimulează ca paharul de vin pe alcoolic. Plasați-i pe acești pastori într-o comunitate mică, o comunitate care nu promite o stare deosebită de agitație și care nu opune o rezistență hotărâtă și veți vedea cum își pierd interesul și zelul și vor apărea tot atât de apatici în lucrare ca și un alcoolic, când este lipsit de păhărelul lui. Acești oameni nu vor deveni lucrători adevărați, practici, până nu vor învăța să lucreze fără starea emoțională produsă de aplauze.