Mărturie către doi tineri
În decembrie trecut mi s-au arătat primejdiile și ispitele tinerilor. Cei doi fii mai tineri ai tatălui O. au nevoie de convertire. Au nevoie să moară zilnic față de eu. Pavel spune: „Eu mor în fiecare zi.” Aceasta este exact experiența de care au nevoie acești tineri. Se află în primejdia de a trece cu vederea îndatoririle prezente și de a neglija educația esențială pentru viața practică. Ei privesc educația luată din cărți ca fiind chestiunea cea mai importantă de care trebuie să se ocupe pentru a avea succes în viață.
Acești tineri au acasă îndatoriri pe care le trec cu vederea. Ei nu au învățat să se ocupe de datorii și să-și asume răspunderile din cămin, răspunderi pe care nimeni altcineva nu trebuie să le poarte. Ei au o mamă credincioasă, practică, mamă care a purtat multe poveri pe care fiii săi nu ar fi trebuit s-o lase să le poarte. Făcând acest lucru, ei nu și-au onorat mama. Nu au împărțit poverile cu tatăl, după cum era de datoria lor, și au neglijat să-l cinstească așa cum ar fi trebuit s-o facă. Ei își urmează înclinațiile mai degrabă decât datoria. Au mers pe calea egoismului în viețile lor, evitând poverile și truda, și n-au reușit să obțină o experiență valoroasă, de care nu-și pot permite să se lipsească dacă vor să aibă succes în viață. N-au simțit importanța faptului de a fi credincioși în lucrurile mici și nici nu s-au simțit obligați față de părinții lor să fie onești, conștiincioși și credincioși în datoriile umile, neînsemnate ale vieții, datorii care stau chiar înaintea lor pe cărarea pe care merg. Ei privesc deasupra ramurilor comune ale cunoașterii, atât de necesare pentru viața practică.
Dacă acești tineri doresc să fie o binecuvântare în vreun loc anume, atunci acesta ar trebui să fie chiar în căminul lor. Dacă ei se lasă purtați de înclinațiile lor în loc să se lase călăuziți de hotărârile prevăzătoare ale unei rațiuni treze, ale unei judecăți sănătoase și conștiințe luminate, nu pot fi o binecuvântare nici pentru societate, nici pentru familia tatălui lor, iar speranțele pe care și le fac pentru lumea aceasta și pentru cealaltă, mai bună, pot fi periclitate. Mulți tineri își fac impresia că prima parte a vieții lor nu este menită purtării unor griji, ci irosirii în distracții frivole, glume, ranchiune și îngăduințe nesăbuite. În timp ce sunt în mijlocul nebuniei și răsfățului simțurilor, unii nu se mai gândesc la nimic altceva decât la mulțumirea de moment care decurge din acestea. Dorința pe care o au pentru amuzament și iubirea lor pentru compania altora, pentru flecăreală și râsete cresc dacă sunt îngăduite și tinerii își pierd orice plăcere pentru realitățile responsabile ale vieții, iar îndatoririle familiale li se par neinteresante. Nici un fel de schimbare nu le satisface mintea pe deplin și devin agitați, capricioși și iritabili. Acești tineri ar trebui să simtă că este o datorie să-și facă familia fericită și voioasă. Ar trebui să aducă în locuința lor raze de soare, iar nu o umbră prin inutilele bombăneli și nemulțumirea lor întunecată.
Acești tineri ar trebui să-și amintească faptul că sunt răspunzători pentru toate privilegiile de care s-au bucurat; că vor da socoteală pentru modul în care au folosit timpul și că vor răspunde foarte exact de felul în care și-au pus în practică înzestrările. Ei pot întreba: „N-avem voie să ne bucurăm în vreun fel de amuzament sau recreare? Doar să muncim, să muncim, să muncim, fără nimic altceva?” Orice tip de amuzament în care se pot angaja, cerând în credință binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lui, nu va fi periculos. Însă orice amuzament care îi face incapabili de rugăciunea tainică, de închinare la altarul rugăciunii sau de participarea la adunările de rugăciune nu este sigur, ci, dimpotrivă, primejdios. O schimbare care să survină în urma unei munci fizice care a pus greu la încercare puterile trupului poate fi foarte utilă pentru un timp, pentru ca apoi să se poată iarăși angaja în muncă, prestând cu mai mult succes efortul. Însă odihna totală se poate dovedi inutilă, ba chiar este posibil să nu fie urmată de cele mai bune rezultate, când este vorba de tăria fizică. Ei nu trebuie să-și risipească prețioasele lor momente nici chiar atunci când sunt epuizați de un singur fel de muncă. Atunci pot să caute să facă ceva care să nu fie atât de obositor, dar care se va dovedi o binecuvântare pentru mama și surorile lor. Ușurând grijile acestora, luând asupra lor poverile cele mai grele pe care sunt nevoite să le poarte, ei pot descoperi acel tip de amuzament care izvorăște din principiu și care le va oferi o fericire adevărată, iar timpul lor nu va mai fi petrecut cu nimicuri sau cu îngăduințe egoiste. Timpul poate fi întotdeauna folosit spre avantajul lor, iar ei pot fi în mod constant împrospătați prin ceva variat și în același timp răscumpărând timpul, astfel încât fiecare moment va da o bună mărturie oricui.
Voi v-ați gândit că cel mai important lucru era să obțineți o educație în științe. Nu este o virtute să fii neștiutor, iar cunoașterea nu va opri neapărat creșterea creștină; însă, dacă o căutați din principiu, având înaintea voastră obiectivul potrivit și simțindu-vă obligați față de Dumnezeu să vă folosiți talentele pentru a face bine altora și a răspândi slava Sa, cunoașterea vă va ajuta să atingeți acest scop; vă va ajuta să puneți la lucru puterile pe care vi le-a dat Dumnezeu și să le folosiți în slujba Sa.
Dar, tinerilor, dacă dobândiți cunoștințe atât de multe și totuși nu le folosiți într-un scop practic, obiectivul vostru nu este atins. Dacă, în timp ce obțineți o educație, deveniți atât de absorbiți de studiile voastre, încât neglijați rugăciunea și privilegiile religioase, devenind neatenți și indiferenți față de bunăstarea sufletelor voastre, dacă încetați să mai învățați la școala lui Hristos, vă vindeți dreptul de întâi născuți pentru un blid de linte. Nu trebuie pierdut din ochi nici o clipă scopul pentru care vă faceți o educație. Ar urma de aici ca voi să vă dezvoltați și să vă dirijați în așa fel înzestrările, încât să fiți și mai mult de folos și să-i binecuvântați pe alții în măsura în care vă permite destoinicia voastră. Dacă, prin obținerea cunoștințelor, vă sporiți iubirea de sine și înclinația de a vă eschiva să purtați răspunderi, vă este mai bine fără o educație. Dacă iubiți și idolatrizați cărțile, îngăduind ca acestea să se pună între voi și datoriile voastre, astfel încât simțiți o reținere când trebuie să lăsați studiul și cititul pentru a face o muncă de primă importanță, o muncă pe care cineva trebuie să o facă, ar trebui să vă înfrângeți dorința de a studia și să cultivați dragostea de a face acele lucruri pentru care acum nu simțiți nici un interes. Cel ce este credincios în lucrurile mici va fi credincios și în lucrurile mari.
Trebuie să cultivați iubirea și afecțiunea față de părinții, frații și surorile voastre. „Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului. Bucurați-vă în nădejde, fiți răbdători în necaz. Stăruiți în rugăciune. Ajutați pe sfinți, când sunt în nevoie. Fiți primitori de oaspeți.” Tinerilor, nu vă puteți permite să sacrificați interesele voastre veșnice pentru studii. Poate că profesorii voștri vă stimulează prin aplauze și se poate să fiți amăgiți de sofismele lui Satana. S-ar putea să fiți conduși pas cu pas să căutați perfecțiunea și să obțineți aprobarea profesorilor voștri, însă cunoștințele voastre despre viața divină și religia practică, din experiență, vor fi din ce în ce mai sărace. În fața îngerilor înălțați, în fața Creatorului universului, în fața lui Hristos, Maiestatea cerului, numele voastre menționate în rapoarte vor sta într-o lumină foarte proastă. Împotriva lor vor fi înregistrate păcate, greșeli, eșecuri, neglijențe și o asemenea ignoranță în ce privește cunoașterea spirituală, încât Tatăl, Fiul Său Isus, Apărătorul nostru și îngerii slujitori ar fi rușinați să vă primească în chip de copii ai lui Dumnezeu.
Participând la cursuri, sunteți expuși la o varietate de ispite, care nu v-ar amenința în familie, în casa tatălui vostru, sub supravegherea unor părinți cu frică de Dumnezeu. Dacă acasă vă rugați de două sau trei ori pe zi pentru har, ca să scăpați de stricăciunea care există în lume prin poftă, trebuie să vă rugați cu atât mai mult, mai serios și constant când vă aflați la studii, expuși ispitelor și influențelor rele care umplu școlile în acest veac degenerat, întrucât mediul în care vă aflați este mult mai nefavorbil formării caracterului creștin.
Acești tineri nu au suficientă tărie creștină de caracter; așa stau lucrurile în special cu A.O. El nu este așezat, înrădăcinat și statornicit în adevăr. S-a prins atât de slab de Dumnezeu, încât nu a primit tărie și lumină de sus, ci a tot strâns întuneric în sufletul său. A auzit atât de mult vorbindu-se cu necredință și a manifestat atât de puțin interes practic pentru adevăr, încât nu este pregătit să dea socoteală de nădejdea care este în el. Este instabil, ca o trestie care tremură în vânt. Are o inimă bună, dar iubește totuși distracțiile, lenevia și tovărășia tinerilor săi prieteni. și-a îngăduit această înclinație, sacrificând interesul propriului său suflet. Frate al meu, este important să eviți să intri prea mult în societatea tinerilor nereligioși. Cultivarea minții și inimii tale, împreună cu datoriile practice ale vieții reclamă ca o mare parte din timpul tău să fie petrecut în societatea celor care, prin conversație și credință, îți sporesc propria ta credință și iubirea de adevăr.
Ai încercat să te eliberezi de restricțiile pe care le presupune credința în adevăr, însă nu ai îndrăznit să mergi prea departe în necredința ta. Prea adesea ai ales ușurătatea lumii și societatea persoanelor în viața cărora nu există obiceiul de a medita, religia fiind exclusă, iar tu ai fost asociat și în scopuri, și în intenții cu acea clasă de oameni care fac de rușine adevărul. Nu ești suficient de puternic în credință și în scopurile propuse pentru a te afla într-o asemenea companie. Pentru a-ți omorî timpul, te-ai complăcut într-un spirit de frivolitate, care ți-a provocat un mare rău, slăbindu-ți conștiința. Cauți aprobarea altora. Dacă o dobândești într-un mod onorabil, nu este un păcat atât de mare; însă te afli în pericolul de a-i amăgi pe unii și pe tine însuți; ai nevoie să te controlezi în acest punct și să ai grijă să meriți toate încuviințările pe care le primești. Dacă ești aprobat pentru principiile tale solide și valoare morală, atunci e câștigul tău. Dacă însă ești lingușit, curtat și flatat pentru că poți ține discursuri strălucite și poți face remarci potrivite, pentru că ești plin de viață, și nu pentru valoarea ta intelectuală și morală, vei fi considerat de către cei evlavioși și înțelepți drept un obiect al milei mai degrabă decât al invidiei. Ar trebui să te păzești de lingușeală. Oricine este îndeajuns de nesăbuit să te laude nu-ți poate fi un adevărat prieten. Prietenii tăi adevărați te vor avertiza, îndemna fierbinte, atenționa și îți vor mustra greșelile.
Ți-ai expus mintea unei necredințe întunecate. Închide-ți mintea acum în teama de Dumnezeu. Caută dovezile, stâlpii credinței noastre, și prinde-te de ele cu putere. Ai nevoie de această încredere în adevărul prezent, căci acesta se va dovedi o ancoră pentru tine. Va da caracterului tău energia, eficiența și acea nobilă demnitate care va impune respect. Încurajează obiceiurile sârguinței. Ai mari lacune aici. Atât tu, cât și fratele tău aveți idei strălucite de obținere a succesului, dar amintiți-vă că singura voastră nădejde este în Dumnezeu. S-ar putea ca uneori perspectivele să vi se pară ademenitoare, dar anticipările care vă ridică deasupra datoriilor familiale simple și umile și deasupra îndatoririlor religioase se vor dovedi o catastrofă. Voi, dragii mei prieteni mai tineri, trebuie să vă smeriți inimile înaintea lui Dumnezeu și să obțineți o bogată și valoroasă experiență în viața de creștin, continuând pe calea cunoașterii Domnului și binecuvântându-i pe alții printr-o viață zilnică de o curățenie desăvârșită, de integritate nobilă și de perfecțiune în îndeplinirea datoriei de creștin și a celei legate de viața practică. Ai datorii de împlinit în cămin; ai de dus responsabilități de care încă nu te-ai atins.
Veți culege ceea ce veți semăna. Acești tineri seamănă acum sămânța. Fiecare faptă din viețile lor, fiecare cuvânt rostit reprezintă o sămânță pentru bine sau rău. Recolta va fi după tipul seminței folosite. Dacă își vor îngădui pasiuni nechibzuite, lascive, stricate sau vor ceda satisfacerii apetitului sau înclinației inimilor lor nesfințite, dacă vor nutri mândria sau principiile greșite și vor îndrăgi obiceiurile necredincioșiei sau desfrânării, vor culege o recoltă îndestulătoare de remușcări, rușine și disperare.
Îngeri ai lui Dumnezeu caută să-i aducă pe acești tineri acolo unde să strige cu sinceritate către Domnul: „Tu să fii călăuza tinereții mele.” Îngerii îi invită și caută să-i păzească de capcanele lui Satana. Cerul poate fi al lor, dacă vor căuta să-l obțină. O cunună de slavă nemuritoare va fi a lor, dacă vor da totul pentru cer.