Frate S., Pe 10 decembrie 1871, mi s-a arătat că ai defecte serioase în caracterul tău, defecte care, dacă nu vor fi cunoscute și biruite, vor lucra spre ruina ta; și nu numai că vei fi cântărit cu etalonul Sanctuarului și vei fi găsit tu însuți prea ușor, dar influența ta va hotărî și destinul altora. Ori aduni cu Hristos, ori risipești în toate cele patru vânturi.
Mi s-a arătat că ai adânc înrădăcinată o dragoste pentru lume. Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Te măgulești singur că ai în general dreptate, când de fapt nu ai. Dumnezeu nu vede așa cum vede omul. El privește în inimă. Căile Sale nu sunt căile noastre și nici gândurile Sale nu sunt gândurile noastre. Marea ta grijă și frământare este de a dobândi mijloace materiale. Această pasiune acaparatoare s-a dezvoltat în tine, până când a depășit iubirea pe care o ai pentru adevăr. Sufletul tău se strică prin iubirea de bani. Dragostea ta pentru adevăr și pentru înaintarea lui este foarte slabă. Comorile tale pământești îți pretind și dețin afecțiunea.
Tu cunoști adevărul; nu ești străin de cerințele Scripturii; cunoști voința Stăpânului, căci El a dezvăluit-o cu claritate. Dar inima ta nu este înclinată să urmeze lumina care strălucește pe cărarea ta. Ai o mare doză de trufie. Iubirea pe care o ai în propria ta persoană este mai mare decât iubirea față de cauza adevărului prezent. Încrederea pe care o ai în tine și independența ta te vor îndrepta negreșit către ruină, dacă nu îți vei vedea slăbiciunile și greșelile și nu te vei schimba. Ești arbitrar. Ai o voință îndărătnică, prin care îți impui punctul de vedere și, chiar dacă părerile altora pot fi corecte și judecata ta greșită, nu ești totuși omul care să cedeze. Ții neclintit de părerea pe care ai enunțat-o, indiferent de judecata altora. Aș vrea să poți vedea primejdia care te paște dacă vei continua pe calea pe care ai apucat. Dacă ochii tăi ar putea fi luminați de Duhul lui Dumnezeu, ai putea vedea clar aceste lucruri.
Soția ta iubește adevărul și este o femeie practică, o femeie cu principii. Dar tu nu apreciezi valoarea ei. A muncit din greu pentru binele întregii familii, însă nu i-ai acordat încrederea ta. Nu te-ai sfătuit cu ea, după cum este de datoria ta s-o faci. Ții chestiunile tale mai mult pentru tine; nu-ți face deloc plăcere să-ți deschizi inima înaintea soției tale și să-i spui ce gândești, care sunt adevăratele tale simțăminte și credință. Ai o fire ascunsă. Soția ta nu deține în familie locul onorat pe care îl merită și este capabilă să-l ocupe.
Ai impresia că ea nu ar trebui să aibă de-a face cu planurile și aranjamentele tale și iei adesea hotărâri și faci planuri de acțiune contrare celor pe care le are ea. Te comporți ca și cum identitatea ei ar trebui să se disipeze în a ta. Nu ești mulțumit s-o vezi acționând ca și cum ar avea o individualitate, o identitate proprie. Dumnezeu o consideră răspunzătoare pentru că are propria sa personalitate. Ea nu te poate mântui pe tine și tu nu o poți mântui pe ea. Are o conștiință proprie după care trebuie să se călăuzească. Ai o dorință prea mare de a fi tu însuți conștiință pentru ea și uneori pentru copiii tăi. Dumnezeu are pretenții mai mari de la soția ta decât poți avea tu. Ea trebuie să își formeze singură un caracter și răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru caracterul pe care și-l dezvoltă.
Și tu trebuie să-ți formezi un caracter, și tu ești răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru caracterul pe care ți-l modelezi. Ai o influență autoritară și un spirit dictatorial, care nu sunt în acord cu voința lui Dumnezeu. Trebuie să încetezi să mai fii atât de sever. Te-ai mândrit cu spiritul tău de organizare și bunul tău gust. Ai idei frumoase, însă nu ai extins această percepție fină la nivelul caracterului și comportamentului tău. N-ai reușit să-ți desăvârșești un caracter simetric. Ai idei în ce privește ordinea și aranjamentele, dar toate aceste frumoase calități ale minții s-au deteriorat prin pervertirea lor. Nu te-ai conformat condițiilor pe care le pune Cuvântul lui Dumnezeu pentru a deveni un copil al lui Dumnezeu. Toate făgăduințele lui Dumnezeu sunt însoțite de condiții. „«Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei», zice Domnul; «nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice», zice Domnul Cel Atotputernic. Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, prea iubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului, și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu”. Încă ai de obținut această experiență. Și dorești mult să intri în compania celor necredincioși, să-i auzi vorbind și să vorbești la rândul tău. Isus nu poate fi preamărit prin conversația pe care o duci; și, dacă ai fi avut spiritul lui Isus, nu te-ai fi putut afla atât de mult în societatea celor ce nu au nici un pic de iubire pentru adevărul lui Dumnezeu.
Ai avut sentimentul că fiii tăi întâmpină neajunsuri care îi împiedică să devină creștini și ai mai crezut că alții sunt de vină. Dar să nu te amăgești în privința acestei chestiuni. Influența ta de părinte a fost suficientă, chiar dacă n-ar mai fi existat nici un alt neajuns, pentru a-i opri din drum. Conversația și exemplul tău au fost de așa natură, încât copiii tăi n-au putut crede că mărturisirea ta a fost compatibilă cu calea pe care ai urmat-o. Conversația pe care ai dus-o cu cei necredincioși a fost inferioară și atât de frivolă, presărată într-atât de glume și ușurătăți, încât influența ta n-ar fi putut niciodată să-i înalțe. Modul în care te-ai purtat cu alții nu a fost întotdeauna cât se poate de onest. Nu L-ai iubit pe Dumnezeu cu toată inima, mintea și puterea ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Dacă ți-ar fi stat în putere, ai fi profitat de aproapele tău chiar spre dezavantajul lui. Fiecare dolar care îți parvine în acest fel va aduce cu el un blestem pe care îl vei simți, mai devreme sau mai târziu. Dumnezeu notează fiecare act de nedreptate, fie că vine din partea unui credincios, fie că vine din partea unui necredincios, și nu-l va trece cu vederea. Firea ta hrăpăreață este o cursă pentru tine. Modul în care te porți cu semenii tăi nu poate trece de proba judecății.
Caracterul tău creștin este mânjit de avariție. Dacă nu vei îndepărta aceste pete, vei pierde viața veșnică. Avem fiecare de făcut o lucrare pentru Stăpân; fiecare avem de folosit talanți. Cel mai umil și mai sărac dintre discipolii lui Isus poate fi o binecuvântare pentru alții. S-ar putea ca aceștia să nu își dea seama că fac vreun bine deosebit, însă, prin influența pe care o exercită fără a fi conștienți de aceasta, ei pot stârni valuri de binecuvântări din ce în ce mai cuprinzătoare, iar rezultatul benefic al cuvintelor și comportamentului lor consecvent poate nu îl vor ști până în clipa răsplătirii finale. Ei nu simt și nu își imaginează că fac ceva nemaipomenit. Nu au crezut că trebuie să se preocupe cu neliniștile legate de succes. Nu au decât să meargă înainte, fără multe cuvinte, fără să-și acorde o slavă deșartă și fără să se laude, ci în liniște, împlinind cu credincioșie lucrarea pe care le-a stabilit-o providența lui Dumnezeu, și nu își vor pierde răsplata. Așa va fi, dacă vrei, și în cazul tău. Istoria vieții tale va fi scrisă în cartea în care se păstrează rapoartele; iar dacă, în cele din urmă, vei fi biruitor, vor exista suflete mântuite prin eforturile tale, prin lepădarea de sine de care ai dat dovadă, prin armonia dintre cuvintele bune și viața de creștin. Iar când, la sfârșit, va fi dată fiecăruia o răsplată potrivit faptelor, sufletele răscumpărate te vor numi binecuvântat și Stăpânul va spune: „Bine, rob bun și credincios, intră în bucuria Domnului tău.”
Lumea este într-adevăr foarte grăbită, plină de mândrie, egoism, avariție și violență și ni s-ar putea părea o pierdere de timp și energie să fim gata la timp și ne la timp, pregătiți în orice ocazie de a rosti cuvinte pline de blândețe, curate, înălțătoare, cuvinte potrivite, venite de pe buze și din inimi sfințite și sprijinite printr-o purtare pe măsură, creștină și evlavioasă, care vor fi asemenea unor mere de aur într-un coșuleț de argint. Te-ai asemănat cu un flecar și ai arătat ca un om din lume. Ai fost uneori neglijent cu cuvintele tale, nesocotit în conversația purtată și te-ai înjosit în calitate de creștin în ochii necredincioșilor. Ai vorbit uneori despre adevăr; însă cuvintele tale nu au provocat acel interes viu, serios, care să atingă inima. Au fost însoțite de remarci triviale, ușuratice, care îi determinau pe cei cu care conversai să conchidă că nu aveai o credință reală și că nu crezi adevărurile pe care le mărturisești. Cuvintele spuse în favoarea adevărului cu stăpânirea de sine pe care o presupune un țel nobil și care vin dintr-o inimă curată vor face mult pentru a stinge împotrivirea și a câștiga suflete. Însă un spirit aspru, egoist și acuzator nu va avea ca efect decât o și mai mare îndepărtare de adevăr și trezirea unui spirit de împotrivire.
Nu trebuie să aștepți ocazii mari sau dobândirea unor calități extraordinare înainte de a lucra cu devotament pentru Dumnezeu. Nu trebuie să te preocupe nici un gând privitor la ceea ce va crede lumea despre tine. Dacă legăturile pe care le ai cu ei și conversația evlavioasă pe care o întreții constituie pentru aceștia o mărturie vie despre puritatea și sinceritatea credinței tale și dacă sunt convinși că dorești să-i binecuvântezi, cuvintele tale nu vor fi pe de-a-ntregul pierdute cu ei, ci vor fi aducătoare de bine.
Un rob al lui Hristos, în orice ramură de slujire creștină s-ar afla, va avea asupra altora, prin învățătură și exemplu, o influență mântuitoare. Se poate ca sămânța cea bună să stea pentru un timp într-o inimă rece, lumească, egoistă, fără să dea semne că ar fi încolțit; însă adesea Duhul lui Dumnezeu lucrează asupra acelei inimi și o udă cu roua cerului, iar îndelung ascunsa sămânță se înalță și aduce în cele din urmă roadă spre slava lui Dumnezeu. Nu știm, în lucrarea vieții noastre, ce va izbuti aceasta sau aceea. Acestea nu sunt întrebări pe care să le punem noi, muritorii. Noi trebuie să ne îndeplinim lucrarea, lăsând rezultatul în seama lui Dumnezeu. Dacă te-ai afla în neștiință și în întuneric, nu ai fi tot atât de vinovat. Însă ai avut multă lumină, ai auzit o mare parte din adevăr; însă nu ești un împlinitor al Cuvântului.
Viața lui Hristos este modelul pentru noi toți. Exemplul Său de tăgăduire de sine și jertfire de sine, de bunăvoință dezinteresată există pentru ca noi să-l urmăm. Întreaga Sa viață este o demonstrație totală a marii Sale iubiri și bunăvoințe de a salva pe omul păcătos. „Iubiți-vă unul pe altul așa cum v-am iubit Eu”, spune Hristos. Cum va suporta o comparație viața noastră de tăgăduire de sine, de sacrificiu și bunăvoință cu viața lui Hristos? „Voi sunteți”, spune Hristos, adresându-Se ucenicilor Săi, „lumina lumii”. „Voi sunteți sarea pământului”. Dacă acesta este privilegiul și totodată datoria noastră, iar noi suntem oameni ai întunericului și necredinței, ce responsabilitate înfricoșătoare ne asumăm? Putem fi canale de lumină sau de întuneric. Dacă am neglijat să folosim lumina pe care ne-a dat-o Dumnezeu și n-am reușit să înaintăm în cunoaștere și adevărată sfințenie, în timp ce lumina ne arăta calea, suntem vinovați și ne aflăm în întuneric în aceeași măsură în care am neglijat să profităm de lumină și adevăr. În aceste zile ale nelegiuirii și primejdiei, caracterele și lucrările creștinilor declarați nu vor trece, în general, proba și nici nu vor suporta să fie dezvăluite, dacă ar fi cercetate prin lumina care strălucește acum asupra lor. Nu există nici o înțelegere între Hristos și Belial; nu există nici o unire între lumină și întuneric. Cum s-ar putea, dar, armoniza spiritul lui Hristos și spiritul lumii? Domnul Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos. El pretinde afecțiunea sinceră și încrederea neîngrădită a celor ce mărturisesc că Îl iubesc. Psalmistul spune: „Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul”.
Ai stat chiar în calea mântuirii copiilor tăi. Pui indiferența lor față de lucrurile religioase pe seama altor cauze decât cele adevărate. Exemplul tău este o piatră de poticnire pentru ei. Ei știu după roadele pe care le aduci, după cuvintele și lucrările tale că tu nu crezi în apropiata revenire a lui Hristos. Unii dintre ei nici nu ezită să ia în râs ideea apropiatei reveniri a lui Hristos și a timpului scurt. Ei au o mare satisfacție când închei un târg prin înșelătorie. Gândesc că tatăl lor este foarte priceput când e vorba de tras foloase și că nimeni n-ar putea să-l întreacă, iar ei calcă pe urmele tale. Numai credința, fără fapte, este moartă. Banii ți-au dat putere, iar tu ai folosit acea putere pentru a profita de pe urma nevoilor altora. Speculațiile pe care le-ai făcut în viața de afaceri nu au fost cinstite, nu ai fost corect cu semenii tăi. Prin negocierile tale ți-ai jertfit reputația de creștin și de om cinstit. Prin negoț corect, mijloacele materiale nu intrau în posesia ta suficient de repede pentru a-ți satisface setea de câștig și ai făcut adesea mai grele poverile omului sărac, profitând de necazul lui pentru a-ți spori averea. Privește cu atenție, frate S. Pierzi înfricoșător de mult de dragul unui câștig pământesc. În ceasul ispitei, tu îți pierzi integritatea bărbătească și bunătatea cerească. Este acest lucru un câștig sau o pierdere? Ești mai bogat sau mai sărac de pe urma unui asemenea profit? Pentru tine este o pierdere teribilă, căci el îți răpește tot atât de mult din comoara pe care ai fi putut-o strânge în cer.
Fiecare ocazie de a ajuta un frate aflat în nevoie sau de a sprijini cauza lui Dumnezeu de răspândire a adevărului reprezintă o perlă pe care o poți trimite dinainte și depozita în banca cerului, pentru a fi păstrată în siguranță. Dumnezeu te pune la probă și te verifică. El ți-a dat binecuvântările Sale cu mână largă, iar acum așteaptă să vadă cum le vei folosi, să vadă dacă îi vei ajuta pe aceia care au nevoie de ajutor, dacă vei simți valoarea sufletelor și vei face tot ce poți cu mijloacele pe care ți le-a încredințat. Folosirea fiecărei astfel de ocazii va însemna un plus la comoara cerească.
Însă iubirea de sine te-a făcut să preferi averile pământești chiar cu prețul sacrificării celor cerești. Tu alegi comorile pe care le mănâncă moliile și rugina în locul acelora care țin în veac. Este privilegiul tău de a manifesta o compasiune duioasă și de a-i binecuvânta pe alții; însă ochii tăi sunt atât de orbiți de dumnezeul acestei lumi, încât nu poți să vezi această nestemată — binecuvântarea ce urmează să fie primită prin facerea de bine, prin faptul de a fi bogat în fapte bune, gata de a oferi, dispus de a comunica, punându-ți o temelie solidă pentru vremurile ce vor veni, ca să te poți prinde de viața veșnică. Îți pui în primejdie sufletul, neglijând să te folosești de prețioasele ocazii de a-ți asigura comoara cerească. Ești tu cu adevărat mai bogat datorită faptului că ești strâns la pungă, datorită stricteții tale în afaceri? Dumnezeu te pune la încercare și rămâne să hotărăști tu însuți dacă vei ieși aur curat sau zgură lipsită de valoare. Dacă punerea ta la încercare s-ar încheia la noapte, cum s-ar prezenta raportul vieții tale? N-ai putea să iei cu tine nici un dolar din ceea ce ai câștigat. Blestemul fiecărei fapte de nedreptate ar sta lipit de tine. Când vei privi șiretenia ta în tranzacții prin mijlocirea oglinzii pe care ți-o va pune Dumnezeu înainte, nu vei găsi nimic pentru care să te poți felicita. Lăcomia este idolatrie.
Singura ta speranță este aceea de a-ți smeri inima înaintea lui Dumnezeu. „Căci ce i-ar folosi unui om să câștige lumea întreagă dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” Te rog stăruitor, nu-ți închide ochii la primejdia care te paște. Nu fi orb față de interesele cele mai înalte ale sufletului, față de perspectiva slăvită și binecuvântată a vieții celeilalte. Neliniștiții și împovărații căutători de câștiguri lumești sunt orbi și nebuni. Ei se întorc de la comoara veșnică, nepieritoare, către această lume. Strălucirea și sclipirile amăgitoare ale acestei lumi pun stăpânire pe simțurile lor și lucrurile veșnice nu mai sunt prețuite. Ei se trudesc pentru ceea ce nu aduce mulțumire și își cheltuiesc banii pentru ceea ce nu este pâine, când Isus le oferă pace, nădejde și infinite binecuvântări în schimbul unei vieți de supunere. Toate comorile pământului nu vor fi îndeajuns de valoroase pentru a cumpăra aceste daruri prețioase. Cu toate acestea, mulți sunt nebuni și se întorc de la atrăgătoarele perspective cerești.
Hristos va reține numele tuturor celor ce consideră că nici un sacrificiu nu este prea costisitor pentru a-I fi oferit Lui pe altarul credinței și iubirii. El a sacrificat totul pentru omenirea căzută. Numele celor ascultători, jertfitori de sine și credincioși vor fi săpate pe palmele Sale; ele nu vor fi vărsate din gura Sa, ci vor fi luate pe buzele Lui și El va pleda într-un mod deosebit pentru ele înaintea Tatălui. Pe când cei egoiști și mândri sunt uitați, cei credincioși vor fi amintiți; numele lor vor fi imortalizate. Trebuie să trăim cu scopul de a-i face pe alții fericiți dacă vrem să fim noi înșine fericiți. Este bine pentru noi să oferim bunurile, talentele și afecțiunea noastră cu devotament recunoscător lui Hristos și să ne găsim astfel fericirea aici și slava nemuritoare în lumea cealaltă.
Lunga noapte de veghere, trudă și greutăți aproape a trecut. Hristos trebuie să vină în curând. Pregătește-te! Îngerii lui Dumnezeu caută să-ți întoarcă atenția de la tine însuți și de la lucrurile pământești. Să nu-i lași să lucreze în van. De credință ai nevoie, de credință vie; credința care lucrează prin iubire și curățește sufletul. Adu-ți aminte de Calvar și de jertfa sfâșietoare, infinită, care a fost adusă acolo pentru om. Isus te invită să vii la El așa cum ești și să-ți faci din El tăria și Prietenul tău veșnic.