Mi-a fost arătată starea lumii, care își umple cu repeziciune cupa nelegiuirii. Crima și violențele de tot felul împânzesc lumea noastră; iar Satana folosește toate mijloacele pentru a face ca viciul înjositor și crima să fie populare. Tinerii care merg pe străzi înoată în știri și anunțuri referitoare la crime și păcate prezentate în vreun roman sau care urmează să fie puse în scenă la unul din teatre. Mintea lor este educată să vadă păcatul ca fiind ceva obișnuit.
Calea urmată de cei josnici și mârșavi este ținută înaintea ochilor lor în publicațiile periodice ale zilei și le este pus înainte tot ceea ce poate stârni curiozitatea și pasiunile animalice, prin povestiri senzaționale, incitante.
Literatura izvodită de inteligențe corupte otrăvește mintea a mii de persoane în lumea noastră. Păcatul nu se arată peste măsură de păcătos. Ei citesc și aud atât de multe despre crime josnice și ticăloșii, încât conștiințele lor care, delicate odinioară, le-ar fi evitat cu groază, devin atât de nesimțitoare, că se pot ocupa cu un interes lacom de degradantele și abjectele cuvinte și fapte ale oamenilor.
„Cum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și în zilele Fiului omului.” Dumnezeu dorește să aibă un popor plin de râvnă pentru fapte bune, care să stea neclintit în mijlocul imoralității acestui veac stricat. Va exista un popor de oameni care se vor ține cu atâta fermitate de tăria divină, încât vor fi feriți de orice ispită. Înștiințările păcătoase din foile scandaloase transmise din om în om ar putea căuta să se adreseze simțurilor lor și să le corupă mintea; totuși, ei vor fi atât de strâns uniți cu Dumnezeu și cu îngerii, încât vor fi asemenea celor care nu văd și nu aud. Ei au de făcut o lucrare pe care n-o poate face nimeni în locul lor, și anume aceea de a lupta lupta cea bună a credinței și de a pune mâna pe viața veșnică. Nu vor fi încrezători în ei înșiși și independenți. Cunoscându-și slăbiciunea, își vor uni neștiința cu înțelepciunea lui Hristos și slăbiciunea lor cu tăria Lui.
Tinerii pot avea principiile atât de ferme, încât cele mai puternice ispite ale lui Satana nu-i va îndepărta de loialitatea lor. Samuel a fost un copil înconjurat de influențele cele mai vicioase. El a văzut și a auzit lucruri care i-au îndurerat sufletul. Fiii lui Eli, care oficiau slujba cea sfântă, erau controlați de către Satana. Acești bărbați murdăreau toată atmosfera din jurul lor. Bărbați și femei erau zilnic fascinați de păcat și nedreptate; cu toate acestea, Samuel umbla neîntinat. Veșmintele caracterului său erau fără pată. Nu avea părtășie și nici cea mai mică plăcere în păcatele care umpleau întregul Israel cu știri înfricoșătoare. Samuel Îl iubea pe Dumnezeu; el își păstra sufletul într-o legătură atât de strânsă cu Cerul, încât un înger a fost trimis să discute cu el despre păcatele fiilor lui Eli, care stricau pe Israel.
Pofta și pasiunea doboară mii din urmașii declarați ai lui Hristos. Simțurile lor ajung atât de tocite din pricina familiarității cu păcatul, încât nu se scârbesc de el, ci îl privesc ca fiind atrăgător. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Dumnezeu nu va mai suporta mult timp crimele și nelegiuirea degradantă a copiilor oamenilor. Crimele lor au ajuns într-adevăr până la ceruri și vor primi în curând răspuns prin plăgile înfricoșătoare trimise de Dumnezeu pe pământ. Ei vor bea cupa mâniei lui Dumnezeu, neamestecate cu milă.
Am văzut că există primejdia ca înșiși copiii declarați ai lui Dumnezeu să fie corupți. Destrăbălarea îi ține robi pe bărbați și femei. Ei par orbiți și lipsiți de orice putere pentru a ține piept și a birui pofta și pasiunea. În Dumnezeu este putere; în El este rezistență. Dacă se va prinde de această tărie, puterea dătătoare de viață a lui Isus va stimula pe oricine va chema Numele lui Hristos. Primejdiile ne înconjoară; și nu suntem în siguranță decât atunci când ne simțim slăbiciunea și ne prindem cu strânsoarea credinței de puternicul nostru Izbăvitor. Este înfricoșător timpul în care trăim. Nu ne putem înceta vegherea și rugăciunea nici pentru o clipă. Sufletele noastre neajutorate trebuie să se sprijine pe Isus, Răscumpărătorul nostru plin de compasiune.
Mi-a fost arătată măreția și importanța lucrării care ne stă înainte. Puțini însă își dau seama de adevărata stare de lucruri. Toți cei care sunt adormiți și care nu pot vedea vreo utilitate în faptul de a veghea și a fi în stare de alarmă vor fi biruiți. Tineri se ridică pentru a se angaja în lucrarea lui Dumnezeu, dintre care unii abia dacă au habar de sfințenia lucrării și de responsabilitatea pe care o presupune aceasta. Ei nu au decât o experiență limitată în exercitarea credinței și în ceea ce înseamnă a flămânzi în mod sincer după Duhul lui Dumnezeu, care aduce întotdeauna răsplătiri. Unii oameni cu calități, care ar putea ocupa poziții importante, nu știu ce spirit îi conduce. Ei zburdă cu jovialitate, la fel de firesc cum curge apa la vale. Îndrugă verzi și uscate și flirtează cu tinere, în timp ce aproape zilnic ascultă cele mai solemne și mai mișcătoare adevăruri. Acești bărbați au o religie a minții, dar inimile lor nu sunt sfințite de adevărurile pe care le aud. Asemenea persoane nu-i vor putea conduce nicicând pe alții la Izvorul de apă vie până nu vor fi băut ei înșiși din undele lui.
Timp nu mai este pentru frivolitate, deșertăciune și nimicuri. Scenele istoriei acestui pământ sunt pe punctul să se încheie curând. Mintea care a fost lăsată în voia gândurilor rătăcitoare trebuie să se schimbe. Apostolul Petru spune: „De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos. Ca niște copii ai ascultării, nu vă potriviți poftelor pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci, după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră, căci este scris: «Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.»”
Gândurile rătăcite trebuie adunate și îndreptate către Dumnezeu. Și gândurile trebuie să fie aduse în supunere față de voia lui Dumnezeu. Nu trebuie dată sau așteptată lauda; căci acest lucru va avea mai degrabă tendința de a încuraja încrederea de sine decât de a spori umilința; de a corupe mai degrabă decât de a curăți. Oamenii care sunt cu adevărat pregătiți și care simt că au o datorie în lucrarea lui Dumnezeu vor simți apăsarea simțământului sfințeniei lucrării asemenea unui car aflat sub greutatea snopilor. Acum este momentul să facem cele mai serioase eforturi pentru a învinge sentimentele nesfinte ale inimii firești.