Mi-a fost arătat că au existat rezultate nefericite în urma apelurilor urgente pentru mijloace la întâlnirile noastre de tabără. S-a pus prea mult accent pe această chestiune. Mulți cu dare de mână nu ar fi făcut nimic dacă inimile lor nu ar fi fost înmuiate și topite sub influența mărturiei ce li s-a dat. Dar cei săraci au fost profund afectați și, în sinceritatea sufletelor lor, ei au făgăduit mijloace materiale pe care aveau inima să le dea, dar pe care nu erau în stare să le achite. În cele mai multe cazuri, apelurile urgente pentru mijloace au lăsat o impresie rea asupra unor minți. Unii au gândit că banii reprezentau povara soliei noastre. Mulți au mers către casele lor binecuvântați, pentru că dăruiseră pentru cauza lui Dumnezeu. Dar există metode mai bune pentru a strânge mijloace materiale, prin daruri de bunăvoie, decât prin apeluri urgente în cadrul adunărilor noastre mari. Dacă toți respectă planul de dăruire sistematică și dacă lucrătorii noștri misionari și cei din colportaj sunt credincioși în ramura lor de lucru, vistieria va fi bine alimentată și fără aceste apeluri urgente din cadrul adunărilor noastre mari.
Însă a existat o mare neglijare a datoriei. Mulți au reținut mijloace pe care Dumnezeu le pretinde ca fiind ale Sale și, făcând astfel, s-au făcut vinovați de jaf față de Dumnezeu. Inimile lor egoiste nu au dat cea de-a zecea parte din tot venitul lor, pe care o pretinde Dumnezeu. Și nici la adunările anuale nu s-au înfățișat cu darurile lor de bunăvoie, cu darurile lor de mulțumire și cu jertfele lor pentru păcat. Mulți au venit înaintea Domnului cu mâinile goale. „Se cade să înșele un om pe Dumnezeu, cum mă înșelați voi? Dar voi întrebați: «Cu ce Te-am înșelat?» Cu zeciuielile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați, câtă vreme căutați să mă înșelați, tot poporul, în întregime! Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.”
Păcatul va rămâne asupra noastră ca popor dacă nu vom face cele mai serioase eforturi de a-i feri pe cei care au dăruit pentru diferitele proiecte și care sunt prea săraci pentru a da ceva. Tot ceea ce, în generozitatea sufletelor lor, au dăruit, ar trebui să li se dea înapoi împreună cu un dar suplimentar care să le ușureze din nevoi. Strângerea banilor a fost dusă în extreme. A lăsat o impresie proastă asupra multor minți. A face apeluri urgente nu este planul cel mai bun pentru a strânge mijloace. S-a manifestat indiferență pentru cercetarea cazurilor celor săraci și efectuarea de restituiri față de aceștia, pentru a nu suferi din lipsa celor necesare traiului. O neglijare a datoriei noastre în această privință, de a cunoaște care sunt necesitățile celor nevoiași și de a-i elibera de necesitățile cele mai presante înapoindu-le mijloace care au fost date pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu, ar fi din partea noastră o neglijare a Mântuitorului nostru în persoana sfinților Săi.