Mi-a fost arătat că este periculos ca tinerii noștri predicatori să intre în câmp și să se angajeze în lucrarea de propovăduire a adevărului când nu sunt pregătiți pentru sfânta lucrare a lui Dumnezeu. Nu au o percepție corectă a sfințeniei lucrării pentru acest timp. Ei simt o dorință de a fi legați de lucrare, dar nu reușesc să poarte poverile ce stau direct în calea datoriei. Ei fac ceea ce nu-i costă decât puțină bătaie de cap și deranj și neglijează să-și pună tot sufletul în lucrare.
Unii sunt prea indolenți pentru a-și asigura succesul în viață în chestiuni de afaceri și sunt deficitari în privința experienței necesare care să-i facă niște creștini buni în ocupații particulare; cu toate acestea, ei se simt competenți pentru a se angaja în lucrarea care este, dintre toate celelalte, cea mai dificilă — aceea de a se ocupa cu mintea oamenilor și de a încerca să întoarcă sufletele de la rătăcire la adevăr. Inima unora dintre acești predicatori nu este sfințită de către adevăr. Toți aceștia nu sunt decât pietre de poticnire pentru păcătoși și se pun în calea adevăraților lucrători. Va fi nevoie de mai multă muncă îndârjită pentru a-i învăța ideile corecte, pentru a nu vătăma cauza lui Dumnezeu, decât pentru a face propriu-zis lucrare. Dumnezeu nu poate fi slăvit sau lucrarea Sa dezvoltată de către lucrători neconsacrați, care lasă cu totul de dorit în privința calităților necesare pentru a fi un slujitor al Evangheliei. Unii predicatori tineri care se angajează în lucrarea pentru alții au ei înșiși nevoie să fie complet convertiți la adevărata religie a Bibliei.
Mi-a fost arătat cazul fratelui R. din, care în multe privințe este o oglindire a cazurilor altora. Mi s-a arătat că fratele R. nu reprezintă cu adevărat un câștig pentru cauza lui Dumnezeu și nici nu poate fi vreodată dacă nu se schimbă total. În caracterul său, el are multe defecte pe care trebuie să le vadă înainte de a putea fi acceptat de către Dumnezeu ca lucrător în via Sa. Lucrarea lui Dumnezeu este sacră. Mai întâi, fratele R. nu a cunoscut acea preschimbare a inimii care transformă omul și este numită convertire. Are o religie a minții, dar are nevoie de lucrarea harului lui Dumnezeu asupra inimii pentru a fi transpusă în viață, înainte să-i îndrepte el însuși în cunoștință de cauză pe alții către Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii. Lucrarea pentru acest timp este în întregime prea solemnă și prea importantă pentru a fi atinsă cu mâini necurate și inimi întinate.
Fratele R. are un fel de-a fi care este tare nefericit. Acesta îi aduce necazuri lui și celor mai buni prieteni ai săi. Este din fire invidios, suspicios și cicălitor. Cei care se află cel mai aproape de el vor simți cel mai profund acest lucru. El are o mare iubire de sine și un înalt respect față de propria-i persoană; și dacă nu este privit într-un mod deosebit și pus în centrul atenției, se simte ca și când cineva ar fi de vină. Vina se găsește la el. Îi place să-i fie mângâiat orgoliul. Este neîncrezător în motivațiile pe care le au alții și demonstrează în aceste sentimente o minte foarte îngustă și egoistă. El gândește că vede multe lucruri de pus sub semnul întrebării, de criticat și cenzurat în planul lucrării altora, când adevăratul rău este în propria sa inimă neconsacrată și lipsită de umilință. În el, eul trebuie să moară; trebuie să învețe de la Isus, care este blând și smerit cu inima, sau nu va reuși să-și desăvârșească un caracter creștin și să câștige Cerul în cele din urmă.
Fratele R. a înregistrat un eșec total prin modul în care a căutat să-i învețe adevărul pe alții. Spiritul său nu este cuceritor. Eul este amestecat în toate eforturile lui. Este foarte preocupat de partea exterioară, în ce privește îmbrăcămintea, ca și când aceasta îl va arăta ca fiind un slujitor al lui Hristos; însă a neglijat împodobirea interioară a sufletului. Nu a simțit necesitatea căutării unui caracter frumos, armonios, care să se asemene caracterului lui Hristos, Modelul corect. Blândețea și umilința ce au caracterizat viața lui Isus ar câștiga inimi și i-ar da acces la suflete; dar când fratele R. vorbește în propriul său duh, oamenii văd atât de mult eul scos la iveală și atât de puțin spiritul de umilință, încât inima lor nu este atinsă, ci se răcesc și se împietresc prin propovăduirea lui, pentru că acesteia îi lipsește ungerea divină.
Spiritul de înălțare și de încredere în sine al fratelui R. trebuie lăsat deoparte și el trebuie să vadă că este păcătos și că are continuu nevoie de harul și puterea lui Dumnezeu pentru a-și croi drum prin acest veac degenerat și pentru a ajunge la suflete care au nevoie să fie mântuite. S-a înveșmântat în exterior cu demnitatea unui slujitor al Evangheliei, câtă vreme nu a simțit că este nevoie de o experiență reală în taina evlaviei și de o cunoaștere a voinței divine pentru a avea succes în prezentarea adevărului.
Fratele R. este prea rece și lipsit de compasiune. El nu merge direct la inima omului prin simplitatea, gingășia și iubirea creștină care au caracterizat viața lui Hristos. În această privință, este esențial ca fiecare om care lucrează pentru salvarea de suflete să imite modelul ce i-a fost dat prin viața lui Hristos. Dacă oamenii nu reușesc să se educe pentru a fi lucrători în via Domnului, ar fi mai bine să ne lipsim de ei decât să-i păstrăm. Ar fi o politică proastă aceea de a sprijini cu mijloace din vistieria Domnului pe aceia care de fapt murdăresc și vatămă lucrarea Sa și care coboară în mod constant standardul creștinismului.
Pentru ca un bărbat să devină un predicator de succes, este esențial ca acesta să aibă ceva mai mult decât o cunoaștere din cărți. Lucrătorul pentru suflete are nevoie de integritate, inteligență, sârguință, energie și tact. Toate acestea sunt vitale pentru succesul unui slujitor al lui Hristos. Nici un om nu poate fi inferior cu aceste calități, ci va avea o influență puternică. Dacă cel ce lucrează în cauza lui Dumnezeu nu poate câștiga încrederea celor pentru care lucrează, nu poate înfăptui decât puțin bine. Lucrătorul în via Domnului trebuie să găsească zilnic tărie de sus pentru a se împotrivi răului și a-și menține corectitudinea în diferitele încercări ale vieții; iar sufletul său trebuie adus în armonie cu Răscumpărătorul lui. El poate fi un împreună lucrător cu Isus, lucrând cum a lucrat El, iubind cum a iubit El și având, asemenea Lui, puterea morală de a trece probele de caracter cele mai grele.
Fratele R. ar trebui să cultive simplitatea. Ar trebui să-și pună deoparte falsa lui demnitate și să lase Duhul lui Dumnezeu să intre și să-i sfințească, să-i înalțe, să-i purifice și să-i înnobileze viața. Atunci va putea purta povara pentru suflete pe care un adevărat slujitor al Evangheliei trebuie s-o simtă când prezintă un mesaj de solemnă avertizare pentru cei aflați în primejdie, care trebuie să piară în întunericul lor dacă nu acceptă lumina adevărului. Această demnitate împrumutată de la Răscumpărătorul său va împodobi cu har divin, căci prin el este adus în strânsă unire cu Isus Hristos.
Am fost purtată mai departe în viața fratelui R. și apoi adusă înapoi pentru a vedea rezultatul lucrărilor lui, din vremea în care încerca să-i învețe adevărul pe alții. Am văzut că unii, puțini, ascultau și, cu mintea, puteau fi convinși; însă fratele R. nu cunoaște din proprie experiență, harul lui Dumnezeu și puterea Sa mântuitoare, iar el nu poate transmite altora ceea ce el însuși nu are. Nu are experiența unui om cu adevărat convertit. Atunci, cum să-l poată face Dumnezeu o binecuvântare pentru cei păcătoși? În timp ce încearcă să-i călăuzească pe cei orbi, el însuși este orb.
Mi-a fost arătat că lucrarea lui a stricat câmpuri bune pentru alții. Unii bărbați, care erau cu adevărat consacrați lui Dumnezeu și care au simțit povara lucrării, ar fi putut face ceva bun și ar fi adus suflete la adevăr în locuri în care el a făcut încercări neîncununate de succes; dar, după lucrarea lui superficială, ocazia de aur s-a spulberat. Mințile care ar fi putut fi convinse și inimile care ar fi putut fi înmuiate s-au întărit și umplut de prejudecată în urma eforturilor lui.
M-am uitat să văd ce suflete de valoare se prindeau de adevăr ca urmare a lucrărilor sale. Am privit cu atenție ca să observ purtarea de grijă pe care o avusese față de suflete, pentru a le întări și încuraja, o lucrare care ar trebui să însoțească întotdeauna lucrarea prin cuvânt. N-am putut să văd măcar unul care să nu se fi aflat într-o situație cu mult mai bună dacă n-ar fi primit primele dovezi ale adevărului din partea lui. Îi este imposibil unui curs de apă să se ridice mai sus de locul din care izvorăște. Omul care duce celor păcătoși adevărul se află într-o poziție de înfricoșătoare influență. Ori va converti suflete la Hristos, ori eforturile lui le va întoarce într-o direcție greșită.
Mi-a fost arătat că fratele R. este un om indolent. Îi plac nespus de mult plăcerea și tihna lui. El nu îndrăgește munca fizică și nici străduința hotărâtă a minții în studiul Cuvântului. Vrea să abordeze lucrurile cu lenevie. Se duce într-un loc și încearcă să introducă acolo adevărul, când inima lui nu este în ceea ce face. Nu simte deloc greutatea lucrării sau o povară reală pentru suflete. El nu are la inimă dragostea de suflete. Permite înclinațiilor lui să-l deturneze de la lucrarea sa, se lasă stăpânit de sentimente și părăsește lucrarea și se duce înapoi la familia lui. Nu are o experiență în tăgăduirea de sine, în jertfirea comodității și înclinațiilor sale. El lucrează prea mult cu gândul la salariu. Nu se dedică îndeaproape lucrării, ci abia dacă o atinge ici-colo fără perseverență sau tragere de inimă și nu dobândește succes în vreun lucru. Dumnezeu Se încruntă la vederea tuturor acestor așa-ziși lucrători. Ei sunt necredincioși în orice. Conștiințele lor nu sunt sensibile și treze.
A introduce adevărul în unele locuri și apoi a-ți lipsi curajul, energia și tactul de a duce totul la bun sfârșit este o mare greșeală; căci lucrarea este lăsată fără să fie depus acel efort serios și perseverent, care este esențial în aceste locuri. Dacă lucrurile se înrăutățesc, dacă se ridică împotrivirea, el se retrage cu lașitate în loc să alerge la Dumnezeu cu post, rugăciune și plâns și să se prindă prin credință de Izvorul de lumină și putere, până când norii se risipesc și întunericul dispare. Credința se întărește venind în conflict cu îndoielile și influențele împotrivitoare. Experiența câștigată în aceste încercări este mai valoroasă decât cele mai costisitoare bijuterii.
Rezultatul lucrărilor tale, frate R., ar trebui să te rușineze. Dumnezeu nu le poate primi. Ar fi mai bine pentru cauza lui Dumnezeu dacă ai înceta să predici și ai lua în primire o lucrare care presupune o răspundere mai mică. Ar fi mai bine pentru tine să mergi să lucrezi cu mâinile. Smerește-ți inima înaintea lui Dumnezeu; fii credincios în lucrurile vremelnice; iar când vei arăta că ești credincios în responsabilitățile mai mărunte, s-ar putea ca Dumnezeu să-ți încredințeze poziții de răspundere mai înalte. „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari.” Ai nevoie de o experiență mai adâncă în lucrurile religioase. Te sfătuiesc să mergi la lucru cu mâinile tale și să te rogi lui Dumnezeu cu seriozitate pentru o experiență personală. Prinde-te de Isus și niciodată, niciodată să nu cutezi să-ți asumi răspunderile unui slujitor al Evangheliei până nu ești un om convertit și nu ai un spirit blând și pașnic. Trebuie să te ții departe de lucrarea lui Dumnezeu până când vei fi înzestrat cu putere de sus. Nici un om nu poate avea succes în salvarea de suflete dacă Hristos nu Se alătură eforturilor sale și eul nu este îndepărtat.
Un slujitor al lui Hristos trebuie să fie bine pregătit pentru orice faptă bună. Tu ai avut un eșec jalnic. Trebuie să dai pe față în familia ta acea considerație plină de bunătate, tandrețe, iubire, blândețe, răbdare nobilă și politețe adevărată, așa cum se cuvine din partea capului familiei, aceasta înainte să poți avea succes în câștigarea de suflete la Hristos. Dacă nu ai înțelepciune să conduci numărul mic de persoane cu care ești în strânsă legătură, cum o să ai succes în conducerea unui grup mai mare, care nu au vreun interes deosebit față de tine. Soția ta trebuie să fie cu adevărat și pe deplin convertită la Dumnezeu. Nici unul din voi nu vă aflați în situația de a reprezenta în mod corect credința noastră. Aveți amândoi nevoie de o convertire deplină.
Retragerea din lucrarea lui Dumnezeu este în prezent cea mai bună pentru tine. Frate R., nu ai nici perseverență, nici coloană vertebrală morală. Ești deficient într-o foarte mare măsură în privința acelor trăsături de caracter care sunt necesare pentru lucrarea lui Dumnezeu în acest timp. Nu ai primit acea educație în viața practică, educație care îți este necesară pentru a avea succes ca slujitor util al lui Hristos. Educația ta a fost deficitară în multe privințe. Părinții tăi nu ți-au citit caracterul și nici nu te-au educat pentru a-i birui defectele, pentru ca până la sfârșit să dezvolți un caracter simetric și să ai hotărâre, tăgăduire de sine, autocontrol, umilință și tărie morală. Cunoști prea puțin despre viața practică sau despre perseverența în situații dificile. Ai o dorință puternică de a combate ideile altuia și de a ți le impune pe ale tale. Acesta este rezultatul sentimentelor de suficiență și al urmării propriilor tale înclinații în tinerețe.
Nu te vezi pe tine însuți și greșelile tale. Nu ești dispus să fii unul care învață, ci ai o mare dorință să înveți tu pe alții. Îți formezi opinii personale și strângi în brațe ideile tale aparte cu o stăruință care este obositoare. Ești dornic să-ți impui punctele de vedere, iar în ochii tăi ideile proprii sunt de mai mare importanță decât judecata experimentată a unor bărbați de valoare morală, care au fost încercați în această cauză. Te-ai amăgit la gândul că ai calități care vor fi prețuite și vor face din tine un om valoros; dar aceste calități nu au fost puse la probă și dovedite. Ai o educație unilaterală. Nu ai vreo înclinație sau dragoste de îndatoririle casnice ale vieții de zi cu zi. Numai indolența ta ar fi de ajuns pentru a te descalifica pentru lucrarea de slujire, chiar dacă n-ar mai exista și alte motive pentru care nu ar trebui să te angajezi în aceasta. Cauza nu are atât nevoie de predicatori, cât de lucrători. Din toate vocațiile vieții, nu există nici una care să pretindă asemenea lucrători hotărâți, credincioși, perseverenți și devotați cum este cauza lui Dumnezeu în aceste ultime zile.
Dezideratul de a obține viața veșnică este deasupra oricărui alt considerent. Dumnezeu nu vrea să aibă oameni leneși în lucrarea Sa. Lucrarea de a avertiza păcătoșii să fugă de mânia viitoare pretinde bărbați hotărâți, care simt povara pentru suflete și care nu vor fi gata să se folosească de orice scuză pentru a evita poverile sau pentru a părăsi lucrarea. Micile descurajări, cum ar fi vremea neplăcută sau suferințe imaginare, par să fie suficiente pentru ca fratele R. să se scuze că nu face efort. Va căuta chiar să stârnească mila; și când se găsesc îndatoriri de care el nu se simte atras să le împlinească, când lenevia lui protestează pentru îngăduință, se scuză frecvent că este bolnav, când nu există nici un motiv pentru a fi bolnav, afară doar de faptul că prin obiceiuri ale indolenței și prin îngăduința poftei întregul său organism a devenit congestionat prin inactivitate. Va putea avea o bună sănătate dacă va păzi cu strictețe legile vieții și sănătății și va împlini lumina reformei sănătății în toate obiceiurile lui.
Fratele R. nu este omul potrivit pentru lucrarea acestor ultime zile, în afară de cazul în care se schimbă total. Pe predicatorii care sunt prea leneși să se angajeze în muncă fizică Dumnezeu nu-i cheamă să ducă lumii ultima solie de avertizare. El dorește lucrători în cauza Sa. Lucrătorii adevărați, hotărâți, cu dăruire de sine vor reuși ceva.
Frate R., faptul că i-ai învățat adevărul pe alții a fost în întregime o greșeală. Dacă Dumnezeu cheamă un om, El nu face o atât de mare și grosolană greșeală încât să-l ia pe unul cu o experiență atât de mică în viața practică și în lucrurile spirituale așa cum ai avut tu. Ai talentul de a vorbi, nimic de spus aici, dar cauza lui Dumnezeu pretinde bărbați devotați și energici. Poți cultiva aceste trăsături; le poți dobândi, dacă dorești. Cultivând cu perseverență trăsăturile contrare celor din a căror cauză eșuezi acum, vei putea învăța să depășești acele deficiențe din caracterul tău, care au crescut din tinerețea ta. A ieși și a vorbi când și când oamenilor nu înseamnă a lucra pentru Dumnezeu. În acest lucru nu este propriu-zis o lucrare.
Cei care trudesc pentru Dumnezeu abia au început lucrarea după ce au ținut un discurs de la amvon. După aceasta vine adevărata muncă, vizitarea din casă în casă, conversația cu membrii familiilor, rugăciunile împreună cu ei și apropierea de aceia cărora vrem să le facem bine. Nu-i va scădea din demnitate unui slujitor al lui Hristos să fie treaz ca să vadă și să-și dea seama de poverile vremelnice și grijile familiilor pe care le vizitează și să fie de folos, căutând să-i despovăreze acolo unde poate, angajându-se în muncă fizică. În acest fel, el poate avea o putere a influenței, de a dezarma împotrivirea și demola prejudecata, pe care nu ar putea-o avea, chiar dacă în orice altă privință ar fi un slujbaș al lui Hristos cu maximă eficiență.
Tinerii noștri predicatori nu au povara scrisului, pe care o au cei mai vârstnici și mai experimentați. Ei nu au o multitudine de responsabilități care forțează peste măsură mintea și apasă greu asupra omului. Însă tocmai aceste poveri ale grijilor desăvârșesc experiența creștină, dau putere morală și fac din cei angajați în lucrarea lui Dumnezeu bărbați eficienți. Evitarea poverilor și a răspunderilor neplăcute nu va face niciodată bărbați puternici din predicatorii noștri, pe care să se poate conta într-o criză religioasă. Mulți dintre predicatorii noștri tineri sunt la fel de slabi în lucrarea lui Dumnezeu ca niște nou-născuți. Și unii care au fost angajați în lucrarea de predicare a adevărului timp de ani de zile nu sunt totuși niște lucrători destoinici, cărora să nu trebuiască să le fie rușine. Ei s-au întărit în experiență, fiind provocați de influențele împotrivitoare. S-au scuzat de la acest exercițiu care ar întări mușchii morali, dând putere spirituală. Tocmai aceasta este însă experiența de care au nevoie pentru a ajunge la plinătatea staturii de bărbați în Hristos Isus. Ei nu câștigă deloc putere spirituală evitând îndatoririle și responsabilitățile și renunțând la indolență și iubirea egoistă de tihnă și plăcere.
Fratelui R. nu-i lipsește capacitatea de a-și îmbrăca ideile în cuvinte, îi lipsește însă spiritualitatea și adevărata sfințenie a inimii. El nu a băut, cu sete, din izvorul adevărului. Dacă s-ar fi folosit de momentele sale de aur pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu, acum ar fi putut fi un lucrător capabil; el este prea indolent pentru a-și supune mintea la efort și a descoperi el însuși motivele nădejdii noastre. Este mulțumit să ia material pe care alte minți și alte tocuri s-au muncit să îl producă și să folosească ideile lor care îi sunt puse de-a gata în mână, fără efort sau istovire a minții, fără să cugete cu atenție sau să mediteze cu rugăciune el însuși.
Fratelui R. nu-i este pe plac munca hotărâtă, fie că este studiul Scripturilor, fie că este muncă fizică. El preferă o cale mai ușoară și cu toate acestea nu știe nimic pe cale experimentală despre povara lucrării lui Dumnezeu. Îi este mai ușor să repete cugetările altora decât să învețe el însuși cu sârguință adevărul. Numai prin efort propriu, folosire asiduă a minții și devotament deplin în lucrare devin bărbații competenți pentru slujire.
Hristos spune: „Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra?” Gustul sării este harul divin. Toate eforturile făcute pentru înaintarea adevărului nu au decât o mică valoare dacă nu le însoțește Duhul lui Dumnezeu. Ai făcut din predarea adevărului o joacă de copii. Mintea ta a fost preocupată cu propria ta tihnă și plăcere, urmându-ți înclinația. Tu și soția ta nu aveți un real simțământ al sfințeniei lucrării lui Dumnezeu. Vă gândiți amândoi mai mult la satisfacerea capriciilor voastre și la deslușirea modului în care să vă împliniți dorințele ce țin de tihnă și plăcere decât la angajarea în îndatoririle aspre ale vieții, mai cu seamă răspunderile legate de lucrarea de avertizare a lumii despre Judecata care vine.
L-ai văzut pe fratele S. aplecat sub poveri și istovit de muncă fizică; dar ai avut o iubire așa de mare pentru tihna ta și o asemenea dorință de a menține propria-ți importanță, încât te-ai ținut deoparte, scuzându-te de la angajarea în îndatoririle pe care cineva era obligat să le îndeplinească. Ai petrecut zile întregi în trândăvie fără să aduci binecuvântare cuiva; și apoi conștiința ți-a putut permite fără păreri de rău să vii cu justificarea timpului petrecut în cea mai bună parte în lenevie și să primești plată din vistieria lui Dumnezeu.
Prin calea ta, ai arătat că nu ai o înțelegere înaltă a lucrurilor sacre. L-ai jefuit pe Dumnezeu; și ar trebui să înfăptuiești acum lucrarea deplină a pocăinței. Să nu încerci să-i înveți pe alții. Când vei fi convertit, atunci vei fi în stare să-i întărești pe frații tăi; dar Dumnezeu nu are nevoie în via Sa de bărbați cu genul de caracter pe care-l ai tu. Când vei șterge această marcă și vei purta pecetea Celui Divin, atunci poți lucra pentru cauza lui Dumnezeu. Ai de învățat aproape totul și numai un scurt timp de a învăța aceste lecții. Dumnezeu să te ajute să lucrezi cu seriozitate și la obiect. Am scris mult mai mult despre principii generale, dar nu-mi pot face timp să ți le redau acum.