Pe 3 ianuarie 1875 mi-a fost arătat că nici unul dintre noi nu-și dă seama de primejdiile care ne așteaptă la fiecare pas. Avem un vrăjmaș vigilent și tot nu suntem treji și serioși în eforturile noastre de a ne împotrivi ispitelor lui Satana și de a dejuca mașinațiile sale.
Dumnezeu a îngăduit ca reforma sănătății să strălucească asupra noastră în aceste ultime zile pentru ca, umblând în lumină, să scăpăm de multe primejdii la care vom fi expuși. Ispitele lui Satana sunt mari asupra familiei omenești, pentru a-i face să-și îngăduie pofta, să-și satisfacă înclinațiile și să ducă o viață de nebunie nepăsătoare. El prezintă plăcerea pentru o viață de distracție personală și în căutarea de a satisface instinctele animalice. Licențiozitatea este răspândită într-o măsură alarmantă și ruinează pe viață constituțiile fizice; și nu numai aceasta, dar sunt sacrificate și puterile morale. Îngăduințe necumpătate reduc atât energia vitală a corpului, cât și a minții. Acestea îl plasează pe terenul vrăjmașului pe cel care este biruit, acolo unde Satana poate ispiti, hărțui și în cele din urmă controla voința după plac.
Aceia care au fost biruiți în punctul apetitului și folosesc în mod neîngrădit tutunul își înjosesc puterile mintale și morale, aservindu-le celor animalice. Iar când pofta pentru băuturile alcoolice este îngăduită, omul duce de bunăvoie la buze înghițitura care aduce sub nivelul animalelor pe acela care a fost creat după chipul lui Dumnezeu. Rațiunea este paralizată, intelectul este amorțit, pasiunile animalice sunt trezite și apoi urmează nelegiuiri de cel mai înjositor caracter. Dacă oamenii ar dori să devină cumpătați în toate lucrurile, dacă nu ar lua, nu ar gusta și nu ar atinge băuturile alcoolice și narcoticele, rațiunea ar lua în mâini frâiele conducerii și ar controla poftele și pasiunile animalice. În acest veac rapid, cu cât hrana este mai puțin ațâțătoare, cu atât este mai bine. Cumpătarea în toate lucrurile și tăgăduirea fermă a poftei este singura cale către siguranță.
Satana vine la om, așa cum a venit și la Hristos, cu ispitele lui copleșitoare, pentru a-l face să-și îngăduie pofta. El își cunoaște bine puterea de a birui pe om în acest punct. I-a învins pe Adam și pe Eva în Eden în privința apetitului, și aceștia și-au pierdut căminul fericit. Ce nenorocire și nelegiuire au umplut lumea noastră ca o consecință a căderii lui Adam! Orașe întregi au fost șterse de pe fața pământului din pricina crimelor oribile și a nelegiuirii revoltătoare care le-au făcut să fie o pată asupra universului. Îngăduința poftei a fost temelia tuturor păcatelor lor. Prin poftă, Satana a stăpânit mintea și ființa. Mii de oameni care ar fi putut să trăiască au încredințat prea devreme mormintelor epavele lor fizice, mintale și morale. Ei au avut puteri bune, dar au jertfit totul pentru îngăduirea apetitului, care i-a adus în punctul de a da frâu liber poftei carnale. Lumea noastră este un imens spital. Obiceiurile vicioase sunt în creștere.
Este neplăcut, dacă nu chiar primejdios, să rămâi într-un vagon de cale ferată sau într-o cameră aglomerată care nu este bine ventilată, în care atmosfera este saturată de proprietățile alcoolului și tutunului. Ocupanții acesteia arată prin respirația și emanațiile corpului că organismul le este umplut de otrava alcoolului și tutunului. Folosirea tutunului este un obicei care adesea afectează sistemul nervos într-un mod mai puternic decât folosirea alcoolului. El leagă victima în lanțuri mai puternice decât o face paharul de băutură amețitoare; obiceiul este mai greu de biruit. Trupul și mintea sunt în multe cazuri mai îmbătate prin folosirea tutunului decât prin aceea a băuturilor alcoolice; căci este o otravă insidioasă.
Patima beției crește pretutindeni, în ciuda eforturilor serioase care au fost depuse în ultimul an pentru a-i opri înaintarea. Mi s-a arătat că puterea enormă a alcoolismului nu va fi controlată de nici un fel de eforturi ca acelea făcute până acum. Lucrarea cumpătării trebuie să înceapă în familiile noastre, la mesele noastre. Mamele au o lucrare importantă de făcut, pentru a dărui lumii, printr-o disciplină și o educație corectă, copii care vor fi capabili să ocupe aproape orice poziție și care pot de asemenea să onoreze și să se bucure de îndatoririle casnice.
Lucrarea mamei este foarte importantă și sacră. Ea ar trebui să-și învețe copiii încă din leagăn să practice obiceiuri de tăgăduire și stăpânire de sine. Dacă timpul ei este în cea mai mare parte ocupat cu nebuniile acestui veac degenerat, dacă îmbrăcămintea și petrecerile îi ocupă timpul prețios, copiii ei nu vor primi acea educație esențială pentru a-și forma caractere corecte. Grija mamei creștine nu ar trebui să fie doar în ce privește exteriorul, ci și pentru o constituție fizică sănătoasă și o bună moralitate a copiilor ei.
Multe mame care deplâng patima beției existentă peste tot nu privesc suficient de adânc pentru a vedea cauza. Ele pregătesc zilnic o varietate de feluri de mâncare și alimente foarte condimentate, care ispitesc apetitul și încurajează supraalimentația. Mesele americanilor noștri sunt în general pregătite pentru a forma bețivi. Pofta este principiul conducător pentru o categorie numeroasă. Oricine își va îngădui să mănânce prea des și încă alimente care nu au însușiri sănătoase își va slăbi puterea de a se împotrivi în alte privințe tentațiilor poftei și pasiunii în măsura în care și-a întărit înclinațiile către obiceiuri incorecte de a mânca. Mamele ar trebui să fie marcate de obligația lor față de Dumnezeu și față de lume de a oferi societății copii care să aibă caractere bine dezvoltate. Bărbații și femeile care au principii solide când ajung la stadiul de a acționa vor fi pregătiți să rămână neîntinați în mijlocul murdăriilor morale ale acestui veac stricat. Este de datoria mamelor să se folosească de ocaziile de aur de a-și educa în mod corect copiii pentru a fi folositori și pentru datorie. Timpul lor aparține copiilor lor într-un sens deosebit. Timpul prețios nu ar trebui consacrat lucrului inutil la îmbrăcămintea destinată etalării ostentative, ci petrecut instruind cu răbdare și învățându-și cu grijă copiii despre necesitatea tăgăduirii de sine și a autocontrolului.
Mesele multor așa-zise creștine sunt pregătite zilnic cu o varietate de feluri de mâncare ce irită stomacul și produc o stare febrilă organismului. Mâncarea pe bază de carne constituie articolul alimentar principal pe mesele multor familii, până când sângele le este plin de umori canceroase și scrofuloase. Corpurile lor sunt compuse din ceea ce mănâncă. Când vine însă boala și suferința asupra lor, se consideră că este o năpastă a providenței.
O spunem din nou: alcoolismul începe la mesele noastre. Pofta este îngăduită, până când îngăduința în toate devine o a doua fire. Prin folosirea ceaiului și a cafelei se formează pofta pentru tutun, iar acesta încurajează pofta pentru băuturi spirtoase.
Mulți părinți, pentru a evita sarcina de a-și educa răbdători copiii în obiceiuri ale tăgăduirii de sine și de a-i învăța cum să se folosească în mod corect de toate binecuvântările lui Dumnezeu, îi lasă să mănânce și să bea când poftesc. Dacă nu sunt înfrânate cu hotărâre, apetitul și îngăduința egoistă cresc o dată cu creșterea copiilor și se întăresc pe măsură ce capătă puteri. Când încep viața pe cont propriu și își ocupă locul în societate, acești copii sunt neputincioși în fața ispitei. Necurăția morală și nelegiuirea învederată abundă peste tot. Ispita de îngăduire a gustului și de satisfacere a înclinației nu a scăzut o dată cu trecerea anilor, iar tinerii sunt în general conduși de impulsuri și sunt robi ai poftei. În cel mâncăcios, cel devotat tutunului, în bețivan și în cel mereu amețit vedem rezultatele rele ale educației defectuoase.
Când auzim lamentările triste ale femeilor și bărbaților creștini în privința relelor îngrozitoare ale alcoolismului, se nasc imediat în minte întrebările: Cine i-a educat pe tineri și le-a dat forma de caracter pe care o au? Cine a nutrit în ei poftele pe care le-au dobândit? Cine a neglijat cea mai solemnă responsabilitate, aceea de a modela mintea și de a le forma caracterul pentru ceva folositor în această viață și pentru compania îngerilor în cea viitoare? O categorie numeroasă de făpturi omenești pe care le întâlnim pretutindeni reprezintă un blestem viu pentru lume. Ei nu trăiesc pentru un alt scop în afară de acela de a-și îngădui pofta și pasiunea și de a-și strica și sufletul, și trupul prin obiceiuri desfrânate. Aceasta este o mustrare îngrozitoare la adresa mamelor care sunt tributare modei, care au trăit pentru îmbrăcăminte și etalare, care au neglijat să-și înfrumusețeze propria minte și să-și formeze caracterul după Modelul divin și care au neglijat totodată încrederea sacră ce le-a fost acordată, de a-și crește copiii în învățătura și mustrarea Domnului.
Am văzut că Satana, prin ispitele lui, instituie mode mereu schimbătoare, petreceri și distracții atractive, la care mamele pot fi aduse să-și consacre unor chestiuni ușuratice timpul de probă dat de Dumnezeu, astfel încât să nu aibă decât puține ocazii de a-și educa și pregăti cum se cuvine copiii. Tinerilor noștri le lipsesc mamele care să-i învețe chiar din leagăn să-și stăpânească pasiunea, să-și tăgăduiască pofta și să-și biruie egoismul. Au nevoie de învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă; puțin aici, puțin acolo.
Evreilor li s-au dat instrucțiuni privind modul în care să-și educe copiii ca să evite idolatria și păcătoșenia neamurilor: „Puneți-vă dar în inimă și în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legați ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre și să fie ca niște fruntarii între ochii voștri. Să învățați pe copiii voștri în ele și să le vorbești despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.”
Avem o dorință sinceră ca femeia să ocupe poziția pe care Dumnezeu a avut-o în vedere la început, ca egală a soțului ei. Avem atâta nevoie de mame care să fie mame nu numai cu numele, ci în oricare sens pe care-l presupune acest cuvânt. Putem spune în deplină siguranță că demnitatea și importanța misiunii și îndatoririlor specifice femeii sunt de un caracter mai sfânt decât datoriile bărbatului.
Există speculații legate de drepturile și îndatoririle femeii în privința dreptului de vot. Multe nu sunt deloc educate să înțeleagă greutatea unor chestiuni importante. Au trăit o viață de satisfacere imediată a plăcerii, pentru că așa era la modă. Femei care și-ar putea dezvolta un intelect bun și avea o adevărată valoare morală sunt acum doar niște sclave ale modei. Ele nu au o profunzime a gândirii și nici un intelect cultivat. Pot vorbi în cunoștință de cauză despre ultima modă, despre stilurile de îmbrăcăminte, despre cutare și cutare petrecere sau bal încântător. Astfel de femei nu sunt pregătite să ocupe, în cunoștință de cauză, o poziție marcantă în ce privește afacerile politice. Ele nu sunt decât niște făpturi ale modei și ale împrejurărilor. Această stare de lucruri trebuie să se schimbe. Femeia să-și dea seama de sfințenia lucrării ei și, în tăria și frica de Dumnezeu, să se ocupe de misiunea vieții ei. Să-și educe copiii pentru a fi folositori în această lume și pregătiți pentru o lume mai bună.
Ne adresăm mamelor creștine. Vă rugăm fierbinte să vă simțiți responsabilitatea ca mame și să trăiți nu pentru plăcerea voastră, ci pentru a-L slăvi pe Dumnezeu. Hristos nu și-a făcut propria-I plăcere, ci a luat chip de rob. A părăsit curțile cerești și a binevoit să-și acopere divinitatea cu natura umană, pentru ca, prin condescendența și marele Său sacrificiu, să ne poată învăța cum putem fi înălțați la poziția de fii și fiice ale familiei regale, copii ai Împăratului ceresc. Dar care sunt condițiile acestei poziții sacre, înălțate? „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.”
Hristos S-a coborât de la cea mai înaltă autoritate, din poziția de egal cu Dumnezeu, în locul cel mai de jos, cel al unui rob. Căminul lui era în Nazaret, care era proverbial pentru ticăloșia lui. Părinții Săi se numărau printre săracii cei umili. Meseria Sa era aceea de tâmplar și lucra cu mâinile pentru a-și face partea pentru întreținerea familiei. Timp de treizeci de ani a fost supus părinților. Aici, viața lui Hristos ne îndrumă către datoria noastră de a fi sârguincioși în lucru, de a avea grijă și de a-i educa pe cei slabi și neștiutori. În lecțiile Sale de instruire pe care le-a dat ucenicilor, Isus i-a învățat că împărăția Sa nu este o împărăție lumească, în care toți se luptă pentru pozițiile cele mai înalte.
Femeia ar trebui să ocupe o poziție mai sfântă și mai înaltă în familie decât regele pe tronul său. Marea ei lucrare este de a face din viața sa un exemplu viu pe care l-ar dori copiat de copiii săi. Prin învățătură și exemplu, ea trebuie să umple mintea lor cu cunoștințe folositoare și să-i conducă spre munca pentru binele altora. Marele stimulent pentru mama cea împovărată ar trebui să fie acela că fiecare copil care este educat cum trebuie și care are acea podoabă interioară, podoaba unui duh blând și liniștit, va avea educația potrivită pentru Cer și va străluci în curțile Domnului.
Cât de puțini găsesc ceva atrăgător în adevărata umilință a lui Hristos! Umilința Sa nu consta într-o apreciere scăzută a propriului caracter și destoinicii, ci în smerirea Sa între oamenii căzuți, pentru a-i ridica alături de El la o viață mai înaltă. Cei lumești caută să se înalțe în poziția celor ce sunt deasupra lor sau să le devină superiori. Însă Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a smerit pentru a-l înălța pe om; și adevăratul urmaș al lui Hristos va căuta să-i întâmpine pe oameni acolo unde sunt pentru a-i înălța.
Vor simți mamele acestei generații sfințenia misiunii lor și nu se vor lua ele la întrecere, în cele exterioare cu vecinii lor mai bogați, ci vor căuta să-i depășească în împlinirea cu credincioșie a lucrării de instruire a copiilor lor pentru viața aceea mai bună? Dacă tinerii și copiii ar fi pregătiți și educați în obiceiuri de tăgăduire de sine și autocontrol, dacă ar fi învățați că nu trăiesc pentru a mânca, ci mănâncă pentru a trăi, ar fi mai puțină boală și mai puțină stricăciune. Nu ar fi o mare nevoie să se inițieze campanii împotriva alcoolului, care aduc rezultate așa de mici, dacă în tinerii care formează și modelează societatea ar putea fi sădite principiile corecte în ce privește cumpătarea. Ei ar avea atunci valoarea și integritatea morală de a se împotrivi, în puterea lui Isus, murdăriilor acestor ultime zile.
Este un lucru extrem de dificil să te dezveți de obiceiurile pe care ți le-ai îngăduit în viață și care ți-au educat apetitul. Demonul necumpătării nu este ușor de biruit. Are o putere uriașă și este greu de învins. Dar să înceapă părinții o campanie împotriva necumpătării chiar în jurul focului din cămin, chiar în familiile lor, în ce privește principiile pe care-i învață pe copiii lor să le urmeze încă din pruncie, și astfel pot spera să aibă succes. Mamelor, veți fi răsplătite pentru folosirea ceasurilor prețioase pe care vi le-a dat Dumnezeu pentru formarea, dezvoltarea și educarea caracterelor copiilor voștri și învățarea lor să îmbrățișeze strict principiile de cumpătare în mâncare și băutură.
Se poate ca părinții să fi transmis copiilor lor tendințe spre poftă și pasiune, care vor face mai dificilă lucrarea de educare și pregătire a acestora pentru a fi strict cumpătați și a avea obiceiuri curate și virtuoase. Dacă pofta pentru mâncare nesănătoasă și pentru stimulente și narcotice le-a fost transmisă ca o moștenire din partea părinților, ce responsabilitate înfricoșător de solemnă apasă asupra acestora din urmă de a neutraliza tendințele rele pe care le-au dat copiilor lor! Cu câtă seriozitate și sârguință ar trebui să lucreze părinții pentru a-și împlini datoria, cu credință și cu nădejde, față de vlăstarele lor nefericite!
Părinții ar trebui să considere ca primă obligație a lor înțelegerea legilor vieții și sănătății, ca să nu facă nimic prin pregătirea mâncării sau prin oricare alte obiceiuri care să dezvolte tendințe greșite în copiii lor. Cu câtă atenție ar trebui mamele să studieze pentru a pregăti mesele cu cele mai simple și sănătoase mâncăruri, pentru ca organele digestive să nu fie slăbite, puterile nervilor să nu fie dezechilibrate și învățăturile date copiilor lor să nu fie zădărnicite prin alimentele pe care le pun înaintea acestora! Această hrană, fie că slăbește, fie că întărește organele stomacului, are mult de-a face cu păstrarea sub control a sănătății fizice și morale a copiilor, care reprezintă proprietatea lui Dumnezeu, cumpărată cu preț de sânge. Ce încredere sacră este acordată părinților, de a păzi constituția fizică și morală a copiilor lor, astfel încât sistemul lor nervos să fie bine echilibrat și sufletul să nu le fie pus în primejdie! Cei care îngăduie pofta copiilor lor și nu le țin sub control pasiunile vor vedea greșeala îngrozitoare pe care au făcut-o în persoana celui care este robit iubirii de tutun și alcool, ale căror simțuri sunt amorțite și ale căror buze rostesc neadevăruri și hule.
Când părinții și copiii se întâlnesc la judecata finală, ce scenă se va arăta! Mii de copii care au fost robi ai poftei și ai viciului înjositor, ale căror vieți sunt epave morale, vor sta față în față cu părinții care au făcut din ei ceea ce sunt. Cine, dacă nu părinții, trebuie să poarte această înfricoșătoare responsabilitate? Domnul i-a stricat pe acești tineri? O, nu! El i-a făcut după chipul și asemănarea Sa, cu puțin mai prejos decât îngerii. Atunci cine a înfăptuit lucrarea înfricoșătoare de formare a caracterului pentru viață? Cine le-a schimbat caracterul încât nu poartă pecetea lui Dumnezeu și trebuie să fie pentru totdeauna alungați din prezența Sa, fiind prea necurați ca să-și găsească vreun loc alături de îngeri într-un Cer sfânt? Au fost păcatele părinților transmise copiilor prin pofte și pasiuni stricate? Și a fost lucrarea aceasta finalizată de către mama iubitoare de plăceri, prin faptul că a neglijat să-i educe așa cum se cuvine, conform modelului ce i-a fost dat? Toate aceste mame vor fi cercetate înaintea lui Dumnezeu tot atât de sigur pe cât este adevărat că există. Satana este gata să-și facă lucrarea și să-și desfășoare ispitele cărora ele nu au nici voință, nici putere morală să li se împotrivească.
Cei din poporul nostru merg în mod constant în regres în ce privește reforma sănătății. Satana vede că nu poate avea o putere la fel de mare de a-i stăpâni cum ar avea dacă aceștia și-ar îngădui pofta. Sub influența alimentelor nesănătoase, conștiința intră în amorțire, mintea se întunecă și capacitatea ei de a fi impresionată este tocită. Însă vina păcătosului nu este micșorată pentru motivul amorțirii conștiinței violate și insensibilizării ei.
Satana corupe mintea și distruge sufletul prin ispitele sale subtile. Vor vedea oare cei din poporul nostru și vor simți păcatul îngăduirii unui apetit stricat? Vor renunța ei la ceai, cafea, mâncăruri cu carne și toate alimentele ațâțătoare și își vor consacra răspândirii adevărului mijloacele materiale cheltuite pentru asemenea îngăduințe vătămătoare? Aceste stimulente nu fac decât rău; cu toate acestea, vedem cum un număr mare dintre aceia care mărturisesc că sunt creștini folosesc tutunul. Chiar acești bărbați vor deplânge răul alcoolismului și, în timp ce vorbesc împotriva folosirii băuturilor spirtoase, vor scuipa din gură sucul tutunului. Din moment ce starea de sănătate a minții depinde de condiția normală a forțelor vitale, ce grijă ar trebui arătată pentru a nu folosi nici stimulente, nici narcotice!
Tutunul este o otravă lentă, perfidă, iar urmările lui sunt mai greu de curățat din organism decât cele ale alcoolului. Ce putere poate avea cel devotat tutunului pentru a opri înaintarea alcoolismului? Trebuie să existe o revoluție în lumea noastră în privința tutunului înainte ca securea să fie înfiptă la rădăcina pomilor. Chiar lărgim și mai mult subiectul acesta. Ceaiul și cafeaua întrețin un apetit crescând pentru stimulente mai puternice, ca tutunul și alcoolul. Și ne apropiem și mai mult de cămin, de mesele zilnice, acele mese încărcate din familiile creștine. Se practică cumpătarea în toate aceste lucruri? Sunt împlinite aici reformele — care sunt vitale pentru sănătate și fericire? Fiecare creștin adevărat își va stăpâni apetitul și pasiunile. Dacă nu este eliberat din lanțurile și robia apetitului, nu poate fi un adevărat slujitor ascultător al lui Hristos. Îngăduirea apetitului și a pasiunilor face ca adevărul să nu aibă nici un efect asupra inimii. Îi este cu neputință spiritului și puterii adevărului să sfințească un om, suflet, trup și spirit, când acesta se află sub stăpânirea apetitului și pasiunii.