Iubite frate G., Sunt foarte nerăbdătoare să primești lumina și să ieși din întuneric. Tu ai fost foarte mult ispitit de Satana; el te-a folosit ca unealtă a lui ca să împiedice lucrarea lui Dumnezeu. Până acum el a reușit cu tine; dar asta nu înseamnă că trebuie să continui pe calea erorii. Eu privesc la cazul tău cu mare teamă. Știu că Dumnezeu ți-a dat lumină din belșug. În boala ta din toamna trecută, Dumnezeu S-a ocupat de tine ca să poți aduce rod spre slava Sa.
Necredința a pus stăpânire pe sufletul tău și Domnul te-a făcut să suferi, ca să poți câștiga experiența necesară. El ne-a binecuvântat, rugându-ne pentru tine, și El te-a binecuvântat pe tine în răspunsul dat rugăciunilor noastre. Domnul a plănuit să unească inimile noastre în iubire și încredere. Duhul Sfânt a mărturisit împreună cu duhul tău. Ca răspuns la rugăciune, puterea lui Dumnezeu a venit asupra ta, dar Satana a venit cu ispitele și tu nu i-ai închis ușa. El a intrat și a fost foarte ocupat. Planul celui rău este ca mai întâi să lucreze asupra minții cuiva și apoi, prin el, asupra altora. În felul acesta a încercat el să ne împiedice și să ne oprească lucrările tocmai în locul unde influența noastră ar fi trebuit simțită cel mai mult pentru prosperitatea cauzei.
Domnul te-a pus în legătură cu lucrarea Lui din _____ pentru un scop anumit; El a intenționat ca tu să descoperi defectele din caracterul tău și să le biruiești. Tu știi cât de repede ți se irită duhul când lucrurile nu se desfășoară după dorința ta. Dorea să poți înțelege că nerăbdarea și iritarea trebuie să fie biruite, altfel viața ta se va dovedi un eșec total, vei pierde cerul și ar fi fost mai bine să nu te fi născut niciodată.
Cazurile noastre sunt în curs de rezolvare la tribunalul din cer. Acolo depunem rapoartele noastre zi după zi. Fiecare va fi răsplătit după faptele sale. Arderile de tot și jertfele nu erau acceptate de Dumnezeu în vremurile vechi, dacă spiritul lor nu corespundea cu darul oferit. Samuel a spus: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, și păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.” Toți banii de pe pământ nu pot cumpăra binecuvântarea lui Dumnezeu și nu pot garanta nici o singură biruință.
Mulți ar face ceva și orice jertfă, în afară de ceea ce ar trebui să facă, și anume să renunțe la sine și să-și supună voința lor voinței lui Dumnezeu. Hristos le-a spus ucenicilor Săi: „Dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.” Aici este o învățătură despre umilință. Noi toți trebuie să devenim umili ca și copilașii pentru a moșteni Împărăția.
Tatăl nostru cel ceresc vede inimile oamenilor și cunoaște caracterele lor mai bine decât și le cunosc ei înșiși. El vede că unii au susceptibilități și putere care, îndrumate pe calea cea bună, ar putea fi folosite spre slava Lui și ar ajuta la înaintarea lucrării Sale. El pune la încercare aceste persoane și, în providența Sa înțeleaptă, le aduce în diferite situații și în împrejurări variate, punându-i la probă, ca ei să poată descoperi ce este în inima lor și punctele slabe din caracter pe care nu le cunoșteau. El le dă ocazii să corecteze aceste slăbiciuni, să șlefuiască colțurile aspre ale naturii lor și să se facă potriviți pentru slujirea Lui, pentru ca atunci când îi cheamă El la acțiune, ei să fie gata și îngerii din cer să-și poată uni munca cu efortul omenesc în lucrarea ce trebuie făcută pe pământ. Bărbaților pe care El intenționează să îi pună în poziții de răspundere le descoperă, în îndurarea Sa, defectele lor ascunse, ca ei să poată privi înăuntru și să examineze în mod critic complicatele emoții și exerciții ale inimii lor și să descopere ce este rău; în felul acesta, pot să-și modifice temperamentul și să-și finiseze manierele. Domnul, în providența Sa, îi aduce pe oameni acolo unde poate pune la probă puterile lor morale, descoperind motivele acțiunilor lor, ca ei să poată îmbunătăți ce este bun și să înlăture ce este rău. Dumnezeu dorește ca slujitorii Săi să se familiarizeze cu structura morală a propriilor lor inimi. Ca să realizeze acest lucru, adesea El permite să-i atace focul suferinței, ca să-i curățe. „Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului și ca leșia nălbitorului. El va ședea, va curăți și va topi argintul; va curăți pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămurește aurul și argintul, și vor aduce Domnului daruri neprihănite.”
Curățirea poporului lui Dumnezeu nu poate fi adusă la îndeplinire fără suferință. Dumnezeu îngăduie ca focul suferinței să consume zgura, să separe ce este fără valoare de ce este valoros, ca metalul cel curat să poată străluci. El ne trece de la un foc la altul, punând la probă adevărata noastră valoare. Dacă nu putem suporta aceste necazuri, ce vom face în timpul strâmtorării? Dacă prosperitatea sau adversitatea descoperă falsitate, mândrie sau egoism în inimile noastre, ce vom face când Dumnezeu încearcă lucrarea fiecărui om ca prin foc și dezvăluie tainele tuturor inimilor?
Adevărata bunăcuviință este dispusă să fie încercată; dacă nu suntem dispuși să fim cercetați de Domnul, situația noastră este într-adevăr serioasă. Dumnezeu este curățitorul și purificatorul sufletelor; în căldura cuptorului, zgura este separată pentru totdeauna de argintul și aurul curat al caracterului creștin. Isus supraveghează testul. El știe ce este necesar spre a curăți metalul cel prețios, ca să poată reflecta strălucirea iubirii Sale divine.
Dumnezeu Își aduce poporul mai aproape de Sine prin necazuri și punere la probă, prin arătarea propriilor lor slăbiciuni și incapacități și prin faptul că-i învață să se sprijine pe El ca fiind singurul ajutor și singura apărare. Atunci, obiectivul Lui este adus la îndeplinire. Ei sunt pregătiți să fie folosiți în orice caz de urgență, să ocupe importante poziții de încredere și să împlinească scopurile cele mari pentru care le-au fost date puteri. Dumnezeu ia oameni pentru încercare; El îi probează și pe-o parte, și pe alta, și astfel sunt educați, instruiți și disciplinați. Isus, Răscumpărătorul nostru, reprezentant și cap al omului, a îndurat acest proces de punere la probă. El a suferit mai mult decât ni se poate cere nouă să suferim. El a purtat slăbiciunile noastre și a fost ispitit în toate lucrurile așa cum suntem noi. El n-a suferit astfel pe contul Lui, ci din cauza păcatelor noastre; și acum, încrezându-ne în meritele Biruitorului nostru, putem ajunge biruitori în Numele Lui.
Lucrarea de curățire și purificare trebuie să continue până ce slujitorii Săi sunt umiliți, atât de morți față de eu, încât, când sunt chemați la slujire activă, privirea lor va fi numai spre slava Lui. Atunci, El va accepta eforturile lor; ei nu vor acționa pripit, din impuls; nu se vor grăbi și nu vor pune în pericol cauza Domnului, fiind robi ai ispitelor și pasiunilor și urmași ai minții lor firești ațâțate de Satana. O, cât de înfricoșător este vătămată cauza lui Dumnezeu de voința perversă a omului și de temperamentul nesupus! Cât de multă suferință își atrage asupra lui însuși, urmând propriile lui pasiuni încăpățânate! Dumnezeu îi trece pe oameni prin încercare iar și iar, mărind presiunea până când umilința perfectă și schimbarea caracterului îi aduc în armonie cu Hristos și spiritul cerului, devenind victorioși asupra lor înșiși.
Dumnezeu a chemat bărbați din diferite state și i-a pus la probă ca să vadă ce caractere vor dezvolta, dacă s-ar putea avea încredere în ei să păstreze fortăreața de la _____ și dacă vor suplini lipsurile bărbaților care sunt deja acolo și dacă, văzând greșelile pe care le-au făcut acești oameni, vor evita exemplul celor care nu sunt potriviți spre a fi angajați în cea mai sacră lucrare a lui Dumnezeu. El a urmărit pe bărbații de la _____ cu avertismente continue, mustrare și sfat. A revărsat o mare lumină asupra celor care activează în lucrarea Lui de acolo, ca să poată fi calea clară înaintea lor. Dar dacă ei preferă să se călăuzească după propria lor înțelepciune, disprețuind lumina, cum a făcut Saul, cu siguranță vor apuca pe o cale greșită și vor pune lucrarea în încurcătură. Li s-a descoperit lumina, dar ei au ales prea des întunericul.
Solia laodiceană se aplică poporului lui Dumnezeu care își mărturisește credința în adevărul prezent. Cei mai mulți sunt căldicei: au nume, dar nu zel. Dumnezeu a făcut cunoscut că a dorit bărbați devotați pentru lucrare, ca să corecteze starea de lucruri de acolo și să stea ca santinele credincioase la postul datoriei lor. El le-a dat lumină asupra fiecărui punct, spre a instrui, a încuraja și a întări, după cum cerea cazul. Dar cu toate acestea, cei care ar fi trebuit să fie credincioși și cu adevărat înfocați în zelul creștin, cu temperament binevoitor, care să-L cunoască și să-L iubească cu ardoare pe Isus, sunt găsiți ajutând vrăjmașul să slăbească și să descurajeze pe cei pe care îi folosește Dumnezeu să clădească lucrarea. Termenul de „călduț” se poate aplica acestei clase. Ei mărturisesc că iubesc adevărul, totuși sunt deficitari în înflăcărarea și consacrarea creștină. Ei nu îndrăznesc să renunțe de tot și să se expună riscului necredincioșilor, dar nici nu sunt dispuși să moară față de eu și să urmeze îndeaproape principiile credinței lor.
Singura speranță pentru laodiceeni este o clară vedere a poziției lor înaintea lui Dumnezeu, o cunoaștere a naturii bolii lor. Ei nu sunt nici reci, nici calzi, ocupă o poziție neutră și în același timp le place să creadă că n-au nevoie de nimic. Martorul Credincios urăște această stare călduță. El detestă indiferența acestei clase de oameni. El a spus: „O, dacă ai fi rece sau în clocot!” Ca și apa călduță, ei sunt grețoși pentru gustul Lui. Nu sunt nici nepăsători, nici implicați în mod hotărât. Nu se angajează întru totul și din inimă în lucrarea lui Dumnezeu, identificându-se cu interesele ei; dar se țin la distanță și sunt gata să-și părăsească posturile când lumeștile lor interese personale o cer. Lucrarea lăuntrică a harului lipsește din inimile lor; unora ca aceștia li se spune: „Pentru că zici: «Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic», și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.”
Credința și iubirea sunt adevărate bogății, aurul curat pe care Martorul Credincios îi sfătuiește pe încropiți să-l cumpere. Oricât de bogați am fi în comori pământești, toată bogăția noastră nu va fi în stare să cumpere prețioasele leacuri care vindecă boala sufletului, numită încropire. Inteligența și bogățiile pământești n-au avut putere să îndepărteze defectele bisericii Laodicea sau să remedieze starea lor deplorabilă. Erau orbi, totuși se socoteau bogați. Duhul lui Dumnezeu nu le-a luminat mintea, și ei n-au văzut păcătoșenia lor; de aceea nu simțeau nevoie de ajutor.
A fi fără calitățile atrăgătoare ale Duhului lui Dumnezeu este într-adevăr trist; dar este o stare și mai teribilă să fii lipsit de spiritualitate și de Hristos și totuși să încerci a te îndreptăți, spunând celor care sunt alarmați pentru noi că n-avem nevoie de temerile și de compătimirea lor. Înspăimântătoare este puterea amăgirii de sine asupra minții omenești! Ce orbire, să iei lumina drept întuneric și întunericul drept lumină! Martorul Credincios ne sfătuiește să cumpărăm de la El aur curățit prin foc, haine albe și doctorie pentru ochi. Aurul recomandat aici ca fiind curățit prin foc înseamnă credință și iubire. Acesta îmbogățește inima, pentru că a fost purificat până a ajuns curat, și cu cât este încercat mai mult, cu atât strălucirea lui este mai scânteietoare. Hainele albe sunt curăția de caracter, neprihănirea lui Hristos atribuită păcătosului. Aceasta este într-adevăr o haină din țesătură cerească, ce poate fi cumpărată numai de la Hristos cu o viață de ascultare din toată inima. Doctoria pentru ochi reprezintă înțelepciunea și harul care ne fac în stare să facem deosebirea dintre bine și rău și să descoperim păcatul de sub orice mască. Dumnezeu a dat bisericii Sale ochi pe care El cere să-i ungă cu înțelepciune, ca să poată vedea clar; dar mulți ar scoate ochii bisericii, dacă ar putea, pentru că nu vor ca faptele lor să iasă la lumină, ca să nu fie mustrați. Doctoria de ochi divină va împărtăși claritate priceperii. Hristos este depozitarul tuturor darurilor. El spune: „Să cumperi de la Mine.”
Unii pot să spună că a te aștepta să obții favoare de la Dumnezeu prin faptele noastre cele bune înseamnă a slăvi propriile noastre merite. Este adevărat că nu putem cumpăra nici o biruință cu faptele noastre bune; totuși, nu putem fi biruitori fără ele. Cumpărarea pe care ne-o recomandă Hristos este numai a ne conforma condițiilor puse de El. Îndurarea adevărată, care este de o valoare nespus de mare și care va suporta testul încercării și adversității, este obținută numai prin credință și umilă ascultare cu rugăciune. Darurile care suportă încercările suferinței și persecuției și fac dovada sănătății și sincerității lor sunt aurul care este încercat prin foc și găsit veritabil. Hristos Se oferă să-i vândă omului această comoară prețioasă: „Cumpără de la Mine aur curățit prin foc.” Îndeplinirea fără inimă, din obligație, a datoriei noastre nu ne face creștini. Noi trebuie să ieșim din starea de încropeală și să experimentăm o convertire adevărată, altfel vom pierde cerul.
Atenția mi-a fost atrasă de providența lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său și mi-a fost arătat că fiecare încercare făcută prin procesul de perfecționare și curățire a pretinșilor creștini îi dovedește pe unii că sunt zgură. Aurul cel fin nu apare întotdeauna. În fiecare criză religioasă, unii cad în ispită. Scuturarea lui Dumnezeu împrăștie mulțimile ca frunzele uscate. Prosperitatea înmulțește mulțime de mărturisitori. Adversitatea îi scoate afară din biserică. Ca clasă, spiritul lor nu este statornic față de Dumnezeu. Ei pleacă de la noi pentru că nu sunt de-ai noștri; pentru că, atunci când se ivește suferința sau persecuția din cauza Cuvântului, mulți sunt iritați.
Aceștia să privească cu câteva luni în urmă, la timpul când judecau cazul acelora care se aflau într-o situație asemănătoare aceleia în care se află ei acum. Să-și aducă aminte de exercițiul minții lor cu privire la cei ispitiți. Dacă atunci le-ar fi spus cineva că, în ciuda zelului și a muncii depuse de a-i îndrepta pe alții, ei vor fi găsiți în cele din urmă într-o situație de întunecime asemănătoare, ar fi spus la fel ca Hazael profetului: „Dar ce este robul tău, câinele acesta, ca să facă lucruri așa de mari?”
Amăgirea de sine este asupra lor. În timp de liniște, ce fermitate manifestă ei! Ce o fac ei pe marii curajoși! Dar când vin furtunile cele furioase ale necazului și ispitei, iată, sufletele lor naufragiază. Oamenii pot avea daruri excelente, capacități bune, calificații splendide; dar un defect, un păcat tainic îngăduit se va dovedi a fi pentru caracter ceea ce este scândura mâncată de viermi pentru corabie — dezastru și ruină totală.
Iubite frate, în providența Sa, Dumnezeu te-a adus de la ferma ta la _____, ca să suporți testele și încercările pe care nu le puteai avea acolo unde erai. El ți-a dat unele mărturii de mustrare pe care, după propria ta mărturisire, le-ai acceptat; dar duhul tău a fost continuu supărat de mustrare. Tu ești ca cei care n-au mai mers cu Isus după ce El a prezentat amănunțit adevăruri pe care ei trebuia să le trăiască. Tu nu te-ai apucat să corectezi, prin credință, defectele semnalate din caracterul tău. Nu ți-ai umilit înaintea lui Dumnezeu spiritul îngâmfat. Te-ai ridicat la luptă împotriva Duhului lui Dumnezeu, așa cum s-a descoperit în mustrare. Inima ta firească, nestăpânită, nu este supusă controlului. Nu te-ai autodisciplinat. De multe ori, temperamentul tău nestăpânit și spiritul insubordonat au câștigat stăpânire deplină asupra ta. Cum poate un astfel de suflet impulsiv și nedisciplinat să locuiască cu îngerii cei curați? El nu poate fi admis în cer, după cum știi tu însuți. Așa fiind, tu nu poți începe prea curând să corectezi răul din firea ta. Pocăiește-te și caută să devii ca un copilaș.
Frate, tu ești arogant și orgolios în gândurile și părerile tale despre tine. Toate acestea trebuie înlăturate. Rudele tale au învățat să se teamă de aceste izbucniri de temperament. Mama ta iubitoare și temătoare de Dumnezeu a făcut tot ce a putut mai bine să te calmeze și să te încurajeze și a încercat să îndepărteze orice cauză care ar fi produs această înălțare de sine, acest temperament de nestăpânit în fiul ei. Dar măgulirea, rugămintea și încercarea de a pacifica te-a făcut să consideri că acest temperament impulsiv este de nevindecat și că prietenii tăi sunt datori să-l suporte. Toată această justificare n-a remediat răul, ci mai degrabă l-a autorizat.
Tu n-ai luptat cu acest spirit rău și nu l-ai învins. Când calea ta a fost barată, ai socotit că provocarea este suficientă spre a uita de natura ta umană și că ai fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Ai desfigurat și ruinat întristător acest chip. N-ai avut stăpânire de sine și putere asupra voinței tale. Ai fost încăpățânat și te-ai supus puterii lui Satana. De fiecare dată când ai cedat pasiunii și autoguvernării de sine și ai lăsat ca simțămintele tale s-o ia razna cu judecata ta, aceasta a întărit acea voință fixă și nestăpânită. Domnul a văzut că nu te cunoșteai pe tine și că, dacă nu te vei vedea pe tine și păcătoșenia căii tale în adevărata lumină, dacă nu vei vedea cât de grave au fost înaintea lui Dumnezeu aceste izbucniri de temperament, care s-au întărit la fiecare manifestare, cu siguranță că nu vei reuși să obții un scaun alături de Omul suferind de pe Golgota.
Dumnezeu face apel la tine, frate G., să te pocăiești; să te convertești și să devii ca un copilaș. Dacă adevărul nu are o influență sfințitoare asupra vieții tale, spre a-ți modela caracterul, nu vei avea parte de moștenire în Împărăția lui Dumnezeu. În providența Sa, Dumnezeu te-a ales să fii într-o legătură mai directă cu cauza și lucrarea Lui. El te-a luat, ca pe un soldat nedisciplinat, și te-a supus la reguli, regulamente și răspunderi și unui proces de instrucție. La început ai lucrat în mod admirabil și ai încercat să fii credincios la postul tău. Ai suportat încercarea mai bine ca oricând în viața ta. Dar a venit Satana cu ispitele lui speciale și ai căzut pradă lor. Domnului i-a fost milă de tine și a pus mâna Lui asupra ta să te salveze. Ți-a dat o experiență bogată, de care n-ai profitat cum ar fi trebuit. Ca și copiii lui Israel, ai uitat curând lucrările lui Dumnezeu și îndurările Lui cele mari. Frate G., tu ai crescut ca răspuns la rugăciune și Dumnezeu ți-a dat o nouă ocazie de viață; dar ai îngăduit ca gelozia și invidia să intre în sufletul tău și L-ai nemulțumit mult. El a intenționat să te aducă acolo unde ți-ai fi dezvoltat caracterul și unde ți-ai fi văzut și corectat defectele.
În educația și disciplina ta din timpul copilăriei și tinereții a existat o lipsă categorică. Acum trebuie să înveți marile lecții de stăpânire de sine, pe care ar fi trebuit să le știi mai de timpuriu. Dumnezeu te-a adus unde mediul tău înconjurător avea să fie schimbat și unde puteai fi disciplinat prin Duhul Sfânt, ca să poți dobândi putere morală și stăpânire de sine, spre a te face un biruitor. Se va cere cel mai puternic efort, hotărârea cea mai stăruitoare și neșovăitoare și cea mai puternică energie spre a-ți stăpâni eul. Spiritul tău a fost iritat mult timp sub constrângere, și temperamentul tău s-a înfuriat ca leul în cușcă, atunci când voința ta a fost barată. Educația pe care părinții tăi ar fi trebuit să te ajute să o obții trebuie să o dobândești tu însuți în întregime. Când crenguța era tânără și mică, putea fi ușor îndoită; dar acum, după ce a crescut noduroasă, cât de grea este munca! În felul acesta, părinții tăi ți-au îngăduit să fii deformat; și acum, numai prin harul lui Dumnezeu, în unire cu eforturile tale stăruitoare, poți deveni biruitor asupra voinței tale. Prin meritele lui Hristos, te poți despărți de ceea ce rănește și deformează sufletul și care dezvoltă un caracter diform. Trebuie să renunți la omul cel vechi, cu greșelile lui, și să te îmbraci cu omul cel nou, cu Isus Hristos. Dacă accepți viața Lui drept călăuză, atunci talentele și intelectul tău vor fi consacrate serviciului lui Dumnezeu.
Ah, numai dacă mamele ar lucra cu înțelepciune, cu calm și hotărâre spre a educa și supune temperamentul firii copiilor lor, ce grămadă de păcate ar fi nimicite din germene și ce mulțime de necazuri din biserică ar fi evitate! Multe suflete vor fi pierdute pentru veșnicie din cauza neglijenței părinților de a-și disciplina copiii și de a-i învăța să se supună autorității în tinerețea lor. Favorizând greșelile și potolind izbucnirile nu înseamnă că pui securea la rădăcina răului; ci se dovedește a fi ruina a mii de suflete. O, cum vor răspunde părinții în fața lui Dumnezeu pentru această înfricoșătoare neglijență față de datoria lor!
Frate G., tu ești dispus să stai în frunte și să dictezi altora, dar nu vrei să ți se dicteze. Mândria ta se declanșează într-un moment de încercare. Iubirea de sine și un spirit arogant sunt elemente nedisciplinate din caracterul tău, care îngreuiază înaintarea spirituală. Cei care au acest temperament trebuie să se țină zeloși de lucrare și să moară față de eu, altfel vor pierde cerul. Dumnezeu nu face nici un compromis cu acest element, așa cum greșit fac părinții prea indulgenți.
În ultima viziune, mi-a fost arătat că, dacă refuzi mustrarea și corectarea, dacă alegi propria ta cale și nu vrei să fii instruit, Dumnezeu nu mai are ce face cu tine în sfânta Sa lucrare. Dacă ai fi început să-ți pui în regulă sufletul cu Domnul, ai fi văzut că ai o lucrare atât de mare de făcut, încât n-ai fi folosit atât de mult timp pentru presupusele greșeli ale fratelui H., stăruind asupra lor în spatele lui. Lucrarea ultimilor treizeci de ani ar fi trebuit să inspire încredere în integritatea fratelui H. „Cui datorați cinstea, dați-i cinstea.”
Bărbații din poziții de răspundere trebuie să se perfecționeze continuu. Ei nu trebuie să ancoreze pe o experiență veche și să presupună că nu este necesar să devină lucrători savanți. Omul, deși cea mai neajutorată dintre creaturile lui Dumnezeu când vine pe lume, și cel mai stricat în natura lui, este cu toate acestea capabil de înaintare constantă. El poate fi educat prin conștiință, înnobilat prin virtute și poate progresa prin demnitate mintală și morală, până când atinge o perfecțiune a înțelepciunii și curăției de caracter numai cu puțin mai jos decât desăvârșirea și curăția îngerilor. Cu lumina adevărului strălucind asupra minții oamenilor și iubirea lui Dumnezeu revărsată tot mai mult în inimile lor, noi nu ne putem închipui ce pot deveni, nici ce lucrare mare pot face.
Eu știu că inima omenească este oarbă cu privire la propria ei stare adevărată, dar nu pot să te las fără să fac un efort ca să te ajut. Noi te iubim și dorim să te vedem că urmărești îndeaproape biruința. Isus te iubește. El a murit pentru tine și dorește să fii mântuit. Noi n-avem dispoziție să te ținem în _____; dar dorim ca tu să faci o lucrare completă cu propriul tău suflet, să îndrepți orice greșeală și să faci orice efort să stăpânești eul, ca să nu pierzi cerul. Aceasta nu-ți poți îngădui s-o faci. De dragul lui Hristos, rezistă diavolului, și el va fugi de la tine.