La 10 decembrie 1872 mi-a fost arătată starea fratelui K. El a fost un credincios adevărat și un iubitor al adevărului, dar a băut din spiritul lumii. Hristos a spus: „Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” Frate K., comoara ta pământească pretinde interesul și atenția ta în așa măsură, încât nu-ți mai lasă timp să slujești pe Dumnezeu; totuși, soția ta este nemulțumită că îi dai Lui puținul pe care îl dai. Pe inima ei a pus stăpânire o nebunie lumească. Nici unul din voi nu vă luați timp suficient pentru meditație și rugăciune. Dumnezeu este jefuit de serviciul vostru zilnic și voi înșivă vă pomeniți cu o pierdere mai mare decât a oricărei comori de pe pământ.
Soră K., tu ești mai departe de Dumnezeu decât este soțul tău. Conformarea ta cu lumea L-a alungat pe Mântuitorul din inima ta; în afecțiunile tale nu este loc pentru El. Tu ai numai puțină înclinație pentru rugăciune și cercetare a inimii tale. Te supui să asculți de prințul puterilor întunericului. „Dacă vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire.”
Soră K., tu nu știi ce faci; nu-ți dai seama că lupți împotriva Creatorului tău, îndepărtându-l pe soțul tău de adevăr. Atenția ta este asupra avantajelor pe care le dă lumea. Tu n-ai cultivat iubirea pentru devoțiune și îți plac mai bine agitația și forfota muncii de a dobândi avere. Tu ești absorbită în dorința de a fi ca lumea, ca să poți primi fericirea pe care o dă lumea. Ambițiile și dorințele tale pământești sunt mai mari decât dorința după neprihănire și pentru un loc în Împărăția lui Dumnezeu.
Prețiosul tău timp de punere la probă este cheltuit în lucrare pentru bunăstarea voastră vremelnică, pentru îmbrăcăminte, mâncare și băutură după felul lumii. O, cât de nesatisfăcătoare, cât de mică este recompensa obținută! În dorințele și scopurile tale lumești, tu porți o povară mai grea decât și-a propus vreodată Mântuitorul tău s-o pună asupra ta. Mântuitorul tău te invită: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina mea este ușoară.” Sora mea, Hristos vrea ca tu să pui povara ta cea grea la picioarele Lui și să-ți pleci gâtul înțepenit pentru jugul Său ușor.
Ce-ar fi dacă timpul de probă s-ar încheia acum? Cum ai putea suporta cercetarea Stăpânului tău? Cum ai folosit talanții în bani și influență pe care ți i-a împrumutat Dumnezeu pentru o îmbunătățire înțeleaptă spre slava Sa? Dumnezeu nu ți-a dat viață și binecuvântările ei ca să le consacri numai propriei tale plăceri și satisfacții egoiste, ci ca alții să beneficieze de ele. Stăpânul ți-a încredințat talanți ca tu să-i pui la schimbător, ca atunci când îi va cere, El să-și primească ce este al Lui cu dobândă.
Influența și banii ți-au fost dați ca să fii pusă la probă, ca să descoperi ce este în inima ta; tu trebuie să-i folosești să câștigi suflete la Hristos și astfel să faci să înainteze cauza Răscumpărătorului tău. Dacă nu ajungi să faci acest lucru, faci o greșeală teribilă. Fiecare zi pe care o consacri spre a te sluji pe tine și spre plăcerea prietenelor tale, cedând influenței lor în iubirea de lume și neglijând pe cel mai bun Prieten al tău, care a murit spre a-ți da viață, este pierdută.
Soră K., tu ai socotit că nu era bine pentru tine să fii diferită de cei din jurul tău. Trăiești într-o localitate care a fost testată cu adevărul, dar pe care l-a refuzat, și tu ți-ai unit interesele și acțiunile cu ale lor, până când ai devenit practic una cu ei. Tu iubești societatea lor; totuși, nu ești fericită, deși îți place să crezi că ești. În inima ta ai spus: „Degeaba am slujit lui Dumnezeu: și ce am câștigat dacă am păzit poruncile Lui, și am umblat triști înaintea Domnului oștirilor?”
Nu este o treabă ușoară pentru o familie să-L reprezinte pe Isus, păzind poruncile Lui într-o localitate necredincioasă. Nouă ni se cere să fim epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii. Poziția aceasta implică o responsabilitate înfricoșătoare. Pentru a trăi în lumină, trebuie să vii acolo unde strălucește lumina. Fratele K., cu orice sacrificiu, ar trebui să se simtă sub obligația solemnă de a participa, cu familia sa, cel puțin la adunările anuale ale celor care iubesc adevărul. Aceasta i-ar întări și pe ei și i-ar pregăti pentru încercare și datorie. Nu este bine pentru ei să piardă privilegiul de a se asocia cu cei de aceeași credință, pentru că adevărul pierde din importanță în mintea lor și inimile încetează să mai fie luminate și însuflețite prin influența lui sfințitoare, iar ei pierd spiritualitatea. Ei sunt întăriți prin cuvintele predicatorului viu. Gândurile și ocupațiile lumești le ocupă continuu mintea prin excluderea subiectelor spirituale.
Credința celor mai mulți creștini va șovăi dacă neglijează mereu să se adune împreună pentru consfătuire și rugăciune. Dacă le-ar fi imposibil să se bucure de astfel de privilegii religioase, atunci Dumnezeu ar trimite lumină direct din cer, prin îngerii Săi, spre a însufleți, a încuraja și a binecuvânta pe poporul Său risipit. Dar El nu-și propune să facă o minune spre a susține credința sfinților Săi. Lor li se cere să iubească adevărul îndeajuns spre a suporta unele mici osteneli pentru a-și asigura privilegiile și binecuvântările pe care Dumnezeu a binevoit să le acorde. Ceea ce pot face este ca cel puțin să consacre câteva zile pentru un efort unit în vederea înaintării cauzei lui Hristos și pentru a face un schimb prietenesc de sfat și simpatie.
Mulți dedică aproape tot timpul lor pentru interesele și plăcerile vremelnice și cu greu dau cele câteva zile și cheltuiala respectivă pentru o deplasare de la căminele lor spre a se întâlni cu cei care se adună împreună în Numele Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu definește lăcomia ca idolatrie; atunci, cât de mulți idolatri există, chiar și în mijlocul celor care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos!
Se cere să ne adunăm împreună spre a depune mărturie pentru adevăr. Îngerul lui Dumnezeu a spus: „Atunci și cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, și a ascultat; și o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, și cinstesc Numele Lui. Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oștirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujește.”
Se merită, deci, să folosim privilegiile care ne stau la îndemână și, chiar cu un sacrificiu, să ne adunăm împreună cu cei care se tem de Dumnezeu și vorbesc pentru El; pentru că El este prezentat ca ascultând acele mărturii, în timp ce îngerii le scriu într-o carte. Dumnezeu Își va aduce aminte de cei care s-au adunat și au adunat în Numele Său și îi va cruța de măcelul cel mare. Ei vor fi pentru El ca niște mărgăritare prețioase, dar mâna Lui va cădea peste capul fără adăpost al păcătoșilor. Slujirea lui Dumnezeu nu este degeaba. Există o răsplată neprețuită pentru cei care își consacră viața pentru serviciul Lui. Iubite frate și soră, voi ați intrat în mod treptat în întuneric, până ce, aproape pe nesimțite, acesta s-a transformat, părând lumină pentru voi. Ocazional, o slabă licărire pătrunde întunecimea și trezește mintea; dar influențele mediului înconjurător sting raza de lumină și întunericul pare mai des ca înainte.
Ar fi fost mai bine pentru bunăstarea voastră spirituală dacă v-ați fi schimbat domiciliul cu câțiva ani în urmă. Lumina adevărului a pus la probă localitatea în care locuiți. Câțiva au primit solia de îndurare și avertizare, în timp ce a fost lepădată de mulți. Iar o altă grupă n-a acceptat-o, pentru că era o cruce de purtat. Ei au luat o atitudine neutră și au crezut că, dacă nu se luptă împotriva adevărului, o vor duce foarte bine, dar lumina pe care au neglijat să o primească și s-o păstreze în suflet s-a stins în întuneric. Ei s-au străduit să-și liniștească conștiința, spunându-I Duhului lui Dumnezeu: „Du-Te, de data asta; când voi mai avea prilej, te voi chema.” Acel prilej n-a mai venit niciodată. Ei au neglijat ocazia de aur, care niciodată nu s-a mai întors la ei, pentru că lumea a acoperit lumina pe care ei au refuzat-o. Interesele acestei vieți și farmecul plăcerilor captivante le-au absorbit mintea și inima, în timp ce cel mai bun Prieten al lor, Mântuitorul cel binecuvântat, este lepădat și uitat.
Sora K., cu toate că posedă excelente calități naturale, este îndepărtată de Dumnezeu de către prietenele și rudele ei necredincioase, care nu iubesc adevărul și n-au simpatie pentru sacrificiul și lepădarea de sine care trebuie făcute de dragul adevărului. Sora K. nu-și dă seama de importanța despărțirii de lume, după cum ne prescrie porunca lui Dumnezeu. Privirea ochilor ei și auzirea urechilor ei i-au stricat inima.
Ioan Botezătorul a fost un om plin de Duhul Sfânt de la nașterea lui, și dacă este cineva care ar fi putut rămâne neatins de stricăciunea influențelor veacului în care a trăit, a fost cu siguranță el. Totuși, el n-a îndrăznit să se încreadă în puterea lui; s-a despărțit de prietenii și rudele lui, pentru ca aceste afecțiuni naturale să nu se dovedească o cursă pentru el. El n-avea să se așeze inutil în calea ispitei, nici unde viața îmbelșugată sau chiar comoditatea vieții să-l facă să-și îngăduie tihna sau să-și satisfacă apetitul și astfel să-și micșoreze puterea spirituală și fizică. Pe o astfel de cale, misiunea importantă pentru care a venit n-ar mai fi ajuns la îndeplinirea ei.
El s-a supus privațiunii și singurătății din pustie, unde a putut să păstreze simțământul sacru al maiestății lui Dumnezeu prin studierea marii Lui cărți a naturii și prin cunoașterea caracterului Lui, așa cum este descoperit în lucrările Sale cele minunate. Aceasta a fost o ambianță calculată spre a desăvârși creșterea morală și a păstra în mod continuu în fața lui temerea Domnului. Ioan, înainte-mergătorul lui Hristos, nu s-a expus la conversație dăunătoare și la influențele stricăcioase ale lumii. El se temea de efectul lor asupra conștiinței lui, de faptul că păcatul putea să nu i se pară așa de odios. El a ales mai degrabă să aibă căminul în pustie, unde simțurile n-aveau să fie stricate de anturajul lui. Să nu învățăm nimic din exemplul unuia pe care Hristos l-a lăudat și despre care a spus: „Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul”?
Hristos și-a petrecut primii treizeci de ani din viața Lui într-un loc retras. Îngeri slujitori stăteau la dispoziția Domnului vieții, în timp ce El mergea alături de țărani și muncitori printre dealurile Nazaretului, nerecunoscut și neobservat. Aceste exemple nobile ar trebui să ne învețe să evităm influențele rele și să ne ferim de societatea celor care nu trăiesc corect. Noi nu trebuie să ne mângâiem că suntem prea puternici ca astfel de influențe să ne afecteze, ci trebuie să ne păzim umiliți de primejdie.
Vechiul Israel a fost în mod deosebit îndrumat de Dumnezeu să fie și să rămână un popor despărțit de toate națiunile. Ei nu trebuia să fie expuși să asiste la idolatria celor din jurul lor, ca să nu le fie corupte inimile, ca familiarizarea cu practicile necredincioșilor să nu-i facă să le apară mai puțin păcătoase. Puțini își dau seama de propria lor slăbiciune și că păcătoșenia naturală a inimii omenești prea adesea paralizează străduințele lor nobile.
Influența cea rea a păcatului otrăvește viața sufletului. Singura noastră scăpare este în despărțirea de cei care trăiesc în întunericul ei. Domnul ne-a poruncit să ieșim din mijlocul lor și să ne despărțim, să nu ne atingem de lucruri necurate și El ne va primi și ne va fi Tată, iar noi vom fi fii și fiice ale Lui. Dacă vrem să fim adoptați în familia lui Dumnezeu, să devenim copii ai Regelui ceresc, trebuie să ne conformăm condițiilor Lui; trebuie să ieșim din lume și să stăm ca un popor deosebit înaintea Domnului, ascultând de poruncile Lui și slujindu-I.
Lot și-a ales ca domiciliu Sodoma pentru că a văzut că acolo erau avantaje de câștig din punct de vedere lumesc. Dar, după ce s-a stabilit și a ajuns bogat în comori pământești, el s-a convins că a făcut o greșeală, neținând seama de starea morală a localității în care urma să-și aibă căminul.
Locuitorii Sodomei erau stricați; urechile lui Lot erau întâmpinate zilnic de conversații josnice, și sufletul lui cel drept era tulburat de violența și crima pe care nu le putea opri. Copiii lui au devenit asemenea acestor oameni păcătoși, pentru că asocierea cu ei le-a pervertit morala. Ținând seama de toate aceste lucruri, bogățiile lumești pe care le-a câștigat păreau a fi mici și nu meritau prețul plătit pentru ele. Legăturile familiei lui au fost întinse, copiii lui căsătorindu-se printre sodomiți.
Mânia Domnului s-a aprins în cele din urmă împotriva locuitorilor păcătoși ai cetății, și îngerii lui Dumnezeu au vizitat Sodoma, să-l ia pe Lot ca să nu piară în nimicirea cetății. Ei i-au poruncit lui Lot să-și ia familia, soția, fiii și fiicele care se căsătoriseră în Sodoma cea păcătoasă, și i-a spus să fugă din locul acela. „Căci”, a spus îngerul, „avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”
Și Lot a ieșit și i-a implorat stăruitor pe copiii săi. El a repetat cuvintele îngerului: „Sculați-vă, ieșiți din locul acesta, căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar pentru ginerii lui el a apărut ca unul care își bate joc; pentru că ei locuiseră timp atât de îndelungat în Sodoma, încât au ajuns părtași ai păcatelor poporului. Și fiicele au fost influențate de soții lor să creadă că tatăl lor este nebun. Ei stăteau destul de bine unde erau. Erau bogați și aveau averi mari și nu puteau să creadă că frumoasa Sodomă, o regiune bogată și fertilă, ar putea fi nimicită de mânia unui Dumnezeu care răzbună păcatul.
Lot s-a întors întristat la îngeri și a repetat trista relatare a nereușitei lui. Atunci îngerii i-au poruncit să se ridice, să-și ia soția și cele două fete care mai erau în casă și să părăsească cetatea. Dar Lot era trist; gândul de a-și părăsi copiii și soția, care a refuzat să meargă cu ei, aproape că i-a frânt inima. Ei ar fi pierit cu toții în teribila nimicire a Sodomei, dacă Domnul, în îndurarea Sa, n-ar fi trimis pe îngerii Săi să-i scape.
Lot era paralizat de marea nenorocire care urma să aibă loc; era înțepenit de durere, la gândul că trebuie să lase tot ce avea mai scump pe pământ. Dar, în timp ce el întârzia, îngerii lui Dumnezeu i-au apucat de mână pe el, pe soția și pe cele două fete ale lui, i-au scos afară din cetate și le-au poruncit să fugă pentru a-și scăpa viața, să nu se uite înapoi, nici să se oprească în vreun loc din câmpie, ci să scape la munți.
Pe Lot nu-l mai trăgea inima să asculte de înger și să meargă cât mai departe posibil de Sodoma cea stricată, hotărâtă pentru nimicire totală. El n-a avut încredere în Dumnezeu și insista să rămână. Locuirea în cetatea păcătoasă a slăbit credința și încrederea lui în dreptatea Domnului. El insista că nu putea să facă ce i se cerea, ca să nu-l surprindă vreun rău și să moară. Îngerii au fost trimiși cu o misiune specială, să salveze viața lui Lot și a familiei sale; dar Lot a fost timp atât de îndelungat înconjurat de influențe stricate, încât sensibilitățile lui au fost tocite și n-a mai putut discerne lucrările lui Dumnezeu și scopurile Lui; el nu s-a putut încredința brațelor Lui spre a asculta de porunca Lui. Insista mereu pentru sine însuși, și această necredință l-a costat viața soției sale. Ea a privit înapoi la Sodoma și, murmurând împotriva procedeelor lui Dumnezeu, a fost preschimbată într-un stâlp de sare, ca să poată rămâne ca o avertizare pentru toți cei care nu iau în considerare îndurările speciale și providențele Cerului. După această pedeapsă teribilă, Lot n-a mai îndrăznit să zăbovească pe drum, ci a fugit la munți, după îndrumarea îngerilor. Purtarea păcătoasă a fetelor lui după părăsirea Sodomei a fost rezultatul asociațiilor păcătoase din timpul cât au fost acolo. Înțelesul a ceea ce era bine și rău era confuz în mintea lor, și păcatul nu le-a apărut ca păcat.
Cazul lui Lot trebuie să fie o avertizare pentru toți cei care doresc să trăiască o viață de evlavie, ca să se despartă de toate influențele care-i îndepărtează de Dumnezeu. Lot a rămas timp atât de îndelungat între păcătoși, încât el a fost în stare să se salveze numai pe sine și cele două fiice, și chiar și ei aveau morala coruptă după ce stătuseră atâta timp în Sodoma.
Dumnezeu Își dă seama ce spune, și cu El nu-i de glumit. Ah! cât de mulți muritori păcătoși cu vedere scurtă insistă pe lângă Dumnezeu să-L convingă să fie de acord cu ei, în timp ce, dacă ei s-ar preda fără rezervă în brațele Sale, El i-ar salva și le-ar da biruințe prețioase.
Soră K., tu ești în primejdie de a lua hotărâri care vor fi foarte vătămătoare pentru tine. Dumnezeu are pentru tine o lucrare de făcut, pe care n-o poate face nimeni altcineva. Dacă nu o îndeplinești, sufletul tău nu poate fi mântuit. Dumnezeu te iubește și nu este dispus să pieri în nimicirea generală. El te invită să părăsești acele lucruri care împiedică înaintarea ta spirituală și să găsești în El acea putere și mângâiere de care ai nevoie. Tu ai griji și poveri de purtat în familia ta, care adesea te îngrijorează; dar dacă faci numai acele lucruri care sunt necesare pentru confortul și fericirea voastră vremelnică, vei găsi timp să citești Biblia cu rugăciune și interes și să-ți desăvârșești un caracter creștin.
Frate K., tu ai avut multe descurajări; dar trebuie să fii zelos, neclintit și hotărât să-ți faci datoria în familia ta și să o iei cu tine, dacă este posibil. Nu trebuie să renunți la nici un efort spre a-i convinge pe ai tăi să te însoțească pe calea spre cer. Dar dacă mama și copiii aleg să nu te însoțească, ci mai degrabă caută să te îndepărteze de îndatoririle și privilegiile tale religioase, tu trebuie să mergi înainte, chiar dacă mergi singur. Trebuie să trăiești în temere de Dumnezeu. Trebuie să folosești ocaziile de a participa la adunări și de a dobândi toată puterea spirituală pe care o poți dobândi, pentru că vei avea nevoie de ea în zilele care vor veni. Toată averea lui Lot a fost mistuită. Dacă vei întâmpina pierderi, să nu te descurajezi; și dacă poți salva numai o parte din familia ta, este mult mai bine decât să-i pierzi pe toți.
Iubite frate și soră, ca părinți, voi sunteți răspunzători în mare măsură pentru sufletele copiilor voștri. Voi i-ați adus la existență și tot voi trebuie să-i conduceți, prin învățătură și exemplu, la Domnul și curțile din cer. Trebuie să le întipăriți gândul că interesele vremelnice sunt de mică importanță când sunt comparate cu bunăstarea lor veșnică.
Acești scumpi copii trăiesc în mijlocul unor oameni lumești și ei sunt plini de iubire pentru deșertăciunile vieții. Fiul vostru L. este un băiat spiritual, cu inimă bună; dar are nevoie de atenta purtare de grijă a unei mame, a cărei experiență zilnică în viața creștină o va face potrivită să-l sfătuiască și să-l învețe. El este la acea vârstă când o mamă afectuoasă și judicioasă îl poate modela prin influența ei; dar mă tem, soră K., că tu cauți mai degrabă să-ți formezi copiii după moda acestei lumi și neglijezi să-i înveți că lucrarea importantă din viață este formarea de caractere care vor asigura nemurirea.
Dacă L. neglijează să fie familiarizat cu subiecte religioase și creștinism practic, viața lui va fi o greșeală. El trebuie să înțeleagă că are nevoie de educație în lucruri religioase, ca să-și poată folosi capacitățile întru totul pentru Dumnezeu. Dumnezeu cheamă tineri să lucreze în via Lui. Tinerii nu trebuie să neglijeze ramurile principale ale educației. Dar dacă ei își îndreaptă toată atenția asupra studiului profan, și neglijează să fie la curent cu marile subiecte religioase, și nu dobândesc experiență creștină, ei se descalifică pentru lucrarea lui Dumnezeu. Oricât de favorabil ar putea fi avantajul educațional, mai este nevoie de ceva, pe lângă cunoștința din cărți, spre a salva sufletul și a conduce pe alții la pocăință. Dedicarea unei perioade de ani de zile pentru a dobândi numai o cunoștință științifică, nu este o pregătire spre a fi un lucrător eficient în serviciul lui Dumnezeu.
Tinerii trebuie să dedice mult timp pentru studiu; dar ei trebuie să unească munca fizică cu eforturile mintale și să pună în practică cunoștința pe care au dobândit-o, ca prin exercițiu folositor toate aptitudinile minții și puterile trupului să poată fi dezvoltate în mod egal. Ei nu trebuie să neglijeze lucrurile necesare pentru mântuire, nici să le considere secundare, față de orice din această viață.
Iubite frate și soră, Dumnezeu vă iubește familia și dorește să reverse binecuvântările Sale speciale asupra voastră, ca să puteți deveni o unealtă a neprihănirii în călăuzirea altora spre cer. Dacă este pe deplin consacrat lui Dumnezeu, fratele K. ar putea face mult bine într-o localitate unde sfatul și influența lui ar fi mai bine primite și apreciate. Noi avem o puternică speranță că voi amândoi veți corecta ceea ce este greșit în viața voastră și veți reînnoi credința și ascultarea voastră față de Dumnezeu, primind putere nouă de la El, care a făgăduit să-i ajute pe cei ce cheamă Numele Lui.
Frate tânăr L., ai făcut o greșeală în viața ta. Urmărindu-ți îndeaproape studiile, ai neglijat să-ți dezvolți toate aptitudinile. Creșterea morală niciodată să nu fie împiedicată de efortul de a dobândi educație, ci să fie cultivată într-o mai mare măsură decât s-a crezut a fi necesar. Iubitul meu frate tânăr, tu ai avut ambiția să dobândești cunoștință. Această ambiție este vrednică de laudă; dar, ca s-o satisfaci, ți-ai neglijat interesele veșnice și le-ai pus pe locul al doilea în studiile tale. În afecțiunile tale, Dumnezeu și cerul au ocupat o poziție de subordonare. Cerințele sfintei Legi a lui Dumnezeu n-au fost păzite cu sfințenie în viața ta zilnică. Ai profanat Sabatul, făcându-ți studiile în acel timp sfânt, care nu era al tău, spre a te ocupa de propriile tale scopuri. Dumnezeu a spus: „Să nu faci nici o lucrare în ea.”
„Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L și dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale, și nededându-te la flecării; atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.” Tu ai ascultat mai degrabă de înclinație decât de datorie și ai socotit că studiile tale sunt superioare față de porunca expresă a Celui Prea Înalt.
Adunările noastre de tabără sunt aranjate și ținute cu mare cheltuială. Slujitorii lui Dumnezeu care susțin un adevăr nepopular muncesc foarte mult la adunări mari, spre a duce solia harului despre un Răscumpărător răstignit sărmanilor păcătoși căzuți. A neglija sau a trata aceste solii cu indiferență înseamnă a disprețui harul lui Dumnezeu și glasul Lui de avertizare și implorare. Absența ta de la aceste adunări a fost foarte păgubitoare pentru bună-starea ta spirituală. Tu ai pierdut puterea pe care o puteai câștiga acolo, dacă ascultai Cuvântul predicat al lui Dumnezeu și te uneai cu credincioșii adevărului. Mintea ta a fost adormită într-o apatie fatală în ce privește bunăstarea sufletului tău. Tu ai ridicat educația ta profană deasupra cunoștinței care trebuie câștigată în școala lui Hristos. Într-o viață religioasă adevărată, este necesară o experiență pentru a forma un caracter acceptabil pentru Dumnezeu și pentru a obține virtuți curate care să poarte lumina cerului.
Ce dorință fierbinte ai manifestat să-ți instruiești mintea prin studiu, să fii un bun cunoscător al manualelor tale, pentru ca să poți trece onorabil examinarea în fața profesorilor, prietenilor și spectatorilor interesați! Ce ambițios ai fost ca să dovedești că ai fost un elev silitor și ți-ai folosit fidel timpul spre a înmagazina în mintea ta cunoștințe folositoare! Tu ai fost tot atât de sincer doritor să progresezi în studiile tale cât ai fost să obții lauda prietenilor și profesorilor tăi. Ai meritat pe drept onoarea pe care ai primit-o pentru cunoștințele tale. Dar cum a fost mintea ta învățată în cele ale religiei? N-ai pus tu, fără să-ți dai seama, Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Sa mai prejos decât avansarea în cele ale științei? Este adevărat că unele dintre facultățile omului au fost sădite mai ales pentru a se angaja în probleme vremelnice. Dar puterile superioare ale minții trebuie să fie consacrate în întregime lui Dumnezeu. Acestea îl controlează pe om, formând viața și caracterul lui. Și în timp ce nu trebuie să neglijezi studiile tale profane, tu n-ai nici un drept să le acorzi toată atenția, ci trebuie să te consacri mai ales pentru cerințele morale și spirituale ale Tatălui tău ceresc.
Cât de puțină dorință ai manifestat să folosești avantajele religioase la îndemână, spre a dobândi o mai completă cunoaștere a legilor lui Dumnezeu și o hotărâre de a rămâne credincios față de ele! Tu nu te-ai străduit să devii un creștin fidel și înțelept. Atunci, cum vei fi pregătit să treci examinarea cea mare, când toate faptele, cuvintele și gândurile cele mai intime ale inimii tale vor fi date pe față înaintea Marelui Judecător și a adunării sfinților și a îngerilor? Ai avut puțină ambiție să obții o destoinicie spirituală, ca să poți suporta această amănunțită examinare în prezența acelei mulțimi proslăvite. Atunci care va fi decizia ta finală în ce privește realizările tale morale și religioase, acea decizie împotriva căreia nu se poate face apel? Ce fel de onoruri îți vor fi acreditate din cauza credincioșiei tale în a păstra armonia care se cere între religie și urmărirea științelor? Vei sta atunci ca unul care are curaj moral neșovăielnic, în care să se vadă măiestria cunoștințelor umane unită cu un zel sfânt pentru Dumnezeu și ascultare de Legea Sa?
Frate al meu, tu trebuie să consideri înțelepciunea lui Dumnezeu ca fiind esențială. Religia trebuie să meargă mână în mână cu știința, pentru a face ca educația ta să fie un mijloc sfințit de a face bine și de a întoarce pe alții la adevăr. Cu cât învățăm mai mult în școala lui Hristos, cu atât suntem mai dornici să înaintăm în acea cunoștință. Toate realizările noastre sunt de mică valoare, dacă nu este înnobilat caracterul prin religie. Dumnezeu are pentru fiecare individ sarcini de îndeplinit și va fi luată o hotărâre cu privire la fiecare caz în ceea ce privește credincioșia cu care au fost duse la îndeplinire aceste sarcini.
Adesea, Domnul ne pune în situații grele spre a ne stimula la un efort și mai mare. În providența Sa, uneori are loc un necaz special spre a pune la probă răbdarea și credința noastră. Dumnezeu ne dă lecții de încredere. El vrea să ne învețe unde să căutăm ajutor și putere la vreme de nevoie. În felul acesta, obținem o cunoștință practică despre voința Sa divină de care avem atâta nevoie în experiența vieții noastre. Credința crește puternic în conflict serios cu îndoiala și teama. Frate, tu poți fi biruitor dacă ești atent la căile tale. Ar trebui să dedici tânăra ta viață cauzei lui Dumnezeu și să te rogi pentru succes. Nu trebuie să-ți închizi ochii față de primejdii, ci trebuie să te pregătești în mod hotărât pentru fiecare dificultate în înaintarea ta creștină. I-ați timp pentru meditație și rugăciune serioasă și smerită. Talentele tale sunt remarcabile și ești plin de speranță în legătură cu succesul tău viitor; dar dacă nu înțelegi slăbiciunea inimii tale firești, vei fi dezamăgit.
Tu de-abia ai pornit în viață; ai ajuns la o vârstă la care îți porți singur de grijă. Aceasta este o perioadă critică din viața ta. Acum, în tinerețe, semeni în ogorul vieții. Ceea ce semeni aceea vei și secera; cum a fost sămânța, așa va fi și recolta. Dacă ești neglijent și nepăsător cu privire la lucrurile veșnice, vei suporta o pierdere mare și, prin influența ta, vei împiedica și pe alții să-și îndeplinească obligațiile față de Dumnezeu.
Amândouă lumile sunt în fața ta. Pe care vrei s-o alegi? Fii înțelept și ține-te de viața veșnică. Nu te abate de la integritatea ta, oricât de neplăcute ar putea să-ți apară îndatoririle în actuala împrejurare critică. Poate ți se pare că trebuie să faci sacrificii mari pentru a-ți păstra sufletul curat, dar nu ezita; mergi înainte în temere de Dumnezeu și El va binecuvânta eforturile tale și te va recompensa de o mie de ori. Nu renunța la cerințele și privilegiile tale, pentru a satisface dorințele prietenilor și rudelor tale necredincioase. Ești chemat să iei poziție pentru adevăr, chiar dacă aceasta ar fi în opoziție directă cu cei care sunt în legătură strânsă cu tine. Ferească Dumnezeu ca acest ultim necaz să mai vină vreodată asupra ta, să-ți pună la probă integritatea în ce privește binele.
Pune temelia caracterului tău creștin pe veșnica Stâncă a mântuirii și fă ca clădirea să fie solidă și trainică.
Noi nădăjduim că mama ta te va ajuta pe tine, pe frații și surorile tale în eforturile voastre de a vă desăvârși caractere adevărate după modelul lui Hristos, ca să puteți avea o destoinicie morală pentru societatea îngerilor sfinți din Împărăția slavei.