Mărturia următoare, care mi-a fost prezentată în ultima mea viziune, la 5 ianuarie 1875, am scris-o în cortul meu, între serviciile divine de la adunarea de tabără din Vermont, în august 1875. Ea arată starea lucrurilor de la _____, din ianuarie 1875. Desfășurarea evenimentelor din timpul verii următoare a îndreptățit pe deplin aparenta severitate a mărturiei. În septembrie, am citit părți din ea pentru acea comunitate și a început o mare lucrare printre lucrătorii noștri. Totuși, pentru folosul comunității și al altora, prezint mărturia în această lucrare smerită.
Întunericul pune stăpânire acolo unde numai Duhul lui Dumnezeu trebuie să stăpânească. Doar puțini dintre cei care sunt angajați în lucrare își dau seama de nevoia efortului personal și a responsabilității individuale în oricare departament ar activa. Puțini simt sfințenia lucrării în care sunt angajați. Ei o socotesc la nivelul comun al întreprinderilor obișnuite.
Egoismul predomină la mulți care ar trebui să știe că o viață de iubire jertfitoare de sine este o viață de pace și libertate. Cei care caută fericirea prin satisfacerea de sine și prin a avea grijă de propriile lor interese sunt pe drumul cel greșit spre a obține fericirea chiar și pe pământ. Oricine este necredincios în cele mai mici îndatoriri este necredincios și în cele mai mari. Dacă neglijează să îndeplinească fidel micile sarcini care-i revin, se dovedește incapabil să poarte răspunderi mai mari; el arată că nu este cu toată inima pentru lucrare și că nu are privirea îndreptată numai spre slava lui Dumnezeu.
Unii sunt gata să precizeze sarcinile care aparțin altora dându-și seama de completa importanță a răspunderilor lor, dar nu reușesc să-și dea seama așa de ușor de ale lor proprii. Credincioșie personală și răspundere individuală sunt necesare mai ales la Institutul de Sănătate (acum sanatoriu), la birou, biserică și școală. Dacă toți cei ce au legătură cu aceste instituții ar asculta cu ardoare la ceea ce îi îndrumă Isus să facă, în loc să se întoarcă să întrebe ce trebuie să facă omul acesta sau acela, am fi martori la o schimbare mare în fiecare departament al lucrării. Dacă vorbirea fiecărei inimi era: „Trebuie să fiu atent la învățăturile lui Hristos și să ascult de glasul Lui; nimeni nu poate face lucrarea mea pentru mine; atenția altora nu poate îndrepta niciodată neglijența mea”, atunci am putea vedea cauza lui Dumnezeu înaintând cum n-a înaintat niciodată până atunci.
Această reținere, această așteptare ca alții să facă este ceea ce aduce slăbiciune spirituală. A reține energiile cuiva este o cale sigură de a le micșora. Isus cere ascultare absolută și supunere de bună voie de la toți slujitorii Săi. Nu trebuie să fie nici o ezitare sau auto-indulgență în slujba lui Hristos. Între Hristos și Belial nu există nici o înțelegere. Ce lipsă de consacrare pentru lucrarea lui Dumnezeu, ce lipsă de purtare de grijă a fost acolo, la _____!
Inima lui A. n-a fost consacrată lui Dumnezeu. El are aptitudini și talente pentru care trebuie să dea socoteală Marelui Dătător a toate. Inima lui a fost neconsacrată și viața lui nevrednică de mărturisirea lui; totuși, el a fost în strânsă legătură cu lucrarea sacră a lui Dumnezeu pentru mai mult de douăzeci de ani. Ce lumină a avut el, ce privilegii! S-a bucurat de cele mai rare ocazii să-și dezvolte un caracter creștin adevărat. Cuvintele Domnului Hristos, când a plâns pentru Ierusalim, i se aplică și lui: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi.” A., pedeapsa lui Dumnezeu atârnă asupra ta, „pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetat.”
B. are aceeași structură mintală, dar nu este atât de egoist. Amândoi sunt iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu. Calea lor este cu totul în dezacord cu viața creștină. Le lipsesc stabilitatea, sobrietatea și consacrarea față de Dumnezeu. La B., lucrarea harului este întru totul superficială. El dorește să fie creștin, dar nu-și dă silința să păstreze biruința asupra eului și să acționeze după convingerile sale despre bine și rău. Fapte, nu cuvinte fără temei și intenții goale, sunt acceptate de Dumnezeu.
A., tu ai auzit cuvântul lui Dumnezeu în mustrări, în sfaturi, în avertizări, ca și în rugăminți de iubire. Dar auzirea nu-i de-ajuns. „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri.” Este ușor să fii purtat de curent și să strigi „Osana” împreună cu mulțimea; dar în viața liniștită de fiecare zi, când nu există o emoție sau exaltare specială, vine punerea la probă a adevăratului creștinism. Acesta este timpul în care inima ta devine rece, zelul tău slăbește și exercițiile religioase devin neplăcute pentru tine.
Tu neglijezi în mod sigur să faci voia lui Dumnezeu. Hristos spune: „Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu.” Aceasta este condiția impusă; aceasta este proba care dovedește caracterul oamenilor. Simțămintele adesea înșeală, emoțiile nu sunt o apărare sigură, pentru că sunt schimbătoare și supuse împrejurărilor externe. Mulți sunt înșelați prin faptul că se încred în impresii senzaționale. Proba este: Ce faci tu pentru Hristos? Ce sacrificii faci? Ce biruințe ai câștigat? Biruirea spiritului egoist, rezistarea la o ispită de neglijare a datoriei, o patimă înfrânată, o ascultare de bună voie și bucuroasă față de voința lui Hristos sunt dovezi mult mai mari că ești un copil al lui Dumnezeu decât o evlavie spasmodică și o religie emoțională.
Amândoi v-ați împotrivit mustrării; ea întotdeauna a trezit nemulțumire și murmurare în inima voastră împotriva celui mai bun Prieten al vostru, care totdeauna a căutat să vă facă bine și pe care voi aveați toate motivele să-L respectați. V-ați despărțit de El și ați întristat pe Duhul lui Dumnezeu, ridicându-vă împotriva cuvintelor pe care El le-a dat slujitorilor Săi să le rostească cu privire la calea voastră. Voi n-ați ascultat de aceste îndemnuri, refuzând astfel pe Duhul lui Dumnezeu; L-ați scos din inima voastră și ați devenit nepăsători și indiferenți în purtarea voastră.
Frate A., tu ar fi trebuit să câștigi o experiență de valoare în timpul atât de multor ani în care ai fost binecuvântat cu lumina cea mare pe care Dumnezeu a îngăduit să strălucească pe calea ta. Cu referire la tine, am auzit un glas spunând: „Acesta este un pom fără rod; de ce să umbrească ramurile lui fără rod locul pe care l-ar putea ocupa un pom roditor? Tăiați-l! De ce să împovăreze pământul?” Apoi am auzit sunete dulci ale glasului îndurării spunând: „Mai cruță-l puțin timp, Eu am să-l sap la rădăcini; am să-l curăț. Mai încearcă-l încă o dată; dacă nu va face rod, îl poți tăia.” Astfel, pomului fără rod i s-a mai acordat o punere la probă, pentru ca viața stearpă să înflorească și să aducă rod. Fi-va oare folosită ocazia acordată? Se va ține seamă de avertizările Duhului lui Dumnezeu? Cuvintele lui Isus cu privire la Ierusalim, după ce a disprețuit mântuirea oferită atât de îndurător de Răscumpărătorul, sunt rostite în esență și către tine: „Ierusalime, Ierusalime de câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut!” Hristos a insistat, El a invitat; dar iubirea Sa n-a fost răsplătită de poporul pe care a venit să-l salveze. Tu n-ai făcut mai bine la vremea ta decât au făcut la vremea lor bieții iudei autoînșelați și orbiți. Tu puteai să folosești binecuvântatele tale privilegii și ocazii și să-ți desăvârșești un caracter creștin; dar inima ta a fost răzvrătită și n-ai vrut să te umilești spre a fi convertit cu adevărat și a trăi în ascultare de cerințele lui Dumnezeu.
Neîmpăcatele simțăminte și murmurări pe care le-au exprimat unii au copt, de asemenea, în sufletul tău, cu toate că n-ai îndrăznit să vorbești deschis cu același efect. Ar fi fost mai bine pentru serviciu și pentru toți cei în cauză dacă te-ai fi depărtat de el cu ani în urmă. Cu cât ai avut lumină mai multă, cu cât te-ai bucurat de privilegii mai multe, cu atât ai manifestat mai puțină sinceritate și neprihănire. Inima ta este firească și tu ai nesocotit Cuvântul expres al lui Dumnezeu. Deși ai fost împrejmuit de avertizări și sfaturi și ai avut cea mai puternică dovadă că Dumnezeu era în această lucrare și că îți vorbea glasul Lui, totuși ai disprețuit și ai refuzat mustrările solemne și ai mers pe propria ta cale egoistă și îndărătnică.
Uneori, temerile tale au fost trezite, totuși nu ți-ai dat seama de starea ta nenorocită și primejdia absolută în care te aflai. Ai căzut de repetate ori în aceeași stare de indiferență și egoism. Pocăința ta n-a mers niciodată destul de adânc spre a desăvârși o schimbare totală. Tu ai făcut o lucrare de suprafață, și nu toată schimbarea care este necesară pentru a fi acceptat de Dumnezeu. „Cine Mă urmează pe Mine”, zice Hristos, „nu va umbla în întuneric.” Dar cea mai mare parte a pretinsei tale vieți creștine tu ai umblat în întuneric pentru că n-ai ajuns să faci legătura cu cerul și să primești lumina cea curată a Duhului lui Dumnezeu.
Dacă ai fi fost într-o zilnică părtășie cu Domnul și dacă ai fi cultivat o iubire pentru suflete, ai fi eliminat eul și ai fi devenit un lucrător serios în via Domnului. Ai fi văzut cum îndeplinirea fidelă a datoriilor vieții te-ar fi apărat de iubirea și mulțumirea de sine. Tu n-ai fost harnic în căutarea de a câștiga o experiență înaintată în fiecare zi. La ora aceasta trebuia să fii un bărbat demn de încredere în oricare poziție de răspundere, dar egoismul și-a pus pecetea asupra împlinirii oricărui lucru pe care te-ai apucat să-l faci. Tu ai fost înțelept, după propria ta părere, dar n-ai reușit să dobândești înțelepciune din experiența multor ani.
B. a fost îngâmfat. El putea să înainteze sigur, să crească în har, dar înfățișarea exterioară i s-a părut de mai mare importanță decât podoaba lăuntrică și veșmântul unui duh blând și liniștit, pe care Dumnezeu le socotește de mare valoare. Necredincioși care au fost folosiți în slujbă, dar care nu avuseseră lumina adevărului prezent cum ați avut-o voi, au fost, cu toate acestea, mult mai credincioși și conștiincioși decât oricare dintre voi cărora mă adresez. Dacă ați fi adunat harnic împreună cu Hristos, unii dintre aceștia ar fi acum împreună cu noi. Dar viața voastră a fost o piatră pe poticnire pentru ei. Dumnezeu privește asupra acestor necredincioși cu o mai mare milă și favoare decât asupra celor care cred adevărul, dar care Îl tăgăduiesc prin faptele lor. Acea credință care este lăsată la o parte când e convenabil fiind luată și lăsată ca o haină nu este religia lui Hristos, ci un obiect fals, care nu va suporta nici măcar proba acestei lumi.
Adevărata religie este totdeauna distinct văzută în cuvintele și purtarea noastră și în fiecare faptă a vieții. La urmașii lui Hristos, religia nu trebuie să fie niciodată despărțită de afaceri. Ele trebuie să meargă mână în mână și poruncile lui Dumnezeu trebuie să fie păzite cu strictețe în toate amănuntele problemelor lumești. Conștiența că suntem copii ai lui Dumnezeu ar trebui să dea un înalt nivel caracterului chiar și în sarcinile vieții de fiecare zi, care să nu ne facă nepăsători în afaceri, ci înfocați în spirit. O religie ca aceasta suportă cercetarea critică a lumii cu conștiența integrității.
Fiecare lucrător al instituției trebuie să se considere pe sine ca ispravnic al lui Dumnezeu și trebuie să-și facă lucrarea cu exactitate și vigilență fidelă. Întrebarea continuă să fie: „Este aceasta în dezacord cu voința lui Dumnezeu? Va plăcea aceasta Răscumpărătorului meu?” Religia biblică înalță rațiunea până ce Hristos este oglindit în toate gândurile. Fiecare acțiune, fiecare cuvânt și fiecare moment din viața noastră trebuie să poarte pecetea sfintei noastre credințe. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape, și noi n-avem timp să fim leneși sau să trăim în plăceri, împotriva scopurilor lui Dumnezeu.
Domnul nu vrea să se glumească cu El. Cei care neglijează îndurările și binecuvântările în acest timp al ocaziilor vor aduce întuneric de nepătruns asupra lor înșiși și vor fi candidați pentru mânia lui Dumnezeu. Asupra Sodomei și Gomorei s-a abătut blestemul Celui Atotputernic pentru păcatele și nelegiuirile lor. În zilele noastre, sunt dintre cei care au abuzat de îndurările lui Dumnezeu și au disprețuit avertismentele Sale. Va fi mai ușor pentru Sodoma și Gomora în ziua judecății decât pentru cei care poartă Numele lui Hristos, dar care Îl necinstesc prin viața lor neconsacrată. Această grupă își adună o pedeapsă înfricoșătoare când, în mânia Sa, Dumnezeu îi va cerceta cu judecățile Sale.
Păcătoșii care n-au avut lumina privilegiilor de care s-au bucurat adventiștii de ziua a șaptea, în neștiința lor, vor fi într-o situație mai favorabilă înaintea lui Dumnezeu decât cei care au fost necredincioși, în timp ce erau în strânsă legătură cu lucrarea Lui și mărturiseau că-L iubesc și Îi servesc. Lacrimile lui Hristos pe munte au venit dintr-o inimă chinuită și frântă din cauza nerăsplătitei Lui iubiri și nerecunoștinței poporului Său ales. El a lucrat neobosit spre a-i salva de soarta pe care se părea că sunt hotărâți s-o aducă asupra lor, dar ei au refuzat îndurarea Lui și n-au cunoscut vremea cercetării lor. Timpul lor de cercetare era încheiat, dar totuși au fost atât de orbiți de păcat, încât nu știau acest lucru.
Isus a privit peste secole, până la încheierea timpului, și, cercetând cazurile tuturor celor care au răsplătit iubirea și îndemnurile Lui cu egoism și neglijență și pe toți cei care Îi vor răsplăti astfel, El le-a adresat acele cuvinte solemne, care declarau că n-au cunoscut vremea cercetării lor. Iudeii adunau în jurul lor nori negri de pedeapsă, și astăzi, în același fel, atrag asupra lor mânia lui Dumnezeu, din cauza ocaziilor nefolosite, a sfaturilor și iubirii lui Isus luate în batjocură și din cauza disprețului și urii față de slujitorii Lui pentru că vorbesc adevărul.
Nu există nici un loc pe fața pământului unde a fost dată o lumină atât de mare ca la _____. Nici chiar vechiul Ierusalim n-a fost mai mult favorizat cu raze de lumină cerească spre a străluci pe calea pe care să meargă poporul Lui. Totuși, ei n-au umblat prin ascultare fidelă în deplina strălucire a luminii, slujindu-I lui Dumnezeu noapte și zi. O religie bolnăvicioasă și pipernicită este rezultatul neglijenței de a urma lumina descoperită a Duhului Domnului. Energia și iubirea cresc pe măsură ce le exercităm și darurile creștine sunt dezvoltate numai prin cultivare atentă.
Necesitatea disciplinei în familie
Starea multora din _____ este într-adevăr alarmantă; în mod deosebit în această situație se află majoritatea celor tineri. Familiile s-au mutat în localitate cu condiția să nu fie o povară pentru comunitate, ci un ajutor. Cu un număr considerabil, rezultatul a fost exact invers. Neglijența părinților de a-și instrui cum se cuvine copiii a fost o bogată sursă de rele în multe familii. Tinerii n-au fost înfrânați cum ar fi trebuit să fie. Părinții au neglijat să urmeze instrucțiunile Cuvântului lui Dumnezeu în această privință, și copiii au luat frâiele conducerii în propriile lor mâini. Urmarea a fost că, în general, au reușit să-și conducă părinții, în loc ca ei să fie sub autoritatea lor.
Părinții sunt orbi față de starea adevărată a copiilor lor, care au reușit să-i înșele cu totul. Dar cei care au pierdut controlul asupra copiilor lor nu sunt mulțumiți când alții caută să-i stăpânească sau să le arate defectele cu scopul de a-i corecta. Cauza lui Dumnezeu a fost întârziată în _____, prin aducerea de către părinți a copiilor lor nesupuși și nedisciplinați în această biserică mare. Mulți își neglijează constant datoria de a-și crește copiii oferindu-le hrană și povața Domnului; cu toate acestea, ei au fost primii care au vorbit despre răutatea tinerilor din _____, când tocmai influența și exemplul rău al propriilor copii au demoralizat pe tinerii cu care s-au asociat.
Astfel de familii au adus asupra acestei comunități cele mai grele poveri ale lor. Ei au venit cu idei preconcepute în acest loc și se pare că așteaptă ca biserica să fie perfectă și să preia responsabilitatea de a-i face creștini pe acei copii pe care ei, ca părinți, nu sunt în stare să-i stăpânească sau să-i facă să nu treacă limita. Ei aruncă asupra comunității o greutate teribilă și zdrobitoare. Ei ar putea fi de ajutor, dacă ar renunța la egoism și s-ar strădui să-L onoreze pe Dumnezeu și să îndrepte greșelile pe care le-au făcut în viață. Dar ei nu fac așa ceva; se țin la distanță, gata să critice lipsa de spiritualitate din comunitate, a cărei mare nenorocire este că printre membrii ei se numără prea mulți asemenea lor — capacități nefolosite, persoane ale căror inimi și vieți sunt neconsacrate și ale căror căi sunt întru totul rele. Instituțiile stabilite la _____ au purtat cu ele prea multe trupuri bolnave și fără viață pentru propria lor prosperitate și vitalitate spirituală.
Criticând pe purtătorii de poveri
Biserica suferă din lipsă de lucrători creștini neegoiști. Dacă toți cei care nu sunt în stare să reziste ispitei, fiind prea slabi să stea singuri, ar rămâne departe de _____, ar fi o atmosferă spirituală mult mai curată în acea biserică. Cei care se hrănesc cu pleava slăbiciunilor și deficiențelor altora și care își adună miasma nesănătoasă a neglijențelor și a cusururilor semenilor lor, făcându-se gunoierii comunității, nu sunt de nici un folos pentru societatea din care ei reprezintă o parte, ci sunt o adevărată povară pentru comunitatea în care trăiesc.
Comunitatea are nevoie nu de poveri, ci de lucrători serioși; nu de căutători de greșeli, ci de constructori în Sion. Este nevoie într-adevăr de misionari la centrul marii lucrări — bărbați care vor păzi fortăreața, care vor fi credincioși să apere onoarea celor pe care i-a pus Dumnezeu în fruntea lucrării Sale și care vor face tot posibilul să susțină cauza în toate departamentele ei, chiar cu sacrificarea intereselor lor și a vieții, dacă este necesar. Dar mi-a fost arătat că sunt puțini cei în care adevărul a pătruns până în suflet, care pot suporta proba cercetătoare a lui Dumnezeu. Sunt mulți care se țin de adevăr, dar adevărul nu se ține de ei spre a le schimba inima și a-i curăți de tot egoismul. Sunt, de asemenea, cei care au venit în _____ pentru a ajuta lucrarea, precum și mulți dintre membrii cei vechi care au de dat o socoteală înfricoșătoare lui Dumnezeu, deoarece au fost o piedică pentru lucrare prin viața lor egoistă și neconsacrată.
Religia nu are nici o virtute salvatoare în cazul în care caracterele celor care o mărturisesc nu corespund cu mărturisirea lor. Dumnezeu a dat mare lumină poporului Său din _____; dar Satana are de adus la îndeplinire lucrarea sa și el face ca puterea lui să apese cât mai tare asupra marelui centru al lucrării. El pune mâna pe bărbați și femei care sunt egoiști și neconsacrați și face din ei santinele care să supravegheze pe slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu, punând la îndoială cuvintele, acțiunile și motivele lor, găsind defecte și murmurând față de mustrările și avertismentele lor. Prin ei, el dă naștere la bănuială și invidie și caută să slăbească curajul celor credincioși, mulțumind pe cei nesfințiți și nimicind lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu.
Satana a avut o mare putere asupra minții părinților prin copiii lor nedisciplinați. Păcatul neglijenței părintești stă pecetluit împotriva multor părinți, păzitori ai Sabatului.
Spiritul clevetirii și al preocupării cu fleacuri este unul dintre agenții speciali ai lui Satana spre a semăna discordie și ceartă, a despărți prieteni și a submina credința multora în veracitatea pozițiilor noastre. Frații și surorile sunt prea nerăbdători să discute despre defectele și păcatele pe care cred că le au alții, și mai ales cei care au adus în mod hotărât soliile de mustrare și avertizare date de Dumnezeu.
Copiii acestor plângăreți ascultă cu urechile larg deschise și primesc otrava nemulțumirii. În felul acesta, părinții închid orbește căile prin care s-ar putea ajunge la inima copiilor. Cât de multe familii își condimentează zilnic mesele cu îndoială și semne de întrebare! Ei disecă bine caracterele prietenilor lor și le servesc ca pe un desert delicios. E grozavă bucățica de bârfă care este trecută în jurul mesei, spre a fi comentată nu numai de adulți, ci și de copii. Prin aceasta, Dumnezeu este dezonorat. Isus a zis: „Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.” De aceea, Hristos este disprețuit și insultat de către cei care îi bârfesc pe slujitorii Lui.
Numele servilor aleși ai lui Dumnezeu au fost tratate cu lipsă de respect și în unele cazuri cu dispreț absolut de către unele persoane a căror datorie este să-i susțină. Copiii au auzit observațiile lipsite de respect ale părinților cu referire la solemnele mustrări și avertizări ale slujitorilor lui Dumnezeu. Ei au înțeles glumele disprețuitoare și vorbirile depreciatoare care au ajuns din când în când la urechile lor și tendința este să aducă în mintea lor interesele sacre și veșnice la același nivel cu obișnuitele afaceri ale lumii. Ce lucrare realizează acești părinți, care îi fac necredincioși pe copiii lor chiar din copilărie! Acesta este felul în care sunt învățați copiii să fie necuviincioși și răzvrătiți împotriva mustrării de către Cer a păcatului. Decăderea spirituală poate reuși numai unde există astfel de rele. Tocmai acești tați și mame, orbiți de vrăjmaș, se miră de ce sunt copiii lor atât de înclinați spre necredință și spre îndoială față de adevărul Bibliei. Ei se miră de ce este atât de greu să se ajungă la ei prin morală și influențe religioase. Dacă ar avea o vedere spirituală, ar descoperi de îndată că această deplorabilă stare de lucruri este rezultatul influenței din propriul lor cămin, lăstarul invidiei și al neîncrederii lor. În felul acesta, sunt educați mulți necredincioși în cercul familial al pretinșilor creștini.
Sunt mulți care găsesc o bucurie deosebită în a discuta și a stărui asupra defectelor, reale sau închipuite, ale celor care poartă grele răspunderi în legătură cu instituțiile cauzei lui Dumnezeu. Ei trec cu vederea binele care a fost adus la îndeplinire, foloasele care au rezultat din muncă grea și devoțiune neclintită pentru cauză, fixându-și atenția asupra unei greșeli aparente, asupra unei chestiuni care, după ce a fost făcută și consecințele i-au urmat, ei își închipuie că putea fi făcută mai bine și cu rezultate mai satisfăcătoare; adevărul este că, dacă ar fi fost lăsați să facă ei lucrarea, fie că ar fi refuzat să acționeze în împrejurările descurajante ale situației respective, fie că ar fi procedat mai nesocotit decât cei care au făcut lucrarea și care au urmat glasul providenței lui Dumnezeu.
Dar acești vorbitori turbulenți vor să se agațe de cele mai neplăcute aspecte ale lucrării, întocmai cum se agață lichenii de asperitățile stâncii. Persoanele acestea sunt pipernicite spiritual prin continua stăruire asupra lipsurilor și greșelilor altora. Ei sunt incapabili din punct de vedere moral să discearnă acțiunile bune și nobile, străduințele altruiste, eroismul adevărat și sacrificiul de sine. Ei nu devin mai nobili și mai distinși în viața și speranțele lor, mai generoși și mai largi în ideile și planurile lor. Ei nu cultivă caritatea care trebuie să caracterizeze viața creștinului. Degenerează în fiecare zi și devin tot mai înguști în prejudecățile și vederile lor. Caracteristica lor este micimea și atmosfera care-i înconjoară este otrăvitoare pentru pace și fericire.
Păcatul cel mare al _____ este neglijența de a se împărtăși de lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu prin servii Săi. Hristos le-a spus apostolilor Săi: „Cine primește pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primește; și cine Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” Aici este arătat lămurit că cel care disprețuiește soliile slujitorilor lui Dumnezeu disprețuiește nu numai pe Fiul, ci și pe Tatăl.
El spune iarăși: „Dar în oricare cetate veți intra și nu vă vor primi, să vă duceți pe ulițele ei și să ziceți: «Scuturăm împotriva voastră, chiar și praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totuși să știți că Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi». Eu vă spun că în ziua judecății va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit stând în sac și cenușă. De aceea, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Vei fi pogorât până în Locuința morților. Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, și cine vă nesocotește pe voi, pe Mine Mă nesocotește; iar cine Mă nesocotește pe Mine, nesocotește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”
Cât de îngrozitor de solemne sunt aceste cuvinte! Cât de important este să nu fim găsiți că respingem avertizările și îndemnurile prezentate de Dumnezeu prin uneltele Sale umile; pentru că, disprețuind lumina adusă prin solii Săi, disprețuim pe Mântuitorul lumii, Împăratul slavei. Mulți iau parte la acest risc teribil și atrag astfel asupra lor condamnarea lui Dumnezeu. Cu Cel Atotputernic nu se va glumi, nici nu va îngădui ca glasul Lui să fie nesocotit fără nici o consecință.
Consecințele unei discipline laxe
Frații C. și D. nu au adus acea ușurare pentru lucrare la _____, pe care ar fi trebuit s-o aducă. Dacă s-ar fi păstrat amândoi umiliți, în temere de Dumnezeu, stăruind în facerea de bine atât în comunitate, cât și la serviciu, ei ar fi fost o mare binecuvântare pentru lucrarea lui Dumnezeu. Dacă ar fi simțit răspunderea lor în fața lui Dumnezeu pentru instruirea și disciplinarea copiilor lor, ei ar fi fost exemple valoroase pentru alții. Copiii aceștia aveau nevoie nu numai de educația obținută la școală, ci și de educația din cămin, pentru ca puterile lor mintale și morale să se poată dezvolta în proporția cuvenită, fiecare având exercițiul necesar. Aptitudinile fizice, mintale și spirituale trebuie dezvoltate pentru a forma un caracter complet și echilibrat.
Pentru a realiza această lucrare cu succes, copiii trebuie supravegheați, păziți și instruiți. Spre a-i modela pe cei tineri într-o manieră corectă, se cere iscusință și efort răbdător. Anumite tendințe rele trebuie restrânse cu grijă și mustrate cu blândețe; mintea trebuie stimulată în favoarea a ceea ce este drept. Copilul trebuie să fie încurajat să manifeste stăpânire de sine și toate acestea trebuie făcute cu înțelepciune, altfel scopul dorit nu va fi atins.
Părinții, pe drept, pot să întrebe: „Cine este potrivit pentru aceste lucruri?” Numai Dumnezeu este îndestularea lor; și dacă ei Îl lasă pe dinafară, fără să caute ajutorul și sfatul Lui, sarcina lor este, într-adevăr, fără nădejde. Dar, prin rugăciune, prin studiul Bibliei și prin zel serios, ei pot avea un succes minunat în această sarcină importantă, fiind răsplătiți de o sută de ori pentru tot timpul și purtarea lor de grijă. Dar clevetirea și grija pentru înfățișarea exterioară au ocupat timpul prețios care trebuia devotat rugăciunii pentru înțelepciune și putere de la Dumnezeu, spre a îndeplini răspunderea lor cea mai sacră. Părinții care sunt înțelepți în ale mântuirii vor aranja în așa fel cele din jurul lor, încât acestea să fie favorabile pentru formarea unui caracter corect în copiii lor. Ei pot face acest lucru aproape totdeauna. Izvorul înțelepciunii, din care pot scoate toată cunoștința necesară în această privință, este deschis.
Biblia, o carte bogată în învățătură, trebuie să fie manualul lor. Dacă își educă copiii în conformitate cu preceptele ei, nu numai că pun picioarele tinerilor pe calea cea dreaptă, ci se educă și pe ei înșiși în cele mai sfinte sarcini ale lor. Impresiile făcute asupra tinerilor sunt greu de șters. Cât de important este, deci, ca aceste impresii să fie din cele bune, care să îndrepte facultățile în formare ale tânărului în direcția cea bună!
Unii părinți au venit la _____ cu copiii lor și i-au depus în comunitate, ca și cum de aici înainte ei nu mai au nici o răspundere în educația religioasă și morală. Fratele și sora C. și fratele și sora D. au făcut o greșeală în disciplinarea copiilor lor, precum și în privința lor înșiși. Copiii lor s-au bucurat de libertate și au făcut ceea ce le-a plăcut. Ei au fost scutiți de răspunderi în cămin și au disprețuit restricția. O viață cu folos li se părea o viață de trudă. Conducerea slabă din cămin i-a făcut nepotriviți pentru orice poziție și, ca o consecință naturală, ei s-au răzvrătit împotriva disciplinei școlare. Părinții i-au crezut atunci când s-au plâns și, simpatizând cu necazurile lor imaginare, și-au încurajat copiii să facă rele. Părinții aceștia au crezut, în multe cazuri, neadevăruri evidente care le-au fost plasate de copiii lor, înșelându-i. Câteva astfel de cazuri de copii indisciplinați care se prefăceau aveau să contribuie mult la dărâmarea oricărei autorități în școală și să demoralizeze tineretul din biserica noastră.
În cer există ordine desăvârșită, armonie și înțelegere perfectă. Dacă părinții neglijează astfel să-și aducă copiii sub autoritatea care se cuvine aici, cum pot spera că vor fi socotiți partenerii potriviți pentru îngerii cei sfinți într-o lume de pace și armonie? Părinții îngăduitori, care își îndreptățesc copiii în facerea de rele, creează prin aceasta un element care va aduce discordie în societate și va distruge autoritatea atât în comunitate, cât și la școală.
Copiii au nevoie de îngrijire și călăuzire atentă ca niciodată mai înainte, pentru că Satana se străduiește să pună stăpânire asupra minții și inimii lor și să-L alunge pe Duhul lui Dumnezeu. Înfricoșătoarea stare a tinerilor din acest veac constituie unul dintre cele mai puternice semne că trăim în zilele de pe urmă, însă ruinarea multora poate fi urmarea directă a greșitei conduceri a părinților. Spiritul de murmurare împotriva mustrării a prins rădăcini și își aduce roada lui de insubordonare. Chiar dacă nu sunt mulțumiți cum se dezvoltă caracterul copiilor lor, părinții nu reușesc să vadă greșelile care i-au adus în această stare.
Eli i-a dojenit pe fiii lui, dar nu a acționat prompt spre a-i ține în frâu. Tatăl afectuos și cu iubire neconstrângătoare a fost avertizat de Dumnezeu că neglijența lui va fi urmată de pedeapsă, dar, chiar și atunci, el nu a fost impresionat de faptul că era important să înlăture răul cel dezgustător din Israel. El trebuia să ia măsuri prompte; dar, în loc de aceasta, a spus, cu o remarcabilă resemnare: „Domnul este acesta, să facă ce va crede!” Dacă s-ar fi trezit și și-ar fi dat seama că este direct vinovat de neglijență, Israel ar fi putut fi salvat de înfrângerea umilitoare, și chivotul lui Dumnezeu nu ar fi căzut în mâinile inamicului.
Dumnezeu condamnă neglijența care cochetează cu păcatul, nelegiuirea și nepăsarea care împiedică descoperirea prezenței lui periculoase în familiile pretinșilor creștini. El îi face răspunzători, în mare măsură, pe părinți pentru defectele și nebuniile odraslelor lor. Dumnezeu a abătut blestemul Lui nu numai asupra fiilor lui Eli, ci și asupra lui Eli însuși, și acest exemplu înfricoșător trebuie să fie o avertizare pentru părinții din această vreme.
În timp ce priveam asupra situației periculoase a tinerilor noștri și mi se arăta cât de indiferenți sunt părinții față de bunăstarea lor, inima mea a fost deprimată și slăbită; îngerii au fost mâhniți și au plâns îndurerați. Tinerii merg în lume în mâinile lui Satana. Ei devin tot mai puțin sensibili față de plăcutele influențe ale harului lui Dumnezeu, mai îndrăzneți și mai sfidători și manifestă o lipsă de respect crescândă pentru interesele veșnice. L-am văzut pe Satana implantându-și steagul în familiile celor care mărturisesc a fi cei aleși de Dumnezeu, dar cei care umblă în lumină trebuie să fie în stare să vadă deosebirea dintre steagul negru al vrăjmașului și drapelul pătat de sânge al lui Hristos.
Copiii trebuie să fie învățați prin poruncă și exemplu. Părinții trebuie să privească gravele lor răspunderi cu teamă și cutremur. Rugăciuni fierbinți trebuie înălțate pentru putere și călăuzire divină în această însărcinare. În multe familii, semințele vanității și ale egoismului sunt semănate în inima copiilor aproape din timpul prunciei. Micile lor cuvinte și comportarea drăgălașă sunt comentate și lăudate în prezența lor și repetate altora cu exagerări. Micuții iau notă de acestea și se umflă de îngâmfare; ei își permit să interpreteze conversațiile și devin încrezuți și nerușinați. Măgulirea și indulgența hrănesc vanitatea și încăpățânarea lor, până când, destul de des, cel mai tânăr conduce întreaga familie, inclusiv pe tată și mamă.
Mentalitatea formată prin acest fel de educație nu poate fi lăsată la o parte când copilul se coace pentru o judecată mai matură. Aceasta crește o dată cu el și ceea ce era drăgălaș devine vrednic de dispreț și păcătos la bărbatul sau femeia matură. Ei caută să stăpânească asupra colaboratorilor lor, și dacă cineva refuză să se supună dorințelor lor, ei se consideră jigniți și insultați. Aceasta se datorează faptului că li s-a îngăduit să jignească în tinerețe, în loc să fi fost învățați lepădarea de sine necesară pentru a suporta greutățile și muncile vieții.
Adesea, părinții îi răsfață și îi satisfac pe copii pentru că aceasta pare a fi o cale mai ușoară decât să-i mustre pentru înclinațiile lor nesupuse care apar cu putere în inima lor. Totuși, acest procedeu este fals. Este ceva păcătos să te sustragi astfel de la răspundere, pentru că va veni timpul când acești copii, ale căror înclinații necontrolate s-au întărit în adevărate vicii, vor aduce rușine și dezonoare asupra lor înșiși și a familiilor lor. Ei pornesc în munca grea din viață nepregătiți pentru ispitirile ei, nu destul de tari să îndure încurcăturile și necazurile; pătimași, aroganți, nedisciplinați, ei caută să-i înduplece pe alții față de voința lor și, nereușind, se consideră rău tratați de lume și se întorc împotriva ei.
Lecțiile din copilărie, bune sau rele, nu sunt învățate în zadar. La tineri, caracterul se dezvoltă spre bine sau spre rău. În cămin, poate să fie lăudat și măgulit greșit; în lume însă, fiecare stă pe propriile lui merite. Cei răsfățați, față de care s-a supus toată autoritatea familiei, sunt expuși zilnic procesului de mortificare, fiind obligați să se supună altora. Mulți învață chiar atunci care este locul pe care trebuie să-l ocupe prin aceste lecții practice din viață. Prin eșecuri, dezamăgiri și o evaluare clară din partea superiorilor lor, adesea ei descoperă adevăratul lor nivel și sunt umiliți spre a înțelege și a accepta locul care li se cuvine. Dar această încercare prin care trec este aspră și nenecesară și putea fi evitată printr-o pregătire corectă în tinerețea lor.
Majoritatea acestor tineri greșit disciplinați trec prin viață neînțelegându-se cu lumea, având eșec unde ar fi trebuit să aibă succes. Ei socotesc că lumea are ceva cu ei pentru că nu-i flatează și nu-i mângâie; și ei se revanșează, având ciudă față de lume și desconsiderând-o. Uneori, împrejurările îi obligă să se prefacă umiliți, deși nu sunt, dar aceasta nu îi înzestrează cu un dar natural și, mai devreme sau mai târziu, adevăratele lor caractere vor fi date pe față.
Dacă astfel de persoane au propriile lor familii, ei devin în cămin conducători arbitrari și își prezintă acolo caracterul egoist și irațional, pe care sunt obligați ca, în parte, să-l ascundă față de lumea din afară. Cei care sunt dependenți de ei simt la maximum toate defectele educației lor timpurii. De ce vor părinții să-și educe copiii în așa fel, încât să fie în război cu cei cu care vin în contact?
Experiența lor religioasă este modelată de educația primită în copilărie. Tristele încercări grele, care se dovedesc atât de primejdioase pentru prosperitatea bisericii și care îi fac pe cei necredincioși să se poticnească și să se îndepărteze cu îndoială și descurajare, de obicei apar dintr-un spirit nesupus și răzvrătit, odraslă a indulgenței părintești din tinerețea timpurie. Câte vieți sunt naufragiate, câte păcate comise sub influența unei patimi, care a apărut brusc și care putea fi stăpânită din copilărie, când mintea era impresionabilă, când inima era ușor de influențat spre bine și era supusă voinței unei mame iubitoare! Educația nesatisfăcătoare a copiilor se află la temelia unui mare număr de nenorociri morale.
Copiii cărora li se îngăduie să aibă propria lor cale nu sunt fericiți. Inima nesupusă nu are în sine elemente de odihnă și mulțumire. Mintea și inima trebuie disciplinate și aduse sub restricția cuvenită pentru armonizarea caracterului cu legile înțelepte care guvernează ființa noastră. Neliniștea și nemulțumirea sunt roadele răsfățului și ale egoismului. Ogorul inimii, ca și cel al unei grădini, va produce buruieni și mărăcini dacă nu sunt semănate acolo semințe de flori prețioase și dacă nu sunt îngrijite și cultivate.???
Tineretul din _____ este într-o stare uluitoare. În timp ce unii din comunitate au fost preocupați de cei care ocupă poziții de răspundere, găsindu-le defecte și murmurând împotriva mustrării, strecurând îndoielile lor și clevetind despre treburile altora, propriile lor suflete erau cuprinse de întuneric și copiii lor erau îmbibați cu spiritul care lucra în părinții lor. Acest aranjament era calculat spre a dărâma orice restricție și autoritate. Dumnezeu îi face răspunzători pe acești părinți pentru răutatea și răzvrătirea tinerilor de sub îngrijirea lor.
Satana a reușit minunat în planurile sale. Bărbați cu experiență, tați de familii, care manifestă o sfidare încăpățânată când este contracarată calea lor, arată lămurit că nu pot sau nu doresc să se stăpânească pe ei înșiși. Atunci, cum pot reuși să-i stăpânească pe copiii lor, care le calcă pe urme și se răzvrătesc împotriva autorității și a oricărei restricții, întocmai cum ei înșiși se răzvrătesc împotriva autorității comunității și a instituțiilor cu care sunt în legătură? Unii dintre acești pretinși creștini s-au predat în mâinile lui Satana și au devenit instrumentele lui. Ei influențează sufletele împotriva adevărului prin arătarea nesupunerii și a agitatei lor nemulțumiri. În timp ce mărturisesc neprihănirea, ei Îl sfidează pe Cel Atotputernic și, mai înainte de a-și da seama de enormitatea păcatului lor, au împlinit scopul vrăjmașului. Impresia a fost făcută, umbra întunericului a fost aruncată, săgețile lui Satana și-au găsit ținta. Într-adevăr, puțină plămădeală a dospit tot aluatul. Necredința se furișează înăuntru și se prinde de mintea care voia să accepte adevărul întreg.
Între timp, acești lucrători spasmodici ai lui Satana privesc inocenți la cei care au fost luați de curentul scepticismului și care stau nemișcați sub mustrare sau implorare; și în timp ce acești oameni care au fost influențați în felul acesta au mers mai departe în necredință chiar decât ar fi îndrăznit ei înșiși să riște, lor le place să creadă că, în comparație cu aceștia, sunt virtuoși și drepți. Ei nu reușesc să înțeleagă că acele cazuri triste sunt rezultatul propriei lor limbi neînfrânate și a relei lor răzvrătiri, că cei ispitiți au căzut prin influența lor cea rea. Ei au provocat încurcătura; ei au semănat semințele anarhiei și ale necredinței.
Nici o familie nu este îndreptățită să aducă copiii care nu sunt sub stăpânirea părinților lor la _____. Dacă părinții nu au ținut seama de Cuvântul lui Dumnezeu în problema instruirii și a educației copiilor lor, _____ nu este un loc bun pentru ei. Aceștia nu vor fi decât niște unelte pentru demoralizarea tinerilor din acel loc și aducători de discordie acolo unde trebuie să domnească pacea și prosperitatea. Astfel de părinți să ia asupra lor lucrarea neglijată de educare și disciplinare a copiilor lor înainte de a îndrăzni să solicite ajutorul comunității de la _____.
Mulți sunt tot așa de vinovați de neglijență față de copiii lor cum a fost Eli, și pedeapsa lui Dumnezeu se va abate asupra lor tot atât de sigur ca și asupra lui. Cazul fratelui E. a fost semnificativ. Mâna lui Dumnezeu s-a întins în mânia pedepsei Lui nu numai asupra copiilor lui, ci și asupra lui însuși. Cuvântul lui Dumnezeu a fost lămurit, dar îndemnurile Lui au fost călcate în picioare; lui i-au fost date avertizări, i s-au aplicat mustrări, dar acestea nu au fost luate în seamă și blestemul a căzut peste el. A neglija educația copiilor este un lucru teribil. Drept urmare, nu numai că ei vor fi pierduți, dar părinții înșiși, care s-au îndepărtat atât de mult de Dumnezeu încât să piardă orice simț al răspunderii lor sacre, se află într-o poziție foarte periculoasă în ceea ce privește viața veșnică.
Părinți iubitori și îngăduitori, dați-mi voie să vă prezint felul în care ne învață Biblia că trebuie să ne purtăm cu un fiu răzvrătit: „Dacă un om are un fiu neascultător și îndărătnic, care nu ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, și nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit, tatăl și mama să-l ia, și să-l ducă la bătrânii cetății lui și la poarta locului în care locuiește. Să spună bătrânilor cetății lui: «Iată, fiul nostru este neascultător și îndărătnic, nu ascultă de glasul nostru și este lacom și bețiv».
și toți oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre și să moară. Astfel să cureți răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă și să se teamă.”
Atât cei tineri, cât și cei în vârstă care sunt în legătură cu Instituția trebuie supravegheați îndeaproape, ca nu cumva influența lor să lucreze direct împotriva scopului trasat de aceasta. Dacă sunt angajați unii a căror influență este de așa natură încât să îndepărteze de Dumnezeu și de adevăr, să nu existe nici un moment de îndoială în ceea ce privește tratarea cazului lor. Ei trebuie să fie îndepărtați de îndată din Instituție, pentru că îndepărtează de Hristos în loc să adune cu El. Ei sunt efectiv slujitori ai lui Satana.
Dacă sunt tineri care au legătură cu Instituția și care nu respectă autoritatea părinților, fiind de nestăpânit acasă și care disprețuiesc sfatul și restricția, asupra lor va cădea blestemul lui Dumnezeu; și el nu va rămâne numai asupra lor, ci și asupra Instituției, dacă ei își păstrează slujbele și li se dă în continuare ocazia să îi pervertească pe tinerii cu care vin acolo în contact. Cei care ocupă poziții de răspundere în Instituție sunt răspunzători de influența care domină acolo, și dacă sunt nepăsători față de umblarea celor nesupuși și nepocăiți în ocupația lor, ei devin părtași ai păcatului lor.
În _____ există o acoperire a nelegiuirii. Dumnezeu cheamă pentru o altă ordine a lucrurilor. Tinerii legați de lucrarea Lui trebuie să fie aleși dintre cei care vor să fie îndreptați, perfecționați și înnobilați prin venirea în legătură cu cauza lui Dumnezeu. Oameni gata să intre oricând în acțiune sunt necesari la fiecare loc al datoriei, mai ales la sediul central al lucrării. Ca și santinelele mereu treze, cei care mărturisesc adevărul trebuie să păzească în Instituție interesele cauzei; ei înșiși și unul pe altul trebuie să se păzească cu sfințenie de contaminare spirituală.
Cei care și-au asimilat spiritul de independență și au venit la _____ ca elevi în școala noastră, socotind să facă așa cum le place în toate problemele, trebuie să fie treziți și aduși sub disciplina cuvenită. Dar mai ales tinerii care locuiesc la _____ trebuie să fie aduși sub cele mai stricte reguli, spre a-și păzi integritatea și moralitatea. Dacă refuză să se supună acestor reguli, ei trebuie să fie eliminați din școală și despărțiți de asocierea cu cei pe care i-au demoralizat prin pilda lor cea rea.
Părinții care locuiesc mai departe își trimit copiii la _____ spre a fi educați, având o încredere totală că acolo ei vor primi o educație morală corespunzătoare și nu vor fi expuși influențelor rele. Este de datoria conducătorilor școlilor noastre ca atmosfera morală de acolo să fie curățită. O lipsă a decenței și o neglijare a unei virtuți stricte s-a dezvoltat printre o anumită grupă de tineri și femei în _____. Unii dintre aceștia sunt pe treapta de jos a moralității și îi influențează și pe elevii cei tineri care au fost trimiși acolo de la depărtare și nu au avantajul sfatului și ocrotirii paterne. Această situație trebuie tratată de îndată, pentru că este foarte gravă.
Influența unor tineri din _____ este demoralizatoare. Ei cred că vor fi lăudați dacă sunt independenți și arată lipsă de respect față de autoritatea părinților. Pavel face o descriere fidelă a acestei clase de tineri în aceste cuvinte: „Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.”
Influența acestei clase asupra tinerilor din _____ face mult rău. Conversația și exemplul lor sunt dureros de josnice. Tinerii a căror morală este întemeiată și ale căror gânduri sunt de un caracter înalt nu vor găsi nici o atracție în societatea lor și de aceea ei sunt mult în afara influenței lor. Dar sunt tineri și femei care găsesc plăcere chiar în compania unor astfel de persoane. Satana are un succes remarcabil în tocirea sensibilităților spirituale ale anumitor persoane care au crezut adevărul și le întunecă mintea cu idei false, până ce nu mai sunt în stare să discearnă binele de rău. Apoi se fac sugestii spre a le submina încrederea în slujitorii aleși ai lui Dumnezeu, fiind conduși la necredință totală.
Dacă tinerii ar căuta compania acelora ale căror vieți sunt o cinste pentru mărturisirea lor de credință, ei ar fi scăpați de multe primejdii serioase. Satana caută continuu să-i ruineze pe cei care nu cunosc procedeele lui și care nu simt că au nevoie de rugăciunile și sfaturile prietenilor evlavioși și cu experiență. Mulți dintre tinerii care au venit la _____ cu hotărâri bune de a trăi o viață creștină ajung într-o grupă de tineri care îi iau de mână sub masca prieteniei și îi conduc direct în cursa lui Satana. Vrăjmașul nu vine întotdeauna ca un leu care răcnește. Deseori, el apare ca un înger de lumină, dându-și aere prietenești, prezentând ispite speciale cărora este greu să le reziste cei fără experiență. Uneori, el își atinge scopul și îi înșeală pe cei neatenți, trezindu-le milă și apoi prezentându-se înaintea lor ca o ființă cumsecade care a fost persecutată fără motiv.
Satana găsește unelte dispuse să facă această lucrare. El exercită în privința aceasta o iscusință care a fost perfectată de experiența multor ani. Folosește cunoștința acumulată timp de veacuri în executarea planurilor lui rătăcitoare. Tineri ignoranți se aruncă în mâinile lui Satana ca să-i folosească drept unelte spre a conduce sufletele la ruină. Ei niciodată nu sunt mulțumiți sau liniștiți. Sunt nemulțumiți, plângăreți și iritabili, nerecunoscători și răzvrătiți. Un astfel de tânăr este cel care se află acum sub cercetare. Dar Dumnezeu va avea milă de el dacă se pocăiește sincer și se convertește. Păcatele lui pot fi spălate prin sângele ispășitor al lui Isus.
Mântuitorul lumii le oferă celor păcătoși darul vieții veșnice. El așteaptă un răspuns la ofertele Sale de iubire și iertare cu o milă mai afectuoasă decât aceea care mișcă inima unui părinte pământesc să ierte pe un fiu capricios care suferă și se pocăiește.
El strigă după cel rătăcitor: „Întoarceți-vă la Mine și Mă voi întoarce și Eu la voi”. Dacă păcătosul mai refuză încă să ia seama la glasul îndurării care îl cheamă cu atâta duioșie și iubire milostivă, sufletul lui va fi lăsat în întuneric. Dacă el neglijează ocazia ce i s-a prezentat și continuă să meargă pe calea lui cea rea, într-un moment neașteptat, mânia lui Dumnezeu va izbucni asupra lui: „Un om care se împotrivește tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată și fără leac”. Acest tânăr a tratat cu nepăsare autoritatea tatălui și a disprețuit restricția. Temerea de Domnul este începutul înțelepciunii. Ea se află la temelia unei educații corecte. Cei care, având o ocazie favorabilă, nu au ajuns să învețe această primă lecție nu sunt numai descalificați pentru slujire în cauza lui Dumnezeu, ci sunt și o insultă pentru localitatea în care locuiesc.
Solomon îi îndeamnă pe tineri: „Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările mamei tale! Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău și un lanț de aur la gâtul tău. Fiule, dacă niște păcătoși vor să te amăgească, nu te lăsa câștigat de ei! Înțelepciunea strigă pe ulițe, își înalță glasul în piețe; strigă unde e zarva mai mare: la porți, în cetate, își spune cuvintele ei: «Până când veți iubi prostia, proștilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura și vor urî nebunii știința? Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele.
Fiindcă eu chem și voi vă împotriviți, fiindcă îmi întind mâna și nimeni nu ia seama, fiindcă lepădați toate sfaturile mele și nu vă plac mustrările mele, de aceea și eu voi râde când veți fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza ca o furtună și când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul și strâmtorarea. Atunci mă veți chema și nu voi răspunde; mă veți căuta și nu mă veți găsi. Pentru că au urât știința și n-au ales frica Domnului, pentru că n-au iubit sfaturile mele și au nesocotit toate mustrările mele. De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor și se vor sătura cu sfaturile lor. Căci împotrivirea proștilor îi ucide, și liniștea nebunilor îi pierde; dar cel ce m-ascultă, va locui fără grijă, va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău.»”
În diferitele noastre instituții de la _____ trebuie păstrată ordinea. Insubordonarea trebuie respinsă. Nici unul nu trebuie reținut în Instituție dintre cei care au fost instruiți de părinți păzitori ai Sabatului și au avut privilegiul să audă adevărul și totuși se răzvrătesc împotriva învățăturilor lui. Nici o persoană nu trebuie să aibă legătură cu lucrarea sacră a lui Dumnezeu, dacă vorbește ușuratic despre ea sau dacă tratează sfânta noastră credință cu lipsă de respect. Cei care au avut legătură cu Instituția timp mai îndelungat și au avut ocazii suficiente să facă cunoștință cu credința noastră, și totuși manifestă opoziție față de adevăr, nu mai trebuie reținuți în acel loc. Influența lor este împotriva adevărului, dacă ei continuă să neglijeze lumina și să disprețuiască mântuirea. Tocmai această indiferență are o influență descurajatoare asupra credinței altora spre a-i îndepărta de Dumnezeu. Acești nepocăiți și insensibili nu trebuie să ocupe poziții care pot fi ocupate de persoane ce vor să respecte adevărul și se supun influenței Duhului lui Dumnezeu, care sunt în strânsă legătură cu această lucrare sacră.
Influența tinerilor noștri în Instituție nu este ceea ce ar trebui să fie. A. și B. au lucrat categoric împotriva cauzei. Influența conversației și a comportamentului lor a fost de așa natură, încât i-a dezgustat pe necredincioși și i-a îndepărtat de la credința noastră și de Hristos. Tinerii care nu țin seama de avertizările Cuvântului lui Dumnezeu și disprețuiesc Mărturiile Duhului Său pot fi numai niște blesteme vii pentru Instituție și trebuie îndepărtați din ea.
Tinerii a căror influență este demoralizatoare nu trebuie să aibă legătură cu colegiul nostru. Cei care au boala dragostei sentimentale și folosesc frecventarea școlii ca o ocazie de a face curte și a schimba complimente indecente trebuie să fie aduși sub cele mai stricte restricții. Autoritatea trebuie să fie păstrată. Dreptatea și mila sunt surori gemene, care merg una lângă cealaltă.
Dacă nu se fac eforturi spre a îndrepta starea de lucruri care există la _____, în curând acesta va fi un loc pentru încurajarea imoralității și a desfrâului. Vor părinții și cei care poartă răspunderea în instituțiile noastre să doarmă în timp ce Satana pune stăpânire pe mintea copiilor? Dumnezeu are scârbă de păcatele care sunt hrănite și ascunse de către comunitate, nutrite în Instituție și adăpostite sub acoperământul părintesc. Părinții și cei care dețin autoritatea să se apuce serios de lucru și să curețe acest rău din mijlocul lor.
Noi trăim în zilele de pe urmă. Ioan exclamă: „Vai de voi, pământ și mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțină vreme”. Singurul loc de adăpost în aceste vremuri periculoase este Hristos. Satana este la lucru în taină și întuneric. Cu abilitate, el îi conduce pe urmașii lui Hristos în afara cărării lor, într-o stare de mulțumire de sine și ticăloșie.
La _____ sunt stabilite interese vitale, și Satana este împotriva oricărui lucru care întărește cauza lui Hristos și slăbește puterea lui proprie. El face planuri executate cu grijă spre a submina lucrarea lui Dumnezeu. Are legiuni de îngeri răi, pe care îi trimite în fiecare loc unde strălucește din cer lumină asupra poporului. Aici, el își plasează avanposturile ca să înhațe pe fiecare bărbat, femeie sau copil nepăzit și să-i forțeze să intre în slujba lui.
Inima cea mare a lucrării este la _____; și după cum inima omenească trimite curentul de viață al sângelui în toate părțile trupului, așa afectează și conducerea din acest loc, sediul central al bisericii noastre, întregul corp al credincioșilor. Dacă inima fizică este sănătoasă, sângele care este trimis din ea prin organism este de asemenea sănătos; dar dacă acest izvor nu este curat, organismul întreg ajunge bolnav prin otrava lichidului vital. Așa este și cu noi. Dacă inima lucrării ajunge stricată, biserica întreagă, în diferitele ei ramuri și interese, răspândită în străinătate, pe toată fața pământului, va suferi în consecință.
Lucrarea principală a lui Satana este concentrată la sediul central al credinței noastre. El nu economisește nici o osteneală spre a corupe pe bărbații din pozițiile de răspundere și a-i convinge să fie necredincioși față de diferitele lor răspunderi. El insinuează bănuielile și invidiile lui în mintea celor a căror ocupație este să facă cu credincioșie lucrarea lui Dumnezeu. În timp ce Dumnezeu încearcă să pună la probă aceste ajutoare și îi pregătește pentru posturile lor, Satana face tot ce poate să-i înșele și să-i ademenească pentru ca să poată fi nimiciți nu numai ei înșiși, ci să poată influența și pe alții să facă rău și să lezeze lucrarea cea mare. El caută prin toate mijloacele care-i stau la îndemână să zdruncine încrederea poporului lui Dumnezeu în glasul de avertizare și mustrare prin care Dumnezeu intenționează să curețe biserica și să facă să prospere cauza Sa.
Planul lui Satana este să slăbească credința poporului lui Dumnezeu în Mărturii. După aceea, urmează îndoiala cu privire la punctele vitale ale credinței noastre, stâlpii poziției noastre, apoi îndoiala față de Sfintele Scripturi și apoi marșul la vale spre pierzare. Când Mărturiile, în care mai înainte s-a avut încredere, sunt puse la îndoială și se renunță la ele, Satana știe că cei înșelați nu se vor opri aici. Atunci, el își dublează eforturile până când îi lansează în răzvrătire pe față, care ajunge de nevindecat și care se sfârșește în nimicire.
Satana a câștigat un avantaj însemnat în _____, pentru că poporul lui Dumnezeu nu a păzit avanposturile. Tocmai acei bărbați ale căror lucrări Dumnezeu arătase că le va accepta, dacă erau pe deplin consacrați, au fost cei care erau înșelați să dea greș în însărcinările lor, dovedindu-se o povară și o descurajare teribilă în loc de ajutorul și binecuvântarea care ar fi trebuit să fie. Acești bărbați, cărora li s-a încredințat să păstreze fortăreața, aproape că au trădat-o în mâinile vrăjmașului. Ei au deschis porțile pentru un vrăjmaș viclean, care a încercat să-i nimicească.
Bărbați cu experiență au văzut mâini tainice împingând zăvoarele pentru ca Satana să poată intra; totuși, ei și-au păstrat liniștea cu o indiferență aparentă în privința rezultatelor. Văzând aceasta, unii s-au bucurat, deoarece aceasta părea o atenuare a neglijenței lor din trecut, datorită căreia a fost necesar să fie chemați alții ca să ocupe posturile de răspundere, de care ei au abuzat sau pe care le-au neglijat. Această lipsă de vigilență din partea acestor titulari mai noi părea să-i scuze pe cei de dinainte pentru propria lor lipsă de credincioșie, deoarece aceasta arată că alții sunt tot atât de neglijenți la datorie. Persoanele acestea nu înțeleg că Dumnezeu îi face responsabili pentru fiecare avantaj câștigat de dușmanul care este admis în fortăreață. Pustiirea și ruina se află la ușa santinelelor necredincioase care, prin neglijența lor, devin agenți în mâinile adversarului spre a câștiga suflete pentru nimicire. Bărbații din posturile de răspundere trebuie să caute înțelepciune și călăuzire de la Dumnezeu, și nu să se încreadă în propria lor judecată și cunoștință. Ca Solomon, ei trebuie să se roage serios pentru credință și lumină și Dumnezeu le va da fără plată din bogatele Sale provizii.
Dumnezeu dorește ca lucrarea Sa să fie făcută în cunoștință de cauză, nu într-o manieră întâmplătoare. El dorește ca ea să fie făcută cu credință și exactitate, pentru ca El să-și poată pune pe ea pecetea de aprobare. Pe cei care Îl iubesc pe El, și umblă cu frică și cu umilință înaintea Lui, El îi va binecuvânta și călăuzi și le va face legătura cu cerul. Dacă lucrătorii se încred în El, le va da înțelepciune și le va îndrepta slăbiciunile, așa încât să fie în stare să facă lucrarea Domnului în mod desăvârșit.
Noi trebuie să îmbrăcăm armura și să fim pregătiți să rezistăm cu succes tuturor atacurilor lui Satana. Răutatea și cruzimea puterii lui nu sunt evaluate suficient. Când se vede înfrânt într-un loc, el ocupă o poziție nouă, cu tactici noi, și încearcă din nou, făcând minuni pentru ca să înșele și să nimicească pe fiii oamenilor. Tinerii trebuie să fie avertizați cu precauție despre puterea lui și cu răbdare și rugăciune să fie îndrumați cum să rabde necazurile care vor veni cu siguranță asupra lor în această viață. Ei trebuie să fie conduși să se prindă de Cuvântul lui Dumnezeu și să dea atenție sfatului și îndemnului.
Credința vie în meritele Răscumpărătorului răstignit îi va duce prin cuptorul de foc al suferinței și încercării. Figura Celui de-al patrulea va fi cu ei în dogoarea de foc a cuptorului, care nu va lăsa nici măcar mirosul de foc pe îmbrăcămintea lor. Copiii trebuie încurajați să devină cercetători ai Bibliei și să aibă principii religioase ferme, care vor rezista testului pericolelor prin care trec, cu siguranță, toți cei care trăiesc pe pământ în timpul zilelor din urmă de la încheierea istoriei acestei lumi.