Mărturia care urmează a fost scrisă în ianuarie 1875, și veracitatea ei a fost recunoscută de fratele C., care a spus că aceasta i-a dat lumină și speranță.
Frate C., tu te-ai îndepărtat din nou de Dumnezeu. Vederile tale despre cerințele Lui nu au fost niciodată prea bine definite și nici prea stricte. Nu ai nici o scuză să devii neglijent la datorie și mai puțin vigilent pentru că umblarea atât de multor pretinși creștini este rea. Tu nu ai fost consacrat lui Dumnezeu. Nu ai fost dependent de El, ca să te păzească, și de aceea ai fost biruit și adus în sclavia îndoielii; robia necredinței ți-a înlănțuit sufletul. Tu nu-L slăvești pe Dumnezeu în viața ta. Credința noastră uneori ți se pare foarte îndoielnică. Motivul ești tu însuți. În lume, adevărul și minciuna sunt așa de amestecate, încât nu le poți distinge întotdeauna. Dar de ce are așa de puțină putere unul care mărturisește adevărul? Pentru că el nu-și dă seama de propria lui ignoranță și slăbiciune. Dacă el ar cunoaște aceasta, dacă nu s-ar încrede în sine, ar simți importanța ajutorului divin pentru a-l apăra de vicleniile vrăjmașului. Noi trebuie să fim lucrători creștini activi, neegoiști în inimă și viață, având ca singur țel slăvirea lui Dumnezeu. Ah, câte ruine întâlnim peste tot! Câte buze tăcute și vieți fără rod! „Aceasta”, a spus îngerul, „este din cauza căderii în ispită. Nimic nu tulbură pacea sufletului ca necredința păcătoasă.”
Tu nu trebuie să disperi, crezând că trebuie să trăiești și să mori în robia îndoielii și a necredinței. În Domnul avem îndreptățire și putere. Sprijină-te pe El; și prin puterea Lui, poți stinge toate săgețile arzătoare ale vrăjmașului și să fii mai mult decât biruitor. Tu poți fi sfințit prin adevăr; sau, dacă alegi, poți să umbli în întunericul necredinței și, pierzând cerul, să pierzi totul. Umblând în lumină și făcând voia lui Dumnezeu, poți birui firea ta egoistă.
Tu ai fost gata să dai din banii tăi, dar te-ai reținut pe tine însuți. N-ai simțit chemarea pentru facerea de sacrificii, care aveau să implice necaz, nu ai fost dispus să faci nici o lucrare pentru Hristos, oricât de modestă. Dumnezeu te va face să câștigi teren mereu, până ce, cu inimă smerită și judecată supusă, vei putea suporta testul pe care ți-l aplică El, fiind pe deplin sfințit pentru serviciul și lucrarea Lui. Atunci poți câștiga viața nemuritoare. Tu poți fi un bărbat pe deplin dezvoltat în Isus Hristos sau poți fi un pitic spiritual, necâștigând biruințe. Ce vei alege, frate al meu? Vrei tu să trăiești o viață de lepădare și sacrificiu de sine, făcându-ți lucrarea cu voie bună și cu bucurie, desăvârșindu-ți un caracter creștin și urmărind îndeaproape răsplata nepieritoare, sau vrei să trăiești pentru tine însuți și să pierzi cerul? Cu Dumnezeu nu este de glumit! Hristos nu acceptă o slujire împărțită. El cere totul. Nimic nu se va reține. El te-a cumpărat cu un preț nemărginit și cere ca tot ce ai să-I fie cedat Lui ca o jertfă de bunăvoie. Dacă ești pe deplin consacrat Lui cu inima și viața, credința va lua locul îndoielii și încrederea, locul neîncrederii și necredinței.
Frate al meu, tu te afli într-o primejdie sigură pentru că neglijezi să duci la bun sfârșit reforma sănătății cu mai multă strictețe în viața ta și a familiei tale. Sângele tău nu este curat și tu îl strici și îl înfierbânți prin satisfacerea gustului. Să nu te lași niciodată înșelat de plăcerea de a folosi excitante, pentru că aceasta va rezulta nu numai în reacția și pierderea puterii fizice, ci și în tocirea intelectului. Obiceiuri strict cumpătate în mâncare și băutură și o hotărâtă încredere în Dumnezeu vor îmbunătăți sănătatea fizică, mintală și morală. Tu ai un temperament foarte excitabil. Ai doar puțină stăpânire de sine și, iritat fiind, adesea spui și faci lucruri pe care după aceea le regreți. Tu trebuie să chemi o voință hotărâtă în ajutorul tău în lupta împotriva înclinațiilor și tendințelor tale. Trebuie să ții deschise căile sufletului tău pentru primirea luminii și a adevărului. Dar când se întâmplă ceva care te pune la probă și te testează, adesea apare prejudecata, și tu te ridici de îndată împotriva a ceea ce consideri o restricție a libertății tale sau o încălcare a drepturilor tale.
Cuvântul lui Dumnezeu ne prezintă lămurit acest adevăr, că natura noastră fizică se va afla în luptă cu cea spirituală. Apostolul ne îndeamnă să ne abținem de la poftele trupești, care se luptă împotriva sufletului. Fiecare apetit stricat devine o poftă care lucrează. Apetitul satisfăcut, în paguba puterii fizice, pricinuiește boala sufletului. Pofta pe care o menționează apostolul nu este limitată la călcarea poruncii a șaptea, ci fiecare satisfacere a gustului care micșorează vigoarea fizică, este o poftă evidentă. Apostolul declară că el, care ar vrea să câștige biruințe speciale și mai înalte realizări în neprihănire, trebuie „să se supună la tot felul de înfrânări”. Cumpătarea în mâncare și băutură, ca și în orice altă privință, este importantă, dacă vrem să biruim cum a biruit Hristos. Dumnezeu nu ne-a dat lumină pentru a fi tratată cu indiferență, ci să ne fie călăuză și ajutor.
Tu trebuie să cultivi stăpânirea de sine. Lecția pe care trebuia s-o înveți în tinerețe trebuie s-o stăpânești acum. Învață-te să mori față de eu și să te supui voinței lui Hristos. O convertire profundă și totală este esențială, altfel, frate iubit, nu vei avea parte de viața veșnică. Slujirea ta în cauza lui Dumnezeu trebuie să fie mai sinceră, mai deplină și mai conștiincioasă. Tu nu-ți poți desăvârși un caracter creștin prin slujirea lui Dumnezeu, dacă te simți înclinat să continui astfel, neglijând să lucrezi când nu îți convine. În viața ta, trebuie să aibă loc o schimbare decisivă și trebuie să dobândești o experiență diferită de oricare alta pe care ai avut-o până acum, altfel slujirea ta nu va fi acceptată de Dumnezeu.
Tatăl nostru cel ceresc a fost foarte îndurător cu tine. Te-a tratat cu duioșie. Boala a venit asupra ta când nu erai pregătit pentru moarte; căci tu nu ți-ai desăvârșit un caracter creștin și nu aveai o destoinicie morală pentru cer. Satana stătea alături de tine să te facă să suferi și să te distrugă. Rugăciunea fierbinte și eficientă a prevalat în favoarea ta. Au fost trimiși îngeri să te servească și să vegheze asupra ta, să te păzească și să te ocrotească față de puterea lui Satana și să-ți păstreze viața. Dumnezeu, în iubirea Sa fără egal, ți-a dăruit o altă experiență. Nu pentru vreo bunătate sau virtute de-a ta, ci din cauza îndurării Lui, El a răspuns rugăciunilor credinței. Punerea ta la probă a fost prelungită, ca să ai ocazia să răscumperi trecutul, să birui defectele din caracterul tău și să arăți în viața ta consacrarea pe care o cere Dumnezeu de la tine. Tu ai avut emoții de recunoștință, dar nu ai experimentat recunoștința și umilința aprinse de neîntrecuta Lui iubire.
Tu nu ai simțit îndeajuns obligațiile tale față de Dumnezeu pentru cruțarea vieții tale. Din motivele iritabilității tale, te-ai scuzat tot mereu de îndatoririle religioase care ne revin în toate vremurile și în toate împrejurările. Simțămintele de descurajare nu sunt o scuză înaintea lui Dumnezeu pentru neglijarea nici unei îndatoriri. Tu nu-ți aparții; ai fost cumpărat cu sângele lui Hristos. El cere tot ce ești capabil să faci: timpul și puterea ta nu sunt ale tale.
Dumnezeu a arătat că ai putea fi educat să lucrezi într-o anumită parte a cauzei Lui, dar a fost necesar ca mintea ta să fie educată și disciplinată să lucreze în armonie cu planul lui Dumnezeu. Tu ai putea câștiga experiența care se cere, dacă ai vrea; ți s-a prezentat privilegiul de a respinge înclinația ta, după cum Mântuitorul tău ți-a dat un exemplu în viața Lui. Dar tu nu ai luat poziția de a învăța tot ce se putea învăța și tot ce era important pentru tine să înveți, ca să devii un lucrător corect în cauza lui Dumnezeu. Înainte ca Domnul să te poată folosi ca unealtă eficientă a Lui, la tine trebuie reformate unele lucruri.
Frate C., pentru tine a fost un sacrificiu să-ți părăsești ferma; tu te-ai bucurat de viață acolo. Nu ai venit la _____ din întâmplare. Nu ai nici o cunoștință despre lucrarea de publicații. Dar ai fost hotărât să faci tot ce poți mai bine, și în multe privințe ai făcut bine. Dar s-au ridicat multe lucruri ca pietre de poticnire în calea ta. Procedeul fratelui F. a fost rău în multe privințe, dar tu nu ți-ai păstrat consacrarea față de Dumnezeu; te-ai unit, în duh, cu el și nu ai fost liber; L-ai nemulțumit pe Dumnezeu în multe lucruri și ți-ai despărțit sufletul de El. Satana a obținut asupra ta o putere mare, pașii tăi aproape că au alunecat; aproape că erai dus în necredință, când umblarea ta a fost oprită de boală. A fost o mare îndurare că Dumnezeu ți-a cruțat viața și ți-a dat posibilitatea de a mai trăi. Dar tu nu I-ai predat-o Lui pe deplin; voința ta încăpățânată nu s-a supus și nu s-a îmblânzit; tu ai nevoie de o convertire nouă. Ești foarte iritabil și neliniștit și ți-ai adunat toate forțele spre a rezista la orice din ceea ce tu credeai că este îndreptat asupra ta; simțămintele tale s-au trezit ca o străfulgerare când ceva s-a atins de mândria ta. Ei bine, iubitul meu frate, toate acestea sunt rele. Pe acestea trebuie să le birui, altfel vrăjmașul va câștiga biruința asupra ta.
Tu te-ai simțit bolnav de inimă pentru că nu ți-a plăcut lucrarea din _____. Ai privit înapoi spre _____ pentru că inima ta este acolo și corpul tău trebuie să fie acolo unde este inima ta. Dumnezeu te testa și te punea la încercare; cum ai suportat încercarea? Era nevoie să fii dat la rindea și șlefuit, pentru ca asperitățile și punctele colțuroase din caracterul tău să fie îndepărtate, ca să poți deveni curățit pentru Împărăția cerului. Cât de greu este pentru firea omenească să renunțe la înclinație! Cât de greu este pentru oameni să părăsească atrăgătoarele tentații lumești și, din iubire pentru Mântuitorul și semenii lor, să renunțe la plăcerile lor și să se angajeze mai direct în slujba lui Dumnezeu!
Frate C., tu nu intri în lucrare cu trup și suflet. Niciodată nu te-a interesat în mod personal, direct, și nici nu ți-a plăcut. Dacă ai fi fost dispus, ți-ai fi putut antrena mintea să înțelegi lucrarea mai bine; dar, într-o anumită măsură, tu te-ai ținut la distanță față de ea; nu te-ai legat mai strâns de ea și nu ai încercat să te obișnuiești cu diferitele ei ramuri.
Tu nu ești așa de sociabil și de curtenitor cum ar fi trebuit să fii și felul tău rece și distant nu place lui Dumnezeu. Tu îngădui ca simțămintele tale să fie excitate cu ușurință. Nici un om nu poate ocupa cum se cuvine o poziție în lucrarea lui Dumnezeu, dacă este stăpânit de simțăminte și acționează din impuls. Judecata ta trebuie să vină într-o mai strânsă legătură cu Dumnezeu și cu simpatie și interes trebuie să te identifici mai strâns cu cei care sunt angajați în lucrarea Lui, altfel nu poți fi de nici un folos pentru înaintarea cauzei din _____. Ești prea independent și exclusivist; tu trebuie să-ți potolești temperamentul și să-l faci asemănător cu judecata și simțămintele celorlalți. Ca om de afaceri și în calitate de creștin, poți face un serviciu de valoare pentru cauza lui Dumnezeu, dacă vrei să-ți predai voința și calea ta Domnului. Tu trebuie să fii sfințit prin adevăr, având judecata ta mai presus de orice considerație personală și de orice interes egoist.
Eu te îndrept spre viața lui Isus ca model desăvârșit. Viața Lui s-a caracterizat prin bunăvoință dezinteresată. Mântuitor scump! Ce sacrificiu a făcut El ca noi să nu pierim, ci să avem viață veșnică! Cerul va fi destul de ieftin dacă renunțăm la orice interes egoist spre a-l dobândi. Ne putem permite să avem propria noastră cale și să ne scoatem din mâinile lui Dumnezeu, pentru că aceasta este mai plăcut pentru inima firească? Dumnezeu cere supunere și ascultare desăvârșită. Pentru noi, viața veșnică este mai valoroasă decât orice altceva. Tu poți veni în strânsă legătură cu Dumnezeu dacă te vei strădui să intri pe poarta cea strâmtă.
Niciodată nu ai fi putut să-ți dai seama de defectele tale, dacă nu ai fi fost adus acolo unde aceste defecte au fost scoase la lumină de împrejurări. Tu nu ai simțit cum ar fi trebuit să simți de când ai venit la _____. Nu ai intrat de bunăvoie și sincer în lucrare și nu ai făcut din ea interesul tău de căpetenie. Ai cultivat o independență pe care nu ai fi putut-o păstra, dacă ai fi înțeles adevărata ta poziție, că tu ești un ucenic, care învață cum să lucreze în felul cel mai bun pentru prosperitatea cauzei lui Dumnezeu; că ești un elev, care caută să descopere ceea ce nu știe. Ai fi putut face un progres mult mai mare dacă ai fi încercat serios să-I servești lui Dumnezeu ca un lucrător eficient.
Ai fost prea rezervat. Nu ai venit în strânsă legătură cu bărbații angajați în diferitele departamente ale lucrării, nu te-ai consultat cu ei așa de familiar cum ar fi trebuit, pentru a acționa înțelepțește. Dacă ai fi făcut așa, ai fi putut ajunge un ajutor mai eficient. Tu ai acționat prea mult după propria ta judecată și ai îndeplinit propriile tale idei și planuri. Între lucrători nu a existat unire. Cei care ar fi putut să te ajute au ezitat s-o facă din cauza acestei lipse de familiaritate din partea lor, precum și datorită faptului că tu acționezi așa de mult din impuls, încât aceasta i-a înspăimântat să se apropie de tine.
Mântuitorul lumii a fost cel adorat de îngeri, a fost un Prinț în curțile împărătești din ceruri, dar S-a dezbrăcat de slava Lui și și-a îmbrăcat divinitatea cu natură omenească. El a devenit Isus cel blând și smerit. Și-a lăsat bogățiile și slava în ceruri și a devenit sărac, pentru ca, prin sărăcia Lui, noi să ne putem îmbogăți. Timp de trei ani, El a călătorit din loc în loc, ca un peregrin fără cămin. Dar oamenii egoiști se vor plânge și vor murmura dacă sunt chemați să părăsească mica lor comoară pământească de dragul lui Hristos sau să muncească în lucrarea de câștigare de suflete, pentru care El și-a dat sângele Său cel prețios. O, ce ingratitudine! Ei nu pot aprecia binecuvântările răscumpărării, decât dacă vor face cu bucurie orice sacrificiu pentru iubirea lui Hristos. Orice sacrificiu făcut pentru El îl îmbogățește pe dătător și fiecare suferință și lipsă îndurate de dragul Lui măresc bucuria finală din ceruri a biruitorului.
Tu cunoști numai puțin despre sacrificiul real și adevăratul refuz al eului. Ai avut puțină experiență în încercări grele și în împovărarea energiilor tale. Povara ta este ușoară, în timp ce alții sunt încărcați cu răspunderi serioase. Tânărului care L-a întrebat pe Isus ce să facă pentru a moșteni viața veșnică i s-a răspuns: „Păzește poruncile”. El, sigur pe sine, a răspuns: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea; ce-mi mai lipsește?” Isus l-a privit milostiv pe tânăr; El îl iubea și știa că ceea ce-i va spune avea să-l despartă pe tânăr pentru totdeauna de El. Cu toate acestea, Isus a atins punctul bolnav al sufletului lui. El i-a spus: „Du-te de vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.” Tânărul dorea cerul, dar nu îndeajuns spre a retrage afecțiunile lui de la comoara pământească. El a refuzat să se supună condițiilor cerute de Dumnezeu pentru a intra în viață. El a fost foarte întristat, pentru că avea multe avuții, pe care le socotea prea valoroase spre a fi schimbate cu răsplătirile veșnice. El întrebase ce trebuie să facă spre a fi mântuit și răspunsul a fost dat; dar inima lui lumească nu putea să sacrifice bogăția spre a deveni ucenic al lui Hristos. Hotărârea lui a fost să renunțe la cer și să se lipească de comoara pământească. Cât de mulți iau acum tocmai acea hotărâre care a pecetluit soarta acestui tânăr!
Dacă cineva dintre noi are o ocazie să facă ceva pentru Hristos, cu câtă râvnă ar trebui să folosim această ocazie și cu ce zel să facem tot ce putem spre a fi împreună lucrători cu El! Tocmai încercările care ne pun la probă credința în modul cel mai sever, și fac să pară că Dumnezeu ne-a părăsit, au ca scop să ne aducă și mai aproape de Hristos, pentru ca noi să putem depune povara noastră la picioarele Sale și să avem parte de pacea pe care ne-o dă El în schimb. Tu ai nevoie de o nouă convertire, trebuie să fii sfințit prin adevăr și să devii cu duhul ca un copilaș, blând și smerit, încrezându-te întru totul în Hristos, ca Răscumpărător al nostru. Mândria și independența ta ți-au închis inima față de influența binecuvântată a Duhului lui Dumnezeu, făcând-o tot așa de neimpresionabilă ca și o șosea bătătorită. Tu încă mai trebuie să înveți lecția cea mare a credinței. Dacă te predai complet lui Dumnezeu, dacă vei cădea întru totul zdrobit pe Isus, vei fi răsplătit cu o biruință a cărei bucurie nu ai experimentat-o niciodată până acum. Dacă revizuiești trecutul cu o privire clară, vei vedea, tocmai la timpul când viața ți se părea numai o încurcătură și o povară, că Isus Însuși a fost aproape de tine, căutând să te conducă la lumină. Tatăl tău ceresc a fost alături de tine, aplecându-Se asupra ta cu o iubire de negrăit, făcându-te să suferi pentru binele tău, așa cum curățitorul purifică minereul cel prețios. Când te-ai crezut părăsit, El a fost aproape de tine să te mângâie și să te susțină. Noi rareori Îl vedem pe Isus așa cum este și niciodată nu suntem gata să-I primim ajutorul pe cât este El de gata să ne ajute.
Ce biruință vei câștiga dacă înveți să urmezi providența lui Dumnezeu cu o inimă recunoscătoare și cu hotărârea de a trăi numai spre slava Sa, în boală sau moarte, în belșug sau lipsă! Eul este viu și tremură la fiecare atingere. Eul trebuie să fie răstignit înainte ca tu să poți birui în Numele lui Isus și să primești răsplata celor credincioși.