Mult stimate frate K., În ianuarie 1875, mi-a fost arătat că erau multe piedici în calea prosperității spirituale a comunității. Duhul lui Dumnezeu este întristat pentru că mulți nu sunt în regulă în sufletul și viața lor, iar mărturisirea lor de credință nu se armonizează cu faptele. Sfânta zi de odihnă a lui Iehova nu este păzită cum ar trebui. În fiecare săptămână, Dumnezeu este jefuit prin încălcarea limitelor timpului Său cel sfânt; și orele care ar trebui să fie consacrate rugăciunii și meditației sunt atribuite ocupațiilor lumești.
Dumnezeu ne-a dat poruncile Sale nu numai pentru a crede în ele, ci pentru a fi ascultate. Marele Iehova, când a pus temeliile pământului și a îmbrăcat lumea întreagă cu veșmântul frumuseții, umplându-l cu lucruri folositoare pentru om, când a creat toate minunile de pe uscat și mare, a instituit Sabatul și l-a sfințit. Dumnezeu a binecuvântat și a sfințit ziua a șaptea, pentru că El S-a odihnit în ea de toată lucrarea minunată a creațiunii. Sabatul a fost făcut pentru om, și Dumnezeu vrea ca el să lase la o parte munca în acea zi, așa cum El Însuși S-a odihnit după lucrarea celor șase zile de creațiune.
Cei care respectă poruncile lui Iehova, după ce le-a fost dată lumina cu privire la a patra poruncă a Decalogului, vor asculta de ea fără să se îndoiască de posibilitatea sau utilitatea unei astfel de ascultări. Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Lui și apoi i-a dat un exemplu de păzire a zilei a șaptea, pe care a sfințit-o. El a plănuit ca în acea zi omul să se închine Lui și să nu se angajeze în nici o ocupație vremelnică. Nici unul dintre cei care nu țin seamă de porunca a patra, după ce au fost luminați cu privire la cerințele Sabatului, nu poate fi fără vină înaintea lui Dumnezeu.
Frate K., tu recunoști cerințele lui Dumnezeu de a păzi Sabatul, dar faptele tale nu sunt în armonie cu declarația ta de credință. Lași influența ta de partea celor necredincioși în așa măsură, încât calci Legea lui Dumnezeu. Când împrejurările vremelnice par să-ți ceară atenție, tu calci porunca a patra fără nici o remușcare. Faci din păzirea Legii lui Dumnezeu o problemă de avantaj, ascultând sau neascultând după cum îți indică ocupația sau înclinația ta. Aceasta nu este cinstirea Sabatului ca instituție sacră. Tu Îl întristezi pe Duhul lui Dumnezeu și Îl dezonorezi pe Răscumpărătorul tău, urmând pe această cale nesăbuită.
O păzire parțială a legii Sabatului nu este acceptată de Domnul și are un efect mai rău asupra minții păcătoșilor decât dacă nu ai fi făcut nici o mărturisire că ești un păzitor al Sabatului. Ei observă că viața ta contrazice credința ta și își pierd încrederea în creștinism. Domnul înțelege ce spune, și omul nu poate înlătura poruncile Sale fără să fie pedepsit. Exemplul lui Adam și al Evei din grădină ar trebui să ne avertizeze îndeajuns împotriva oricărei neascultări față de Legea divină. Păcatul primilor noștri părinți care au ascultat de ispitirile amăgitoare ale vrăjmașului a adus vinovăție și durere asupra lumii și a făcut ca Fiul lui Dumnezeu să părăsească curțile împărătești din cer și să ia un loc umil pe pământ. El a fost supus la insultă, respingere și răstignire chiar de către cei pe care El a venit să-i binecuvânteze. Ce cheltuială nemărginită a însoțit acea neascultare din grădina Edenului! Domnul Hristos, Maiestatea cerului, a fost sacrificat spre a mântui pe om din pedeapsa păcatului său.
Dumnezeu nu va trece peste nici o călcare a Legii Sale mai ușor acum decât în ziua când El a pronunțat judecata împotriva lui Adam. Mântuitorul lumii Își ridică glasul ca protest împotriva celor care tratează divinele Sale porunci cu nepăsare și indiferență. El a spus: „Așa că, oricine va strica una dintre cele mai mici dintre aceste porunci și va învăța pe oameni așa, va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească, va fi chemat mare în Împărăția cerurilor”. Învățătura vieții noastre este întru totul pentru sau împotriva adevărului. Dacă faptele tale par să îndreptățească pe călcătorul de lege în păcatul său, dacă influența ta ușurează călcarea poruncilor lui Dumnezeu, atunci nu ești vinovat numai de greșelile tale, ci, într-o anumită măsură, ești răspunzător și de greșelile care urmează a fi făcute de alții.
Chiar la începutul poruncii a patra, Dumnezeu a spus: „Adu-ți aminte”, știind că omul, în mulțimea grijilor și încurcăturilor lui, avea să fie ispitit să se scuze de a veni în întâmpinarea deplinelor cerințe ale Legii sau, în aglomerația ocupațiilor lumești, avea să uite importanța ei sacră. „Să lucrezi șase zile și să-ți faci tot lucrul tău”, ocupația obișnuită a vieții pentru câștig vremelnic sau bucurie. Cuvintele acestea sunt foarte lămurite; ele nu pot fi înțelese greșit. Frate K., cum îndrăznești să-ți permiți să calci o poruncă atât de solemnă și importantă? A făcut Domnul vreo excepție prin care tu să fii scutit de Legea pe care a dat-o El pentru lume? Sunt omise călcările tale de lege din registrul de rapoarte? A fost El de acord să scuze neascultarea ta când națiunile vor veni înaintea Lui pentru judecată? Nici o clipă să nu te înșeli cu gândul că păcatul tău nu va aduce pedeapsa meritată. Călcările tale de lege vor fi răsplătite cu nuiaua, pentru că tu ai avut lumina și totuși ai umblat direct împotriva ei. „Robul acela, care a știut voia stăpânului său, și nu s-a pregătit deloc și n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.”
Dumnezeu i-a dat omului șase zile în care să-și facă lucrarea și să continue cu ocupația obișnuită a vieții, dar El pretinde o zi pe care a pus-o deoparte și a sfințit-o. El i-a dat omului o zi în care se poate odihni de munca lui și să se consacre pentru închinare și îmbunătățirea stării lui spirituale. Ce nelegiuire flagrantă ca omul să fure acea zi sfințită a lui Iehova și să și-o însușească pentru scopurile lui egoiste!
Este cea mai grosolană cutezanță pentru omul muritor să ajungă la un compromis cu cel Atotputernic pentru a-și asigura măruntele și vremelnicele lui interese. Este tot atât de grav a călca Legea folosind ocazional Sabatul pentru ocupații vremelnice ca și când ai respinge-o în întregime; pentru că aceasta face din poruncile Domnului o problemă de avantaj. „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos”, a răsunat de pe Sinai. Nici o ascultare parțială și nici un interes împărțit nu sunt acceptate de El, care declară că nelegiuirea părinților se va abate asupra copiilor până la al treilea și al patrulea neam al celor ce-L urăsc și că Se va îndura până în al miilea neam de cei care Îl iubesc și păzesc poruncile Lui. Nu este un lucru mic să jefuiești pe un vecin și mare este rușinea pentru unul care este găsit vinovat de o astfel de faptă; totuși, cel care ar socoti nedemn să escrocheze pe semenul său vrea să jefuiască fără rușine pe Tatăl său ceresc de timpul pe care El l-a binecuvântat și l-a pus deoparte pentru un scop special.
Iubitul meu frate, faptele tale sunt în dezacord cu mărturisirea ta de credință și singura ta scuză este modestul pretext al avantajului. Slujitorii lui Dumnezeu din vremurile trecute au fost chemați să-și dea viața pentru apărarea credinței lor. Calea ta cu greu se aseamănă cu aceea a creștinilor martiri, care au suferit foame și sete, tortură și moarte, mai degrabă decât să renunțe la religia lor sau la principiile adevărului.
Stă scris: „Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască?” De fiecare dată când pui mâna să faci vreo lucrare în Sabat, îți tăgăduiești de fapt credința. Sfânta Scriptură ne învață că credința fără fapte este moartă și că mărturia vieții cuiva vestește lumii dacă el este fidel sau nu față de credința pe care o mărturisește. Purtarea ta scade aprecierea față de Legea lui Dumnezeu, a prietenilor tăi din lume. Ea le spune: „Voi puteți asculta de poruncile lui Dumnezeu sau nu. Eu cred că Legea lui Dumnezeu este, într-un fel, obligatorie pentru oameni, dar, la urma urmei, Domnul nu este chiar atât de deosebit de strict pentru păzirea poruncilor Lui și o încălcare ocazională nu este tratată cu severitate din partea Lui.”
Mulți se scuză pentru călcarea Sabatului, referindu-se la exemplul tău. Ei susțin că, dacă un om atât de bun, care crede că ziua a șaptea este Sabatul, se poate angaja în ocupații lumești în acea zi când împrejurările par să o ceară, desigur că și ei pot face același lucru fără condamnare. Multe suflete se vor întâlni cu tine la judecată, prezentând influența ta ca scuză pentru neascultarea lor de Legea lui Dumnezeu. Deși aceasta nu va fi o scuză pentru păcatul lor, totuși ea va spune ceva înfricoșător împotriva ta.
Dumnezeu a vorbit și vrea să spună că omul trebuie să asculte. El nu întreabă dacă este convenabil pentru el să facă așa. Domnul vieții și al slavei nu a ținut seama de comoditatea sau plăcerea Lui când a părăsit poziția Sa înaltă de comandă pentru a deveni om al durerii și obișnuit cu suferința, acceptând dezonoarea și moartea ca să-l elibereze pe om de consecința neascultării lui. Isus nu a murit pentru a mântui pe om în păcatele sale, ci din păcatele sale. Omul trebuie să-și părăsească greșelile, să urmeze exemplul lui Hristos, să-și ia crucea și să-L urmeze pe El, lepădându-se de eu și ascultând cu orice preț de Dumnezeu.
Isus a spus: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ținea la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona”. Dacă suntem slujitori fideli ai lui Dumnezeu, nu ar trebui să fie nici o îndoială în mintea noastră dacă să păzim poruncile Lui sau să ținem seama de interesele noastre vremelnice. Dacă credincioșii adevărului nu sunt susținuți de credința lor, în aceste zile de pace relativă, ce-i va susține în încercarea cea mare, când va fi dat decretul împotriva tuturor celor care nu se vor închina chipului fiarei și nu vor primi semnul ei pe frunte sau pe mână? Timpul acesta solemn nu este prea îndepărtat. În loc să devină slab și șovăitor, poporul lui Dumnezeu trebuie să-și adune putere și curaj pentru timpul strâmtorării.
Isus, marele nostru Exemplu, prin viața și moartea Sa, ne-a învățat cea mai strictă ascultare. El a murit, Cel drept pentru cel nedrept, Cel nevinovat pentru cel vinovat, pentru ca onoarea Legii lui Dumnezeu să poată fi păstrată și totuși omul să nu piară cu desăvârșire. Păcatul este călcarea legii. Dacă păcatul lui Adam a adus o astfel de nenorocire de nedescris, care să pretindă jertfirea scumpului Fiu al lui Dumnezeu, ce pedeapsă vor primi cei care, văzând lumina adevărului, disprețuiesc a patra poruncă a Domnului?
Împrejurările nu vor îndreptăți pe nimeni care lucrează în Sabat de dragul unui profit lumesc. Dacă Dumnezeu scuză un om, El îi poate scuza pe toți. De ce să nu poată fratele L., care este un om sărac, să lucreze în Sabat spre a câștiga bani pentru hrană, când, făcând așa, ar putea fi în stare să-și întrețină mai bine familia? De ce nu ar putea alți frați sau noi toți să păzim Sabatul numai când ne convine să facem astfel? Glasul de pe Sinai răspunde: „Să lucrezi șase zile și să-ți faci tot lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău”.
Păcatele săvârșite de cei care cred adevărul aduc mare slăbiciune asupra bisericii. Aceștia sunt pietre de poticnire în calea păcătoșilor, împiedicându-i să vină la lumină. Frate, Dumnezeu te cheamă să vii complet de partea Sa, faptele tale să arate că respecți poruncile Lui și păzești neștirbit Sabatul. El îți poruncește să te trezești la datoria ta și să fii credincios față de răspunderile care-ți revin. Aceste cuvinte solemne îți sunt adresate ție: „Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit”.
Ca mulți dintre frații noștri, tu ajungi prins în probleme împreună cu călcătorii Legii lui Dumnezeu, văzând lucrurile în lumina lor și căzând în greșelile lor. Dumnezeu îi va judeca pe cei care mărturisesc a-I sluji Lui, dar care, în realitate, servesc lui Mamona. Cei care disprețuiesc porunca expresă a Domnului pentru avantajul lor personal își adună asupra lor o nenorocire viitoare. Membrii comunității din _____ trebuie să se informeze îndeaproape dacă nu cumva au făcut din templu un loc de negustorie, așa cum făcuseră iudeii. Hristos a spus: „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune». Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari”.
Nu cade oare poporul nostru în păcatul de a sacrifica religia de dragul unui câștig lumesc, având o formă de evlavie și toată energia minții lor fiind atribuită preocupărilor vremelnice? Înainte de toate, trebuie să avem grijă ca Legea lui Dumnezeu să fie ascultată în spirit și literă. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu, rostit într-o solemnitate înfricoșătoare de pe muntele cel sfânt, este privit în mod ușuratic, cum vor fi primite Mărturiile Duhului Său? Mințile care sunt atât de întunecate, încât nu recunosc autoritatea poruncilor Domnului date direct omului, pot primi puțin folos de la unealta slabă pe care a ales-o El să instruiască pe poporul Său.
Vârsta nu te scutește de ascultarea de poruncile divine. Avraam a fost dureros de încercat la vârsta lui înaintată. Cuvintele Domnului păreau teribile și nepotrivite pentru bătrânul năpăstuit; totuși, el niciodată nu s-a îndoit de justețea lor și nici n-a ezitat să le asculte. El putea să se scuze că este bătrân și slab și nu putea să-și jertfească fiul, care era bucuria vieții lui. El putea să-I amintească Domnului că porunca aceasta venea în conflict cu făgăduințele care au fost făcute cu privire la acest fiu. Dar Avraam a ascultat fără murmur și reproș. Încrederea lui în Dumnezeu era totală.
Credința lui Avraam trebuie să ne fie pildă; totuși, cât de puțini vor suporta cu răbdare o simplă încercare de reproș pentru păcate care pun în pericol bunăstarea veșnică! Cât de puțini primesc mustrarea cu umilință, profitând de ea! Cerinței lui Dumnezeu asupra credinței, slujirii și afecțiunilor noastre trebuie să i se vină în întâmpinare cu un răspuns voios. Noi suntem datornici insolvabili față de Domnul și ar trebui să ascultăm fără ezitare chiar de cea mai mică dintre cerințele Sale. Ca să fim un călcător al poruncii nu este necesar să călcăm întregul cod moral. Dacă este disprețuită una dintre porunci, noi suntem călcători ai sfintei Legi. Dar dacă vrem să fim adevărați păzitori ai poruncii, trebuie să păzim cu strictețe fiecare cerință prescrisă de Dumnezeu pentru noi.
Dumnezeu a îngăduit ca Fiul Său să fie condamnat la moarte pentru a ispăși pedeapsa călcării Legii; atunci, cum îi va trata El pe cei care, în fața tuturor acestor dovezi, îndrăznesc să se aventureze pe calea neascultării după ce au primit lumina adevărului? Omul nu are nici un drept să stăruie asupra avantajului sau lipsurilor lui în această privință. Dumnezeu va purta de grijă; El, care l-a hrănit pe Ilie la râu, făcând ca un corb să fie mesagerul Lui, nu va îngădui ca servii Lui să ducă lipsă de hrană.
Mântuitorul i-a întrebat pe ucenicii Lui, care erau apăsați de sărăcie, de ce erau așa de îngrijorați și de tulburați cu privire la ce aveau să mănânce sau cu ce să se îmbrace. El a spus: „Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?” Apoi a arătat spre florile cele frumoase, făcute și colorate de o mână divină, spunând: „Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?”
Unde este credința poporului lui Dumnezeu? De ce sunt atât de necredincioși și de neîncrezători în El, care Se îngrijește de nevoile lor și îi susține prin puterea Lui? Dumnezeu va pune la încercare credința poporului Său; El va trimite mustrări care vor fi urmate de suferințe, dacă nu se ține seamă de aceste avertizări. El va întrerupe letargia fatală a păcatului cu orice preț pentru cei care s-au depărtat de legământul față de El și-i va trezi la simțământul datoriei lor.
Frate al meu, sufletul tău trebuie să fie înviorat și credința ta mărită. Tu ți-ai scuzat neascultarea foarte mult timp, aducând diverse pretexte, încât ți-ai liniștit conștiința ca să se odihnească și să nu-ți mai aducă aminte de greșelile tale. Tu ai urmărit atât de mult timp propriul avantaj cu privire la păzirea Sabatului, încât mintea ta nu a mai fost impresionată de neascultare; dar tu nu ești mai puțin responsabil, pentru că singur te-ai adus în această situație. Începe de îndată să asculți de poruncile divine și încrede-te în Dumnezeu. Nu-I provoca mânia, ca să nu se abată asupra ta o pedeapsă teribilă. Întoarce-te la El cât încă nu e prea târziu, ca să găsești iertare pentru călcările tale de lege. El este bogat în îndurare; îți va da pacea și aprobarea Sa, dacă vii la El cu credință smerită.