În ultima mea viziune de la Battle Creek, din timpul adunării de tabără generală, mi-a fost arătată primejdia noastră, ca popor, de a ne asemăna cu lumea mai degrabă decât cu chipul lui Hristos. Noi ne aflăm acum chiar la hotarele veșnice, dar este scopul vrăjmașului sufletelor să ne facă să punem deoparte pregătirea pentru încheierea timpului. Satana vrea să îi atace pe toate căile posibile pe cei care mărturisesc a fi poporul care păzește poruncile lui Dumnezeu și așteaptă a doua venire a Mântuitorului nostru pe norii cerului cu putere și mare slavă. El vrea să-i facă pe cât mai mulți posibil să amâne ziua socotelilor și să devină în spirit asemenea lumii, imitând obiceiurile ei. Am fost alarmată când am văzut că spiritul lumii stăpânea inima și mintea multora dintre cei care mărturisesc adevărul. Ei cultivă egoismul și cedarea în fața plăcerilor, iar adevărata evlavie și integritatea veritabilă sunt neglijate.
Îngerul lui Dumnezeu a arătat spre cei care mărturisesc adevărul și, cu un glas solemn, a repetat aceste cuvinte: „Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului.”
Având în vedere scurtimea timpului, noi, ca popor, să veghem și să ne rugăm și în nici un caz să nu ne lăsăm abătuți de la lucrarea de pregătire pentru marele eveniment din fața noastră. Pentru că timpul este aparent prelungit, mulți au devenit nepăsători și indiferenți cu privire la cuvintele și acțiunile lor. Ei nu-și dau seama de primejdia în care se află, nu văd și nu înțeleg îndurarea Dumnezeului nostru în prelungirea timpului de probă, ca să aibă vreme să-și formeze caractere pentru viitoarea viață nemuritoare. Fiecare clipă este de cea mai mare valoare. Nu li se acordă timp ca să-l folosească în căutarea după confort și comoditate și spre a se potrivi locuitorilor de pe pământ, ci pentru a fi folosit în lucrarea de învingere a oricărui defect din caracterele lor și de a-i ajuta pe alții, prin exemplu și efort personal, să vadă frumusețea sfințeniei. Dumnezeu are pe pământ un popor care urmărește rapida desfășurare a împlinirii profeției și caută să-și curețe sufletul prin ascultare de adevăr, ca să nu fie găsiți fără haină de nuntă când Se va arăta Hristos.
Mulți dintre cei care s-au numit adventiști s-au ocupat cu fixarea de date. A fost fixat timp după timp pentru venirea lui Hristos, dar rezultatul a fost un eșec repetat. Timpul hotărât al venirii Domnului nostru este declarat a fi dincolo de puterea de pricepere a ființelor omenești. Nici chiar îngerii care slujesc celor ce vor fi moștenitori ai mântuirii nu cunosc ziua, nici ceasul. „Despre ziua aceea și despre ceasul acela nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” Pentru că timpul fixat de repetate ori a trecut, lumea este într-o stare de necredință mai hotărâtă decât înainte în ce privește apropiata venire a lui Hristos. Ei privesc cu dezgust la eșecurile celor ce au fixat date; și pentru că oamenii au fost astfel înșelați, se întorc de la adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape.
Cei care cu cutezanță predică date precise satisfac pe vrăjmașul sufletelor, pentru că fac să progreseze mai mult necredința decât creștinismul. Ei prezintă Scriptura și, printr-o interpretare falsă, arată un șir de argumente care aparent atestă poziția lor. Dar eșecurile lor arată că sunt profeți falși, întrucât nu interpretează corect mesajul inspirației. Cuvântul lui Dumnezeu este adevăr și dreptate, dar oamenii au pervertit sensul lui. Greșelile acestea au făcut ca adevărul lui Dumnezeu să aibă o reputație rea în aceste zile de pe urmă. Adventiștii sunt luați în bătaie de joc de către pastorii tuturor denominațiunilor; totuși, slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să caute pacea lor. Semnele prezise în profeție se împlinesc repede în jurul nostru. Aceasta ar trebui să trezească pe fiecare urmaș adevărat al lui Hristos la acțiune zeloasă.
Cei care cred că trebuie să predice un timp hotărât pentru a face impresie asupra poporului nu fac lucrarea dintr-un punct de vedere corect. Simțămintele oamenilor pot fi stârnite și temerile lor trezite, dar ei nu acționează din principiu. Este creată o excitare, dar când timpul trece, cum s-a făcut de repetate ori, cei care au mizat pe timp cad iarăși în răceală, întuneric și păcat și este aproape imposibil să le trezești conștiința fără o mai mare excitare.
În zilele lui Noe, locuitorii lumii vechi au râs și au disprețuit ceea ce ei au numit temerile și prezicerile superstițioase ale predicatorului neprihănirii. El a fost denunțat ca un personaj vizionar, fanatic și alarmist. „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului.” În zilele noastre, oamenii vor lepăda solemnul mesaj de avertizare, așa cum au făcut în timpul lui Noe. Ei se vor referi la acei învățători falși, care au prezis evenimentul și au fixat un timp hotărât, și vor spune că n-au mai multă încredere în avertizarea noastră decât în a lor. Aceasta este atitudinea lumii de astăzi. Necredința este foarte răspândită și predicarea venirii lui Hristos este batjocorită și luată în râs. Aceasta face să fie și mai important ca cei care cred adevărul prezent să-și dovedească credința prin fapte. Ei trebuie să fie sfințiți prin adevărul pe care mărturisesc că îl cred, pentru că sunt o mireasmă de viață spre viață sau de moarte spre moarte.
Noe a predicat oamenilor din timpul lui că Dumnezeu avea să le mai dea o sută douăzeci de ani în care să se pocăiască de păcatele lor și să găsească scăpare în corabie, dar ei au refuzat generoasa invitație. Li s-a dat timp din belșug să se întoarcă de la păcatele lor, să biruiască obiceiurile lor rele și să-și dezvolte caractere drepte. Dar înclinația spre păcat, deși slabă la început, la mulți s-a întărit prin satisfacere repetată și i-a grăbit spre o ruină iremediabilă. Avertizarea îndurătoare a lui Dumnezeu a fost respinsă cu dispreț, cu bătaie de joc și cu derâdere, și ei au fost lăsați în întuneric să urmeze calea aleasă de inimile lor păcătoase. Dar necredința lor n-a împiedicat evenimentul prezis. El a venit și mare a fost mânia lui Dumnezeu, care s-a văzut în ruina generală.
Cuvintele acestea ale lui Hristos trebuie să pătrundă în inimile tuturor celor ce cred adevărul prezent. „Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.” Primejdia noastră ne este prezentată chiar de către Hristos Însuși. El cunoștea pericolele care aveau să ne întâmpine în aceste zile de pe urmă și dorea să ne aibă pregătiți pentru ele. „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului.” Ei mâncau și beau, sădeau și clădeau, se însurau și se măritau și n-au știut nimic până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a luat pe toți. Ziua lui Dumnezeu îi va găsi pe oameni absorbiți în același fel în afaceri și plăcerile lumii, în ospețe și îmbuibare și în satisfacerea poftelor stricate și folosirea pângăritoare a băuturilor îmbătătoare și a tutunului. Aceasta este deja situația lumii noastre și aceste îngăduințe se găsesc chiar în pretinsul popor al lui Dumnezeu, dintre care unii urmează obiceiurile și participă la păcatele lumii. Juriști, meșteșugari, fermieri și chiar pastori de la amvon strigă: „Pace și liniște”, când o prăpădenie grabnică vine peste ei.
Credința în apropiata venire a Fiului omului pe norii cerului nu-l va face pe adevăratul creștin să fie neglijent și nepăsător față de ocupațiile obișnuite ale vieții. Așteptătorii care privesc spre arătarea pe curând a lui Hristos nu vor fi leneși, ci harnici în lucrare. Lucrarea lor nu va fi făcută cu nepăsare și dezordonat, ci cu credincioșie, promptitudine și perfecțiune. Acei cărora le place să creadă că neatenția față de lucrurile acestei vieți este o dovadă a spiritualității și a despărțirii lor de lume sunt sub o mare înșelăciune. Veracitatea, credincioșia și integritatea lor sunt puse la probă în lucrurile vremelnice. Dacă ei sunt credincioși în cele mici, vor fi credincioși și în cele mari.
Mi-a fost arătat că aici este punctul unde mulți nu vor reuși să suporte proba. Ei își dezvoltă adevăratele caractere în administrarea treburilor lor vremelnice. Ei manifestă necredincioșie, intrigă, necinste în relațiile cu semenii lor. Ei nu țin seama de faptul că posesiunea lor asupra viitoarei vieți nemuritoare depinde de felul cum se comportă în preocupările acestei vieți și că este necesară cea mai strictă integritate pentru formarea unui caracter virtuos. Necinstea este practicată peste tot în rândurile noastre, și aceasta este cauza încropelii din partea multora care mărturisesc a crede adevărul. Ei nu sunt în legătură cu Hristos și își înșeală propriile lor suflete. Mă doare să afirm că este o alarmantă lipsă de cinste chiar printre păzitorii Sabatului.
Am fost îndrumată la predica lui Hristos de pe munte. Aici avem porunca Marelui Învățător: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Proorocii”. Această poruncă a lui Hristos este de cea mai mare importanță și trebuie să fie ascultată cu strictețe. Ea este ca merele de aur într-un coșuleț de argint. Cât de mulți îndeplinesc în viața lor principiul pe care l-a poruncit Hristos și îi tratează pe alții exact cum ar fi dorit să fie tratați ei în împrejurări similare? Cititorule, te rog să răspunzi.
Un om cinstit este, după măsura lui Hristos, cel care va manifesta o integritate neînduplecată. Greutăți înșelătoare și cântare false, cu care unii caută să-și promoveze interesele în lume, sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Totuși, mulți care mărturisesc a păzi poruncile lui Dumnezeu au de-a face cu greutăți și cântare false. Când un om este într-adevăr în legătură cu Dumnezeu și păzește Legea Sa, viața lui va descoperi acest fapt; pentru că toate acțiunile lui vor fi în armonie cu învățăturile lui Hristos. El nu-și va vinde cinstea pentru câștig. Principiile lui sunt clădite pe temelia cea sigură și comportarea lui în problemele lumești este o transcriere a principiilor lui. Integritatea fermă strălucește ca aurul în mijlocul zgurii și al gunoiului lumii. Înșelăciunea, falsitatea și necredincioșia pot fi acoperite sub o aparență înșelătoare și ascunse de vederea omului, dar nu de vederea lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu, care supraveghează dezvoltarea caracterului și cântăresc valoarea morală, înregistrează în cărțile din cer aceste mici tranzacții care descoperă caracterul. Dacă un muncitor, în ocupațiile zilnice ale vieții, este necredincios și superficial în lucrarea lui, lumea nu va judeca incorect dacă evaluează standardul lui în religie după standardul lui în afaceri.
„Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari.” Nu mărimea problemei o face să fie dreaptă sau nedreaptă. După cum tratează un om pe semenii lui, așa va trata și pe Dumnezeu. Celui care este necredincios cu bogățiile nedrepte, niciodată nu i se vor încredința adevăratele bogății. Copiii lui Dumnezeu nu trebuie să uite că în toate tranzacțiile de afaceri ei sunt puși la încercare, cântăriți în cântarul sanctuarului.
Hristos a spus: „Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu face roade bune. Așa că după roadele lor îi veți cunoaște”. Faptele vieții unui om sunt roadele pe care le aduce. Dacă el este necredincios și necinstit în problemele vremelnice, el produce spini și mărăcini; el va fi necredincios în viața religioasă și va jefui pe Dumnezeu în zecimi și daruri.
Biblia condamnă în termenii cei mai puternici orice minciună, comportare falsă și necinste. Este spus clar ce e bine și ce e rău. Dar mie mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu s-a așezat pe terenul vrăjmașului; ei s-au supus ispitirilor lui și au urmat înșelăciunile lui până ce sensibilitățile lor au devenit îngrozitor de tocite. La urma urmei, se crede că o ușoară abatere de la adevăr, o mică modificare a cerințelor lui Dumnezeu nu este chiar așa de păcătoasă când este vorba de câștig sau pierdere bănească. Dar păcatul este păcat, fie că este comis de cel care deține milioane, fie de cerșetorul de pe străzi. Cei care își procură avere utilizând falsuri aduc condamnare asupra sufletelor lor. Tot ce este obținut prin înșelăciune și fraudă va fi numai un blestem pentru primitor.
Adam și Eva au suferit consecințele teribile ale neascultării lor de porunca expresă a lui Dumnezeu. E posibil să se fi gândit că acesta este un păcat foarte mic și niciodată nu va fi luat în seamă. Dar Dumnezeu a tratat problema ca pe un rău îngrozitor și nenorocirea păcatului lor va fi simțită de-a lungul tuturor timpurilor. În vremurile în care trăim noi, adesea sunt comise păcate de o mărime și mai mare de către cei care mărturisesc că sunt copii ai lui Dumnezeu. În tranzacții de afaceri, minciunile sunt rostite și folosite de către pretinsul popor al lui Dumnezeu, care atrage neplăcerea Lui asupra lor și rușine asupra cauzei Lui. Cea mai mică îndepărtare de la credincioșie și corectitudine este o călcare a Legii lui Dumnezeu. Satisfacerea continuă a păcatului obișnuiește persoana cu obiceiul de a face rău, dar nu micșorează caracterul grav al păcatului. Dumnezeu a stabilit principii imuabile, pe care El nu le poate schimba fără revizuirea naturii întregi. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu ar fi cercetat de către toți cei care mărturisesc a crede adevărul, ei n-ar fi piperniciți în cele spirituale. Cei care disprețuiesc în această viață cerințele lui Dumnezeu nu vor respecta autoritatea Lui, chiar dacă ar fi în cer.
Orice fel de imoralitate este clar descrisă în Cuvântul lui Dumnezeu, și rezultatul ei, desfășurat înaintea noastră. Satisfacerea pasiunilor josnice este prezentată înaintea noastră în caracterul ei cel mai revoltător. Nici unul, oricât de întunecată ar putea fi priceperea lui, nu este necesar să păcătuiască. Dar mi-a fost arătat că păcatul acesta este nutrit de mulți dintre cei care mărturisesc a umbla în ascultare de toate poruncile lui Dumnezeu. Dumnezeu va judeca pe fiecare om după Cuvântul Lui.
Hristos a spus: „Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine”. Biblia este o călăuză care nu greșește. Ea cere curăție perfectă în cuvânt, cuget și faptă. Numai caractere virtuoase și fără pată vor fi îngăduite să intre în prezența unui Dumnezeu curat și sfânt. Cuvântul lui Dumnezeu, dacă este cercetat și ascultat, îi va călăuzi pe fiii oamenilor cum au fost călăuziți israeliții printr-un stâlp de foc noaptea și un stâlp de nor ziua. Biblia este voința lui Dumnezeu exprimată pentru oameni. Ea este singurul standard de caracter perfect și tratează datoria omului pentru fiecare împrejurare a vieții. Sunt multe responsabilități care apasă asupra noastră în această viață, a căror neglijare ne va pricinui suferință nu numai nouă înșine, ci, ca urmare, vor suporta pierderi și alții.
Bărbați și femei care mărturisesc că respectă Biblia și urmează învățăturile ei nu reușesc să îndeplinească cerințele ei în multe privințe. În educarea copiilor lor, ei urmează propria lor natură perversă mai degrabă decât voința descoperită a lui Dumnezeu. Această neglijență a datoriei implică pierderea a mii de suflete. Biblia stabilește reguli pentru corecta instruire a copiilor. Dacă părinții ar ține seamă de aceste cerințe ale lui Dumnezeu, noi am vedea astăzi o altă clasă de tineri, venind pe scena de acțiune. Dar părinți care mărturisesc a fi cititori ai Bibliei și urmași ai Bibliei merg direct împotriva învățăturilor ei. Noi auzim strigătul îndurerat și chinuit al taților și mamelor care deplâng purtarea copiilor lor, puțini dându-și seama că ei aduc durerea și chinul asupra lor înșiși și ruina copiilor lor, prin afecțiunea lor greșită. Ei nu-și dau seama de răspunderea dată lor de Dumnezeu de a educa pe copiii lor pentru obiceiuri bune încă din pruncie.
Părinților, voi sunteți într-o mare măsură răspunzători pentru sufletele copiilor voștri. Mulți își neglijează datoria în primii ani ai vieții copiilor lor, socotind că atunci când vor fi mai în vârstă vor fi foarte atenți să reprime răul și să se instruiască în cele bune. Dar timpul potrivit pentru ei când să facă această lucrare este atunci când copiii sunt bebeluși în brațele lor. Nu este bine ca părinții să dezmierde sau să satisfacă toate capriciile copiilor lor, după cum nu este drept nici să abuzeze de ei. O cale de acțiune hotărâtă și cinstită va produce cele mai bune rezultate.