Dumnezeu mi-a arătat multe în legătură cu lucrarea lui Satana în Texas și cu purtarea necreștină a unora care s-au mutat acolo din Michigan. Mi s-a arătat că frații B. n-au primit în inimă mărturia care le-a fost dată. Ei au mai multă încredere în ei înșiși decât în spiritul profeției. Au socotit că lumina dată nu era din cer, ci că își avea originea în comunicările care mi-au fost făcute cu privire la ei. Aceasta nu este corect. Dar dați-mi voie să întreb: Nu există oare motive pentru rapoarte? Purtarea lor nu este condamnată chiar de istoria vieții lor?
Nici un membru al acestei familii n-a avut o experiență religioasă care să-l califice să ia un post de conducere și să-i învețe adevărul pe alții. „Curățiți-vă cei ce purtați vasele Domnului” au fost cuvintele rostite de îngerul lui Dumnezeu. „Voi nu puteți fi vase alese de Dumnezeu să faceți vreo parte din cea mai sacră lucrare a Lui. Voi ruinați și nimiciți, dar nu curățiți și binecuvântați.” Totdeauna v-ați ținut la un nivel inferior de creștinism. Acum, când nu sunteți pe deplin cunoscuți, aveți influență.
O dată aceasta fiind câștigată, voi deveniți mai puțin veghetori și dați pe față înclinațiile inimii voastre firești, până când iubitorii adevărului își dau seama că sunteți o mare piedică pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Aceasta nu este o bănuială răutăcioasă, ci fapte reale ale cazului.
Dacă ați manifesta amabilitate, respect, iubire nobilă și generozitate, chiar și față de oameni răi, ați putea face un serviciu efectiv pentru Hristos. Dacă Duhul lui Hristos locuiește în voi, L-ați reprezenta în cuvintele voastre, în acțiunile voastre și chiar în expresia feței voastre. Conversația voastră ar fi expresia blândeții, nu a mândriei și lăudăroșeniei. Nu trebuia să căutați să înălțați și să slăviți eul. Umilința este un dar creștin cu care voi nu sunteți familiarizați. Acesta a fost cazul mai ales la A. B. El și soția lui nu pot să avanseze poziția normală și spirituală a lucrării lui Dumnezeu prin influența lor. Cu cât este mai limitată sfera lor în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, cu atât mai bine va fi pentru ea. Cuvintele și faptele lor în situația de față nu sunt demne de încredere. Acesta este cazul cu A. B. și frații lui în general. Lumea și biserica au dreptul să spună că religia lor este zadarnică. Ei sunt lumești și intriganți și veghează să prindă ocazia să facă o afacere. Ei sunt aspri și severi față de cei care au legături cu ei. Sunt invidioși, geloși și plini de mândrie.
Cei care reprezintă în felul acesta adevărul construiesc o barieră puternică pentru mântuirea altora. Dacă nu se schimbă, ar fi fost mai bine să nu fi îmbrățișat adevărul. Mintea lor este stăpânită mai mult de Satana decât de Duhul lui Dumnezeu. Soția fratelui A. B. este din fire amabilă, dar a fost modelată de soțul ei. Ea nu dă atenție vorbelor. Adesea, limba ei aprinde focul iadului; este de neîmblânzit. „Cine vorbește mult nu se poate să nu păcătuiască”, zice Solomon. Acest lucru este în mod sigur adevărat în cazul ei. Ea exagerează și depune mărturie mincinoasă, în felul acesta călcând continuu porunca lui Dumnezeu, în timp ce mărturisește că păzește poruncile. Ea nu vrea să facă rău, ci inima ei nu este sfințită prin adevăr.
Frate B., în timp ce erai gata să te angajezi în controversă cu alții asupra punctelor credinței noastre, de fapt, nu cunoșteai nimic despre creștinism. Tu nici nu îți dai seama de poziția periculoasă pe care o ocupi. Apatia se extinde peste comunitate și peste fiecare om care, mărturisindu-L pe Hristos așa cum ai făcut tu, Îl tăgăduiește prin faptele sale. Tu îi conduci pe alții pe aceeași cale a nepăsării pe care mergi și tu. Cuvântul lui Dumnezeu declară că fără sfințire nici un om nu-L va vedea pe Dumnezeu. Isus a murit ca să ne răscumpere din orice nelegiuire și să-și curățe un popor deosebit, zelos pentru fapte bune.
„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață să o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie.” Hristos spune: „Voi fiți dar desăvârșiți după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” Ce poate face mulțimea rugăciunilor voastre în timp ce păcatul este bine văzut în inimile voastre? Dacă nu faceți o schimbare totală, nu peste mult timp, veți ajunge sătui de mustrare, ca și copiii lui Israel, și, ca și ei, vă veți lepăda de Dumnezeu. Unii dintre voi recunoașteți mustrarea prin cuvinte, dar nu o acceptați în inimă. Faceți aceleași lucruri ca și mai înainte, numai că sunteți mai puțin susceptibili la influența Duhului lui Dumnezeu, devenind din ce în ce mai orbiți, având mai puțină înțelepciune, mai puțină stăpânire de sine, mai puțină putere morală și mai puțin zel și atracție pentru exerciții religioase; și dacă nu vă convertiți, în cele din urmă veți renunța de tot să vă mai țineți de Dumnezeu. Voi n-ați făcut schimbări decisive în viața voastră când ați fost mustrați, pentru că n-ați văzut și nu v-ați dat seama de defectele voastre de caracter și de contrastul cel mare dintre viața voastră și viața lui Hristos. A fost tactica voastră să vă așezați în poziția din care n-aveați să pierdeți întru totul încrederea fraților voștri.
Mi-a fost arătat că situația comunității _____ este vrednică de plâns. Influența ta, frate A. B., și a soției tale a dat naștere, după cum voi și toți pot să vadă, la discordie și ceartă și se va dovedi a fi o ruină totală pentru comunitate, dacă nu vă schimbați localitatea sau nu vă pocăiți. Voi ruginiți și nimiciți pe cei care vin în legătură cu voi. Aveți simpatizanți pentru că ceilalți nu vă văd așa cum vă vede Dumnezeu. Percepția lor este pervertită de mulțimea cuvintelor și frumoasele voastre cuvântări. Aceasta este o stare de lucruri tristă și descurajantă.
Mi-a fost arătat că, în ceea ce privește discuția, A. B. este calificat să conducă ședințele; dar când este cântărită destoinicia morală, el este găsit ușor. Inima lui nu este legată de Dumnezeu. Când alții sunt puși să conducă, vor întâmpina spiritul de opoziție al lui și al soției sale. Spiritul acesta nesfințit nu este manifestat în public, ci lucrează în taină spre a-i împiedica, încurca și descuraja pe cei care încearcă să facă totul cât mai bine. Dumnezeu vede acest lucru, și la timpul potrivit se va primi răsplata meritată. Dominație sau ruină este politica acestui frate, și soția lui nu este acum într-o situație mai bună. Simțurile ei sunt pervertite. Ea nu este într-o poziție corectă față de Dumnezeu.
Frate A. B., un raport despre trista istorie pe care o faci este păstrat în cer. În inima ta, te afli în război cu mărturiile de mustrare. Familia E. a fost, și mai este încă, indusă în eroare de tine. Altele sunt mai mult sau mai puțin încurcate pentru că tu poți vorbi bine despre adevărul prezent. Armonia și unitatea nu există în comunitatea _____. Tu n-ai primit și n-ai acționat după lumina care ți-a fost dată. Dacă ai fi luat aminte la cuvintele lui Solomon, n-ai fi fost astăzi pe o astfel de cale alunecoasă. El spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, și nu te bizui pe înțelepciunea ta”. O supunere totală față de voința și căile lui Dumnezeu, unită cu adâncă neîncredere în propria ta înțelepciune, te-ar fi condus pe o cale mai sigură.
Încrederea ta în sine a fost foarte mare. De îndată ce unui frate i-a fost sugerat să conducă întâlnirile sau să ia o poziție mai de încredere în comparație cu a ta, tu ai și hotărât ca el să nu reușească, dacă ai putea ajuta la aceasta; și cu puterea voinței tale perverse, ai pus spiritul tău să se opună.
Purtarea ta față de fratele D. a fost abuzivă. Inima lui a fost mișcată de cea mai adâncă simpatie pentru tine. El a fost prietenul tău, dar faptul că s-a despărțit de tine a fost suficient să creeze în tine un spirit de gelozie, care a fost tot atât de crud ca mormântul. Acest spirit a fost exercitat față de un om orb, unul care trebuia să beneficieze de cea mai amabilă purtare de grijă și cea mai profundă simpatie din partea tuturor. Spiritul tău pervers și înșelător i-a făcut pe alții să simpatizeze cu tine mai degrabă decât cu el. Când a văzut că lumina clară a cazului nu putea fi adusă înaintea fraților și era pe deplin convins că răul triumfa asupra binelui, spiritul lui a fost așa de rănit, încât a ajuns disperat. Atunci s-a desprins de Dumnezeu. Asupra lui a venit un șoc de paralizie parțială. El a fost aproape ruinat, mintal și fizic. În ședințele comunității, au fost discutate și s-a stăruit asupra problemelor fără nici o însemnătate specială și s-a făcut din ele cel mai mare caz; și impresii rele, extrem de rele au fost făcute asupra minții celor prezenți.
A căuta să rănești un om care este în posesia deplinelor lui facultăți este un mare păcat; dar o astfel de purtare față de un om care este orb, și care ar fi trebuit tratat în așa fel ca să nu își simtă handicapul, este un păcat de o dimensiune cu mult mai mare. Dacă ai fi fost un bărbat cu simțăminte fine sau un creștin așa cum mărturisești că ești, n-ai fi putut să abuzezi de el așa cum ai făcut. Dar fratele D. are un Prieten în cer care a pledat pentru cauza lui și l-a încurajat să se prindă din nou de făgăduințele lui Dumnezeu. Fratele D. a fost șocat de necazul lui cel mare și de tratamentul pe care l-a primit și, în consecință, a acționat ca un om nebun. Acest fapt a fost folosit împotriva lui ca dovadă că el avea un duh rău. Judecătorul atoatevăzător cântărește motivele și El va răsplăti după cum au fost faptele.
Tu, frate A. B., te-ai umflat de o îngâmfare amăgitoare și te-ai socotit competent pentru orice sarcină. Ai renunțat la Mărturiile Duhului lui Dumnezeu; și dacă aveai propria ta cale, voiai să topești orice într-un tipar nou. Cât de greu îți este să vezi lucrurile într-o lumină corectă, când datoria te călăuzește într-o direcție, și înclinația în alta. Ideile tale despre caracterul lui Hristos și pregătirea necesară pentru viața viitoare sunt înguste și pervertite.
Mi-a fost arătat că frații B. și familiile lor coboară din ce în ce mai jos. „Sunt niște nori fără apă, mânați încoace și încolo de vânturi, niște pomi tomnatici, fără rod”, și dacă ei continuă pe calea pe care o urmează, vor fi în cele din urmă „de două ori morți, dezrădăcinați.” Bazându-se pe propria lor pricepere, ei au coborât până la punctul unde nu mai au evlavie practică, nu mai au cer, nici Dumnezeu al lor.
Dacă tot poporul lui Dumnezeu ar avea legătură cu El, ar fi sesizat capacitățile limitate ale acestor oameni, prejudecățile lor, invidia, gelozia și încrederea lor în sine. Obiecțiile pe care inima lor rea le poate ridica împotriva Mărturiilor Duhului lui Dumnezeu, în providența lui Dumnezeu, nu vor fi îndepărtate. Ei se pot poticni și pot cădea datorită unor chestiuni care își au originea în ei înșiși. Dar poporul lui Dumnezeu ar trebui să vadă că inima lor îngâmfată nu s-a umilit niciodată și că privirea lor mândră n-a fost coborâtă niciodată. Biblia vorbește clar despre toate aspectele datoriei creștine. Toți cei care fac voia lui Dumnezeu vor cunoaște teoria. Dar aceste persoane caută lumină de la ei înșiși, și nu de la Soarele Îndreptățirii.
Nici un om care nu exprimă adevăratul sentiment al inimii lui nu poate fi numit un om cinstit. Falsitatea constă, în mod virtual, din intenția de a înșela, și aceasta poate fi arătată prin privire sau cuvânt. Chiar și faptele pot fi astfel aranjate și declarate ca să constituie falsități. Unii sunt specialiști în această ocupație și vor căuta să se îndreptățească pentru îndepărtarea de la stricta veracitate. Sunt unii care, pentru a dărâma sau a vătăma reputația altora, vor fabrica, din pură răutate, minciuni cu privire la ei. Minciuni din interes egoist sunt rostite la cumpărări și vânzări de bunuri, vite sau orice fel de negustorie. Sunt rostite minciuni din vanitate de către oameni cărora le place să pară ceea ce ei nu sunt. O întâmplare nu poate să treacă prin mâinile lor fără înfrumusețare. O, cât de multe lucruri se fac în lume, pe care făptuitorii vor dori într-o zi să le schimbe! Dar înregistrarea cuvintelor și a faptelor din cărțile din ceruri vor povesti trista istorie a falsităților vorbite și făcute.
Falsitatea și înșelăciunea de orice fel sunt păcate împotriva Dumnezeului adevărului și veracității. Cuvântul lui Dumnezeu este clar asupra acestor puncte. „Să nu mințiți, nici să nu vă înșelați unii pe alții.” „Și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.” Dumnezeu este un Dumnezeu al sincerității și al adevărului. Cuvântul lui Dumnezeu este o carte a adevărului. Isus este un martor credincios și adevărat. Biserica este martorul și temelia adevărului. Toate poruncile Celui Prea Înalt sunt adevărate și îndreptățite. Cum apare atunci în fața Lui vorbirea în doi peri și orice exagerare și înșelăciune? Pentru minciuna pe care a rostit-o din cauză că a poftit darurile pe care profetul le-a refuzat, slujitorul lui Elisei a fost lovit cu lepră, care s-a terminat numai la moarte.
Nici chiar viața însăși nu trebuie cumpărată cu prețul unei minciuni. Printr-un cuvânt sau o dare din cap, martirii ar fi putut renega adevărul și și-ar fi salvat viața. Dacă ar fi consimțit să arunce un bob de tămâie pe altarul idolului, ei s-ar fi salvat de roată, eșafod sau cruce. Dar ei au refuzat să fie falși în cuvânt sau faptă, deși viața era darul pe care l-ar fi primit dacă făceau astfel. Întemnițare, torturi și moarte, cu o conștiință curată, erau binevenite pentru ei, mai degrabă decât eliberarea cu condiția înșelăciunii, a minciunii și a apostaziei. Prin fidelitate și credință în Hristos, ei au câștigat haine fără pată și coroane împodobite cu pietre prețioase. Viața lor a fost înnobilată și înălțată în fața lui Dumnezeu pentru că au stat hotărâți pentru adevăr în cele mai grave împrejurări.
Oamenii sunt muritori. Ei pot să fie evlavioși, sinceri și totuși să aibă erori de înțelegere și multe defecte de caracter; dar ei nu pot fi urmași ai lui Hristos și totuși să fie în legătură cu cel care „iubește minciuna și trăiește în minciună”. O astfel de viață este escrocherie, o falsitate continuă, o înșelăciune fatală. Este o încercare riguroasă pentru curajul bărbaților și femeilor, să înfrunte propriile lor păcate și să le recunoască deschis. A spune: „Acea greșeală trebuie să fie pusă în contul meu” cere o putere a principiului lăuntric pe care lumea îl posedă numai într-o măsură limitată. Dar cel care are curajul să spună acest lucru cu sinceritate câștigă o biruință decisivă asupra eului și închide în mod efectiv ușa în fața vrăjmașului.
O aderare la principiile stricte ale adevărului va pricinui adesea neplăceri prezente și poate să implice chiar și o pierdere vremelnică, dar aceasta va mări răsplata din viața viitoare. Religia nu constă numai dintr-un sistem de doctrine seci, ci din credință practică ce sfințește viața și cercetează purtarea în cercul familiei și în biserică. Mulți pot să dea zecime din izmă și mărar, dar să neglijeze problemele mai grele, mila și iubirea lui Dumnezeu. A umbla smerit cu Dumnezeu este important pentru desăvârșirea caracterului creștin. Dumnezeu cere principii de neabătut în cele mai mici amănunte ale treburilor vieții. Hristos a spus: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari”.
Nu este nici mărimea și nici așa-zisa neînsemnătate a unei lucrări de tranzacție care o face dreaptă sau nedreaptă, cinstită sau necinstită. La cea mai mică îndepărtare de corectitudine, noi ne plasăm pe terenul vrăjmașului și putem să continuăm să mergem pas cu pas spre orice mărime de nedreptate. O mare parte din lumea creștină desparte religia de ocupația lor. Mii de mici șiretlicuri și de necinste măruntă sunt practicate în relațiile cu semenii lor, ceea ce descoperă adevărata stare a inimii, care arată corupția ei.
Tu, frate A. B., n-ai onorat cauza adevărului. Este necesar ca izvorul să fie curățit, ca râul să poată fi curat. Soția ta s-a angajat prea mult în căutarea de pete și greșeli în caracterul fraților și surorilor ei. În timp ce caută să curețe de buruieni grădina vecinilor, ea o neglijează pe a ei. Ea trebuie să facă eforturi mult mai sârguincioase pentru a clădi un caracter fără pată. Există pericolul cel mai înfricoșător ca în acest punct să nu reușească. Dacă pierde cerul, pierde totul. Amândoi trebuie să vă curățați templul sufletului, care a devenit teribil de pângărit. Mintea voastră a ajuns regretabil de pervertită. „Frica de Domnul este începutul înțelepciunii.” Fiți foarte grijulii și neîncrezători în eul vostru și niciodată să nu vă lăsați limba să exprime invidia inimii voastre cu privire la alții. Pentru voi amândoi rămâne o mare lucrare de făcut, să vă umiliți în așa fel înaintea lui Dumnezeu, încât El să vrea să accepte pocăința voastră. Până acum, ați fost ascultători, dar nu făptuitori sârguincioși ai Cuvântului. Voi ați admis iar și iar că ați greșit, dar mintea firească a rămas neschimbată. Ați făcut o mică schimbare sub influența simțămintelor, dar n-a avut loc nici o reformă a principiului. Am văzut că a sosit complet timpul când trebuie să se acționeze în cazurile voastre, dacă nu are loc o schimbare completă în viața voastră. Biserica lui Dumnezeu nu trebuie să fie compromisă de căile voastre necuviincioase și de creștinismul vostru de slabă calitate.
Unul dintre voi este de ajuns într-un loc. Voi vă certați și vă luptați încontinuu, vă dușmăniți și vă urâți unul pe altul. Dar cu toate că cei din lume, cu care sunteți asociați, râd de voi, totuși sunteți așa de departe de Dumnezeu, încât nu puteți vedea decât că sunteți bine. Fiecare dintre voi are nevoie de o cercetare mai apropiată a caracterului lui Hristos, ca să vă puteți da seama mai clar ce înseamnă a fi asemenea Lui. Dacă nu vă schimbați comportamentul și nu biruiți întru totul felul vostru de purtare înfumurată, dictatorială și necurtenitoare, veți dezonora lucrarea oriunde ați fi; și ar fi fost mai bine dacă nu v-ați fi născut niciodată. A sosit timpul să vă întoarceți fie spre dreapta, fie spre stânga. „Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El; iar dacă este Baal, mergeți după Baal.” Caracterul deformat care s-a dezvoltat în voi este o ocară pentru numele de creștin. Nici o comunitate nu va progresa sub conducerea voastră pentru că nu aveți legătură cu Dumnezeu. Sunteți lăudăroși, mândri și înfumurați și ați forma pe alții după același model ca al vostru.
Biserica lui Dumnezeu a fost mult timp împovărată cu acțiunile și comportamentul vostru necreștin. Fie ca Dumnezeu să vă ajute să vedeți și să simțiți că interesele voastre veșnice cer o transformare totală. Prin exemplul vostru, alții sunt îndepărtați de la calea curată și înaltă a sfințeniei. Adevărații oameni mari sunt invariabil modești. Umilința este un dar care rămâne asupra lor ca o haină firească. Cei care au acumulat cunoștințe folositoare și dețin talente și curăție adevărată sunt cei care vor fi dispuși să admită slăbiciunea propriei lor priceperi. Ei nu sunt încrezuți și nici lăudăroși, ci, prin raportare la cunoștințe mai înalte, cu ajutorul cărora să se poată ridica la o mai mare valoare intelectuală, li se pare că de-abia au început urcarea. Cel care de-abia a început sau are o spoială de cunoștință, care se consideră pe sine înțelept și care își dă aere de o importanță dezgustătoare, este un cugetător superficial.
Voi puteați fi astăzi bărbați de cinste și de încredere, dar ați fost atât de satisfăcuți cu voi înșivă, încât n-ați folosit lumina și privilegiile care v-au fost acordate cu atâta îndurare. Mintea voastră n-a fost dezvoltată prin darurile creștine, nici afecțiunile voastre n-au fost sfințite prin părtășie cu Dătătorul vieții. Există o micime de suflet, ceva pământesc care marchează caracterul exterior și descoperă faptul neîndoielnic că mergeți pe calea inimii voastre, după plăcerea ochilor voștri, și că sunteți plini de propriile voastre planuri.
Când este în legătură cu Dumnezeu și caută sincer să-L cunoască, omul devine înălțat, înnobilat și sfințit. Lucrarea de ridicare este o lucrare pe care omul trebuie s-o îndeplinească pentru sine, prin Isus Hristos. Cerul poate să-i dea orice avantaj în măsura în care este vorba de lucruri vremelnice și spirituale, dar totul este în zadar, dacă el nu este dispus să-și însușească aceste binecuvântări și să se ajute pe sine. Puterile lui trebuie puse la lucru, altfel el va fi cântărit în cele din urmă și declarat ușor; va fi un eșec în viața aceasta și va pierde viața viitoare.
Toți cei care vor căuta cu efort hotărât ajutor de sus și vor supune și răstigni eul vor avea succes în această lume și pot câștiga viitoarea viață nemuritoare. Lumea aceasta este câmpul de lucru al omului. Pregătirea lui pentru lumea viitoare depinde de felul cum se achită de îndatoririle lui din această lume. El este menit de Dumnezeu să fie o binecuvântare pentru societate; și el nu poate, dacă ar vrea, să trăiască și să moară pentru sine însuși. Dumnezeu ne-a legat împreună ca membri ai unei familii, și această legătură obligă pe fiecare s-o cultive. Sunt servicii pe care le datorăm altora și pe care nu le putem trece cu vederea și totuși să păzim poruncile lui Dumnezeu. A trăi, a cugeta și a activa numai pentru sine însuși înseamnă a deveni nefolositor ca slujitor al lui Dumnezeu. Înalte titluri sonore și mari talente nu sunt esențiale pentru un cetățean bun sau un creștin exemplar.
Avem în rândurile noastre prea mulți care sunt neliniștiți, guralivi, lăudăroși și care își iau libertatea să se afișeze în față, neavând respect pentru vârstă, experiență sau slujbă. Biserica suferă astăzi după ajutorul unui caracter opus — modest, liniștit, oameni temători de Dumnezeu, care vor să poarte poveri dezagreabile, când sunt puse asupra lor, nu pentru renume, ci pentru a sluji Domnului lor, care a murit pentru ei. Persoane cu un astfel de caracter nu socotesc că le-ar reduce din demnitate să se ridice înaintea celui bătrân și să trateze cu respect perii cărunți. Comunitățile noastre au nevoie să fie plivite. Printre membrii noștri există prea multă înălțare de sine și îngâmfare.
Pe cei care se tem și venerează pe Dumnezeu, El va avea plăcere să-i onoreze. Omul poate fi atât de mult ridicat, încât să formeze veriga de legătură între cer și pământ. El a ieșit din mâna Creatorului cu un caracter simetric, dăruit cu capacități pe care să și le dezvolte, astfel încât, combinând influența divină cu efortul omenesc, ar fi putut să se înalțe aproape de sfera unui înger. Și, ajuns așa de înălțat, el nu-și va atribui lui însuși bunătatea și măreția.
Dumnezeu i-a dat omului facultăți intelectuale capabile de dezvoltarea cea mai înaltă. Dacă frații B. ar fi văzut grosolănia și asprimea caracterelor lor și, cu grijă asiduă, și-ar fi cultivat și educat mintea, întărind punctele slabe de caracter și biruind defectele bătătoare la ochi, unii dintre ei ar fi fost acceptați ca mesageri ai lui Hristos. Dar, așa cum sunt acum, Dumnezeu nu-i poate accepta ca reprezentanți ai Săi. Ei n-au înțeles îndeajuns nevoia de îmbunătățire spre a-i face s-o caute. Mintea lor n-a fost instruită pe deplin pentru îndatoririle vieții. Mijloacele de îmbunătățire sunt la îndemâna tuturor. Nimeni nu este așa de sărac sau așa de ocupat, încât Isus să nu-i ajute să-și îmbunătățească viața și caracterul.