Frate G., Tu mi-ai fost arătat în ultima mea viziune. Am văzut că iubești adevărul pe care-l mărturisești, dar nu ești sfințit prin el. Afecțiunile au fost împărțite între slujirea lui Dumnezeu și Mamona. Această împărțire a sentimentelor te împiedică să fii un misionar pentru Dumnezeu. În timp ce, conform mărturisirii tale, servești cauza lui Dumnezeu, interesul personal a vătămat lucrarea ta și a știrbit în mare măsură influența ta. Dumnezeu nu putea lucra cu tine din cauză că inima ta nu era în rânduială cu El.
În măsura în care este vorba de cuvinte, tu ești profund interesat de adevăr; dar când este vorba să-ți arăți credința prin fapte, aici există o mare lipsă. Tu nu reprezinți corect credința noastră. Tu vatămi cauza lui Dumnezeu prin manifestarea iubirii tale după câștig și iubirea ta de a face negustorie și de a te certa nu este spre binele tău, nici pentru sănătatea spirituală a celor cu care vii în contact. În negustorie ești un om priceput și adesea știi să obții avantaje. Ai un tact deosebit de a urmări cel mai bun final al afacerii, fiind atent la binele tău propriu, mai degrabă decât la cel al altora. Dacă un om s-ar înșela pe sine, și tu, prin aceasta, ai fi avantajat, l-ai lăsa să se înșele. Aceasta nu înseamnă a urma regula de aur, să faci altora ce ai dori ca ei să-ți facă ție.
În timp ce erai angajat în lucrarea misionară, ți-ai manifestat înclinațiile de a face planuri de cumpărare și vânzare. Aceasta este o combinație nefericită. Tu trebuie să faci ori una, ori alta. „Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El; iar dacă este Baal, mergeți după Baal.” „Alegeți astăzi cui vreți să slujiți.” Dumnezeu nu va accepta lucrarea ta în ogorul și lucrarea misionară atâta timp cât faci planuri pentru a te avantaja pe tine. Ești în primejdia de a socoti câștigul drept evlavie. Ispititorul va prezenta ispite măgulitoare în fața ta spre a te ademeni și tu te lași în voia unui spirit de a face planuri care vor ucide spiritualitatea ta.
Lumea, îngerii și oamenii privesc la tine ca la un escroc, ca la un om care își caută interesul și dobândirea de avantaje pentru sine, fără să fie atent și conștiincios față de interesul celor cu care are de-a face. În viața ta de afaceri există o înclinație de necinste care pătează sufletul și oprește dezvoltarea experienței religioase și creșterea în har. Tu urmărești cu un pasionat ochi de afacerist cea mai bună șansă de a face rost de o afacere. Această înclinație de a face planuri a devenit a doua natură a ta și nu vezi și nu-ți dai seama de răul pe care-l faci, încurajând-o.
Afacerea în care te poți angaja, acceptabilă și cinstită, care îi avantajează pe alții tot atât de bine ca și pe tine, va fi în regulă în măsura în care este vorba de o treabă cinstită; dar Domnul ar fi acceptat slujirea ta și folosirea puterilor tale, a calităților evidente pe care le ai pentru asigurarea mântuirii sufletelor, dacă erau sfințite prin adevăr. Dorința de a urmări iubirea de câștig se luptă împotriva Duhului. Obiceiurile și cultura vremii și-au lăsat pecetea lor deformatoare asupra caracterului tău și te descalifici pentru lucrarea lui Dumnezeu. Tu ai o constantă dorință arzătoare de a face negustorie. Dacă ai fi sfințit pentru slujirea lui Dumnezeu, aceasta ar face din tine un lucrător serios și perseverent pentru Domnul, dar așa cum s-a abuzat de ea, aceasta a primejduit propriul tău suflet și alții sunt de asemenea în primejdia de a fi pierduți prin influența ta.
Uneori, rațiunea și conștiința protestează și te simți mustrat din cauza procedeului tău; sufletul tău dorește cu înfocare după sfințire și asigurarea cerului; zarva lumii îți apare respingătoare și o lași la o parte și îndrăgești Duhul lui Dumnezeu. Apoi apare din nou acea înclinație lumească, ce pune stăpânire pe orice. Cu siguranță, vei avea de întâmpinat asalturile lui Satana și ar trebui să te pregătești pentru ele spre a rezista ferm înclinației tale.
Apostolul Pavel, în timp ce era întemnițat între zidurile închisorii, care miroseau a umezeală, el însuși suferind datorită propriilor infirmități, a dorit foarte mult să-l vadă pe Timotei, fiul lui în cele ale Evangheliei și să-i lase cu limbă de moarte însărcinarea lui. El nu avea nici o speranță de eliberare din închisoare până își va încheia viața. Inima rea a lui Nero era întru totul satanică, și la un cuvânt sau la o simplă înclinare din cap, viața apostolului avea să fie scurtată. Pavel a urgentat prezența imediată a lui Timotei, totuși s-a temut că el n-avea să vină destul de curând spre a primi de pe buzele lui ultima mărturie. De aceea, cuvintele pe care le-ar fi spus lui Timotei i le-a repetat unuia dintre colaboratorii lui, căruia i-a fost îngăduit să fie tovarășul lui în închisoare. Acest însoțitor a scris însărcinarea lăsată de Pavel cu limbă de moarte, din care cităm aici o mică parte:
„Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii care au umblat după ea, au rătăcit de la credință, și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, și caută neprihănirea, evlavia, apucă viața veșnică la care ai fost chemat și pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori”. „Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu care ne dă toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă binele, să fie bogați în fapte bune și să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru viața viitoare drept comoară o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viață.” „Și ce-ai auzit de la mine, în fața multor martori, încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos. Nici un ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste. Și cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.” Un om poate să fie zgârcit și totuși să se scuze, spunând că lucrează pentru cauza lui Dumnezeu, dar el nu obține nici o răsplată pentru că Dumnezeu nu dorește bani obținuți prin înșelăciune sau prin tot ce seamănă a necinste.
Pavel îl îndeamnă pe Timotei mai departe: „Caută de vino curând la mine. Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit și a plecat la Tesalonic”. Cuvintele acestea dictate de Pavel chiar înainte de moartea lui au fost scrise de Luca pentru folosul și avertizarea noastră.
Hristos, învățând pe ucenicii Săi, a spus: „Eu sunt adevărata viță, și Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiță care aduce roadă, o curățește, ca să aducă și mai multă roadă.” Cel care este unit cu Hristos, care se împărtășește de seva și hrana Viței, va face lucrările lui Hristos. Iubirea lui Hristos trebuie să fie în el, altfel el nu poate fi în Viță. Iubirea supremă față de Dumnezeu și față de aproapele tău, asemenea celei pe care o ai față de tine însuți, este temelia adevăratei religii.
Hristos întreabă pe fiecare care mărturisește Numele Lui: „Mă iubești?” Dacă Îl iubești pe Isus, vei iubi și sufletele pentru care a murit El. Un om poate să nu aibă cea mai plăcută înfățișare exterioară, poate să aibă lipsuri în multe privințe, dar, dacă este onest, el va câștiga încrederea altora. Iubirea adevărului, încrederea și siguranța pe care oamenii o pot avea în el vor îndepărta sau vor compensa trăsăturile neplăcute din caracterul lui. Onestitatea la locul tău și chemarea ta și o dispoziție de a respinge eul, cu scopul de a fi folositor altora, vor aduce pacea sufletului și favoarea lui Dumnezeu.
Cei care vor umbla îndeaproape pe urmele pașilor Răscumpărătorului care a manifestat jertfire și lepădare de sine vor avea gândul lui Hristos reflectat în mintea lor. Curăția și iubirea lui Hristos vor străluci zilnic în viața și caracterul lor, în timp ce blândețea și adevărul îi vor călăuzi pe cale. Fiecare mlădiță cu rod este curățită, ca să poată aduce rod mai mult. Chiar și mlădițele cu rod pot să prezinte prea mult frunziș și să apară ceea ce în realitate nu sunt. Urmașii lui Hristos pot face vreo lucrare pentru Domnul lor și totuși să nu facă nici jumătate din ceea ce puteau face. Atunci El îi curăță, pentru că în viața lor apar deșertăciunea lumească, satisfacerea plăcerilor și mândria. Gospodarii taie surplusul de cârcei ai viței care se agață de gunoiul pământului, făcând-o astfel și mai roditoare. Aceste cauze care împiedică trebuie îndepărtate și ce a crescut prea mult trebuie tăiat ca să facă loc razelor vindecătoare ale Soarelui Îndreptățirii.
Dumnezeu a plănuit ca prin Hristos omul căzut să aibă un alt curs al vieții. Mulți înțeleg greșit scopul pentru care au fost creați. Acesta a fost ca să fie o binecuvântare pentru omenire și să slăvească pe Dumnezeu, mai degrabă decât să-și satisfacă și să-și slăvească eul. Dumnezeu curăță mereu pe poporul Său, tăind mlădițele care s-au dezvoltat de prisos, ca ei să poată aduce rod pentru slava Sa și să nu facă numai frunze. Dumnezeu ne curăță cu mâhnire, cu dezamăgire și întristare, pentru ca acele trăsături de caracter care au crescut peste măsură de corupte și puternice să poată fi slăbite și ca alte trăsături mai bune să aibă ocazia favorabilă să se dezvolte. Trebuie să se renunțe la idoli, conștiința trebuie să devină mai sensibilă, meditațiile inimii trebuie să fie spirituale, iar caracterul întreg trebuie să devină simetric. Cei care doresc într-adevăr să-L slăvească pe Dumnezeu vor fi recunoscători pentru demascarea oricărui idol și a oricărui păcat, ca ei să poată vedea aceste rele și să le îndepărteze; dar cel cu inima împărțită va pleda pentru satisfacerea de sine mai degrabă decât pentru refuzul acesteia.
Mlădița aparent uscată, fiind în legătură cu vița care este vie, devine o parte din ea. Fibră cu fibră și nervură cu nervură, ea aderă la viță până când primește viață și hrană din tulpina mamă. Mugurii altoiului înfloresc și produc rod. Sufletul mort în fărădelege și păcat trebuie să experimenteze un proces asemănător pentru a fi împăcat cu Dumnezeu și a deveni părtaș al vieții și bucuriei lui Hristos. După cum altoiul primește viață când este unit cu vița, tot așa și păcătosul se împărtășește de natura divină când este în legătură cu Hristos. Omul mărginit este unit cu Dumnezeul cel nemărginit. Când suntem astfel uniți, cuvintele lui Hristos rămân în noi, și noi nu suntem mânați de sentimente, spasmodic, ci de un principiu viu și statornic. Asupra cuvintelor lui Hristos trebuie să se mediteze, ele trebuie să fie nutrite și păstrate cu duioșie în inimă. Ele nu trebuie să fie repetate papagalicește, spre a nu găsi în memorie nici un loc și neavând nici o influență asupra inimii și vieții.
După cum mlădița trebuie să rămână în viță spre a obține seva vitală care o face să înflorească, tot așa și cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și păzesc toate cuvintele Lui trebuie să rămână în iubirea Lui. Fără Hristos, noi nu putem înfrâna nici un singur păcat și nu putem birui nici cea mai mică ispită. Mulți au nevoie de Duhul lui Hristos și de puterea Lui spre a lumina priceperea lor tot atât de mult cât a avut nevoie orbul Bartimeu de vederea naturală. „După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa, nici voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine.” Toți cei care sunt într-adevăr în Hristos vor experimenta folosul acestei uniri. Tatăl îi acceptă în Preaiubitul Lui și ei devin obiectul afectuoasei și iubitoarei Sale purtări de grijă. Legătura aceasta cu Hristos va avea ca rezultat purificarea inimii, o viață trăită cu grijă și un caracter fără defect. Roada adusă de pomul creștin este „dragostea, blândețea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor”.
Frate al meu, tu ai nevoie de o strânsă legătură cu Dumnezeu. Tu ai trăsături de caracter pentru care ești răspunzător. Puterilor tale li s-au dat o folosință rea. Dumnezeu nu poate aproba purtarea ta. Standardul tău este cel al lumii, și nu cel care a fost pus de Hristos înaintea noastră pentru această viață. Ai privit prin ochii lumii și ai judecat cu judecata ei nesfințită. Sufletul tău trebuie să fie curățit de influența poluantă a lumii. Te-ai abătut de repetate ori de la integritatea strictă pentru ceea ce ți-a plăcut să crezi că era câștig, dar care în realitate era pierdere. Orice faptă de înșelăciune în afaceri va reduce din răsplata ta din cer, în cazul în care vei dobândi acolo un cămin. Fiecare om își va primi răsplata după cum i-au fost faptele.
Tu n-ai timp de pierdut, ci trebuie să faci eforturi stăruitoare spre a birui trăsăturile rele semnalate în caracterul tău, care, dacă sunt îngăduite, vor închide ușa slavei în fața ta. Nu-ți poți permite să pierzi cerul. Tu trebuie să faci acum o schimbare hotărâtă în cuvinte și fapte, să birui spiritul tău zgârcit și să-ți aduci gândurile pe calea adevărului sacru. Pe scurt, trebuie să fii transformat. Atunci Dumnezeu va accepta lucrarea ta în cauza Lui. Tu trebuie să fii un bărbat de o așa principialitate neabătută, încât iubirea de câștig să nu te seducă și ispita să nu te învingă. Domnul cere de la toți cei care mărturisesc Numele Lui o strictă aderare la adevăr. Acesta va fi ca sarea care nu și-a pierdut gustul, ca o lumină în mijlocul întunericului moral și înșelăciunii din lume.
„Voi sunteți lumina lumii”, spune Hristos. Cei care sunt cu adevărat în legătură cu Dumnezeu, prin reflectarea luminii cerești, vor avea o putere salvatoare în biserică, precum și în lume; pentru că parfumul faptelor bune și al acțiunilor cinstite le va face o reputație bună chiar printre cei care nu sunt de credința noastră. Cei care se tem de Dumnezeu vor onora și vor respecta astfel de caractere și chiar vrăjmașii credinței noastre, când văd spiritul și viața lui Hristos manifestate în lucrările lor zilnice, vor slăvi pe Dumnezeu, izvorul puterii și al cinstei lor.
Tu, frate, ar fi trebuit să fii convertit cu adevărat cu ani în urmă și predat întru totul lucrării lui Dumnezeu. Au fost pierduți ani prețioși, care ar fi trebuit să fie bogați în experiență în lucrurile lui Dumnezeu și în muncă practică în cauza Sa. În timp ce ar trebui să fii acum în stare să-i înveți pe alții, tu însuți n-ai reușit să ajungi la deplina cunoștință a adevărului. Ar trebui să ai acum o cunoaștere experimentală a adevărului și să fii calificat să duci lumii solia de avertizare. Serviciile tale au fost aproape pierdute pentru cauza lui Dumnezeu pentru că hotărârea ta era împărțită; tu faci planuri, proiecte, cumperi, vinzi, slujești la mese.
Mucegaiul lumii ți-a întunecat priceperea și ți-a pervertit intelectul, așa încât slabele tale eforturi nu sunt jertfe acceptabile pentru Dumnezeu. Dacă te-ai fi despărțit de înclinațiile tale speculative și ai fi lucrat în direcție opusă, ai fi fost îmbogățit cu cunoștință divină și, în general, ai fi un câștigător în lucrurile spirituale; dar așa, tu pierzi mereu putere spirituală și împiedici dezvoltarea experienței tale religioase.
Spre a avea părtășie cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos, trebuie să fii înnobilat, înălțat și făcut părtaș bucuriei lor de nespus și slavei depline. Hrana, îmbrăcămintea, poziția și bogăția pot avea valoarea lor; dar a avea legătură cu Dumnezeu și a fi părtaș al naturii Sale divine, acestea au o valoare neprețuită. Viața noastră trebuie să fie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu și, deși „ce vom fi nu s-a arătat încă”, „când Se va arăta Hristos, viața noastră”, „vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este.” Demnitatea princiară a caracterului creștin va străluci ca soarele, și razele de lumină de pe fața lui Hristos vor fi reflectate asupra celor care s-au curățit după cum El este curat. Privilegiul de a deveni fii ai lui Dumnezeu este ieftin plătit, chiar dacă ar trebui să sacrificăm tot ce avem, fie chiar viața însăși.
Iubite frate, tu trebuie să te hotărăști să fii un om după inima lui Dumnezeu. Orice ar îndrăzni alții să facă sau să spună, ceea ce nu este în concordanță cu standardul creștin, nu trebuie să fie o scuză pentru tine. Tu trebuie să stai înaintea Judecătorului întregului pământ, răspunzând nu pentru altul, ci pentru tine însuți. Noi răspundem individual și nici unul dintre defectele de caracter ale vreunui om nu ne va scuza vinovăția, pentru că Hristos ne-a dat prin viața Sa fără cusur un model de caracter desăvârșit.
Atacurile cele mai stăruitoare ale vrăjmașului sufletelor sunt date asupra adevărului pe care-l mărturisim și orice abatere de la dreptate aduce dezonoare asupra lui. Primejdia cea mare este să ne abatem mintea de la Hristos. Numele lui Isus are putere să respingă ispitele lui Satana și să ridice pentru noi un stindard împotriva lui. Atâta timp cât rămâne cu încredere neclintită în virtutea și puterea ispășirii, sufletul va sta la principiu ferm ca o stâncă și toate puterile lui Satana și ale îngerilor lui nu îl pot clătina de la integritatea lui. Adevărul, așa cum este în Isus, este un zid de foc în jurul sufletului care se ține de El. Ispitele se vor abate asupra noastră pentru că prin ele suntem încercați în timpul punerii noastre la probă aici, pe pământ. Aceasta este probarea din partea lui Dumnezeu, o descoperire a inimilor noastre. A fi ispitit nu este nici un păcat; dar păcatul apare când cedăm ispitei.
Dacă iscusința ta ar fi fost tot atât de mult exercitată pentru câștigarea de suflete și în răspândirea adevărului celor care sunt în întuneric cum a fost pentru a câștiga și a înmulți bunurile pământești, tu ai fi avut multe stele în coroana bucuriei tale, din Împărăția slavei. Sunt puțini cei care sunt tot așa de credincioși în slujirea lui Dumnezeu cum sunt în slujirea propriilor lor interese vremelnice. O țintă hotărâtă va duce sigur la sfârșitul dorit. Mulți nu înțeleg să fie tot atât de cu tragere de inimă, de vrednici și de împlinitori în lucrarea lui Dumnezeu, ca în ocupația lor vremelnică. Mintea și inima celor care mărturisesc a crede adevărul trebuie să fie înălțate, curățite, înnobilate și spiritualizate. Lucrarea de a educa mintea pentru această problemă mare și importantă este înfricoșător de neglijată. Lucrarea lui Dumnezeu este făcută cu nepăsare și într-o manieră neglijentă, pentru că atât de des este lăsată pe seama capriciului, mai degrabă decât pe seama principiului sacru și a scopului sfânt.
Este foarte mare nevoie ca aceia care cunosc voia lui Dumnezeu să învețe să devină lucrători cu succes în cauza Lui. Ei trebuie să fie persoane cu maniere alese, înțelegătoare, nu având o înșelătoare strălucire exterioară, dar cochetând cu cele lumești, ci acea amabilitate și acea curăție care au savoarea cerului și pe care le va avea fiecare creștin, dacă este părtaș al naturii divine. Lipsa adevăratei demnități și a curăției creștine în rândurile păzitorilor Sabatului este împotriva noastră ca popor și face ca adevărul pe care-l mărturisim să fie dezgustător. Lucrarea de educare a minții și a manierelor poate fi continuată spre desăvârșire. Dacă cei care mărturisesc adevărul nu folosesc acum privilegiile și ocaziile lor spre a crește până la statura plinătății de bărbați și femei în Hristos Isus, ei nu vor fi o cinste pentru cauza adevărului și nici pentru Hristos.
Dacă tu ai fi studiat Sfintele Scripturi tot atât de credincios cum ai vegheat ca să obții câștiguri lumești, te-ai pricepe în cele ale Cuvântului lui Dumnezeu și ai fi în stare să-i înveți și pe alții. Este greșeala ta că nu ești calificat să înveți adevărul pe alții. Tu n-ai cultivat acele capacități care vor face din tine un lucrător inteligent, spiritual și cu succes pentru Domnul tău. Astfel de trăsături de caracter, cum sunt ascuțimea minții și dorința de acaparare în treburile lumești, au fost atât de mult exercitate, încât mintea ta a fost dezvoltată în mare măsură în direcția de cumpărare și vânzare și atingerea celui mai bun sfârșit al afacerii. În loc să te statornicești în încrederea fraților, surorilor și prietenilor tăi ca un bărbat care posedă o adevărată noblețe de caracter, care se ridică mai presus de orice micime și lăcomie, tu îi faci să se teamă de tine. Credința ta religioasă a fost folosită spre a dobândi încrederea fraților tăi pentru ca să poți practica necinstita ta ocupație și să faci o agoniseală. Ai făcut aceasta de atâtea ori, încât ea a devenit ca o a doua natură pentru tine, și tu nu-ți dai seama cum li se pare altora calea ta. Toată viața ta viitoare și calea de acțiune trebuie să fie marcate de evlavie adevărată, dacă vrei să contracarezi influența pe care ai exercitat-o spre a risipi de la Hristos și adevăr.
Legătura ta cu Dumnezeu și cu semenii cere o schimbare în viața ta. În Predica de pe Munte, porunca Răscumpărătorului lumii a fost: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Proorocii”. Cuvintele acestea au cea mai mare valoare pentru noi, o regulă de aur care ne este dată spre a ne măsura purtarea. Aceasta este adevărata regulă a cinstei. În aceste cuvinte se cuprind foarte multe. Ni se cere să-i tratăm pe semenii noștri așa cum am dori să ne trateze ei pe noi, dacă am fi în situația lor. Plano, Texas, 24 noiembrie 1878.