Frate H, Mi-a fost arătat că tu iubești adevărul, dar nu ești sfințit prin el. Ai în fața ta o mare lucrare de făcut. „Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat.” Tu ai această lucrare de făcut și n-ai timp de pierdut. Mi-a fost arătat că viața ta a fost o viață furtunoasă. Tu însuți n-ai fost corect; ai greșit mult și motivele tale au fost judecate greșit. Dar dezamăgirile și pierderile tale bănești, în providența lui Dumnezeu, au fost stopate spre binele tău.
A fost greu pentru tine să simți că Tatăl tău ceresc mai este încă binefăcătorul tău amabil. Necazurile și încurcăturile tale au avut tendința de a descuraja, și tu ai socotit că moartea ar fi preferabilă vieții. Dar la un anumit moment, dacă ochii tăi ar fi putut fi deschiși, ai fi văzut îngerii lui Dumnezeu căutând să te salveze de tine însuți. Îngerii lui Dumnezeu te-au condus acolo unde puteai primi adevărul, punându-ți picioarele pe o temelie care avea să fie mai fermă decât munții cei veșnici. Aici tu ai văzut lumină și ai îndrăgit-o. Pe calea ta a apărut o credință nouă, o viață nouă. În providența Sa, Dumnezeu te-a pus în legătură cu lucrarea Lui de la Pacific Press. El lucra pentru tine și tu trebuia să vezi mâna Sa călăuzitoare. Ai avut parte de întristare; dar o mare parte ți-ai adus-o asupra ta pentru că n-ai avut stăpânire de sine. Uneori erai foarte sever. Ai un temperament iute, care trebuie biruit. În viața ta ai fost în primejdie fie din cauza tendinței de a te încrede în tine, fie datorită pesimismului și descurajării. O continuă dependență de Cuvântul și providența lui Dumnezeu te va califica să-ți exerciți puterile întru totul pentru Răscumpărătorul tău, care te-a chemat, spunând: „Urmează-Mă”. Trebuie să cultivi un spirit de totală supunere față de voința lui Dumnezeu, să cauți serios și smerit să cunoști căile Lui și să urmezi călăuzirea Duhului Lui. Tu nu trebuie să te bazezi pe propria ta pricepere. Trebuie să ai o profundă neîncredere în propria ta înțelepciune și presupusa prudență. Situația ta cere aceste precauții. Este riscant pentru om să se încreadă în propria lui judecată. În cel mai bun caz, el are capacități limitate, multe avându-le drept moștenire, atât puncte de caracter tari, cât și slabe, care sunt defecte reale. Aceste trăsături caracteristice colorează întreaga viață.
Înțelepciunea pe care o dă Dumnezeu îi va determina pe oameni să se cerceteze. Adevărul îi va convinge de erorile lor și relele existente. Inima trebuie să fie deschisă spre a vedea, a-și da seama și a recunoaște relele acestea și apoi, cu ajutorul lui Isus, fiecare trebuie să se angajeze serios în lucrarea de a le învinge. Cunoștința câștigată prin înțelepciunea lumii, oricât s-ar strădui să o obțină, este la urma urmei limitată și, comparativ, inferioară. Dar puțini înțeleg căile și lucrările lui Dumnezeu în tainele providenței Lui. Ei avansează câțiva pași, și apoi nu mai sunt în stare să atingă fundul sau țărmul. Cugetătorul superficial este cel care se socotește înțelept. Bărbații de o valoare certă, cu cunoștințe înalte, sunt cei mai dispuși să admită slăbiciunea propriei lor înțelegeri. Dumnezeu dorește ca fiecare care pretinde că este ucenicul Lui să fie un învățăcel, să fie înclinat mai mult să învețe decât să predea lecții.
Cât de mulți oameni din acest veac al lumii nu reușesc să pătrundă destul de adânc! Ei tratează problema superficial. Nu vor să cugete cu destulă atenție, ca să vadă dificultățile și să se lupte cu ele, și nu vor să examineze fiecare subiect important cu cercetare profundă, cu rugăciune și suficientă precauție și interes pentru a vedea adevărata problemă în discuție. Ei vorbesc despre chestiuni pe care nu le-au cântărit pe deplin și cu atenție. Adesea, persoane spirituale și sincere au părerile lor proprii, cărora trebuie să li se opună o rezistență fermă, altfel cei mai slabi din punct de vedere intelectual pot fi induși în eroare. Prin idei preconcepute sunt formate obiceiuri, iar deprinderile, simțămintele și dorințele vor avea o influență mai mare sau mai mică. Uneori, un fel de conduită este urmată în fiecare zi și se stăruie în ea pentru că este un obicei, și nu pentru că îl aprobă raționamentul. În aceste cazuri, în balanță cântărește mai mult simțământul decât datoria.
Dacă am putea să ne dăm seama de slăbiciunile noastre și să vedem trăsăturile aspre din caracterul nostru, care trebuie reprimate, am vedea că avem atât de mult de lucru pentru noi înșine, încât ne-am umili inima sub brațul puternic al lui Dumnezeu. Sprijinindu-ne sufletele neajutorate pe Hristos, noi trebuie să suplimentăm nepriceperea noastră cu înțelepciunea Lui, slăbiciunea noastră cu tăria Lui, neputința noastră cu puterea Lui trainică și, uniți cu Dumnezeu, vom putea fi într-adevăr lumini în lume.
Iubite frate, Dumnezeu te iubește și este foarte răbdător cu tine, în ciuda multelor tale greșeli. Având în vedere afectuoasa și milostiva iubire a lui Dumnezeu, exercitată în favoarea ta, n-ar trebui să fii mai amabil, mai tolerant, mai răbdător și iertător față de copiii tăi? Prin asprimea și severitatea pe care le manifești, îi îndepărtezi de tine. Nu le poți da lecții de răbdare, toleranță, îndelungă răbdare și gentilețe, când tu ești prea autoritar și te înfurii pe ei. Acești copii au pecetea caracterului dat de către părinții lor; și dacă vrei să-i sfătuiești, să-i îndrumi și să-i ajuți să nu apuce pe nici o cale rea, ținta nu poate fi atinsă prin asprime și prin ceea ce lor li se pare tiranie. Dacă în temere de Dumnezeu poți să-i povățuiești cu toată grija și iubirea afectuoasă pe care trebuie să le manifeste un tată față de copiii care greșesc, atunci tu va trebui să le demonstrezi că într-adevăr există putere spre a-i transforma pe cei care îl primesc. Când copiii nu procedează în conformitate cu ideile tale, în loc să-ți manifești mâhnirea pentru relele lor, în loc să insiști pe lângă ei și să te rogi pentru ei, tu ești cuprins de patimă și mergi pe o cale care lor nu le va face bine, ci doar va face să înceteze afecțiunea lor și în final să-i despartă de tine.
Fiul tău cel mai mic este pervers; el nu face bine. Inima lui este răzvrătită împotriva lui Dumnezeu și a adevărului. Este atacat de influențe care-l fac să fie necioplit, aspru și nepoliticos. El este o încercare pentru tine, și dacă nu se convertește, îți va pune răbdarea la mare încercare. Dar asprimea și severitatea oprimantă nu-l vor schimba. Tu trebuie să cauți să faci pentru el tot ce poți în spiritul lui Hristos, nu în spiritul tău, nu sub influența patimii. Trebuie să te stăpânești în dirijarea copiilor tăi. Trebuie să-ți aduci aminte că Dreptatea are o soră geamănă, Mila. Când vrei să aplici dreptatea, arată milă, gingășie și iubire și nu vei lucra în zadar.
Fiul tău are o voință încăpățânată și are nevoie de cea mai chibzuită disciplină. Ține seama de mediul înconjurător pe care l-au avut copiii tăi și cât de nefavorabil a fost pentru formarea de caractere bune. Ei au nevoie de milă și iubire. Cel mai tânăr este acum în perioada cea mai critică a vieții lui. Acum se conturează intelectual; afecțiunile își primesc sensul lor caracteristic. Toată cariera viitoare a acestui tânăr este hotărâtă de calea pe care apucă acum. El intră pe cărarea care duce la virtute sau care duce la viciu. Apelez la tânăr să-și umple mintea cu imagini de adevăr și curăție. Nu va fi spre avantajul lui să se dedea la păcat. El poate să creadă că este foarte plăcut să păcătuiești și să aibă propria lui cale; dar aceasta este, în cele din urmă, o cale înfricoșătoare. Dacă el iubește societatea celor cărora le place păcatul și le place să facă rău, cugetele lui vor apuca pe o cale inferioară și nu va vedea nimic atractiv în curăție și sfințenie. Dar dacă ar putea să vadă sfârșitul celui nelegiuit, că plata păcatului este moartea, ar fi cuprins de alarmă și ar striga: „Tată! Tu să fii Prietenul tinereții mele!”
Succesul lui în această viață depinde foarte mult de calea pe care o urmează acum. El trebuie să poarte răspunderile vieții. El n-a fost un tânăr promițător. Este nerăbdător și îi lipsește stăpânirea de sine. Aceasta este sămânța pe care o seamănă tatăl lui, care va recolta ceea ce a semănat. „Ce seamănă omul aceea va și secera.” Cu câtă grijă trebuie să aruncăm sămânța, știind că trebuie să recoltăm ceea ce am semănat! Isus îl mai iubește încă pe acest tânăr. El a murit pentru el și îl invită să vină în brațele Lui, unde va găsi pace și fericire, liniște și odihnă. Tânărul acesta își formează tovărășii care îi vor modela întreaga viață. El trebuie să aibă legătură cu Dumnezeu și să-I dea fără întârziere și fără reținere afecțiunea lui. El nu trebuie să ezite. Satana îl va asalta cu cele mai cumplite ispite, dar el nu trebuie să se lase înfrânt.
Mi-au fost arătate pericolele celor tineri. Inimile lor sunt pline de așteptări mari și văd calea care coboară presărată cu plăceri ispititoare, care par foarte atrăgătoare; dar acolo este moartea. Calea cea îngustă a vieții poate să li se pară lipsită de atracții, o cale cu spini și mărăcini, dar nu este așa. Ea este o cale care cere refuzarea plăcerilor păcătoase; este o cale îngustă, lăsată pentru ca răscumpărații Domnului să meargă pe ea. Nimeni nu poate merge pe calea aceasta cărând poverile de mândrie, încăpățânare, înșelătorie, minciună, necinste, patimă și plăceri trupești. Calea este atât de îngustă, încât lucrurile acestea trebuie lăsate în urmă; dar pe calea cea largă este destul loc pentru ca păcătoșii să călătorească pe ea cu toate înclinațiile lor păcătoase.
Tinere, dacă-l respingi pe Satana cu toate ispitele sale, poți umbla pe urma pașilor Răscumpărătorului tău și să ai pacea cerului și bucuriile lui Hristos. Tu nu poți fi fericit în satisfacerea păcatului. Te poți crede fericit, dar nu poți cunoaște adevărata fericire. Caracterul a ajuns deformat prin satisfacerea păcatului. Primejdia te întâmpină la fiecare pas făcut pe calea care coboară, și cei care ar putea să-i ajute pe tineri nu văd sau nu-și dau seama de acest lucru. Acel fel de interes afectuos care ar trebui să fie arătat față de tineri nu este manifestat. Mulți ar putea fi păziți de influențele păcătoase dacă ar fi înconjurați de tovărășii bune și dacă li s-ar vorbi amabil și cu iubire.
Iubite frate, sper că n-ai să te descurajezi pentru că simțămintele te domină atât de des când calea sau voința ta este barată. Să nu te descurajezi niciodată. Refugiază-te în fortăreață. Veghează, roagă-te și încearcă din nou. „Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi. Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi.”
Un alt punct trebuie avut în vedere. Tu nu ești totdeauna așa de precaut cum ar trebui ca să te abții de la orice aparență rea. Ești în primejdie de a fi prea familiar cu surorile, de a vorbi cu ele într-un fel ușuratic și nechibzuit. Aceasta va aduce vătămare influenței tale. Ferește-te și fii atent la toate aceste aspecte; veghează față de prima apropiere a ispititorului. Tu ești foarte nervos și excitabil. Ceaiul are influența de a excita nervii, iar cafeaua amorțește creierul; amândouă sunt foarte vătămătoare. Trebuie să fii atent la dietă. Mănâncă mâncarea cea mai hrănitoare și mai sănătoasă și păstrează-te într-o stare sufletească liniștită, astfel încât să nu ajungi așa de excitat și cuprins de patimă.
Tu poți fi de mare folos instituției, pentru că poți ocupa un loc important dacă vrei să te schimbi; dar așa cum ești acum, cu siguranță că nu vei reuși să faci ceea ce ai putea face. Mi-a fost arătat că ești aspru și nemanierat. Aceste trăsături au nevoie să fie domolite, curățite, înălțate. În tot cursul acțiunii tale, trebuie să-ți disciplinezi și să-ți controlezi impulsurile. Cu spiritul pe care-l ai acum nu poți să intri niciodată în cer.
„Prea iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu.” Poate să egaleze aceasta vreo demnitate umană? Ce poziție mai înaltă putem ocupa decât să fim numiți fii ai Nemărginitului Dumnezeu? Ai fi gata să faci o mare lucrare pentru Domnul; dar tu neglijezi tocmai lucrurile pe care Lui I-ar plăcea cel mai mult să le faci. N-ai vrea să fii statornic în biruirea eului, ca să poți avea pacea lui Hristos și un Mântuitor personal?
Fiul tău îndurerat are nevoie să fie tratat cu calm și tandrețe; are nevoie de compasiunea ta. El nu trebuie să fie expus temperamentului tău nesăbuit și cererilor tale nerezonabile. În privința spiritului pe care îl manifești, tu trebuie să te reformezi. Patimi nestăpânite nu pot fi supuse într-o clipă; dar lucrarea vieții tale care se află în fața ta este să cureți grădina inimii de buruienile otrăvitoare ale nerăbdării, cicălirii și ale unei înclinații arogante. „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.” Cei care sunt ai lui Hristos au răstignit firea pământească cu toate afecțiunile și poftele ei; dar partea inferioară a naturii preia controlul și conduce partea spirituală. Aceasta este ordinea lui Dumnezeu răsturnată.
Credincioșia ta la serviciu este vrednică de laudă. Colegii tăi ar face bine să imite exemplul tău de fidelitate, hărnicie și conștiinciozitate. Dar ție îți lipsesc darurile Duhului lui Dumnezeu. Ești un bărbat inteligent, dar s-a abuzat de puterile tale. Isus îți prezintă harul, răbdarea și iubirea Lui. Vrei să accepți darul? Fii atent la cuvintele și acțiunile tale. Tu semeni sămânță în viața ta zilnică. Fiecare gând, fiecare cuvânt rostit, fiecare acțiune îndeplinită reprezintă o sămânță aruncată în ogor, care va răsări și va aduce rod pentru viața veșnică sau nenorocire și stricăciune. Gândește-te, frate, cum privesc îngerii lui Dumnezeu la starea ta cea tristă, când te lași stăpânit de patimă. Și apoi, ea este scrisă în cărțile din cer. După cum este sămânța semănată, așa va fi și secerișul. Vei recolta ce ai semănat.
Tu trebuie să-ți stăpânești apetitul și, în Numele lui Isus, să fii un biruitor asupra acestui punct. Sănătatea ta se poate îmbunătăți prin obiceiuri corecte. Sistemul tău nervos este în mare măsură zdruncinat; dar Marele Medic poate să vindece atât trupul, cât și sufletul. Fă din puterea Lui sprijinul tău și din harul Lui tăria ta, și puterile tale fizice, morale și spirituale vor fi îmbunătățite în mare măsură. Tu ai de biruit mai multe decât alții și de aceea vei avea conflicte mai severe; dar Isus va ține cont de eforturile tale serioase; El știe cât de greu îți este să-ți ții eul sub stăpânirea Duhului Său. Așează-te în brațele lui Isus. Preocuparea ta trebuie să fie propria-ți cultivare, având ca obiectiv faptul de a fi o binecuvântare pentru copiii tăi și pentru toți cei cu care te asociezi. Cerul va privi cu plăcere la fiecare victorie câștigată. Dacă lași la o parte mânia și patima și privești la Isus, care este Autorul și Desăvârșitorul credinței tale, prin meritele Lui, poți dezvolta un caracter creștin. Fă de îndată o schimbare decisivă și fii hotărât că vrei să activezi partea demnă a intelectului cu care te-a înzestrat Dumnezeu.
Când mi-a fost arătată starea prezentă a omului privind puterea fizică, mintală și morală și ce ar putea deveni el prin meritele lui Hristos, am rămas uimită că se menține la un nivel atât de inferior. Omul poate crește în Hristos, care este capul cel viu al trupului. Aceasta nu este o lucrare de-o clipă, ci aceea a unei vieți întregi. Crescând zilnic în viața spirituală, el nu va atinge statura deplină a omului desăvârșit în Hristos până când încetează punerea lui la probă. Creșterea este o lucrare continuă. Oameni cu patimi aprinse au de dus o luptă continuă cu eul; dar cu cât e lupta mai grea, cu atât mai glorioase vor fi victoria și răsplata veșnică.
Tu ești implicat în serviciul de publicații. În această poziție, deosebitele tale trăsături de caracter vor fi dezvoltate. Trebuie cultivate micile amabilități ale vieții. Un temperament amabil și plăcut, combinat cu un hotărât principiu de dreptate și onestitate, te va face un om influent. Acum este timpul pentru a obține o destoinicie morală pentru cer. Comunitatea căreia îi aparții trebuie să aibă harul curățitor și înălțător al lui Hristos. Dumnezeu le cere urmașilor Lui să fie oameni vorbiți de bine, curați, înălțați și cinstiți, amabili și credincioși. Este esențial să fii corect în problemele mai importante; dar aceasta nu este o scuză pentru neglijarea lucrurilor în aparență mai puțin importante. Principiile Legii lui Dumnezeu trebuie dezvoltate în viață și caracter. Un temperament amabil, combinat cu integritate și credincioșie fermă, va constitui o recomandare morală pentru orice poziție. Apostolul Petru îndeamnă: „Fiți smeriți”.
În școala lui Hristos, noi trebuie să fim învățăcei. Nu putem imita exemplul Lui dacă nu avem un temperament plăcut și un comportament binevoitor. Trebuie cultivată adevărata politețe creștină. Nimeni nu poate micșora influența noastră așa cum o putem micșora noi înșine, prin satisfacerea unui temperament necontrolabil. Un om iritabil din fire nu cunoaște fericirea adevărată și rareori este mulțumit. El speră mereu să obțină o poziție mai favorabilă sau să schimbe în așa fel mediul înconjurător, încât să aibă pace și liniște sufletească. Viața lui pare să fie împovărată de necazuri și cruci grele, când, dacă și-ar fi stăpânit temperamentul și și-ar fi înfrânat limba, multe dintre aceste supărări puteau fi evitate. „Un răspuns blând” este cel care „potolește mânia.” Niciodată răzbunarea n-a cucerit pe vrăjmaș. Un temperament bine reglat exercită o influență bună peste tot în jur, dar „omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată și fără ziduri.”
Cugetă la viața lui Moise. În mijlocul murmurării, al reproșului și al provocării, blândețea a constituit cea mai luminoasă trăsătură din caracterul lui. Daniel a avut un spirit smerit. Cu toate că a fost înconjurat de neîncredere și bănuială și vrăjmașii i-au întins o cursă pentru viața lui, totuși el niciodată nu s-a abătut de la principiu. A păstrat o încredere optimistă în Dumnezeu. Mai presus de toate, lasă să te învețe viața lui Hristos. Când a fost batjocorit, El n-a răspuns cu batjocură; când a suferit, n-a amenințat. Această lecție trebuie s-o înveți, altfel niciodată nu vei intra în cer. Hristos trebuie să fie puterea ta. În Numele Lui vei fi mai mult decât biruitor. Nici farmece împotriva lui Iacov, nici vrăjitorie împotriva lui Israel nu vor izbuti. Dacă sufletul tău este fixat pe Stânca cea veșnică, ești în siguranță. Vină bucurie sau vină durere, nimic nu te poate abate de la dreptate.
Tu ai plutit în lume, dar adevărul cel veșnic se va dovedi ca o ancoră pentru tine. Trebuie să-ți păzești credința. Să nu acționezi din impuls, nici să nu susții teorii vagi. Credința experimentală în Hristos și supunerea față de Legea lui Dumnezeu sunt de cea mai mare importanță pentru tine. Fii dispus să primești sfatul și povața celor care au experiență. Nu întârzia cu lucrarea de biruință. Fii credincios față de tine, față de copiii tăi și față de Dumnezeu. Fiul tău mâhnit are nevoie să fie tratat cu afecțiune. Ca tată, să-ți aduci aminte că nervii pot să tresalte de plăcere, dar pot să tresalte și de cea mai aprigă durere. Domnul identifică interesul Său cu acela al omenirii suferinde.
Mulți părinți uită că au datoria față de Dumnezeu să-și educe copiii să fie utili, astfel încât să fie o binecuvântare pentru ei și pentru alții. Adesea, copiilor li se face pe plac încă din copilărie și obiceiurile rele se întăresc. Părinții îndoaie pomișorul. Prin felul lor de educare, caracterul se dezvoltă fie pentru deformare, fie pentru simetrie și frumusețe. Dar, în timp ce unii sunt prea îngăduitori, alții merg în extrema opusă și își conduc copiii cu un toiag de fier. Nici unul din aceștia nu urmează învățăturile Bibliei, ci și unii, și alții fac o lucrare înfricoșătoare. Ei modelează mintea copiilor lor și trebuie să dea socoteală în ziua lui Dumnezeu despre felul cum au făcut această lucrare. Veșnicia va descoperi rezultatele lucrării făcute în această viață. „Cum este îndoită crenguța, așa este înclinat copacul.”
Felul tău de conducere este greșit, absolut greșit. Tu nu ești un tată afectuos, milos. Ce exemplu dai tu copiilor tăi în exploziile nechibzuite ale patimii tale! Ce răspundere vei avea de dat lui Dumnezeu pentru disciplinarea ta stricată! Dacă vrei să te bucuri de iubirea și respectul copiilor tăi, trebuie să manifești afecțiune pentru ei. Satisfacerea patimei nu este niciodată scuzabilă; ea este întotdeauna oarbă și perversă.
Dumnezeu te invită să schimbi cursul acțiunii tale. Tu poți fi la serviciu un bărbat de folos și eficient, dacă vei face eforturi hotărâte spre a birui. Nu lua părerile tale drept criteriu. Domnul te-a adus în legătură cu poporul Său ca să poți fi un învățăcel în școala lui Hristos. Ideile tale au fost pervertite; acum tu nu trebuie să te bazezi pe priceperea ta. Nu poți fi mântuit dacă nu-ți schimbi starea de spirit. Cu toate că Moise a fost cel mai blând om care a trăit pe pământ, cu o ocazie el și-a atras neplăcerea lui Dumnezeu asupra lui. A fost hărțuit foarte mult de murmurarea pentru apă a copiilor lui Israel. Reproșul nemeritat al poporului care a căzut asupra lui l-a făcut să uite pentru un moment că murmurarea lor nu era împotriva lui, ci împotriva lui Dumnezeu; și în loc să fie mâhnit pentru că a fost insultat Duhul lui Dumnezeu, el s-a mâniat și, într-un mod care trăda încăpățânarea și nerăbdarea, a lovit stânca de două ori, spunând: „Ascultați, răzvrătiților! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?” Moise și Aaron s-au pus pe ei în față în locul lui Dumnezeu, ca și când minunea avea să fie făcută prin ei. Ei nu L-au înălțat pe Dumnezeu înaintea poporului, ci s-au înălțat pe ei înșiși. Mulți vor pierde viața veșnică pentru că își îngăduie să meargă pe o cale asemănătoare.
Moise a dat pe față o mare slăbiciune în fața poporului. A arătat că nu a putut să fie stăpân pe sine, dovedind un spirit asemănător cu al acelora care murmurau. El trebuia să fie un exemplu de răbdare înaintea mulțimii, care era gata să-și scuze lipsurile, nemulțumirile și murmurările iraționale din cauza manifestării acestei greșeli din partea lui. Păcatul cel mai mare a constat în faptul că s-a așezat în locul lui Dumnezeu. Poziția de onoare pe care a ocupat-o Moise până atunci n-a micșorat vinovăția lui, ci a mărit-o foarte mult. Iată un om căzut, care până acum era nevinovat. Mulți din poziții asemănătoare vor crede că păcatul lor va fi trecut cu vederea din cauza îndelungatei lor vieți de credincioșie neșovăielnică. Dar nu; era o problemă mai serioasă pentru un bărbat care a fost onorat de Dumnezeu să dovedească slăbiciune de caracter în manifestarea patimei lui decât dacă ar fi ocupat o poziție cu răspundere mai mică. Moise a fost un reprezentant al lui Hristos, dar ce trist că modelul a fost stricat! Moise a păcătuit și credincioșia lui din trecut n-a putut face ispășire pentru păcatul lui actual. Toată adunarea lui Israel făcea istorie pentru generațiile viitoare. Pana care nu greșește a inspirației trebuie să urmărească această istorie cu fidelitate deplină. Bărbații din veacurile viitoare trebuie să-L vadă pe Dumnezeul cerului ca un conducător ferm, neîndreptățind păcatul în nici un caz. Moise și Aaron trebuia să moară fără să intre în Canaan, fiind supuși aceleiași pedepse care a căzut asupra celorlalți. Ei s-au plecat cu resemnare, deși cu inexprimabilă suferință în inimă; dar iubirea lor pentru Dumnezeu și încrederea lor în El au fost neclintite. Exemplul lor este o lecție pe care mulți o trec cu vederea fără să învețe din ea cum ar trebui. Păcatul nu le apare odios. Înălțarea de sine nu li se pare grozavă.
Numai puțini își dau seama de gravitatea păcatului; lor le place să creadă că Dumnezeu este prea bun ca să îl pedepsească pe păcătos. Cazurile lui Moise și Aaron, al lui David și al multor altora arată că nu este prudent să păcătuiești cu cuvântul, cu gândul sau cu fapta. Dumnezeu este o Ființă a iubirii și compasiunii fără margini. În cuvântarea de despărțire pe care a adresat-o Moise copiilor lui Israel, el a spus: „Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos”. Cererea mișcătoare pe care a făcut-o Moise ca să poată fi privilegiat să intre în Canaan a fost respinsă în mod hotărât. Păcatul de la Cadeș a fost public și însemnat; și cu cât a fost mai înaltă poziția celui păcătos, cu cât a fost mai distins omul, cu atât mai hotărâtă a fost decizia și cu atât mai sigură pedeapsa.
Iubite frate, ia seama la avertizare. Fii credincios față de lumina care strălucește pe cărarea ta. Pavel a spus: „Mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat”.