Frate A., Mi-a fost arătat că tu nu ești pregătit să activezi cu succes în lucrarea de slujire. Într-un timp, succesul a însoțit în parte eforturile tale; dar în timp ce acesta ar fi trebuit să te inspire cu o și mai mare seriozitate și zel, efectul a fost contrar. Simțământul bunătății lui Dumnezeu ar fi trebuit să te facă să continui lucrarea în umilință și neîncrezător în eu. Dar, mai ales după întărirea ta ca pastor, ai început să consideri că ești complet dezvoltat, capabil să prezinți adevărul în localități mari; ai devenit astfel delăsător, nemaisimțind nici o sarcină pentru suflete, și din acel timp, lucrarea ta a fost de mică valoare pentru cauza lui Dumnezeu. Posedând putere fizică, tu nu-ți dai seama că ești tot atât de responsabil pentru felul cum o folosești ca și omul înstărit de felul cum își folosește banii. Ție nu-ți place munca manuală; totuși, ai un organism care are nevoie de o severă încordare fizică atât pentru ocrotirea sănătății, cât și pentru înviorarea puterilor mintale. Cât privește sănătatea, exercițiul fizic ar fi de cea mai mare valoare pentru toți pastorii noștri; și ori de câte ori pot, ei ar trebui să simtă ca o datorie să se angajeze în muncă fizică pentru întreținerea familiilor lor.
Frate A., ți-ai pierdut vremea lenevind în somn care, în loc să fie vital pentru sănătatea ta, a fost păgubitor. Ceasurile prețioase pe care le-ai pierdut nefăcând nimic bun, pentru tine sau pentru oricine altcineva, stau împotriva ta în registrul cerului. Numele tău mi-a fost arătat la rubrica: „Slujitori leneși”. Lucrarea ta nu va trece proba judecății. Tu ai petrecut atât de mult timp prețios în somn, încât toate puterile tale par paralizate. Sănătatea poate fi dobândită prin obiceiuri cuviincioase de viață și poate fi făcută să producă dobândă, și încă o dobândă sporită. Dar acest capital, mai prețios decât oricare depozit din bancă, poate fi sacrificat prin necumpătare în mâncare și băutură sau lăsând organele să ruginească de inactivitate. Trebuie să se renunțe la îngăduințele favorite; lenevia trebuie biruită.
Motivul pentru care mulți dintre pastorii noștri se plâng de boală este că ei nu reușesc să facă exercițiu suficient și își îngăduie să mănânce peste măsură. Ei nu-și dau seama că o astfel de cale vatămă și cel mai puternic organism. Cei care, ca și tine, au o fire leneșă trebuie să mănânce foarte cumpătat și să nu se ferească de încordare fizică. Mulți dintre pastorii noștri își sapă mormântul cu dinții lor. Organismul, îngrijindu-se de povara pusă asupra organelor digestive, suferă, și asupra creierului este pusă o notă de plată severă. Pentru fiecare delict comis împotriva legilor sănătății, delincventul trebuie să plătească pedeapsa în propriul lui trup.
Când n-a fost angajat activ în lucrarea de propovăduire, apostolul Pavel a muncit la meseria lui de făcător de corturi. El a fost obligat s-o facă din cauza acceptării unui adevăr nepopular. Înainte de a îmbrățișa creștinismul, el a ocupat o poziție înaltă și n-a fost nevoie să muncească pentru a se întreține. Evreii obișnuiau să-și învețe copiii o meserie, oricât de înaltă era poziția pe care se așteptau s-o ocupe, pentru ca o schimbare a împrejurărilor să nu-i lase în neputința de a se întreține. După acest obicei, Pavel făcea corturi, și când banii lui au fost cheltuiți pentru înaintarea cauzei lui Hristos și pentru întreținerea sa, el a recurs la meseria lui pentru câștigarea mijloacelor de existență.
N-a existat niciodată vreun ucenic al lui Hristos care să fi fost mai zelos, mai energic și mai jertfitor de sine decât a fost Pavel. El a fost unul dintre cei mai mari învățători ai lumii. A traversat mările și a călătorit pretutindeni, până ce o mare parte a lumii a aflat din gura lui istoria crucii lui Hristos. El a avut dorința arzătoare de a aduce pe omul pieritor la cunoașterea adevărului prin iubirea unui Mântuitor. Sufletul lui era ascuns în lucrarea de slujire și el s-a retras cu simțăminte de durere din lucrarea lui spre a munci pentru nevoile sale trupești; dar s-a apucat de munca grea de meșteșugar ca să nu fie o povară pentru comunități, care erau apăsate de sărăcie. Deși a înființat multe comunități, el a refuzat să fie întreținut de ele, temându-se că utilitatea și succesul lui ca slujitor al Evangheliei puteau fi împiedicate de bănuieli cu privire la motivele lui. El avea să înlăture orice ocazie pentru vrăjmașii lui de a-l calomnia, reducând astfel din forța mesajului lui.
Pavel face apel la frații lui corinteni să înțeleagă că, fiind un lucrător al Evangheliei, putea să pretindă să fie întreținut, în loc să se întrețină el însuși, dar a fost dispus să renunțe la acest drept, temându-se că acceptarea de bani pentru întreținerea sa putea să stea în calea utilității lui. Deși cu sănătatea slabă, el lucra în timpul zilei slujind cauzei lui Hristos, apoi muncea o mare parte din noapte și adesea toată noaptea ca să poată avea provizii pentru nevoile lui și ale altora. Apostolul voia, de asemenea, să le dea fraților lui un exemplu, cinstind și onorând astfel hărnicia. Când pastorii noștri socotesc că suferă greutăți și lipsuri în cauza lui Hristos, să-și închipuie că fac o vizită în atelierul apostolului Pavel, unde acest bărbat ales de Dumnezeu dădea formă pânzei, lucrând pentru pâinea pe care o putea câștiga pe merit prin lucrarea lui ca apostol al lui Isus Hristos. La chemarea datoriei, acest mare apostol avea să-și părăsească ocupația pentru a-i întâmpina pe cei mai violenți împotrivitori și a opri îngâmfata lor lăudăroșenie și apoi avea să-și reia umila lui ocupație. Hărnicia lui religioasă este o mustrare pentru lenevia unora dintre pastorii noștri. Când au ocazia să lucreze ca să ajute la întreținerea lor, ei trebuie să facă aceasta cu bucurie.
Niciodată Dumnezeu n-a intenționat ca omul să trăiască în lenevie. Când Adam a fost în Eden, au fost prevăzute mijloace pentru ocupația lui. Deși alergarea nu este totdeauna pentru cel iute, nici lupta pentru cel tare, totuși cel care lucrează cu mână leneșă va sărăci. Cei care sunt harnici în afaceri pot să nu prospere totdeauna; dar moțăiala și indolența cu siguranță că întristează Duhul lui Dumnezeu și nimicește adevărata evlavie. Un lac stătut devine neplăcut; dar un pârâu curat și curgător răspândește peste tot sănătate și bucurie. Un om care stăruie în hărnicie va fi oriunde o binecuvântare. Omul are nevoie de exercițiu fizic și mintal pentru a se dezvolta pe deplin și armonios.
Pastorii tineri trebuie să caute să se facă folositori oriunde se află. Când sunt invitați să viziteze persoane în căminul lor, ei nu trebuie să fie leneși, nefăcând nici un efort spre a-i ajuta pe cei de a căror ospitalitate au parte. Obligațiile sunt mutuale; dacă pastorul are parte de ospitalitatea prietenilor lui, este de datoria lui să răspundă amabilității lor, fiind precaut și amabil în comportarea lui față de ei. Gazda poate fi un om cu griji și muncă grea. Prin manifestarea unei dispoziții nu numai de a aștepta să fie servit, ci de a da ajutor la timp, pastorul adesea poate găsi acces la inimă și să deschidă calea pentru primirea adevărului.
Dumnezeu n-are nici un folos de oamenii leneși în cauza Lui. El dorește lucrători precauți, amabili, afectuoși și serioși. Exercițiul activ va face bine pastorilor noștri. Lenea este dovada corupției. Fiecare facultate a minții, fiecare os al trupului, fiecare mușchi al mădularelor arată că Dumnezeu a intenționat ca aceste aptitudini să fie folosite, nu să rămână inactive. Fratele A. este prea leneș pentru a-și pune energiile în lucrare și să se angajeze în muncă stăruitoare. Oamenii care își petrec prețioasele ceasuri ale zilei dormind, fără să fie necesar, n-au simțământul valorii prețioaselor momente de aur. Astfel de oameni se vor dovedi a fi numai un blestem pentru cauza lui Dumnezeu. Fratele A. este plin de sine însuși. El nu este un cercetător biblic atent. El nu este ce ar trebui să fie, nici ce ar putea deveni prin efort serios. El se trezește ocazional să facă câte ceva; dar lenevia și plăcerea lui firească pentru comoditate îl fac să cadă din nou pe aceeași cale trândavă. Persoane care n-au dobândit obiceiuri de riguroasă hărnicie și economie de timp ar trebui să-și stabilească reguli care să-i îndemne la regularitate și rezolvare promptă.
Washington, omul de stat al națiunii, a fost în stare să îndeplinească marea cantitate de treburi pentru că a fost conștiincios în a păstra ordinea și regularitatea. Fiecare hârtie își avea data și locul ei și astfel nu se pierdea nimic. Oamenii lui Dumnezeu trebuie să fie harnici la studiu, serioși în dobândirea de cunoștințe, să nu piardă nici măcar o oră. Prin efort stăruitor, ei se pot ridica aproape la orice grad de distincție ca creștini, ca bărbați cu putere și influență. Dar mulți nu vor ajunge niciodată la un grad superior la amvon sau ocupație, din cauza instabilității scopului lor și a obiceiurilor delăsătoare contractate în tinerețea lor. Se vede o neglijență nepăsătoare în tot ce întreprind. Un impuls brusc, din când în când, nu este suficient ca să se înfăptuiască o reformă în acești leneși iubitori de comoditate; aceasta este o lucrare care reclamă o răbdătoare consecvență în bună comportare. Oamenii de afaceri pot să aibă succes adevărat numai dacă au ore regulate pentru sculare, pentru rugăciune, pentru mâncare și pentru culcare. Dacă ordinea și regularitatea sunt importante pentru afacerile lumești, cu atât mai mult sunt necesare în lucrarea pentru Dumnezeu.
Minunatele ceasuri ale dimineții sunt irosite de mulți în pat. Aceste ceasuri prețioase, o dată pierdute, nu se mai întorc niciodată; ele sunt pierdute pentru veșnicie. Dacă se pierde un singur ceas în fiecare zi, cât timp pierdut se acumulează în cursul unui an! Cel care iubește somnul să se gândească la acest lucru, să se oprească și să mediteze cum se va justifica înaintea lui Dumnezeu pentru ocaziile pierdute.
Pastorii trebuie să consacre timp pentru citit, pentru studiu, pentru meditație și rugăciune. Ei trebuie să strângă cunoștințe folositoare, memorând părți din Scriptură, schițând împlinirea profețiilor și învățând lecțiile pe care le-a dat Hristos ucenicilor Săi. Luați cu voi o carte pentru citit când călătoriți cu trenul sau așteptați în gară. Folosiți orice moment disponibil făcând ceva. În felul acesta va fi închisă o ușă eficientă împotriva a mii de ispite. Dacă regele David ar fi fost angajat în vreo ocupație folositoare, el n-ar fi fost vinovat de uciderea lui Urie. Satana totdeauna este gata să-l folosească pe cel care este neocupat. Mintea care se străduiește continuu să se ridice la înălțimea marii valori intelectuale nu va găsi timp pentru gânduri ieftine și nebune, care sunt părinții faptelor rele. Sunt printre noi bărbați bine dotați care, prin cultivare potrivită, pot deveni foarte folositori. Totuși, lor nu le place efortul și, nereușind să vadă păcatul neglijenței de a folosi cât mai bine facultățile cu care au fost dăruiți de Creator, ei se așează comozi, rămânând necultivați intelectual. Doar puțini sunt cei care vin în întâmpinarea gândului lui Dumnezeu. Pe acești servi leneși Dumnezeu îi va întreba: „Ce-ai făcut cu talanții pe care ți i-am dat?” În acea zi, vor fi mulți care, având un talant, l-au înfășurat într-un șervețel și l-au îngropat în pământ. Slujitorii netrebnici vor fi aruncați în întunericul de afară, în timp ce cei care și-au pus talanții la schimbător și i-au dublat vor auzi aprobarea: „Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri, intră în bucuria stăpânului tău”.
Când sunt răspunderi de încredințat unei persoane, întrebarea nu este dacă ea este elocventă sau bogată, ci dacă este cinstită, credincioasă și harnică, pentru că, oricare ar putea fi aptitudinile ei, fără aceste calități nu este întru totul potrivită pentru vreo poziție de încredere. Mulți dintre cei care au început viața cu perspective frumoase n-au succes pentru că le lipsește hărnicia. Tinerii care de obicei se amestecă în mici grupe adunate în prăvălii sau pe stradă, angajându-se mereu în discuții sau bârfe, niciodată nu vor crește și nu vor deveni niște oameni înțelepți. Stăruința continuă va îndeplini pentru om ceea ce nimic altceva nu poate îndeplini. Cei care niciodată nu sunt mulțumiți, afară numai dacă sunt conștienți că ei cresc în fiecare zi, vor avea cu adevărat succes în viață.
Mulți au avut eșec, mare eșec, acolo unde puteau să aibă succes. Ei n-au simțit povara lucrării; ei au luat lucrurile așa de încet, ca și când aveau timp de un mileniu în care să lucreze pentru salvarea de suflete. Din cauza acestei lipse de seriozitate și zel, numai puțini aveau să aibă impresia că ei credeau într-adevăr ceea ce spuneau. Cauza lui Dumnezeu nu are atât de mult nevoie de predicatori cât de lucrători serioși și stăruitori pentru Domnul. Numai Dumnezeu poate măsura puterile minții omenești. N-a fost planul Lui ca omul să rămână în sferele inferioare ale ignoranței, ci ca el să-și asigure toate avantajele unui intelect luminat și cultivat. Fiecare bărbat și fiecare femeie trebuie să simtă că asupra lor apasă obligația de a ajunge la cel mai înalt nivel intelectual. În timp ce nimeni nu trebuie să se umple de mândrie din cauza cunoștinței pe care a dobândit-o, este privilegiul tuturor să se bucure de plăcerea de a cunoaște că, cu fiecare pas de înaintare, ei ajung să fie mai capabili de a cinsti și slăvi pe Dumnezeu. Ei se pot inspira dintr-o fântână inepuizabilă, Izvorul oricărei înțelepciuni și cunoștințe.
Intrând în școala lui Hristos, studentul este pregătit să se angajeze în goana după cunoștință fără să amețească de înălțimea spre care urcă. În timp ce merge din adevăr în adevăr, înțelegând mai clar și mai luminos minunatele legi ale științei și ale naturii, el devine încântat de manifestările uimitoare ale iubirii lui Dumnezeu pentru om. El vede cu ochi inteligenți desăvârșirea, cunoștința și înțelepciunea lui Dumnezeu, întinzându-se dincolo de infinit. Pe măsură ce mintea lui se lărgește și se dezvoltă, torente de lumină curată se revarsă în sufletul lui. Cu cât bea mai mult din fântâna cunoștinței, cu atât mai pură și mai fericită este contemplarea de către el a infinității lui Dumnezeu și cu atât mai mare este dorința lui după înțelepciune suficientă pentru a înțelege profunzimea lucrurilor lui Dumnezeu.
Avem nevoie, ca popor, de cultura intelectuală pe care trebuie s-o dobândim ca să venim în întâmpinarea cerințelor timpului. Sărăcia, originea umilă și mediul înconjurător nefavorabil nu trebuie să împiedice cultivarea minții. Facultățile mintale trebuie să fie ținute sub controlul voinței și să nu i se îngăduie minții să hoinărească sau să fie buimăcită cu diferite subiecte în același timp, nefiind temeinici în nici unul. În toate studiile vor fi întâlnite greutăți; dar niciodată să nu încetezi prin descurajare. Cercetează, studiază și roagă-te, înfruntă fiecare dificultate bărbătește și viguros; cheamă puterea voinței și darul răbdării în ajutorul tău și apoi sapă mai serios, până când mărgăritarul adevărului se va afla în fața ta, clar, frumos și mai prețios datorită dificultăților implicate în găsirea lui. Apoi, nu continua să stărui asupra unui singur punct, concentrându-ți toate energiile minții asupra lui, prezentându-l continuu atenției altora, ci alege un alt subiect și cercetează-l cu atenție pe acela. În felul acesta, vei înțelege taină după taină. Prin această metodă vor fi câștigate două victorii de valoare. Nu numai că ți-ai asigurat niște cunoștințe folositoare, ci exercitarea minții a mărit tăria și puterea mintală. Cheia găsită pentru a descuia o taină poate scoate la iveală și alte mărgăritare prețioase ale cunoașterii, până aici nedescoperite.
Mulți dintre pastorii noștri pot prezenta poporului puține cuvântări doctrinare. Același efort și aceeași stăruință care i-au făcut să fie obișnuiți cu acele puncte îi vor face în stare să câștige înțelegerea altora. Toți trebuie să înțeleagă pe deplin profețiile și alte subiecte doctrinare. Dar unii care au fost angajați în lucrarea de predicare de ani de zile sunt mulțumiți să se limiteze la câteva subiecte, fiind prea leneși să cerceteze Scripturile cu atenție și rugăciune ca să poată ajunge uriași în înțelegerea doctrinelor biblice și a învățăturilor practice ale lui Hristos. Mintea tuturor trebuie să fie aprovizionată cu cunoașterea adevărurilor Cuvântului lui Dumnezeu, ca să poată fi pregătiți în orice moment să prezinte din vistierie lucruri noi și vechi. Mințile au fost mutilate și pipernicite din lipsă de zel și indisciplină serioasă și severă. A venit timpul când Dumnezeu spune: „Du-te înainte și cultivă aptitudinile pe care ți le-am dat”.
Lumea mișună de erori și fabule. Noutăți sub formă de drame senzaționale apar continuu spre a absorbi mintea și abundă teorii absurde, distrugătoare pentru înaintarea morală și spirituală. Cauza lui Dumnezeu are nevoie de oameni inteligenți, oameni ai cugetării, oamenii pricepuți în ale Scripturii, spre a face față curentului năvălitor al opoziției. Noi nu trebuie să încurajăm aroganța, îngustimea de minte și nestatornicia, cu toate că veșmântul presupusei evlavii poate fi aruncat peste ele. Cei care au puterea sfințitoare a adevărului asupra inimilor lor vor exercita o influență convingătoare. Știind că adepții erorilor nu pot crea sau nimici adevărul, ei pot să-și permită să fie calmi și amabili.
Nu este de ajuns ca pastorii noștri să aibă o cunoștință superficială a adevărului. Subiecte tratate de oameni care și-au pervertit puterile primite de la Dumnezeu spre a dărâma adevărul se ridică continuu pentru cercetare. Bigotismul trebuie abandonat. Înșelăciunile satanice ale veacului trebuie întâmpinate în mod clar și inteligent cu sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Aceeași mână nevăzută, care conduce planetele pe căile lor și care susține lumina prin puterea Lui, a luat măsuri pentru omul făcut după chipul Său, ca el să poată fi cu puțin mai prejos decât îngerii lui Dumnezeu în aducerea la îndeplinire a îndatoririlor sale pe pământ. Oamenii n-au răspuns scopurilor lui Dumnezeu, care le-a încredințat cel mai solemn adevăr dat vreodată omului. Planul Lui este ca noi să ne ridicăm tot mai mult spre starea de desăvârșire, văzând și dându-ne seama la fiecare pas de puterea și slava lui Dumnezeu. Omul nu se cunoaște pe sine. Responsabilitățile noastre sunt proporționale cu lumina, ocaziile și privilegiile noastre. Noi suntem răspunzători pentru binele pe care-l puteam face, dar pe care nu l-am făcut pentru că am fost prea leneși ca să folosim mijloacele pentru îmbunătățire, care au fost puse la îndemâna noastră.
Cartea cea prețioasă a lui Dumnezeu conține reguli de viață pentru oameni din orice profesie. În ea se află exemple care ar fi bine să fie studiate și imitate de toți. „Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească.” Cinstea și slava slujitorului lui Hristos nu constau în numărul predicilor ținute, nici în cantitatea de scriere îndeplinită, ci în lucrarea de slujire credincioasă pentru nevoile oamenilor. Dacă el neglijează această parte a lucrării lui, n-are drept la numele de pastor.
Pentru acest timp este nevoie de oameni care pot înțelege nevoile poporului și să slujească necesităților lor. Slujitorul credincios al lui Hristos veghează la fiecare avanpost spre a-i avertiza, mustra, sfătui, implora și încuraja pe semenii lui, muncind în Spiritul lui Dumnezeu care lucrează cu putere în el, ca să poată prezenta pe fiecare om desăvârșit în Hristos. Un astfel de om este recunoscut în cer ca pastor, care calcă pe urmele marelui său Model.
Predicatorii noștri nu sunt destul de atenți cu privire la obiceiurile din alimentație. Ei mănâncă prea multă hrană și prea multe feluri de mâncare la aceeași masă. Unii sunt reformatori numai cu numele. N-au reguli după care să-și aranjeze dieta, ci își îngăduie să mănânce fructe sau nuci între mese și pun astfel o povară prea grea asupra organelor digestive. Unii mănâncă trei mese pe zi, când două ar contribui mai mult la sănătatea fizică și spirituală. Dacă sunt călcate legile pe care le-a lăsat Dumnezeu să guverneze organismul fizic, pedeapsa trebuie să urmeze în mod sigur.
Din cauza imprudenței în mâncare, simțurile unora par să fie pe jumătate paralizate și ei sunt leneși și somnoroși. Pastorii aceștia cu față palidă, care suferă ca urmare a satisfacerii egoiste a apetitului, nu sunt o recomandare a reformei sănătății. Când suferă datorită muncii excesive, ar fi mult mai bine ca, din când în când, să renunțe la o mâncare, dând astfel organismului șansa să se întremeze. Lucrătorii noștri ar putea face să înainteze reforma sănătății mai mult prin exemplul lor decât prin a o predica. Atunci când prieteni bine intenționați le pregătesc feluri de mâncare aranjate cu grijă, ei sunt puternic ispitiți să nu țină seama de principiu; dar, refuzând mâncarea gustoasă, condimentele bogate, ceaiul și cafeaua, ei se pot dovedi reformatori practici ai sănătății. Unii suferă acum pentru că au călcat legile vieții, făcând astfel să planeze un stigmat asupra cauzei reformei sănătății.
Îngăduința excesivă în mâncare, băutură, dormit sau vizionat este păcat. Armonioasa acțiune sănătoasă a tuturor puterilor trupului și minții are ca rezultat fericirea și, cu cât sunt puterile mai înalte și curate, cu atât mai pură și desăvârșită este fericirea. O viață fără țintă este o moarte vie. Puterile minții trebuie să fie exercitate asupra temelor în legătură cu interesele noastre veșnice. Aceasta va contribui la sănătatea trupului și a minții. Sunt mulți, chiar și printre predicatorii noștri, care doresc să se ridice în lume fără efort. Ei sunt ambițioși să facă o mare lucrare necesară, în timp ce nesocotesc micile îndatoriri de fiecare zi, care i-ar face să fie de ajutor și slujbași corespunzători, după rânduiala lui Hristos. Ei doresc să facă lucrarea pe care o fac alții, dar n-au atracție pentru disciplina necesară să-i facă potriviți pentru ea. Această dorință fierbinte atât a bărbaților, cât și a femeilor, de a face ceva cu mult înainte ca prezentele lor aptitudini să le permită aceasta, pur și simplu îi face să aibă eșecuri sigure de la început. Ei refuză cu indignare să urce scara, dorind să fie ridicați printr-un efort mai puțin obositor.