Mi-a fost arătat că în Iowa lucrarea este într-o stare deplorabilă. Bărbați tineri, care nu aveau o stare spirituală spre binele poporului, au fost puși în legătură cu diferitele ramuri ale lucrării. Destul de mulți bărbați fără experiență și incapabili lucrau pentru cauză, bărbați care aveau nevoie ca mai întâi o mare lucrare să fie făcută pentru ei.
Studenții de la Colegiu
Influența fratelui B. n-a fost întru totul ceea ce trebuia să fie. În timp ce era la colegiul din Battle Creek, el a fost în multe privințe un tânăr exemplar; dar împreună cu alți tineri și tinere, într-o manieră tăinuită, au făcut o excursie la _____. Acesta n-a fost un lucru nobil, cinstit și drept. Toți știau că prin aceasta încălcau regulile, dar ei s-au aventurat pe calea încălcării. Acești tineri, prin fapta aceasta și atitudinea lor de acum, au aruncat asupra colegiului pete care sunt foarte nedrepte.
Frații din Iowa au greșit pentru că au acceptat lucrarea fratelui B. în astfel de împrejurări. Dacă vor urma o cale asemănătoare și în alte cazuri, ei vor nemulțumi foarte mult pe Dumnezeu. Deoarece a fost un tânăr cu un comportament excelent, el a avut o influență mai mare asupra altora, și poziția lui de sfidare a regulilor și autorității care susțin și controlează școala i-a influențat pe alții să facă ceea ce a făcut el. Legile și regulamentul nu vor avea nici o forță în conducerea școlii dacă astfel de lucruri sunt aprobate de cei de afară. O influență demoralizatoare este ușor de introdus într-o școală. Mulți vor fi gata să participe la spiritul de răzvrătire și sfidare dacă nu sunt puse în aplicare în mod continuu eforturi prompte și vigilente pentru a menține standardul școlii prin reguli stricte care reglementează comportamentul studenților.
Lucrarea fratelui B. nu este acceptabilă pentru Dumnezeu până când el nu va vedea și nu-și va recunoaște greșeala că a călcat regulile colegiului și nu se va strădui să contracareze influența pe care a exercitat-o spre a vătăma reputația lui. Din Iowa ar fi venit mult mai mulți elevi dacă n-ar fi fost această întâmplare nefericită. Dacă ai putea, frate B., să-ți dai seama de influența acestui singur pas greșit și de simțămintele de patimă, de invidie și aproape de ură care ți-au umplut inima, pentru că profesorul Brownsberger a cercetat purtarea ta, ai tremura văzându-te pe tine însuți și triumful celor care nu pot suporta restricții și care duc război împotriva regulilor și regulamentelor care îi împiedică să facă ce vor. Fiind un mărturisit ucenic al blândului și umilului Isus, influența și responsabilitatea ta sunt foarte mult mărite.
Frate B., sper că vei studia cu atenție problema și vei reflecta asupra primei tale ispite de a te abate de la regulile colegiului. Studiază serios caracterul conducerii școlii noastre. Nici una din regulile care au fost aplicate n-a fost prea strictă. Însă a fost nutrită mânia; pentru un moment, rațiunea a fost detronată și inima ta a fost făcută o pradă pentru patima de nestăpânit. Înainte să-ți dai seama, ai făcut un pas pe care, cu câteva ore mai înainte, nu l-ai fi făcut sub presiunea nici unei ispite. Impulsul a biruit rațiunea, și tu nu ți-ai putut aduce aminte nici de răul făcut ție însuți, nici de cel făcut unei instituții a lui Dumnezeu. Singura noastră siguranță în toate împrejurările este ca întotdeauna să fim stăpâni asupra noastră prin puterea lui Isus, Răscumpărătorul nostru.
Colegiul nostru nu are acea influență a opiniei populare, care există în alte colegii, pentru a-l sprijini în exercitarea conducerii și aplicarea regulilor lui. Într-o privință, el este o școală denominațională; dar, dacă nu se veghează, va ajunge să aibă un caracter și o influență lumească. Elevii păzitori ai Sabatului trebuie să aibă mai mult curaj moral decât a fost manifestat până acum, spre a păstra influența morală și religioasă a școlii, altfel el nu se va deosebi de colegiile celorlalte denominațiuni decât prin nume. Dumnezeu a plănuit și a întemeiat acest colegiu, destinându-l să fie modelat după înalte interese religioase și, ca în fiecare an, elevii neconvertiți care sunt trimiși la Battle Creek să se întoarcă la casele lor ca soldați ai crucii lui Hristos.
Profesorii și învățătorii să se gândească la cele mai bune mijloace spre a menține caracterul specific al colegiului nostru; toți trebuie să prețuiască foarte mult privilegiile de care ne bucurăm având o astfel de școală, s-o susțină cu credincioșie și s-o păzească de orice adiere de reproș. Egoismul poate răci energiile elevilor, și elementul lumesc poate câștiga o influență dominantă asupra școlii întregi. Aceasta ar aduce indignarea lui Dumnezeu asupra acelei instituții.
Acei elevi care mărturisesc că Îl iubesc pe Dumnezeu și ascultă de adevăr trebuie să aibă acea măsură de stăpânire de sine și tărie a principiului religios care îi va face în stare să rămână neclintiți în mijlocul ispitelor și să ia apărarea lui Isus în colegiu, în internatele lor sau oriunde s-ar putea afla. Religia nu este pentru a fi purtată numai ca o haină în casa lui Dumnezeu, ci întreaga viață trebuie să fie caracterizată de principiul religios. Acei care beau din izvorul vieții nu vor manifesta, asemenea celor lumești, o dorință fierbinte după schimbare și plăcere. În comportamentul și caracterul lor se va vedea odihnă, pace și fericire, pe care le-au găsit în Isus prin depunerea zilnică a problemelor și poverilor lor la picioarele Lui. Ei vor arăta că există satisfacție și chiar bucurie pe calea ascultării și a datoriei. Astfel se va exercita o influență asupra colegilor, al cărei efect va fi vizibil în toată școala. Cei care vor alcătui această oștire îi vor reîmprospăta și întări pe învățători și pe profesori în eforturile lor prin descurajarea oricărui fel de necredincioșie, de discordie și neglijență spre a se supune regulilor și regulamentelor. Influența lor va fi salvatoare, și faptele lor nu vor pieri în ziua cea mare a lui Dumnezeu, ci îi vor urma în lumea viitoare; și influența vieții lor de aici își va produce efectul de-a lungul nesfârșitelor veacuri ale eternității. Un tânăr serios, conștiincios și credincios este pentru școală o comoară neprețuită. Îngerii din cer privesc cu iubire asupra lui. Scumpul lui Mântuitor îl iubește și în cărțile cerului vor fi înregistrate fiecare faptă de dreptate, fiecare ispită refuzată și fiecare rău biruit. El va pune în felul acesta o bună temelie pentru timpul care vine, ca să poată obține viața veșnică.
Calea urmată la colegiu de fratele C., care căuta societatea fetelor, a fost rea. Nu a fost acesta scopul pentru care a fost trimis la Battle Creek. Elevii nu sunt trimiși aici pentru a stabili prietenii, a face curte sau a se deda la flirt, ci pentru a obține o educație. Dacă în această privință li s-ar îngădui să facă ceea ce vor, în curând colegiul ar deveni fără standarde morale. Câțiva au folosit prețioasele zile de școală pentru a flirta și a curta fetele pe ascuns, cu toată vigilența profesorilor și a învățătorilor. Când un profesor din oricare ramură profită de poziția sa spre a câștiga sentimentele elevelor lui în vederea căsătoriei, procedeul lui merită cea mai severă dezaprobare.
Influența fiilor fratelui D. și a câtorva din Iowa, precum și aceea a fratelui E. din Illinois n-a fost de nici un folos pentru școala noastră. Rudele și prietenii acestor elevi i-au susținut, aruncând pete asupra colegiului. Fiii fratelui D. au îndemânare și aptitudini, care sunt o sursă de satisfacție pentru părinți; dar când îndemânarea acestor tineri este exercitată spre a călca regulile și regulamentele colegiului, nu există nimic care să trezească plăcere în inima cuiva. Documentul care conține acea dezaprobare potrivită și tăioasă cu privire la cineva care predă la colegiu nu va fi citit cu o astfel de satisfacție în ziua când lucrarea fiecărui om va fi trecută în revistă prin fața lui Dumnezeu. Fratele și sora D. se vor întâlni atunci cu un raport despre lucrarea pe care au făcut-o, dând fiului lor o justificare neîntemeiată în această privință. Ei trebuie să răspundă atunci pentru influența pe care au exercitat-o împotriva școlii, unul din mijloacele lui Dumnezeu, și pentru că au făcut declarații false care i-au împiedicat pe tineri să vină la colegiu, unde puteau fi influențați de adevăr. Unii vor fi pierduți ca urmare a acestei influențe rele. Marea zi de judecată a lui Dumnezeu va scoate la iveală influența cuvintelor și a atitudinilor. Fratele și sora D. și-au neglijat sarcinile din cămin. Ei au fost îmbătați de grijile acestei vieți. Lucru, grabă și plimbare cu trăsura sunt la ordinea zilei, și puternicul lor spirit lumesc și-a lăsat amprenta asupra copiilor lor, asupra bisericii și asupra lumii. Acesta este exemplul celor care dețin adevărul în neprihănire, care va condamna lumea.
De tineretul creștin depinde în mare măsură păstrarea și perpetuarea instituțiilor pe care le-a plănuit Dumnezeu ca mijloace prin care să înainteze lucrarea Sa. Responsabilitatea aceasta gravă apasă asupra tinerilor de astăzi care vin pe scena de acțiune. N-a existat niciodată o perioadă când rezultate atât de importante să depindă de o generație de oameni; așadar, cât de important este ca tinerii să fie calificați pentru lucrarea cea mare, ca Dumnezeu să-i poată folosi ca unelte ale Sale! Creatorul lor are pretenții asupra lor care sunt superioare oricăror altora.
Dumnezeu este cel care le-a dat viață și orice dar fizic și mintal pe care-l posedă. El le-a acordat capacități pentru folosire înțeleaptă ca să li se poată încredința o lucrare care va fi atât de durabilă cât veșnicia. Ca răspuns pentru darurile Sale cele mari, El pretinde cultivarea și exercitarea corespunzătoare a facultăților lor morale și intelectuale. El nu le-a dat aceste facultăți numai pentru amuzamentul lor sau pentru a abuza de ele, lucrând împotriva voinței și a providenței Lui, ci pentru a le folosi pentru înaintarea cunoștinței adevărului și a sfințeniei în lume. El pretinde recunoștința lor, venerarea și iubirea lor, pentru continua Sa amabilitate și îndurare nemărginită. Este numai drept ca El să ceară ascultare de legile Sale și de toate regulamentele înțelepte care să-i ferească și să-i apere pe tineri de născocirile lui Satana și să-i călăuzească pe calea păcii. Dacă tinerii ar putea să vadă că prin ascultarea de legile și regulamentele instituțiilor noastre nu fac decât să-și îmbunătățească poziția în societate, să-și ridice caracterul, să-și înnobileze mintea și să-și mărească fericirea, ei nu s-ar răzvrăti împotriva regulilor drepte și a cerințelor sănătoase, nici nu s-ar angaja să creeze bănuială și prejudicii împotriva acestor instituții. Tinerii noștri trebuie să aibă un spirit de tărie și credincioșie spre a veni în întâmpinarea cerințelor, aceasta fiind o garanție a succesului. Caracterul furtunos și nesăbuit al multor tineri din această generație a lumii este deprimant. Multă vină o au părinții lor de acasă. Fără teama de Dumnezeu, nimeni nu poate fi fericit cu adevărat.
Cei care și-au bătut joc de autoritate și s-au întors la casele lor pentru a arunca un reproș asupra colegiului va trebui să-și vadă păcatele și să contracareze influența pe care au lăsat-o înainte de a avea aprobarea lui Dumnezeu. Credincioșii din Iowa n-au plăcut lui Dumnezeu în credulitatea lor de a accepta rapoartele aduse. Ei totdeauna trebuie să fie găsiți de partea ordinei și a disciplinei, în loc de a încuraja o conducere nepăsătoare.
Un tânăr este trimis dintr-un stat îndepărtat să se împărtășească de binefacerile colegiului de la Battle Creek. El pleacă din căminul lui cu binecuvântarea părinților. El a ascultat zilnic rugăciunile serioase înălțate la altarul familial și, aparent, a pornit bine într-o viață de nobilă hotărâre și curăție. Convingerile și planurile lui sunt corecte când părăsește căminul. La Battle Creek el va întâlni colegi din toate categoriile. Va face cunoștință cu unii al căror exemplu este o binecuvântare pentru toți cei care vin în sfera lor de influență. Și iarăși, el face cunoștință cu cei care aparent sunt amabili și interesați și a căror inteligență îl încântă; dar aceștia au un nivel inferior de moralitate și le lipsește orice credință religioasă. Pentru un timp, el rezistă la orice ademenire de a ceda ispitei; dar când observă că cei care mărturisesc a fi creștini par să se bucure de societatea acestei grupe de nereligioși, scopurile și înaltele lui hotărâri încep să se clatine. Lui îi plac vorbele de duh și spiritul jovial al acestor tineri și este aproape imperceptibil atras din ce în ce mai mult în societatea lor. Fortăreața lui pare să cedeze; inima lui cea bravă de până aici crește în slăbiciune. El este invitat să-i însoțească într-o plimbare și ei îl conduc la un bar. Se comandă stridii sau alte aperitive și lui îi este rușine să se abțină și să refuze ospătarea. O dată ce a trecut limitele, el va merge din nou. Un pahar de bere este socotit a fi tolerabil, și el îl acceptă, dar, cu toate acestea, au loc aspre mustrări de conștiință. El nu ia o poziție în mod public de partea lui Dumnezeu, a adevărului și dreptății; îi place societatea ascunsă, înșelătoare a grupei cu care s-a unit și este condus un pas mai departe. Ispititorii lui susțin că a lua parte la jocul de cărți cu siguranță nu este un lucru vătămător, precum și a privi la jucătorii dintr-o sală de biliard, și astfel el cedează de repetate ori în fața ispitelor.
Colegiul nostru este frecventat de tineri care, nebănuiți de părinți sau tutori, dau târcoale barurilor, beau bere, joacă cărți și iau parte la jocurile de biliard. Elevii încearcă să păstreze între ei lucrurile acestea ca fiind un mare secret, și profesorii și învățătorii sunt ținuți în necunoștință despre satanica lucrare care are loc. Când este amăgit să urmeze o cale rea pe care trebuie s-o ascundă, acest tânăr se află în luptă cu conștiința, dar înclinația triumfă. El a intenționat să fie un creștin când a venit la Battle Creek, dar este condus în mod hotărât și sigur pe drumul de coborâre. Colegii răi și seducători aflați printre tinerii părinților păzitori ai Sabatului, unii dintre ei locuind în Battle Creek, află că el poate fi ispitit și în taină jubilează de puterea lor și de faptul că el este slab și că va ceda așa ușor influențelor lor seducătoare. Ei constată că el poate fi încurcat și, de rușine, făcut să se dezobișnuiască de-ale lui de către cei care au avut lumină și care și-au împietrit inimile în păcat. Exact astfel de influențe ca acestea se vor afla oriunde tinerii se strâng împreună.
Va veni timpul când acel tânăr, care a părăsit casa tatălui său curat și credincios, cu ținte nobile, va fi ruinat. El a învățat să iubească răul și să refuze binele. Nu și-a dat seama de pericol, nefiind înarmat cu veghere și rugăciune. El nu s-a așezat de îndată sub păzitoarea purtare de grijă a bisericii. A fost făcut să creadă că era bărbătesc a fi independent, neîngăduind ca libertatea lui să fie restrânsă. El a fost învățat că a ignora regulile și a sfida legile înseamnă a te bucura de libertate adevărată; că era un fel de sclavie faptul de a te teme și a tremura mereu ca să nu faci cuiva rău. El a cedat influenței persoanelor necredincioase care, în timp ce aveau o corectă comportare exterioară, practicau înșelăciunea, ticăloșia și nelegiuirea; și el a fost disprețuit și luat în bătaie de joc pentru că a fost înșelat atât de ușor. El a mers acolo unde nu se putea aștepta să afle ce era curat și bun. A învățat căi de viață și obiceiuri de vorbire care nu erau înălțătoare și înnobilatoare. Mulți sunt în primejdia de a fi conduși astfel departe, pe nesimțite, până ajung să-și piardă stima de sine. Pentru a câștiga aplauzele celor împietriți și necredincioși, ei sunt în pericolul de a renunța la curăția și noblețea bărbătească și a deveni robi ai lui Satana.
Pastori tineri
Mi-a fost arătat că statul Iowa va fi lăsat mult în urma altor state în privința standardului adevăratei evlavii, dacă tinerilor li se permite să aibă influență în acea Conferință, când se vede clar că ei n-au legătură cu Dumnezeu. Simt că am datoria solemnă să spun că Iowa ar fi într-o stare mai bună astăzi dacă frații F. și G. ar fi rămas muți. Neavând ei înșiși o evlavie experimentală, cum pot să-i conducă pe oameni la acel Izvor cu care ei înșiși sunt nefamiliarizați?
Un scepticism dominant este în continuă creștere în privința Mărturiilor Spiritului lui Dumnezeu; și acești tineri încurajează punerea de întrebări și îndoieli în loc să le îndepărteze, pentru că nu cunosc spiritul, puterea și forța Mărturiilor. În timp ce sunt astfel nesfințiți în inimă, lucrarea lor nu poate face nici un bine poporului. Aparent, ei pot convinge pe oameni că noi avem adevărul, dar unde sunt Duhul și puterea lui Dumnezeu să impresioneze inima și să trezească convingerea de păcat? Unde este puterea să conducă pe cei convinși la o cunoaștere experimentală a evlaviei vitale? Pe aceasta n-o cunosc nici ei înșiși, atunci, cum pot ei să reprezinte religia lui Hristos? Dacă tinerii doresc să intre în câmp, în nici un fel să nu-i descurajați, dar mai întâi lăsați-i să învețe ceea ce au de făcut.
Fratele G. își putea uni eforturile cu cele ale medicilor de la sanatoriu, dar el nu s-a înțeles cu ei. El era prea îngâmfat ca să fie ucenic. Era plin de sine și egoist. Avea o perspectivă tot atât de bună ca alți tineri; dar, în timp ce ei erau gata să primească instruire și să ocupe orice poziție unde puteau servi cel mai bine, el nu voia să se adapteze situației. Credea că știe prea multe pentru a ocupa o poziție secundară. El nu se interesa de pacienți. Era așa de arogant și dictatorial, încât influența lui nu putea fi tolerată în sanatoriu. Lui nu-i lipsea abilitatea și, dacă ar fi fost dispus să se lase învățat, putea să câștige cunoașterea practică a lucrării unui medic; iar dacă și-ar fi păstrat spiritul în blândețe și smerenie, el putea să aibă succes. Dar defectele de caracter naturale n-au fost văzute și biruite. Exista din partea lui o dispoziție de a induce în eroare, de a ocoli adevărul. Aceasta avea să nimicească utilitatea vieții oricui și avea să-i închidă ușile slujirii. Trebuie cultivat cel mai strict adevăr și evitată orice inducere în eroare așa cum evită cineva lepra. El se simțea stânjenit din cauza foarte măruntei lui staturi. Acest lucru nu putea fi remediat, dar stătea în puterea lui să-și corecteze defectele din caracter, dacă voia. Mintea și caracterul pot fi modelate, cu grijă, după Modelul divin.
Ceea ce face ca omul să fie om nu este o simulare a superiorității, ci adevărata înălțare a minții. Cuvenita cultivare a puterilor mintale face din om ceea ce este. Facultățile acestea înnobilatoare sunt date spre a ajuta la formarea caracterului pentru viitoarea viață nemuritoare. Omul a fost creat pentru o stare de bucurie mai înaltă și mai sfântă decât poate să ofere această lume. El a fost făcut după chipul lui Dumnezeu pentru scopuri înalte și nobile, ca acelea în care sunt implicați îngerii.
Tinerii de astăzi, în general, nu cugetă adânc și nu acționează înțelept. Dacă ar fi atenți la primejdiile care îi împresoară la fiecare pas, ei ar acționa cu precauție spre a scăpa de cursele cele multe pe care le-a pregătit Satana pentru picioarele lor. Fii atent, frate, să nu pari ceea ce nu ești. Imitația aurită va fi repede deosebită de metalul curat. Cercetează-te cu cea mai mare grijă nu numai pe tine însuți, ci și poziția pe care o ocupă fiecare membru al familiei tale. Urmărește istoria fiecăruia și cugetă asupra rezultatelor căii urmate. Meditează de ce sunt unele persoane respectate de cei cu adevărat buni, în timp ce altele sunt disprețuite și evitate. Privește asupra acestor lucruri în lumina veșniciei și, oriunde ai descoperit că alții au greșit, evită cu grijă calea urmată de ei. Va fi bine să-ți aduci aminte că tendințele caracterului sunt transmise de la părinți la copii. Meditează serios asupra acestor lucruri și apoi, în temere de Dumnezeu, încinge-te cu armura pentru lupta de-o viață cu tendințele moștenite, imitând nimic altceva în afară de Modelul divin. Tu trebuie să lucrezi stăruitor, constant și zelos dacă vrei să reușești. Va trebui să te cucerești pe tine însuți, aceasta fiind lupta cea mai grea dintre toate. Opoziția hotărâtă față de căile și obiceiurile tale rele îți va asigura victorii prețioase și veșnice. Dar, dacă sunt cultivate puternicele tale trăsături de caracter, dacă dorești să conduci, în loc să fii dispus să asculți, tu nu vei avea nici un succes. Sentimentele tale sunt repezite, și dacă nu te controlezi, te lași în voia temperamentului. Cei tineri trebuie să fie conștienți de responsabilitățile pe care le au și să se achite de sarcini importante; ești tu calificat să-ți faci partea în temere de Dumnezeu?
Fratele F. nu este destoinic pentru această lucrare. El trebuie să învețe aproape totul. Caracterul lui este defectuos. El n-a fost educat din copilărie să fie un purtător de grijă, un muncitor, un purtător de povară. El n-a văzut și n-a simțit lucrarea care trebuia făcută pentru el însuși și, prin urmare, nu este pregătit să aprecieze lucrarea care trebuie făcută pentru alții. El este îngâmfat. Pretinde că știe mai multe decât știe în realitate. Când se va consacra pe deplin prin Duhul lui Dumnezeu și își va da complet seama de solemnitatea și responsabilitatea lucrării unui slujitor al lui Hristos, el se va simți întru totul neîndestulător pentru însărcinare. El are lipsuri în multe privințe; și aceste lipsuri vor fi reproduse în alții, făcând lumii o impresie defavorabilă despre caracterul lucrării noastre și despre pastorii care sunt angajați în ea. El trebuie să devină familiarizat cu poverile și îndatoririle vieții practice, fiind destoinic să se angajeze în cea mai responsabilă lucrare dată vreodată ființei umane. Toți pastorii tineri trebuie să fie învățăcei înainte de a fi învățători. În timp ce i-aș încuraja pe tineri să intre în lucrarea de slujire, aș spune că sunt autorizată de Dumnezeu să recomand și să insist asupra destoiniciei lor pentru lucrarea în care urmează să se angajeze.
Frații F. nu sunt înclinați să fie purtători de griji și purtători de poveri. În tot ce întreprind, se văd nepăsarea și imperfecțiunea. Ei sunt nesăbuiți în conversația și comportamentul lor. Influența solemnă, înălțătoare și înnobilatoare care trebuie să caracterizeze pe orice slujitor al Evangheliei nu poate fi exercitată în viața lor până ce n-au fost transformați și modelați după chipul divin. La fiecare dintre ei există egoism, mai mult sau mai puțin, deși într-o măsură mai mare în unii decât în alții. În acești tineri există un spirit de îngâmfare și de independență care îi face nedestoinici pentru lucrarea lui Dumnezeu. Ei au nevoie de o severă autodisciplinare înainte de a putea fi acceptați de Dumnezeu ca lucrători pentru cauza Lui. Există o lene naturală care trebuie învinsă. Ei trebuie să aibă o instruire corectă în ocupațiile vremelnice ale vieții. Trebuie să fie învățăcei; și când vor prezenta un succes însemnat în răspunderi mai mici, atunci vor fi destoinici să li se încredințeze răspunderi mai mari. Este mai bine ca unele Conferințe să se lipsească de astfel de lucrători incapabili. Poverile sufletelor nu pot apăsa mai mult asupra oamenilor în starea lor de neconsacrare decât asupra copilașilor. Ei sunt necunoscători ai evlaviei vitale și au nevoie de cea mai completă convertire înainte de a putea fi măcar creștini.
Fratele A. F. are nevoie de o șlefuire completă în colegiul nostru. Vorbirea lui este defectuoasă. În comportamentul său există grosolănie și lipsă de eleganță; totuși, el este îngâmfat și cu totul înșelat cu privire la abilitatea lui. El n-are o credință reală în Mărturiile Spiritului lui Dumnezeu. Nu le-a studiat cu atenție și n-a practicat adevărurile descoperite. Cât timp are o așa de puțină spiritualitate, el nu va înțelege valoarea Mărturiilor, nici scopul lor adevărat.
Tinerii aceștia citesc Biblia, dar au prea puțină experiență în cercetarea serioasă, smerită și cu rugăciune a Scripturilor, ca să poată fi cu totul destoinici pentru orice lucrare bună.
Este o mare primejdie în a încuraja să intre în câmp o clasă de oameni care nu simt o adevărată povară pentru suflete. Ei pot fi în măsură să intereseze pe oameni și să se angajeze în controverse, în timp ce cu nici un chip nu sunt oameni ai cugetării, care își vor îmbunătăți abilitatea și își vor mări capacitățile. Noi avem o slujire pipernicită și defectuoasă. Dacă Hristos nu va locui în oamenii care propovăduiesc adevărul, ei vor coborî nivelul religios și moral oriunde sunt îngăduiți. Chiar Hristos le este dat ca exemplu. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre și să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” În Biblie avem un sfătuitor al lui Dumnezeu care nu greșește. Învățăturile ei, puse în practică, vor face pe oameni destoinici pentru orice poziție a slujbei. Ea este glasul lui Dumnezeu care vorbește sufletului în fiecare zi. Cât de atent ar trebui să studieze tinerii Cuvântul lui Dumnezeu și să strângă în inimă ca pe o comoară învățăturile lui, astfel ca poruncile să poată fi în măsură să conducă întreaga comportare. Pastorii noștri cei tineri și cei care propovăduiesc de câtva timp dovedesc o însemnată deficiență în înțelegerea Scripturilor. Lucrarea Duhului Sfânt este să lumineze înțelegerea întunecată, să dizolve egoismul, să înmoaie inima împietrită, să supună pe răzvrătitul călcător de Lege și să-l salveze de influențele stricăcioase ale lumii. Rugăciunea lui Hristos pentru ucenicii Săi a fost: „Sfințește-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul”. Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, străpunge inima celui păcătos și o taie în bucăți. Când este repetată teoria adevărului fără a fi simțită influența lui asupra sufletului vorbitorului, el n-are nici o putere asupra ascultătorilor, ci este respins ca eroare, răspunzător fiind însuși vorbitorul de pierderea sufletelor. Noi trebuie să fim siguri că pastorii noștri sunt oameni convertiți, umili, blânzi și smeriți cu inima.
Trebuie să fie o schimbare hotărâtă în lucrarea de slujire. Este necesară o examinare mai riguroasă în legătură cu calificarea unui pastor. Moise a fost îndrumat de Dumnezeu în purtarea de grijă, în chibzuință și atenție afectuoasă pentru turma lui, pentru ca, fiind un păstor credincios, să poată fi gata când îl va chema Dumnezeu să ia conducerea poporului Său. O experiență asemănătoare este esențială pentru cei care se angajează în lucrarea cea mare de propovăduire a adevărului. Pentru ca să conducă sufletele la Izvorul dătător de viață, predicatorul trebuie să bea mai întâi el însuși din izvor. El trebuie să vadă sacrificiul fără margini făcut de Fiul lui Dumnezeu spre a salva oamenii căzuți și propriul lui suflet trebuie să fie îmbibat cu spiritul iubirii nemuritoare. Dacă Dumnezeu stabilește pentru noi o muncă greu de adus la îndeplinire, trebuie s-o facem fără murmur. Dacă drumul este dificil și periculos, este planul lui Dumnezeu să-l urmăm cu resemnare și strigăt către El pentru putere. Trebuie învățată o lecție din experiența unor pastori ai noștri care, comparativ, nu cunoșteau nimic despre dificultăți și necazuri, totuși s-au privit ca martiri. Ei trebuia să învețe să accepte cu recunoștință calea alegerii lui Dumnezeu, aducându-și aminte de Căpetenia mântuirii noastre. Lucrarea pastorului trebuie făcută cu seriozitate, energie și un zel cu atât mai mare decât cel depus în tranzacțiile de afaceri, cu cât lucrarea este mai sacră și rezultatele mai importante. Lucrarea fiecărei zile trebuie să fie redată în rapoartele veșnice cu „bine, rob bun”, așa încât, dacă nici o altă zi nu ar mai fi dăruită spre a lucra, lucrarea să fie întru totul încheiată. Pastorii noștri, mai ales cei tineri, să-și dea seama de necesitatea pregătirii spre a fi potriviți pentru lucrarea solemnă la care au fost chemați și pentru a se pregăti pentru societatea îngerilor curați. Pentru a fi acasă în ceruri, noi trebuie să avem cerul încorporat aici, în inimile noastre. Dacă acesta nu este cazul nostru, ar fi fost mai bine să nu fi avut nici o parte în lucrarea lui Dumnezeu.
Lucrarea de slujire este blamată prin pastori nesfințiți. Dacă nu va fi un nivel mai înalt și mai spiritual pentru lucrarea de slujire, adevărul Evangheliei va deveni din ce în ce mai fără putere. Mintea omenească este reprezentată prin pământul bogat al unei grădini. Dacă nu este cultivată cum trebuie, ea va fi năpădită de buruienile și mărăcinii ignoranței. Mintea și inima au nevoie de cultivare zilnică și neglijența va fi producătoare de rău. Cu cât mai multă iscusință a dăruit Dumnezeu unui individ, cu atât mai mare îmbunătățire i se cere să facă și cu atât mai mare este responsabilitatea de a-și folosi timpul și talentele spre slava lui Dumnezeu. Mintea nu trebuie să rămână adormită. Dacă nu este exercitată în dobândirea de cunoștință, va avea loc o cufundare în ignoranță, superstiție și ficțiune. Dacă facultățile intelectuale nu sunt cultivate cum ar trebui, spre slava lui Dumnezeu, ele vor deveni ajutoare tari și puternice pe drumul spre pierzare.
În timp ce trebuie să se păzească să nu fie îngâmfați și independenți, tinerii trebuie să se ocupe permanent de dezvoltarea lor. Ei trebuie să privească cu ochi buni fiecare ocazie spre a cultiva trăsături de caracter mai nobile și mai generoase. Dacă ar simți în fiecare moment dependența lor de Dumnezeu și ar nutri un spirit de rugăciune, o năzuință a sufletului spre Dumnezeu în orice timp și în orice loc, ei ar putea cunoaște mai bine voința lui Dumnezeu. Dar mie mi-a fost arătat că frații F. și G. sunt aproape cu totul nefamiliarizați cu lucrările Duhului lui Dumnezeu. Ei lucrează prin propria lor putere și au fost atât de bine ascunși în ei înșiși, încât n-au văzut și nu și-au dat seama de lipsa lor cea mare. Ei vorbesc nereverențios despre Mărturiile date de Dumnezeu pentru folosul poporului și le judecă, exprimându-și opinia și criticând una sau alta, când mai bine și-ar pune mâinile la gură și s-ar prosterna cu fețele în praf, pentru că nu cunosc mai mult din spiritul Mărturiilor decât cunosc din Spiritul lui Dumnezeu.
Ei sunt începători în ale adevărului și pitici în experiența religioasă. Cele mai mari biruințe pentru lucrare nu se obțin printr-o argumentare elaborată, avantaje evidente, belșug de influență și mijloace abundente; ci ele sunt câștigate în camera de audiență a lui Dumnezeu, când credința serioasă, în agonie, se ține de brațul cel tare al puterii. Când a fost complet istovit și într-o situație neajutorată, Iacov și-a vărsat sufletul înaintea lui Dumnezeu în agonie. Îngerul lui Dumnezeu a cerut să fie lăsat să plece, dar Iacov n-avea să-l lase. Bărbatul lovit, suferind o durere trupească, a prezentat rugămintea cea mai fierbinte cu îndrăzneala pe care o împărtășește credința cea vie. „Nu te voi lăsa să pleci”, a spus el, „până nu mă vei binecuvânta.”
În Cuvântul lui Dumnezeu sunt taine adânci care nu vor fi descoperite niciodată de mintea neajutorată de Duhul lui Dumnezeu. Sunt, de asemenea, taine de nepătruns în planul de mântuire, pe care mintea mărginită niciodată nu le poate pricepe. Tinerii fără experiență ar putea mai bine să-și încarce mintea și să-și exercite istețimea ca să înțeleagă problemele care sunt descoperite; pentru că, dacă nu au o iluminare spirituală mai mare decât cea actuală, le va trebui o viață întreagă să afle voința descoperită a lui Dumnezeu. Dacă ei au prețuit lumina pe care o au deja și s-au folosit practic de ea, vor fi în stare să facă un pas mai departe. Providența lui Dumnezeu este o școală continuă, în care El îi conduce mereu pe oameni să vadă adevăratele ținte ale vieții. Nimeni nu este prea tânăr sau prea bătrân pentru a învăța în această școală, dând o atenție deosebită lecțiilor predate de Învățătorul divin. El este Păstorul adevărat care Își cheamă oile pe nume. Pentru pribegi, glasul Lui este auzit spunând: „Iată drumul, mergeți pe el”.
Tinerii care n-au avut niciodată succes în sarcinile vremelnice ale vieții vor fi tot așa de nepregătiți să se angajeze în sarcini mai înalte. O experiență religioasă se obține numai prin luptă, prin dezamăgire, prin severă disciplină a eului, prin rugăciune serioasă. Credința vie trebuie să se prindă ferm de făgăduințe, și atunci mulți pot veni de la comuniunea strânsă cu Dumnezeu cu fețele strălucind, spunând cum a spus Iacov: „Am văzut pe Dumnezeu față în față și totuși am scăpat cu viață”.
Pașii spre cer trebuie să fie făcuți unul câte unul, fiecare pas de înaintare întărindu-ne pentru pasul următor. Puterea transformatoare a harului lui Dumnezeu asupra inimii omenești este o lucrare pe care numai puțini o pricep, pentru că sunt prea leneși să facă efortul necesar. Lecțiile pe care le învață pastorii tineri, mergând încoace și încolo și fiind serviți, când n-au o destoinicie pentru lucrare, au asupra lor o influență demoralizatoare. Ei nu-și cunosc locul lor și nu și-l păstrează. Nu sunt echilibrați de principii ferme. Ei vorbesc cu bună știință despre lucruri pe care nu le cunosc deloc și astfel cei care îi primesc ca învățători sunt induși în eroare. O singură astfel de persoană va inspira mai multă îndoială în minte decât sunt în stare câteva persoane s-o contracareze, făcând tot ce pot mai bine. Oameni cu minte slabă se complac în a despica firul în patru, a critica, a căuta după ceva ce să pună la îndoială, crezând că aceasta este un semn al puterii de pătrundere; dar, în schimb, aceasta dovedește lipsă de curăție și înălțime. Cu cât mai bine este să fie angajați în a căuta să se cultive pe ei înșiși, să-și înnobileze și să-și înalțe mintea! Așa cum floarea se întoarce spre soare, ca razele luminoase să poată ajuta la desăvârșirea frumuseții și simetriei ei, tot așa să se îndrepte și tinerii spre Soarele Neprihănirii, ca lumina cerului să poată străluci asupra lor, desăvârșindu-le caracterul și dându-le o adâncă și continuă experiență în lucrurile lui Dumnezeu. Atunci ei pot reflecta razele divine ale luminii asupra altora. Cei care aleg să adune îndoieli, necredință și scepticism nu vor avea experiența creșterii în har sau spiritualitate și sunt nedestoinici pentru solemna răspundere de a duce altora adevărul.
Lumea trebuie avertizată despre soarta ei tragică. Somnolența celor care zac în păcate și greșeli este atât de adâncă, atât de mortală, încât este necesar ca glasul lui Dumnezeu, făcut auzit printr-un slujitor în stare să vegheze, să-i trezească. Dacă pastorii nu sunt convertiți, nici poporul nu va fi. Formalismul rece care există acum printre noi trebuie să cedeze locul puterii de viață a evlaviei experimentale. În teoria adevărului nu există nici o greșeală; acesta este perfect de clar și armonios. Dar pastorii tineri pot rosti adevărul cu ușurință și totuși să nu aibă sensul real al cuvintelor pe care le rostesc. Ei nu apreciază valoarea adevărului pe care-l prezintă și își dau seama prea puțin cât a costat aceasta pe cei care, cu rugăminți și lacrimi, prin necazuri și opoziție, l-au căutat ca pe o comoară ascunsă. Fiecare verigă din lanțul adevărului a fost pentru ei așa de prețioasă ca aurul încercat. Verigile acestea sunt acum unite într-un întreg perfect. Adevărurile au fost dezgropate de sub gunoiul superstiției și erorii, prin rugăciune serioasă pentru lumină și cunoștință și prezentate poporului ca mărgăritare prețioase de neasemuită valoare.
Evanghelia este o descoperire pentru om a razelor de lumină și speranță din lumea cea veșnică. Lumina nu izbucnește toată deodată, ci vine pe măsură ce o putem suporta. Mințile cercetătoare care flămânzesc după cunoașterea voinței lui Dumnezeu nu sunt satisfăcute niciodată; cu cât cercetează mai adânc, cu atât își dau seama mai mult de ignoranța lor și deplâng orbirea lor. Este peste puterea omului de a concepe înaltele și nobilele realizări care sunt la îndemâna lui, dacă va combina efortul uman cu harul lui Dumnezeu, care este Izvorul a toată înțelepciunea și puterea. Și dincolo este o greutate veșnică de slavă. „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
Noi avem cel mai solemn mesaj al adevărului adus vreodată pentru lume. Adevărul acesta este din ce în ce mai respectat de către necredincioși pentru că el nu poate fi contrazis. Având în vedere acest fapt, tinerii noștri devin încrezuți și îngâmfați. Ei iau adevărurile care au fost scoase la iveală de alte minți și, fără studiu sau rugăciune serioasă, întâmpină pe oponenți și se angajează în controverse, îngăduindu-și vorbiri tăioase și glume, plăcându-le să creadă că prin aceasta fac lucrul slujitorului Evangheliei. Pentru a fi destoinici pentru lucrarea lui Dumnezeu, oamenii aceștia au nevoie de o convertire completă, ca aceea experimentată de Pavel. Pastorii trebuie să fie reprezentanții vii ai adevărului pe care-l predică. Ei trebuie să aibă o viață spirituală mai înălțătoare și o simplitate mai mare. Cuvintele trebuie primite de la Dumnezeu și predate poporului. Atenția poporului trebuie să fie reținută. Solia noastră este o mireasmă de viață spre viață sau de moarte spre moarte. Destinele sufletelor sunt cântărite. Mulțimile sunt în valea hotărârii. Un glas va fi auzit strigând: „Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El; dacă este Baal, mergeți după Baal”.
Acțiunea promptă, energică și serioasă poate salva un suflet nedecis. Nimeni nu poate spune cât se pierde prin încercarea de a predica fără ungerea Duhului Sfânt. Există suflete în fiecare grupare religioasă care sunt șovăitoare, aproape convinse să fie întru totul pentru Dumnezeu. Hotărârea care urmează să fie luată privește timpul și veșnicia, dar prea adesea se întâmplă ca pastorul să nu aibă puterea soliei adevărului în inima lui și, deci, nu se face nici un apel direct pentru acele suflete care tremură în balanță. Rezultatul este că impresiile nu sunt adâncite în inimile celor convinși și ei părăsesc adunarea, simțindu-se mai puțin înclinați să accepte slujirea lui Hristos decât când au venit. Ei se hotărăsc să aștepte o ocazie mai favorabilă, dar aceasta nu mai vine niciodată. Din acea cuvântare atee, ca și din jertfa lui Cain, a lipsit Mântuitorul. Ocazia de aur este pierdută și cazurile acestor suflete sunt hotărâte. Nu este prea mult în joc, predicând într-o manieră indiferentă, fără simțământul poverii sufletelor?
În această epocă de întuneric moral se va recurge la ceva mai mult decât la o teorie spre a mișca sufletele. Pastorii trebuie să aibă legătură cu Dumnezeu. Ei trebuie să predice ca unii care cred ceea ce spun. Adevărurile vii, care ies de pe buzele omului lui Dumnezeu, vor face ca păcătoșii să tremure și cei condamnați să strige: „Iehova este Dumnezeu. M-am hotărât să fiu întru totul de partea Domnului”. Mesagerul lui Dumnezeu niciodată să nu înceteze străduințele lui după lumină și putere mai mare de sus. El să muncească din greu încontinuu, să se roage și să spere mereu, în mijlocul descurajării și al întunericului, hotărât să câștige o cunoaștere completă a Scripturilor și să nu rămână în urmă cu nici un dar. Atâta timp cât există un singur suflet care să poată avea un folos, el trebuie să insiste înainte cu un nou curaj la fiecare efort. Este o lucrare serioasă de făcut. Sufletele pentru care a murit Hristos sunt în pericol. Atâta timp cât Isus a spus: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”, atâta timp cât cununa neprihănirii este oferită biruitorului, atâta timp cât Mijlocitorul nostru pledează în favoarea celor păcătoși, slujitorii lui Hristos trebuie să lucreze cu nădejde, cu energie neobosită și credință stăruitoare.
Dar când adevărul lui Dumnezeu este predicat de bărbați tineri și fără experiență, ale căror inimi abia dacă au fost mișcate de harul lui Dumnezeu, lucrarea va lâncezi. Fratele F. și G. mai degrabă ar discuta în contradictoriu decât să se roage; ei preferă să se lupte decât să convingă, străduindu-se să impresioneze poporul cu solemnul caracter al lucrării pentru acest timp. Bărbații care îndrăznesc să-și asume răspunderea de a primi cuvântul din gura lui Dumnezeu pentru a-l preda poporului se fac răspunzători pentru adevărul pe care-l prezintă și influența pe care o exercită. Dacă ei sunt într-adevăr oamenii lui Dumnezeu, speranța lor nu este în ei înșiși, ci în ceea ce va face El pentru ei și prin ei. Ei nu se vor arăta îngâmfați, atrăgând atenția oamenilor asupra istețimii și aptitudinilor lor; ei simt responsabilitatea lor și lucrează cu energie spirituală, mergând pe calea lepădării de sine pe care a mers Domnul. Jertfirea de sine se vede la orice pas și ei jelesc din cauza incapacității lor de a face mai mult pentru cauza lui Dumnezeu. Calea lor este calea încercării și a conflictului, dar ea este însemnată de urmele picioarelor Răscumpărătorului lor, Căpetenia mântuirii lor, care a fost făcut desăvârșit prin suferință.
În lucrarea lor, subpăstorii trebuie să urmeze îndeaproape instrucțiunile și să manifeste spiritul Marelui Păstor. Scepticismul și apostazia se întâlnesc peste tot. Dumnezeu dorește bărbați care să lucreze pentru cauza Sa, ale căror inimi sunt credincioase și care vor sta fermi în integritate, neînfricați de împrejurări. În mijlocul necazului și tristeții, ei sunt exact ceea ce au fost când perspectivele lor erau luminate de speranță și când mediul lor înconjurător era cum și-l puteau dori. Daniel în groapa cu lei este același Daniel care a stat înaintea împăratului învăluit de lumina lui Dumnezeu. Pavel din temnița întunecoasă, așteptând sentința de la Nero cel crud, este același Pavel care s-a adresat adunării din Areopag. Un om a cărui inimă s-a sprijinit pe Dumnezeu în ceasul celei mai dureroase încercări și al celor mai descurajatoare împrejurări este exact ce a fost el în prosperitate, când lumina și favoarea lui Dumnezeu păreau că îl învăluie. Credința atinge nevăzutul și apucă lucrurile cele veșnice.
Sunt mulți în Iowa care dărâmă mai degrabă decât să clădească, care răspândesc mai degrabă necredință și întuneric decât lumină, iar cauza lui Dumnezeu lâncezește când ar trebui să înflorească. Pastorii să îndrăznească să fie credincioși. Pavel îi scria lui Timotei: „Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea, ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție. Pune-ți pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți. Fii cu luare aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci dacă vei face așa, te vei mântui pe tine însuți și pe cei ce te ascultă”. Cuvântul și voința lui Dumnezeu sunt exprimate în Scripturi de către scriitorii inspirați. Noi ar trebui să le legăm ca fruntarii între ochi și să umblăm conform cu poruncile lor; atunci vom umbla în siguranță. Fiecare capitol și fiecare verset sunt o comunicare a lui Dumnezeu pentru om. Studiind Cuvântul, sufletul care flămânzește și însetează după dreptate va fi impresionat de rostirile divine. Scepticismul nu poate avea nici o putere asupra sufletului care cercetează cu smerenie Scripturile.