Mi-a fost arătat că cei din poporul nostru care locuiesc afară din Battle Creek nu apreciază îngrijorările și poverile care le revin celor din centrul lucrării. Ei îngăduie membrilor comunității lor, care nu sunt în stare să se întrețină singuri, să vină la Battle Creek, crezând că pot obține de lucru în instituțiile noastre. Aceasta o fac înainte să scrie și să se asigure dacă acolo există o ocazie favorabilă pentru ei; astfel, aglomerează comunitatea și, după ce au făcut cerere pentru serviciu, află că acolo este deja un surplus de mână de lucru, mulți dintre aceștia fiind tot așa de nevoiași ca și ei. Ei au fost luați la lucru din milă și mai sunt reținuți nu pentru că instituțiile ar avea mare nevoie de ei, ci pentru că sunt atât de nevoiași.
Sunt familii din Battle Creek care au văzut crescând aceste instituții și aveau nevoie și erau vrednici de posturi în ele, dar pe care nu le pot obține pentru că sunt atât de mulți din afara localității care vor suferi dacă nu sunt angajați. Acest lucru pune comunitatea și instituțiile într-o postură dificilă, fiind nevoite să rezolve toate cazurile acestea cu înțelepciune, fără să ofenseze pe nimeni și să arate îndurare față de toți. Instituțiile noastre au suferit pierderi, căutând să ajute aceste cazuri, pentru că adesea solicitanții au o sănătate slabă și de aceea nu te puteai bizui pe ei. Dacă locurile lor ar putea fi ocupate de lucrători capabili și eficienți, s-ar economisi o sumă frumoasă pentru cauza lui Dumnezeu.
Fiecare comunitate are datoria să simtă interes pentru săracii ei. Dar mulți, fiind egoiști, au fost mulțumiți ca membrii lor săraci să se mute la Battle Creek, pentru că atunci nu mai trebuia să-i susțină. Comunitatea din Battle Creek cheltuiește în fiecare an până la cinci sute de dolari pentru întreținerea celor săraci și bolnavi, ale căror familii trebuie să sufere dacă nu sunt sprijiniți prin facere de bine. Dumnezeu n-ar fi mulțumit ca această comunitate să îngăduie ca săracii din mijlocul ei să ducă lipsă de cele necesare vieții; de aceea, este o poliță continuă asupra fondurilor celor de la centrul lucrării.
Frații noștri trebuie să rețină acasă pe săracii lor și să-i ia de la comunitate pe cei care sunt deja la Battle Creek. Ei pot face mult mai mult decât fac acum pentru săraci, procurându-le de lucru, ajutându-i astfel să se întrețină singuri. Ar fi mult mai bine să dați de lucru acestor persoane în ocupațiile voastre vremelnice decât să-i trimiteți la centrul lucrării și să împovărați cauza lui Dumnezeu cu această clasă de muncitori ineficienți. La Battle Creek sunt necesari numai bărbați și femei instruiți, cu putere fizică și mintală, oameni responsabili, care sunt obișnuiți să-și folosească propriul lor creier, și nu creierul altora. Credeți voi, fraților, că ar fi recomandat să se adune în posturi de răspundere persoane care nu sunt în stare să se întrețină lucrând în ocupațiile obișnuite ale vieții?
Sunt tineri, bărbați și femei, care au nevoie să fie învățați cum să-și folosească talentele chiar acolo unde se află. Aceasta nu este o sarcină plăcută; dar fiecare comunitate este răspunzătoare pentru membrii ei individuali și nu trebuie să lase ca o grupă care nu poate obține cele necesare pentru trai acolo unde se află, la țară, să se mute la Battle Creek. Frații de la țară au ferme și-și pot cultiva propriile lor provizii. Este, deci, mult mai puțin costisitor ca cei săraci să fie ajutați la țară, unde proviziile sunt ieftine, decât să vină la Battle Creek, unde, în loc să ajute comunitatea și instituțiile noastre, din vistierie trebuie scoși continuu bani pentru a-i ajuta. Cei care locuiesc la oraș trebuie să-și cumpere aproape toate alimentele și este destul de costisitor să mai aibă grijă de cei săraci.
Fraților din comunități mai mici, dacă Dumnezeu v-a lăsat o lucrare de făcut, să îngrijiți de cei săraci, să mângâiați pe cei descurajați, să vizitați pe cei bolnavi, să faceți parte celor nevoiași, să nu fiți atât de generoși, încât să doriți ca toate aceste binecuvântări să le aibă comunitatea din Battle Creek. Voi veți fi îndreptățiți să râvniți după binecuvântările făgăduite de Dumnezeu celor care vor purta de grijă celor săraci și vor simpatiza cu cei suferinzi.
Trebuie să existe un fond de caritate adunat spre a veni în întâmpinarea nevoilor celor săraci, cărora li s-a îngăduit să vină la Battle Creek. În fiecare an, sanatoriul dă mii de dolari pentru a face bine pacienților, dar cine apreciază această mare taxă care este asupra instituției? Nici unul dintre cei ale căror nume se află în registrul comunității nu trebuie să fie lăsat să sufere an după an de boală, când câteva luni la sanatoriu le-ar da ușurare și o valoroasă experiență cum să se îngrijească de ei și de alții când sunt bolnavi. Fiecare comunitate ar trebui să simtă ca o îndatorire biblică să se îngrijească de săraci și de bolnavii lor merituoși.
Când un copil merituos al lui Dumnezeu are nevoie de binefacerea sanatoriului și poate plăti o mică parte din cheltuieli, comunitatea să acționeze generoasă și să completeze suma. Unii poate că nu sunt în stare să plătească nimic, dar să nu-i lăsați să sufere din cauza egoismului vostru. Trimiteți-i la sanatoriu, și împreună cu ei trimiteți și angajamentul vostru și banii voștri pentru a plăti cheltuielile. Făcând aceasta, veți câștiga o binecuvântare prețioasă. Costă ceva ca să administrezi o astfel de instituție și n-ar trebui să aveți pretenția ca bolnavii să fie tratați gratuit. Dacă ar putea fi refăcută suma care a fost cheltuită pentru binefacerea pacienților, ar trebui parcursă o cale lungă până la ușurarea crizei ei financiare de acum.
Fraților, nu-i lăsați pe bolnavii voștri în sarcina poporului și instituțiilor din Battle Creek, ci apucați-vă generoși de lucru și faceți-vă datoria. Renunțați la unele lucruri din casa voastră sau din îmbrăcămintea voastră și puneți deoparte o sumă în loc sigur pentru săracii nevoiași. Prin aceasta să nu scadă zecimea și darurile voastre aduse lui Dumnezeu, ci să fie ca adaus. Dumnezeu n-are de gând să plouă bani din cer cu care să-i întrețină pe cei săraci, ci El a pus bunurile Sale în mâinile reprezentanților Săi. Ei trebuie să Îl recunoască pe Hristos în persoana sfinților Săi. Și ceea ce fac pentru copiii Lui în suferință este pentru El, pentru că El Își identifică interesele cu acelea ale omenirii suferinde.
Dumnezeu îi cheamă pe tineri să renunțe la podoabe inutile și la articole de îmbrăcăminte, chiar dacă aceasta costă doar câțiva bani, și să pună suma în cutia pentru binefacere. El, de asemenea, îi cheamă pe cei mai în vârstă ca, atunci când examinează un ceas de aur, un lanț ori articole de mobilă scumpă, să se oprească și să-și pună întrebarea: Ar fi drept să cheltuim o sumă atât de mare pentru ceea ce ne putem lipsi sau când un articol mai ieftin ar putea servi tot atât de bine scopului nostru? Prin lepădarea de sine și luarea crucii lui Isus, care a devenit sărac de dragul vostru, puteți face mult, ușurând suferința celor săraci din mijlocul nostru și, imitând astfel pilda Domnului și Învățătorului vostru, veți primi aprobarea și binecuvântarea Lui.