În viziunea care mi-a fost dată la 9 octombrie 1878, mi s-a arătat poziția pe care ar trebui să o ocupe sanatoriul la Battle Creek precum și caracterul și influența care ar trebui să fie menținute de către toți cei în legătură cu el. Această instituție importantă a fost înființată prin providența lui Dumnezeu, și binecuvântarea Lui este indispensabilă pentru succesul ei. Medicii nu sunt vraci, nici necredincioși, ci bărbați care cunosc organismul uman și cele mai bune metode de tratare a bolii — bărbați care au teamă de Dumnezeu și un interes serios pentru bunăstarea morală și spirituală a pacienților. Acest interes, manifestat atât pentru binele spiritual, cât și pentru cel fizic, nu trebuie să fie ascuns de către administratori. Printr-o viață de adevărată integritate creștină, ei pot da lumii o pildă vrednică de imitat; și ei nu trebuie să ezite să lase să se vadă că, pe lângă iscusința lor în tratarea bolii, ei câștigă continuu înțelepciune și cunoștință de la Hristos, cel mai mare Învățător cunoscut vreodată de lume. Ei trebuie să aibă această legătură cu Izvorul a toată înțelepciunea pentru a face ca munca lor să aibă succes.
Adevărul are puterea de a ridica pe primitor. Dacă adevărul biblic își exercită influența lui sfințitoare asupra inimii și caracterului, aceasta îi va face pe credincioși mai inteligenți. Un creștin va înțelege responsabilitățile lui față de Dumnezeu și față de semenii săi dacă este într-adevăr unit cu Mielul lui Dumnezeu, care și-a dat viața pentru lume. Numai printr-o continuă folosire atât a puterilor intelectuale, cât și a celor morale putem spera să corespundem scopului Creatorului nostru.
Dumnezeu n-are plăcere de cei care sunt indiferenți sau delăsători spre a deveni lucrători eficienți și bine informați. Creștinul trebuie să aibă mai multă inteligență și un discernământ mai ager decât cel lumesc. Studiul Cuvântului lui Dumnezeu dezvoltă continuu mintea și întărește intelectul. Nu există nimic care să curețe și să ridice în așa fel caracterul și să dea vigoare fiecărei aptitudini ca exercițiul continuu al minții de a prinde și a pricepe greutatea și importanța adevărurilor.
Mintea umană ajunge pipernicită și slăbită când se ocupă numai cu chestiuni banale, neridicându-se niciodată deasupra nivelului lucrurilor vremelnice și nedobândind simțul necesar pentru a pătrunde tainele nevăzutului. Înțelegerea este adusă în mod gradat în dreptul subiectelor cu care ea este obișnuită în mod continuu. Mintea își va micșora puterile și își va pierde capacitatea dacă nu este exercitată să dobândească cunoștință în plus și nu este pusă sub presiune spre a pricepe descoperirile puterii divine din natură și din Cuvântul sacru.
Dar o cunoștință a faptelor și a teoriilor, oricât de importante ar fi ele, sunt de mică valoare, dacă nu sunt aplicate. Există primejdia ca cei care și-au dobândit educația din cărți să nu reușească să înțeleagă că sunt novici în ce privește cunoștința experimentală. Aceasta este adevărat mai ales în dreptul celor care lucrează la sanatoriu. Instituția aceasta are nevoie de bărbați ai gândirii și priceperii. Medicii, administratorul, infirmiera-șefă și ajutoarele trebuie să fie persoane culte și cu experiență. Dar unii nu înțeleg necesitățile unei astfel de instituții și înaintează greoi an după an, nefăcând nici o îmbunătățire mai de seamă. Acțiunile lor se repetă fără nici o schimbare; fiecare zi nu este decât repetarea celei precedente.
Mintea și inima acestor lucrători mecanici sunt slăbite. În fața lor se află ocazii; dacă sunt studioși, pot obține o educație de cea mai mare valoare, dar ei nu apreciază privilegiile acordate. Nici unul nu trebuie să se mulțumească cu educația prezentă, ci să se pregătească zilnic pentru o mai mare responsabilitate.
Este de mare importanță ca cel care este ales să poarte grija intereselor spirituale ale pacienților și ajutoarelor să fie un om cu judecată sănătoasă și de principiu ferm, un om cu influență morală, care știe cum să lucreze cu sufletele. El trebuie să fie înțelept și cult, afectuos și inteligent. Se poate ca la început să nu fie întru totul eficient în toate privințele, dar prin cugetare serioasă și prin exercitarea abilităților sale trebuie să se pregătească pentru această lucrare importantă. Cea mai mare înțelepciune și gentilețe sunt necesare pentru a lucra competent în această direcție, totuși cu integritate inflexibilă pentru că trebuie întâmpinate prejudecata, bigotismul și eroarea de toate felurile.
Locul acesta nu trebuie să fie ocupat de un om care are un temperament iritabil și combativitate tăioasă. Trebuie atenție, ca religia lui Hristos să nu apară respingătoare datorită asprimii și nerăbdării. Slujitorul lui Dumnezeu trebuie să caute ca, prin blândețe, gentilețe și iubire, să reprezinte corect sfânta noastră credință. În timp ce crucea nu trebuie să fie niciodată ascunsă, el trebuie să prezinte și iubirea desăvârșită a Mântuitorului. Lucrătorul trebuie să fie îmbibat cu spiritul lui Isus și atunci comorile sufletului vor fi prezentate în cuvinte care își vor găsi drum spre inimile celor care ascultă. Religia lui Hristos exemplificată în viața zilnică a urmașilor Săi va exercita o influență de zece ori mai mare decât cele mai elocvente predici.
Lucrătorii inteligenți și temători de Dumnezeu pot face mult pentru a-i schimba în bine pe cei care vin să se trateze la sanatoriu. Persoanele acestea sunt bolnave nu numai fizic, ci și mintal și moral. În multe cazuri, educația, obiceiurile și întreaga viață au fost greșite. Ei nu pot face în câteva zile schimbările necesare pentru adoptarea obiceiurilor corecte. Trebuie să aibă timp să cerceteze problema și să învețe calea cea dreaptă. Dacă toți cei implicați în lucrarea de la sanatoriu ar reprezenta corect adevărurile reformei sănătății și sfânta noastră credință, ei ar influența și ar modela mintea pacienților. Contrastul dintre obiceiurile greșite și cele care sunt în armonie cu adevărul lui Dumnezeu are o putere convingătoare.
Omul nu este ce ar putea fi și ceea ce dorește Dumnezeu să fie. Puterea cea mare a lui Satana asupra neamului omenesc îi ține pe oameni la un nivel inferior; dar aceasta nu trebuia să fie așa, altfel Enoh nu putea să devină atât de onorat și de înnobilat, încât să umble cu Dumnezeu. Omul nu trebuie să înceteze să crească intelectual și spiritual în timpul întregii lui vieți. Dar mintea multora este atât de ocupată cu ei înșiși și cu propriile lor interese egoiste, încât nu mai lasă loc pentru cugete mai înalte și mai nobile. Și standardul realizărilor intelectuale și spirituale este mult prea scăzut. Sunt mulți care, cu cât este mai responsabilă poziția pe care o ocupă, cu atât sunt mai mulțumiți de ei înșiși și nutresc ideea că poziția dă reputație omului. Puțini înțeleg că au o lucrare continuă în fața lor, și anume să dezvolte răbdare, simpatie, iubire de oameni, conștiinciozitate și credincioșie — trăsături de caracter indispensabile pentru cei care ocupă poziții de răspundere. Toți cei care lucrează în sanatoriu ar trebui să aibă o considerație sacră pentru drepturile altora, care nu este altceva decât ascultare de principiile Legii lui Dumnezeu.
Unii din această instituție sunt dureros de lipsiți de calitățile atât de necesare pentru fericirea celor ce vin în contact cu ei. Medicii și ajutoarele din diferitele ramuri ale lucrării ar trebui să se ferească cu atenție de răceală egoistă, de o predispoziție distantă, nesociabilă, pentru că aceasta va înstrăina afecțiunea și încrederea pacienților. Mulți dintre cei care vin la sanatoriu sunt persoane distinse, sensibile, cu un delicat discernământ pătrunzător. Persoanele acestea descoperă de îndată astfel de defecte și le comentează. Oamenii nu pot să-L iubească pe Dumnezeu în gradul cel mai înalt și pe semenii lor ca pe ei înșiși și să fie atât de reci ca muntele de gheață. Ei nu-L jefuiesc numai pe Dumnezeu de iubirea datorată Lui, ci îi jefuiesc și pe semenii lor. Iubirea este o plantă de cultură cerească și trebuie îngrijită și hrănită. Inimi afectuoase, cuvinte de iubire vrednice de încredere vor ferici familii și vor exercita o influență înălțătoare asupra tuturor celor din sfera lor de influență.
Cei care folosesc cel mai mult privilegiile și ocaziile pe care le au vor fi, în sensul biblic, oameni talentați și educați; nu numai învățați, ci educați în ce privește mintea, manierele, comportamentul. Ei vor fi distinși, delicați, afectuoși. Aceasta mi-a fost arătat că este ceea ce Dumnezeul din cer cere în instituțiile de la Battle Creek. Dumnezeu ne-a dat puteri pentru a fi folosite, dezvoltate și întărite prin educație. Noi trebuie să raționăm și să reflectăm, să facem cu precauție legătura dintre cauză și efect. Când este practicat acest lucru, va fi, din partea unora, o chibzuință și o grijă mai mari, în ce privește cuvintele și acțiunile lor, ca să poată corespunde întru totul scopului lui Dumnezeu în aducerea lor la ființă.
Noi trebuie să ținem mereu minte că nu suntem numai învățători, ci și învățăcei în această lume, pregătindu-ne pe noi înșine și pe alții pentru o sferă de acțiune mai înaltă din viața viitoare. Măsura rațiunii de a fi a omului se află în cunoașterea voinței lui Dumnezeu și a îndeplinirii ei. Stă în puterea noastră să cultivăm atât de mult mintea și manierele, încât lui Dumnezeu să nu-I fie rușine să ne recunoască. La sanatoriu trebuie să fie un standard înalt. Dacă există în rândurile noastre oameni de cultură, cu putere intelectuală și morală, ei trebuie să fie chemați în față, să ocupe posturi în instituțiile noastre.
Medicii noștri nu trebuie să fie deficitari în nici o privință. În fața lor este deschis un câmp larg de activitate, și dacă nu devin îndemânatici în profesia lor, n-au decât să se învinuiască pe ei înșiși. Ei trebuie să fie cercetători sârguincioși, și printr-o aplicare discretă și o corectă atenție la amănunte, ei trebuie să devină purtători de grijă. Să nu fie necesar ca cineva să meargă după ei, să vadă dacă își fac bine lucrarea.
Cei care ocupă poziții de răspundere trebuie să se educe și să se instruiască pe ei înșiși în așa fel, încât toți cei care sunt în sfera lor de influență să poată vedea ce poate fi omul și ce poate face când este în legătură cu Dumnezeul înțelepciunii și puterii. Un om astfel privilegiat de ce să nu devină puternic din punct de vedere intelectual? Cei din lume au susținut mereu, în mod batjocoritor, că cei care cred adevărul prezent sunt slabi la minte, defectuoși în educație, fără poziție sau influență. Noi știm că aceasta nu este adevărat; dar nu cumva există vreun motiv pentru astfel de declarații? Mulți au socotit că este un semn de umilință să fii ignorant și necultivat. Astfel de persoane sunt înșelate în privința adevăratei umilințe și a blândeții creștine.