În ultima mea viziune, am fost dusă înapoi la momentul începutului și apoi al progresului cauzei adevărului prezent. Când a fost înființată casa noastră de editură de la Battle Creek, la început, prietenii cauzei erau puțini și poporul nostru era, în general, sărac. Dar când au fost făcute apeluri pentru ajutor, mulți au fost generoși și au ajutat, cumpărând acțiuni pentru lucrarea de editare. Domnul a fost foarte mulțumit de spiritul de sacrificiu manifestat.
De atunci au trecut douăzeci și șase de ani și, datorită providenței lui Dumnezeu, lumina adevărului luminează peste tot. Începutul a fost mic și era necesar să fie făcute sacrificii mari de către primii prieteni ai cauzei. La fiecare pas trebuia întâmpinate și biruite obstacole mari.
Frații noștri care și-au investit banii în publicarea revistei Review au făcut tocmai lucrarea pe care Domnul dorea ca ei să o facă. El le-a dat mijloace spre a fi folosite tocmai pentru scopul înaintării cauzei Sale.
Trecerea timpului a adus schimbări mari. Lumina a crescut și s-a răspândit. În timp ce poporul, care este dornic după adevăr, striga: „Străjerule, cât mai este din noapte?”, a fost dat un răspuns inteligent: „Vine dimineața, și este tot noapte”. Prin cercetarea amănunțită a profețiilor, noi înțelegem unde suntem în istoria acestei lumi și știm precis că a doua venire a lui Hristos este aproape. Rezultatul acestor cercetări trebuie prezentat lumii prin presă. Și, întrucât lucrarea s-a întins și a crescut, s-au cerut înzestrări noi de la an la an; îmbunătățirile au înaintat mereu. Pentru lume, a fost un motiv de mirare faptul că, având acest adevăr nepopular, lucrarea a prosperat. Dar, cu o lumină crescândă și un adevăr confirmat, precum și cu avantaje tot mai mari în toate privințele pentru înaintarea cauzei, lucrările noastre nu corespund cu credința noastră.
Dacă a fost drept pentru frați să cumpere acțiuni pentru editura noastră când lucrarea era restrânsă și influența noastră limitată, nu este de importanță mai mare astăzi, când înaintează o lucrare mult mai mare și când este nevoie de o creștere corespunzătoare de mijloace? Temeinicia poziției noastre a crescut în fiecare an. Am primit recent o asigurare că avem adevărul așa cum este descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu și că, acceptând a treia solie îngerească, noi nu ne ținem de fabule, ci de „Cuvântul proorociei”. Acum trăim în deplină strălucire a luminii adevărului biblic.
Dumnezeu cheamă pe poporul Său să se trezească și să-și arate credința prin fapte. În trecut, când numărul credincioșilor noștri era mic, când cei care erau în stare au simțit că au datoria să cumpere acțiuni pentru editura noastră, rugăciunile și milosteniile lor, rodul stăruinței, al efortului de lepădare de sine au venit înaintea lui Dumnezeu ca o mireasmă plăcută. Frații și surorile noastre care au primit prețioasa pâine a vieții, adusă lor prin publicațiile noastre, ar trebui să fie și mai binevoitori să dea din mijloacele lor pentru a sprijini cauza decât au fost cei care au iubit adevărul în anii de mai înainte.
Fraților, Dumnezeu v-ar binecuvânta proporțional cu arătarea interesului vostru pentru editurile noastre, făcându-le proprietatea voastră. Cei care n-au acțiuni în aceste instituții au privilegiul de a investi banii lor în această lucrare bună. Avem nevoie de simpatia, de rugăciunile și de mijloacele voastre. Avem nevoie de conlucrarea voastră sinceră. Nădăjduim că toți cei ale căror inimi le va face Domnul să fie binevoitoare se vor prezenta cu banii lor spre a-i investi în aceste instituții. Este oare adevărat că noi avem ultima solie de îndurare pentru lume? Este adevărat că lucrarea noastră se va încheia curând? Așa spune Cuvântul lui Dumnezeu. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Atunci, avertizarea trebuie trimisă în toate părțile pământului.
Editurile noastre au devenit o putere în lume. A avut loc o mare schimbare. Cu posibilitățile mărite, făcând ca lumina clară să strălucească pentru cei care sunt în întuneric, acum nu este așa de greu, cum era odată, să se înțeleagă și să se accepte adevărul. Cei care au condus lucrarea la început au fost țintele asalturilor combinate ale oamenilor răi și ale îngerilor răi. Vrăjmășia lui Satana, lucrând prin oameni ca unelte ale sale, a fost foarte mult sporită. Pe de altă parte, credincioșii, deși puțini la număr, au fost serioși și zeloși să apere onoarea lui Dumnezeu, înălțând Legea Sa care fusese desființată, și să respingă lucrările lui Satana, descoperite în fiecare formă de eroare distrugătoare.
De la început, Satana a fost împotriva acestei lucrări. El a fost hotărât să aducă toată puterea lui spre a reduce la tăcere și a mătura de pe pământ pe cei care lucrau pentru înaintarea luminii și adevărului. Totdeauna el a avut un oarecare succes. Calomnia și cea mai aprigă opoziție au fost puse în mișcare spre a distruge adevărul cel prețios, descurajând pe apărătorii lui. Adversarul cel mare a folosit toate înșelăciunile lui diabolice în diferite feluri, și fiecare efort făcut a adus de partea sa unul sau mai mulți dintre cei pretinși a fi urmași ai lui Hristos. Cei ale căror inimi sunt firești, care sunt în armonie mai mult cu arhiînșelătorul decât cu Hristos, după un timp și-au dat pe față adevăratul caracter și au plecat la grupa din care făceau parte.
Satana ține sub stăpânirea lui nu puțini dintre cei care trec drept prieteni ai adevărului, iar prin ei lucrează împotriva înaintării lui. El îi folosește să semene neghină printre copiii lui Dumnezeu. Astfel, când primejdia nu era bănuită, au existat în mijlocul nostru rele mari. Dar, în timp ce Satana lucra cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei de pe calea pierzării, apărătorii credincioși ai adevărului au luptat împotriva curentului opoziției și au păstrat Cuvântul nealterat în mijlocul potopului de erezii. Cu toate că, uneori, biserica a fost slăbită prin numeroase descurajări și elemente răzvrătite cărora a trebuit să le facă față, totuși adevărul a luminat mai strălucitor cu fiecare conflict. Energiile poporului lui Dumnezeu n-au fost epuizate. Puterea harului Său i-a însuflețit, reînviorat și înnobilat pe cei statornici și credincioși.
Vechiul Israel a fost tot mereu chinuit de cei răzvrătiți. Aceștia nu erau totdeauna persoane cu influență slabă. În multe cazuri, bărbați cu renume, conducători în Israel, s-au întors împotriva conducerii providențiale a lui Dumnezeu și s-au apucat să lucreze cu înverșunare să dărâme ceea ce au clădit cândva cu atât zel. Noi am văzut ceva din acestea, repetându-se de multe ori în experiența noastră. Este nesigur pentru oricare comunitate să se sprijine pe vreun pastor favorit sau să se încreadă în vreun braț de carne. Numai brațul lui Dumnezeu este în stare să-i susțină pe toți cei care se sprijină pe el.
Până când Hristos va apărea pe norii cerului cu putere și slavă mare, oamenii vor deveni perverși în spirit și se vor întoarce de la adevăr la fabule. Biserica va mai vedea vremuri tulburi. Ea va prooroci, îmbrăcată în saci. Dar cu toate că va trebui să întâmpine erezie și persecuție, cu toate că va trebui să lupte cu necredincioșii și cu apostaziații, totuși, cu ajutorul lui Dumnezeu, ea va zdrobi capul lui Satana. Domnul va avea un popor așa de veritabil cum este oțelul și cu o credință așa de fermă ca stânca de granit. Ei trebuie să fie martorii Săi în lume, uneltele Sale spre a face o lucrare specială și glorioasă în ziua pregătirii Lui.
Solia Evangheliei n-a câștigat nici un singur suflet la Hristos sau nu și-a făcut drum la nici o singură inimă, fără să lezeze capul lui Satana. Ori de câte ori este smuls un captiv din prinsoarea lui, eliberat din oprimarea lui, tiranul este învins. Casele de editură sunt unelte în mâna lui Dumnezeu pentru a trimite fiecărei limbi și națiuni lumina cea prețioasă a adevărului. Lumina aceasta ajunge chiar până la țările păgâne și continuu face incursiuni asupra superstiției și a oricărei rătăciri imaginabile.
Pastori, care au predicat adevărul cu tot zelul și seriozitatea, pot apostazia și se pot alătura vrăjmașilor noștri, dar va schimba aceasta adevărul lui Dumnezeu în minciună? „Totuși”, zice apostolul, „temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită”. Credința și simțămintele oamenilor se pot schimba, dar adevărul lui Dumnezeu, niciodată. Solia îngerului al treilea răsună; ea este infailibilă.
Nici un om nu poate sluji lui Dumnezeu fără a se uni împotriva lui oameni răi și îngeri răi. Duhuri rele sunt puse pe urmele fiecărui suflet care caută să intre în rândurile lui Hristos, pentru că Satana dorește să redobândească prada luată din prinsoarea lui. Oameni răi se vor apuca să răspândească minciuni rafinate, pentru ca aceștia să poată fi condamnați. Oamenii aceștia vor îmbrăca haina sincerității și vor înșela, dacă este cu putință, chiar și pe cei aleși.
Este tot atât de sigur că avem adevărul ca și faptul că Dumnezeu trăiește, iar Satana, cu toată măiestria și puterea lui, nu poate schimba adevărul lui Dumnezeu în minciună. În timp ce marele adversar va încerca totul spre a face fără efect Cuvântul lui Dumnezeu, adevărul trebuie să înainteze ca o lampă care arde.
Domnul ne-a ales și ne-a făcut supuși ai minunatei Lui îndurări. Să fim vrăjiți de vorbăriile celui apostaziat? Să alegem să luăm poziție alături de Satana și oștirea lui? Să ne unim noi cu călcătorii Legii lui Dumnezeu? Mai degrabă rugăciunea noastră să fie: „Pune, Doamne, vrăjmășie între mine și șarpe”. Dacă nu suntem în vrăjmășie cu lucrările sale, puterile lui ne vor încercui, și sulița lui este gata în orice clipă să fie înfiptă în inimile noastre. Noi trebuie să-l socotim ca pe un dușman de moarte. Trebuie să ne împotrivim lui în Numele lui Hristos. Lucrarea noastră înaintează. Noi trebuie să luptăm pentru fiecare centimetru de teren. Toți cei care cheamă Numele lui Hristos să se îmbrace cu armura neprihănirii.
Frați și surori, în numele caselor noastre de editură, facem apel la voi să cumpărați acțiuni pentru aceste instituții. Nu vă temeți de nimic; investiți-vă banii într-o lucrare bună, aceea de a răspândi raze de lumină până în cele mai întunecate părți ale lumii. În această lucrare nu există eșec. Este privilegiul și datoria voastră să faceți așa cum au făcut frații voștri când erau doar puțini prieteni ai cauzei adevărului. Cumpărați acțiuni la casele noastre de editură, ca să puteți simți că aveți un interes față de ele. Mulți își investesc banii în speculații lumești și, făcând astfel, sunt jefuiți de fiecare dolar. Noi vă rugăm să vă dovediți generozitatea, făcând investiții în lucrarea noastră de publicații. Aceasta vă va face bine. Banii voștri nu se vor pierde, ci vor fi puși cu dobândă, ca să crească capitalul vostru din ceruri. Hristos a dat totul pentru voi; ce veți da voi pentru El? El vă cere inima, dați-o Lui, ea Îi aparține. El vă cere inteligența voastră, dați-o Lui, ea Îi aparține. El vă cere banii voștri, dați-i, sunt ai Lui. „Voi nu sunteți ai voștri. Căci ați fost cumpărați cu un preț”. Dumnezeu vă dorește pe voi și tot ce-i al vostru. Lăsați cuvintele psalmistului regal să exprime sentimentul inimilor voastre: „Totul vine de la Tine, și din mâna Ta primim ce-ți aducem”.
A venit timpul când trebuie să știm pentru noi înșine de ce credem ceea ce credem. Noi trebuie să stăm pentru Dumnezeu și pentru adevăr în fața unei generații indiferente și necredincioase. Omul care a cunoscut odată calea vieții și s-a întors de la convingerile inimii lui la sofismele lui Satana va fi mai inaccesibil și mai neimpresionabil decât cel care n-a gustat niciodată iubirea lui Hristos. El va fi înțelept să facă răul. El s-a legat pe sine de Satana, chiar împotriva luminii și a cunoștinței. Eu le spun fraților mei: singura voastră speranță este în Dumnezeu. Noi trebuie să fim îmbrăcați cu neprihănirea lui Hristos, dacă vrem să rezistăm nelegiuirii care predomină. Trebuie să ne dovedim credința prin fapte. Să punem o bună temelie pentru vremurile care vor veni, ca să putem apuca viața veșnică. Noi trebuie să lucrăm, nu în propria noastră putere, ci în puterea Domnului nostru înviat. Ce vrem să facem și să îndrăznim pentru Isus?
Casele noastre de editură sunt proprietatea întregului nostru popor și toți trebuie să lucreze până ce ele vor depăși dificultățile. Pentru ca publicațiile noastre să circule, ele au fost oferite la un preț atât de mic, încât numai un mic profit a putut fi realizat pentru a reproduce aceleași lucrări. Aceasta s-a făcut din cele mai bune motive, dar nu cu o judecată experimentată și pentru o perspectivă îndepărtată.
Cu prețurile reduse ale publicațiilor, administrația nu putea dispune de un capital cu care să lucreze. Aceasta n-a fost pe deplin sesizat și critic cercetat. Prețurile acestea mici i-au făcut pe oameni să subaprecieze lucrările și nu s-a observat pe deplin că, o dată ce publicațiile au fost vândute la un preț mic, era greu să fie aduse la cuvenita lor valoare.
Pastorii noștri n-au avut un sprijin corespunzător. Ei trebuie să aibă mijloace ca să trăiască. A fost o regretabilă lipsă de prevedere fixând prețuri mici pentru publicațiile noastre și apoi profiturile fiind deturnate în mare măsură, spre societățile de tractate și cele misionare. Problemele acestea au fost duse la extrem și va avea loc o reacție. Pentru ca societățile misionare și de tractate să înflorească, mijloacele de producere și tipărire de cărți trebuie să înflorească. Paralizați aceste mijloace, împovărați cu datorii casele de editură, și societățile de tractate și cele misionare se vor dovedi fără succes.
A fost o conducere greșită, nepremeditată, ci datorită zelului de a face să înainteze lucrarea misionară. În distribuirea și circulația largă a ziarelor, tractatelor și broșurilor, mijloacele de producție a acestor publicații au fost paralizate și încurcate. Totdeauna este o primejdie în a duce o lucrare bună până la extreme. Bărbați cu răspundere sunt în pericol să devină bărbați ai unei singure idei, să-și concentreze atenția asupra unei ramuri de lucrare, neglijând alte sectoare ale marelui câmp.
Ca popor, noi trebuie să fim păziți în orice privință. Nu există nici cea mai mică siguranță pentru nimeni dacă nu căutăm zilnic înțelepciunea lui Dumnezeu și nu renunțăm să acționăm în propria noastră putere. Primejdia ne înconjoară mereu și trebuie să fim foarte atenți ca nici o ramură a lucrării să nu fie preferată, în timp ce alte interese sunt lăsate să sufere.
Au fost făcute greșeli datorită reducerii prețurilor publicațiilor spre a face față unor dificultăți. Aceste lucruri trebuie schimbate. Cei care au făcut această mișcare au fost sinceri. Ei au crezut că generozitatea lor avea să provoace pe pastori și popor să lucreze pentru a crește, în mare măsură, cererea pentru publicații.
Pastorii și poporul trebuie să acționeze dezinteresați și generoși în conduita lor față de casele noastre de editură. În loc să studieze și să urmărească cum pot obține periodicele, tractatele și cărțile la cel mai mic preț, ei trebuie să caute să convingă poporul să vadă adevărata valoare a publicațiilor. Toți acești bănuți lipsă, adunați de la mii de publicații, au pricinuit o pierdere de mii de dolari instituțiilor noastre, când câțiva bănuți mai mult de la fiecare persoană abia că s-ar fi simțit.
Review and Herald și Sings of the Times sunt reviste ieftine la prețul de vânzare. Review este o revistă de valoare; ea conține subiecte de mare interes pentru biserică și ar trebui plasată în fiecare familie de credincioși. Dacă cineva este prea sărac pentru a o lua, ar trebui ca, prin subscripții, comunitatea să adune suma pentru prețul întreg al revistei spre a o da familiilor nevoiașe. Ar fi mult mai bun acest plan decât a-i lăsa pe săraci la mila casei de editură sau a societății misionare și de tractate.
Aceeași cale trebuie urmată și față de Sings. Cu mici variații, revista aceasta, de la înființarea ei, a crescut ca interes și valoare morală ca o foaie de pionierat. Periodicele acestea au același obiect. Ele sunt două unelte în câmpul cel mare spre a face lucrarea lor specială de răspândire a luminii în această zi de pregătire a lui Dumnezeu. Toți trebuie să se angajeze să le susțină serios pe amândouă.
„Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, și urechile Lui iau aminte la strigătele lor”. Hristos va sprijini pe cei care aleargă la El pentru înțelepciune și putere. Dacă aceștia întâmpină obligația și necazul cu suflet smerit, depinzând de Isus, îngerul Lui cel puternic va veni în jurul lor, și El, în care ei s-au încrezut, Se va dovedi un ajutor întru totul îndestulător în orice împrejurare critică. Cei care ocupă poziții de răspundere trebuie ca zilnic să devină familiarizați cu desăvârșirea, credincioșia și iubirea lui Hristos. Ei trebuie să fie în stare să exclame cu siguranță: „Știu în cine am crezut”. Oamenii aceștia trebuie să lucreze ca frați, fără nici un simțământ de ceartă. Fiecare trebuie să-și facă datoria, știind că ochiul lui Dumnezeu cercetează motivele și scopurile și citește cele mai lăuntrice simțăminte ale sufletului. Lucrarea este una singură.Și dacă bărbații care conduc nu vor lăsa ca propria lor judecată, simțămintele și ideile lor să conducă și să schimbe planul Domnului, va fi cea mai perfectă armonie între aceste două ramuri ale aceleiași lucrări.
Poporul nostru trebuie să facă eforturi mai mari pentru a extinde circulația revistei Review. Dacă frații și surorile noastre vor să arate o seriozitate mai mare, să depună eforturi mai stăruitoare spre a îndeplini acest lucru. Această revistă trebuie să fie în fiecare familie. Și dacă ei înșiși ar renunța la obiectele lor de lux favorite, la ceai și la cafea, mulți dintre cei care acum n-au vizitatorii lor săptămânali ar putea plăti pentru ca mesajul luminii să vină în familia lor. Aproape fiecare familie ia unul sau mai multe ziare lumești; și acestea conțin istorioare de dragoste și povești excitante despre ticăloșie și crimă, care vatămă mintea tuturor celor care le citesc. Cei care consimt să n-aibă Review and Herald pierd mult. Prin paginile ei, Hristos le vorbește prin avertizări, mustrări și sfaturi, care ar schimba curentul gândurilor lor și ar fi pentru ei ca o pâine a vieții.
Revistele noastre nu trebuie să fie pline cu discuții sau argumentări lungi despre doctrină, care l-ar obosi pe cititor; ci ele trebuie să conțină scurte și interesante articole practice și doctrinare. Prețul publicațiilor noastre nu trebuie să fie atât de mic încât să nu rămână nici o acoperire pentru lucrare. Același interes care a fost manifestat pentru circulația revistei Sings of the Times trebuie să fie arătat și față de extinderea circulației lui Review and Herald. Dacă se face acest lucru, efortul va fi însoțit de succes.
Noi suntem pe un teren fermecat și Satana este continuu la lucru spre a legăna pe poporul nostru să doarmă în leagănul siguranței pământești. Există o nepăsare și o lipsă de zel care paralizează toate eforturile noastre. Isus a fost un muncitor zelos, iar când urmașii Lui se vor sprijini pe El și vor lucra cum a lucrat El, vor vedea și vor realiza rezultate corespunzătoare. Trebuie făcut un efort pentru a acorda valoarea cuvenită publicațiilor noastre și pentru a le readuce, în mod gradat, pe o bază convenabilă. Noi nu trebuie să fim afectați de strigătul speculației câștigătoare de bani. Noi trebuie să mergem stăruitori înainte, neclintiți de critică, necorupți de aplauze. Va fi o sarcină mai grea de a reveni la o bază potrivită decât presupun unii; dar acest lucru trebuie făcut pentru a salva instituțiile noastre de încurcătură.
Frații noștri trebuie să se păzească să nu devină stereotipi în planurile și lucrările lor. Ei pot să cheltuiască timp și bani, pregătind un făgaș exact, crezând că lucrarea trebuie făcută exact așa, și nu altfel. Există primejdia de a fi prea pretențioși. Trebuie avută o mai mare grijă pentru a evita cheltuiala cu transportul cărților și al persoanelor. Influența asupra cauzei lui Dumnezeu este rea. Fraților, trebuie să acționați prudent, economic și judicios. Trebuie făcută o lucrare mare, dar instituțiile noastre sunt încurcate. Sunt oameni care lucrează cu credincioșie în instituțiile din Battle Creek și care nu primesc un echivalent pentru munca lor. Acestor oameni nu le este aplicată dreptatea. În altă lucrare, ei ar putea câștiga dublul sumei primite aici, dar ei își păstrează cu conștiinciozitate ocupația pentru că simt că lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de ajutorul lor.
În timpul pregătirii noastre pentru ziua lui Dumnezeu este o mare lucrare de făcut în plănuirea și executarea planurilor pentru înaintarea cauzei Sale. Publicațiile noastre trebuie să aibă o circulație mare, pentru că ele fac o mare lucrare. Este de făcut o mare lucrare misionară. Dar mi-a fost arătat că există primejdia ca această lucrare să fie prea mecanică, așa de încâlcită și complicată, încât va fi realizat mai puțin decât dacă ar fi mai simplă, directă, clară și hotărâtă. Noi n-avem nici timp, nici mijloace ca să menținem toate părțile acestei mașinării într-o acțiune armonioasă.
Frații noștri care poartă responsabilități în alcătuirea de planuri pentru îndeplinirea în continuare a acestei părți de lucrare trebuie să-și amintească de faptul că, în timp ce o anumită educație și o anumită instruire sunt esențiale pentru a lucra în mod inteligent, există primejdia de a face din aceasta o problemă prea mare. Obținând educația cea mai completă în toate amănuntele și lăsând la o parte principiile vitale, devenim muncitori uscați și formali. Inimile pe care Dumnezeu le-a făcut binevoitoare prin lucrarea harului Său sunt pregătite pentru lucrare.
Dumnezeu dorește o lucrare din inimă. El va accepta scopul neegoist, principiul înalt și curat, motivul înalt și sfânt. Harul și puterea Lui vor lucra împreună cu aceste eforturi. Toți cei care înțeleg că este lucrarea lui Dumnezeu să pregătească un popor pentru a doua Sa venire vor afla, în eforturile lor dezinteresate, ocazii în care pot face lucrare cu tractate și lucrare misionară. Dar pot fi prea mulți bani cheltuiți și prea mult timp investit în a produce materiale atât de exacte și minuțioase, încât lucrarea din inimă este neglijată, păstrându-se doar forma seacă.
Vă spun deschis că Isus și puterea harului Său sunt lăsate afară din chestiune. Rezultatele vor arăta că lucrarea mecanică a luat locul evlaviei, smereniei și sfințeniei inimii și vieții. Lucrătorii mai spirituali, consacrați și smeriți nu găsesc loc unde să lucreze și de aceea se retrag. Tinerii și cei fără experiență învață ritualul și își fac munca în mod mecanic, dar iubirea adevărată, povara pentru suflete, nu este simțită. O mai puțină stăruire asupra formelor este neapărat necesară în aceste zile de solemne și înfricoșătoare responsabilități.
În cer este ordine și trebuie să fie sistem și ordine și pe pământ, pentru ca lucrarea să înainteze fără confuzie și fanatism. Frații noștri lucrează în acest sfârșit de vreme; dar în timp ce unii dintre pastorii noștri poartă continuu povara sufletelor și caută mereu să-i ridice pe oameni la înalte realizări spirituale, cei care nu sunt atât de conștiincioși, care n-au purtat crucea lui Hristos și n-au simțit nici valoarea sufletelor așa cum este reflectată de la Golgota, învățând și educând pe alții în munca mecanică, vor deveni formali și fără putere ei înșiși și nu vor aduce oamenilor nici un Mântuitor.
Satana lucrează mereu pentru ca slujirea lui Dumnezeu să degenereze în forme goale și să devină fără putere spre a câștiga suflete. În timp ce energia, seriozitatea și eficiența lucrătorilor se pierd prin eforturile ca totul să fie ordonat, greutatea muncii care trebuie făcută de pastorii noștri pentru a menține în acțiune această mașinărie complicată absoarbe atât de mult timp, încât lucrarea spirituală este neglijată. Și cu atât de multe lucruri de pus în mișcare, lucrarea aceasta cere o așa de mare sumă de bani, încât alte ramuri ale lucrării se vor veșteji și vor muri din lipsă de atenție.
În timp ce mesagerii tăcuți ai adevărului trebuie să fie răspândiți ca frunzele toamna, pastorii noștri nu trebuie să facă această lucrare de formă și să lase la o parte devoțiunea și evlavia adevărată. Zece lucrători convertiți cu adevărat, cu o dispoziție sufletească binevoitoare, neegoiști, pot face în câmpul misionar mai mult decât o sută care își limitează eforturile la repetarea unor forme și păstrarea regulilor în mod mecanic, lucrând fără o profundă iubire pentru suflete.
Lucrarea misionară prudentă nu trebuie neglijată cu nici un chip. Ea a făcut mult pentru salvarea de suflete. Succesul lucrării lui Dumnezeu depinde foarte mult de aceasta, dar cei care fac această lucrare trebuie să fie cei care sunt spirituali, care vor inspira lumina și iubirea lui Isus și care simt povara lucrării. Ei trebuie să fie bărbați și femei care se pot ruga, care au o strânsă legătură cu Dumnezeu. Sunt necesare prezență de spirit, voință sfințită și judecată sănătoasă. Învățătorul ceresc îi va învăța cea mai bună metodă de a ajunge la sufletele oamenilor. Ei vor învăța în școala lui Hristos. Vor face lucrarea numai spre slava lui Dumnezeu.
Fără această educație, toate învățăturile primite de la instructorii voștri cu privire la forme și reguli, oricât de perfecte ar fi, vă vor lăsa totuși începători în lucrare. Voi trebuie să învățați de la Hristos. Trebuie să respingeți eul pentru Hristos. Trebuie să vă așezați gâtul sub jugul lui Hristos, să purtați povara lui Hristos. Trebuie să simțiți că nu sunteți ai voștri, ci slujitori ai lui Hristos, făcând o lucrare pe care El v-a poruncit-o, nu pentru vreo laudă, sau onoare, ori slavă pe care o veți primi, ci numai de dragul Lui. În toată lucrarea voastră trebuie să țeseți harul Lui, iubirea Lui, consacrarea Lui, zelul Lui, stăruința neobosită a Lui, energia Lui de nestăpânit, care vor vorbi pentru acum și pentru veșnicie.
Lucrarea misionară și cu tractate este o lucrare bună. Ea este lucrarea lui Dumnezeu. Ea nu trebuie să fie cu nici un chip depreciată, dar există o primejdie continuă de a-i denatura scopul adevărat. Pentru lucrarea din câmpul misionar este nevoie de persoane care să facă abonamente. Persoanele cu maniere ciudate nu sunt potrivite pentru această lucrare. Bărbații și femeile care au tact, maniere alese, prevedere pătrunzătoare și minte judicioasă, și care își dau seama de valoarea sufletelor, sunt cei care pot avea succes.
Lucrarea colportorului este superioară și se va dovedi ca având succes, dacă el este cinstit, serios, răbdător, urmărind neîntrerupt lucrarea pe care a luat-o asupra sa. Inima sa trebuie să fie în lucrare. Trebuie să se scoale devreme și să lucreze cu sârguință, folosind cum se cuvine capacitățile date de Dumnezeu. Dificultăților trebuie să li se facă față. Dacă vor avea de întâmpinat o rezistență neîntreruptă, vor fi biruitori. Prin amabilitate se câștigă mult. Lucrătorul își poate forma continuu un caracter simetric. Caracterele cele mari sunt formate prin fapte și eforturi mici.
Există primejdia de a nu-i încuraja suficient pe pastorii noștri. Mi-au fost arătați unii bărbați pe care Dumnezeu îi chemase în lucrarea de slujire, intrând în câmp în calitate de colportori. Aceasta este o pregătire excelentă dacă ținta lor este să răspândească lumina, să aducă adevărul descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu direct în cercul căminului. În timpul conversației, adesea se va deschide calea să se vorbească despre religia Bibliei. Dacă lucrarea va fi îndeplinită așa cum ar trebui, familiile vor fi vizitate, lucrătorii vor duce cu ei inimi afectuoase și iubire pentru suflete și vor aduce, în cuvinte și comportament, aroma harului lui Hristos, iar rezultatul va fi un mare bine. Aceasta va fi o experiență minunată pentru oricine are în vedere lucrarea de slujire.
Dar mulți sunt în activitatea de colportaj pentru a vinde cărți și tablouri care nu exprimă credința noastră și nu aduc cumpărătorului lumină. Ei sunt stimulați să facă această lucrare pentru că perspectivele financiare sunt mai atrăgătoare decât cele pe care le pot obține ca licențiați. Persoanele acestea nu au nici o destoinicie specială pentru lucrarea Evangheliei. Ele nu dobândesc acea experiență care i-ar face potriviți pentru lucrare. Prin acest fel de lucrare, ei pierd timp și ocazii. Ei nu învață să poarte povara sufletelor și zilnic să obțină cunoștință despre calea cea mai cu succes de câștigare a oamenilor la adevăr. Oamenii aceștia se abat frecvent de la convingerile Duhului lui Dumnezeu și primesc pecetea caracterului lumesc, uitând cât de mult Îi datorează Domnului, care și-a dat viața pentru ei. Ei își folosesc puterile pentru propriile lor interese egoiste și refuză să lucreze în via Domnului.
Am fost alarmată când am văzut plasele lui Satana, țesute în jurul bărbaților pe care Dumnezeu voia să-i folosească, îndepărtându-i de la lucrarea de slujire. Cu siguranță că va fi o lipsă de lucrători, dacă oamenii nu sunt încurajați mai mult să-și îmbunătățească aptitudinile cu scopul de a deveni slujitori ai lui Hristos. Satana prezintă continuu și stăruitor câștiguri financiare și avantaje lumești, ca să-i atragă pe oameni de la îndatoririle principale care le asigură o experiență în lucrurile lui Dumnezeu. Și când vede că oamenii vor să înainteze, predându-se lucrării de învățare a adevărului pentru cei care sunt în întuneric, el va face tot posibilul să-i împingă spre extreme, pentru a le slăbi influența și a-i face să piardă avantajele pe care le-ar fi câștigat, dacă ar fi fost echilibrați de Duhul lui Dumnezeu.
Mi s-a arătat că pastorii noștri își aduc o mare vătămare prin folosirea nepăsătoare a organelor lor vocale. Atenția lor a fost atrasă asupra acestei probleme importante și avertismente și instrucțiuni le-au fost date de către Duhul lui Dumnezeu. Era de datoria lor să învețe cea mai înțeleaptă manieră de folosire a acestor organe. Glasul, acest dar al cerului, este o puternică aptitudine pentru bine, și dacă nu este pervertit, va slăvi pe Dumnezeu. Important era să studieze și să urmeze, în mod conștiincios, câteva reguli simple. Dar, în loc să se instruiască pe ei înșiși, cum ar fi putut să facă, exercitându-și judecata sănătoasă, ei au angajat un profesor de retorică.
Drept rezultat, mulți dintre cei care au simțit că Dumnezeu avea o lucrare de făcut prin ei, aceea de a-i învăța adevărul pe alții, au devenit zăpăciți și înnebuniți din cauza elocinței. Unii dintre aceștia abia așteptau să li se prezinte această ispită. Interesul lor a fost atras de noutate, și tinerii și unii pastori au fost ademeniți de această emoție. Ei au părăsit câmpul de lucru, totul a fost neglijat în via Domnului, au plătit bani și au dat timpul lor prețios pentru a frecventa o școală de retorică. Atunci când au venit de la acest instructaj, consacrarea și religia au fost pierdute, iar povara pentru suflete a fost dată la o parte, cum ai da la o parte o haină. Ei au acceptat sugestiile lui Satana, și el i-a condus unde a vrut.
Unii s-au erijat în profesori de retorică, dar n-au avut nici înțelepciune și nici abilitate, dezgustând publicul, pentru că n-au folosit cum trebuie cunoștința dobândită. Realizările lor au fost lipsite de demnitate și bun simț; și aceste isprăvi din partea lor au închis ușa, în măsura în care sunt cunoscuți, pentru orice influență pe care puteau s-o aibă, în viitor, ca bărbați care să ducă solia adevărului în lume. Aceasta a fost născocirea lui Satana. Era bine să se facă o îmbunătățire în vorbire; dar a da timp și bani pentru această ramură și a preocupa mintea cu ea însemna a se grăbi spre extreme și a fi dovedită o mare slăbiciune.
Tinerii care se numesc păzitori ai Sabatului atașează la numele lor titlul de „profesor” și abuzează de ceilalți prin ceea ce ei nu înțeleg. În felul acesta, mulți pervertesc lumina pe care Dumnezeu le-a dat-o. Ei n-au o minte bine echilibrată. Elocința a devenit subiect de discuție. Ea i-a prins pe oameni să se angajeze într-o lucrare pe care nu o pot face cu înțelepciune, care i-a stricat pentru a face lucrarea pentru care, dacă ar fi căutat s-o aducă la îndeplinire, cu smerenie și modestie, în temere de Dumnezeu, ei ar fi avut un succes strălucit. Tinerii aceștia ar fi putut fi de folos în câmpul misionar ca strângători de abonamente și colportori sau ca licențiați, dovedindu-se a fi buni pentru lucrarea pastorală, făcând o lucrare pentru acum și pentru veșnicie. Dar au fost înnebuniți de ideea de a deveni profesori de retorică, iar Satana râde că i-a prins în plasa pe care le-a pus-o înainte.
Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie tot mereu uniți. Ei trebuie să reprime și să stăpânească trăsături tari de caracter și, zi de zi, trebuie să reflecteze cu atenție asupra felului de structură a vieții pe care și-o clădesc. Sunt ei creștini onorabili în viața lor de toate zilele? Se văd în viața lor fapte nobile, corecte, care vor face clădirea caracterului lor să arate ca un templu frumos al lui Dumnezeu? După cum o lemnărie slabă va scufunda un vas, iar o plesnitură face ca lanțul să fie fără valoare, tot așa o trăsătură de caracter demoralizatoare, descoperită în cuvinte sau fapte, își va lăsa influența spre rău și, dacă nu este biruită, va distruge toate virtuțile.
Fiecare facultate din om este ca un muncitor care construiește pentru acum și pentru veșnicie. Zi de zi, clădirea se înalță, deși posesorul nu-și dă seama de acest lucru. Ea este o clădire care trebuie să stea fie ca un turn de avertizare din cauza diformității ei, fie ca o construcție pe care o vor admira Dumnezeu și îngerii, pentru armonia ei cu Modelul divin. Puterile mintale și morale pe care ni le-a dat Dumnezeu nu constituie caracterul. Ele sunt talente pe care trebuie să le folosim, și care, dacă sunt folosite cum trebuie, vor forma un caracter corect. Un om poate avea sămânță prețioasă în mâna lui, dar acea sămânță nu este o livadă cu pomi fructiferi. Pentru ca sămânța să poată deveni un pom, trebuie mai întâi să fie semănată. Mintea este grădina; caracterul este fructul. Dumnezeu ne-a dat talente ca să le cultivăm și să le dezvoltăm. Propria noastră cale determină caracterul nostru. Exersând aceste puteri în așa fel ca ele să se armonizeze și să formeze un caracter de valoare, noi avem o lucrare pe care nimeni, în afară de noi, nu o poate face.
Cei care au trăsături de caracter aspre și grosolane sunt vinovați înaintea lui Dumnezeu dacă, prin exersare, nu reprimă și nu smulg din rădăcină toată amărăciunea firii lor. Omul care cedează în fața nerăbdării îi slujește lui Satana. „Dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați”. Un caracter bun este mai prețios înaintea lui Dumnezeu decât aurul din Ofir. Domnul dorește să aibă oameni care să acționeze pentru acum și pentru veșnicie. Noi am primit ca moștenire și bune, și rele, iar prin cultivarea lor le putem face pe cele rele și mai rele sau pe cele bune mai bune. Va câștiga răul teren, ca la Iuda, sau va fi curățat din sufletele noastre, predominând binele?
Să fie nutrite principul, dreptatea, cinstea. Cinstea nu va locui unde sălășluiește politica. Ele niciodată nu vor fi de acord; una este a lui Baal, cealaltă a lui Dumnezeu. Stăpânul cere de la slujitorii Săi să fie cinstiți în rațiune și faptă. Lăcomia și avariția trebuie să fie biruite. Cei care își aleg ca asociat cinstea o vor încorpora în toate faptele lor. Oamenii aceștia nu sunt plăcuți unei categorii mari, dar, pentru Dumnezeu, ei sunt minunați.
Satana lucrează pentru a se infiltra peste tot. El îi va despărți chiar și pe prieteni. Sunt oameni care vorbesc tot timpul, clevetesc și depun mărturie falsă, care seamănă sămânța discordiei și stârnesc ceartă. Dumnezeu privește spre această clasă ca fiind cei mai eficienți slujitori ai lui Satana. Dar omul care este jignit se află într-o poziție mult mai puțin periculoasă decât când este lingușit și lăudat pentru câteva eforturi care par să aibă succes. Lauda așa-zișilor prieteni este mai primejdioasă decât reproșul.
Fiecare om care se laudă înlătură lustrul de pe cele mai bune eforturi ale sale. Un caracter cu adevărat nobil nu se va înjosi să se simtă jignit de acuzațiile false ale vrăjmașilor; fiecare cuvânt rostit piere fără să vatăme, pentru că el întărește ceea ce nu poate fi răsturnat. Domnul dorește ca poporul Său să fie strâns unit cu El, Dumnezeul răbdării și al iubirii. Toți trebuie să manifeste în viața lor iubirea lui Hristos. Nimeni să nu-și permită să deprecieze reputația sau poziția altuia; aceasta este egoism. El spune: „Eu sunt cu mult mai bun și mai capabil decât tine, așa că Dumnezeu mă preferă pe mine. Tu nu ești de mare însemnătate.”
Pastorii noștri din locuri de răspundere sunt bărbați pe care Dumnezeu i-a acceptat. N-are importanță care este originea lor, n-are importanță poziția lor de mai înainte, dacă au mers în urma plugului, dacă au lucrat în meseria de tâmplar sau dacă s-au bucurat de instruirea unui colegiu; dacă i-a acceptat Dumnezeu, nimeni să nu arunce asupra lor nici cel mai mic blam. Niciodată să nu se vorbească defăimător despre nici un om, pentru că el poate fi mare în fața Domnului, în timp ce acei care se simt mari pot fi puțin prețuiți de Dumnezeu din cauza perversității inimii lor. Unica noastră siguranță este să ne așezăm smeriți la piciorul crucii, să fim mici în ochii noștri și să ne încredem în Dumnezeu, pentru că numai El singur are putere să ne facă mari.
Pastorii noștri sunt în primejdie să-și atribuie merite în lucrarea pe care o fac. Ei cred că Dumnezeu îi favorizează și devin astfel independenți și îngâmfați; atunci, Domnul îi lasă pe seama loviturilor lui Satana. Pentru a face să fie acceptată lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să avem duhul blândeții, al smereniei sufletului, fiecare stimând pe alții mai mult decât pe sine. Sunt multe în joc. Acum este nevoie de judecata și abilitatea tuturor. Lucrarea fiecărui om este suficient de importantă pentru a pretinde să fie adusă la îndeplinire cu grijă și credincioșie. Un om nu poate face lucrarea tuturor. Fiecare are locul lui respectiv și lucrarea lui specială și fiecare trebuie să înțeleagă că lucrarea trebuie să reziste la încercarea judecății.
Lucrarea din fața noastră este importantă și întinsă. Ziua lui Dumnezeu se grăbește și toți lucrătorii din câmpul cel mare al Domnului trebuie să fie bărbați care se străduiesc să devină desăvârșiți, nelipsindu-le nimic, nerămânând în urmă cu nici un dar, așteptând arătarea Fiului omului pe norii cerului. Nici un moment din timpul nostru cel prețios să nu fie devotat spre a face pe alții să se conformeze ideilor și părerilor noastre personale. Dumnezeu va educa pe bărbații angajați ca și colaboratori în această lucrare până la cea mai mare exercitare a credinței și a dezvoltării unui caracter armonios.
Oamenii au diferite daruri, și unul este mai bine adaptat pentru o ramură a lucrării decât un altul. Ceea ce unul nu reușește să facă, fratele său pastor poate fi în măsură să aducă la îndeplinire. Lucrarea fiecăruia este importantă în poziția în care se află. Mintea unui om nu trebuie s-o stăpânească pe a celuilalt. Dacă un om se ridică, socotind că nimeni nu-l va influența și că se pricepe în orice ramură a lucrării, omul acela va cădea din harul lui Dumnezeu.
Soțul meu are experiență și calități valoroase, și dacă acestea pot fi sfințite prin harul lui Hristos, Dumnezeu va face ca lucrarea lui să fie întru totul acceptată, dacă el va imita Modelul.
Dumnezeu dorește ca pastorii Haskell, Butler, Whitney și White să vină mai aproape de El. Bărbații aceștia pot avea calități prețioase, dar, dacă Hristos nu este descoperit în caracter, acestea nu vor fi mai acceptabile decât jertfa lui Cain. Jertfa lui, în ea însăși, a fost bună, dar în ea nu era Mântuitorul.