Educația cuprinde mai mult decât cunoștința din cărți. Educația corectă include nu numai disciplină mintală, ci acea instruire care va asigura o morală sănătoasă și un comportament corect. Noi am avut multe temeri că cei care au luat elevi în casele lor nu-și vor da seama de responsabilitatea lor, neglijând să exercite o influență corectă asupra acestor tineri. În felul acesta, elevii nu vor obține tot beneficiul pe care ar trebui să-l primească la colegiu. Prea adesea se ridică întrebarea: „Sunt eu păzitorul fratelui meu?”. Ce grijă, ce sarcină sau responsabilitate să am pentru elevii care ocupă camere în casa noastră? Eu răspund: Exact același interes pe care îl ai pentru propriii copii.
Hristos spune: „Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu”. Sufletele tinerilor care sunt aduși sub acoperământul vostru sunt tot atât de prețioase în ochii Domnului cum sunt sufletele copiilor voștri. Când tinerii și tinerele sunt despărțiți de influențele alinătoare și calme ale cercului familiei, este de datoria celor care au grijă de ei să exercite pentru ei influența unui cămin. Ei vor completa astfel o mare lipsă și vor face o lucrare pentru Dumnezeu tot atât de adevărată ca și pastorul la amvon. A răspândi în jurul acestor elevi o influență care îi va feri de ispite și imoralitate și a-i conduce la Isus este o lucrare pe care cerul o va aproba.
Responsabilități grave apasă asupra celor care locuiesc în centrul cel mare al lucrării, unde sunt de susținut interese importante. Cei care-și aleg locuințele la Battle Creek trebuie să fie bărbați și femei ai credinței, ai înțelepciunii și ai rugăciunii.
În școală, sunt laolaltă sute de tineri cu diferite temperamente și educație diferită și se cere o mare grijă, precum și multă răbdare spre a înclina în direcția cea bună mințile care au fost dependente de o conducere rea. Unii n-au fost disciplinați niciodată, iar alții au fost stăpâniți prea mult, și când au fost departe de mâinile vigilente care țineau frâiele de control, poate prea strâns, s-au simțit liberi să facă ce au dorit. Ei disprețuiesc până și ideea de restrângere. Aceste elemente diferite adunate în colegiul nostru aduc grijă, sarcini și o responsabilitate grea, nu numai pentru profesori, ci pentru biserica întreagă.
Elevii de la colegiul nostru sunt expuși la nenumărate ispite. Ei vor fi aduși în contact cu indivizi cu cele mai variate dispoziții sufletești și morale. Cei care au o oarecare experiență religioasă sunt condamnabili dacă nu iau poziție de a rezista fiecărei influențe rele. Dar mulți aleg să urmeze înclinația. Ei nu țin seama de faptul că trebuie să-și facă sau să-și distrugă propria lor fericire. Stă în puterea lor să folosească timpul și ocaziile ca să-și dezvolte un caracter care îi va face fericiți și utili.
Tinerii care locuiesc în Battle Creek sunt într-o primejdie continuă pentru că ei n-au legătură cu cerul. Dacă ar fi credincioși față de mărturisirea lor, ei ar putea fi misionari vii pentru Dumnezeu. Dând pe față interes creștin, simpatie și iubire, ei ar putea fi de mare folos pentru tinerii care vin la Battle Creek din alte localități. Ar trebui făcut un efort serios pentru a-i reține pe acești tineri să-și aleagă tovărășii frivole, căutătoare de plăceri. Această clasă exercită o influență demoralizatoare asupra colegiului, asupra sanatoriului și asupra casei de editură. Numărul nostru crește mereu, iar vigilența și zelul de a păstra fortăreața sunt în continuă descreștere. Dacă își vor deschide ochii, toți pot să vadă încotro se îndreaptă aceste lucruri.
Mulți se mută la Battle Creek pentru a le procura copiilor lor avantajele colegiului, dar, în același timp, nu simt propria lor răspundere, făcând această mutare. Ei nu-și dau seama că trebuie avut în vedere ceva mai mult decât propriul lor interes egoist; că ei pot fi o piedică în loc de binecuvântare, dacă nu vin cu scopul bine determinat de a face bine, precum și de a obține binele. Totuși, nimeni nu trebuie să-și piardă spiritualitatea, venind la Battle Creek; dacă vrem să-L urmăm pe Hristos, nimeni nu poate să ne abată de la calea lăsată de Domnul pentru cei răscumpărați. Nimeni nu este obligat să imite greșelile pretinșilor creștini. Dacă vede greșelile și defectele altora, el va fi răspunzător înaintea lui Dumnezeu și înaintea semenilor lui dacă nu dă un exemplu mai bun. Dar unii fac din defectele altora o scuză pentru propriile lor defecte de caracter și imită tocmai trăsăturile de caracter neplăcute pe care ei le condamnă. Astfel de persoane îi întăresc pe cei de care se plâng că urmează o cale necreștină. Ei merg cu ochii deschiși în plasa vrăjmașului. Nu puțini din Battle Creek au urmat această cale. Unii au venit în localitatea unde se află instituțiile noastre din motivul egoist de a face bani. Aceștia nu sunt de nici un ajutor pentru tineri nici prin învățătură, nici prin exemplu.
Primejdiile tinerilor cresc mult mai mult când sunt lăsați într-o societate numeroasă de aceeași vârstă cu a lor, cu caractere și obiceiuri de viață diferite. În astfel de împrejurări, părinții sunt înclinați mai degrabă să se relaxeze decât să-și dubleze eforturile ca să-și păzească și să-și controleze copiii. În felul acesta, ei aruncă o sarcină enormă asupra celor care simt răspunderea. Când părinții aceștia văd că odraslele lor devin deficitare în privința moralei, sunt înclinați să găsească defecte la cei care poartă răspunderea lucrării la Battle Creek, când relele au fost pricinuite tocmai de calea pe care au urmat-o părinții înșiși.
În loc să se unească cu cei care poartă poverile spre a ridica standardul moral și să lucreze cu inimă și suflet în temere de Dumnezeu pentru a corecta relele din copiii lor, mulți părinți își lingușesc conștiința, spunând: „Copiii mei nu sunt mai răi decât alții”. Ei caută să ascundă relele evidente pe care Dumnezeu le urăște, ca să nu fie jigniți copiii lor și să ia vreo cale disperată. Dacă în inima lor este duhul răzvrătirii, cu mult mai bine este să fie supus acum decât să crească și să se întărească prin satisfacere. Dacă părinții și-ar face datoria, am vedea o stare diferită de lucruri. Mulți dintre acești părinți au căzut de la credința în Dumnezeu. Ei n-au înțelepciune de la El ca să observe urzelile lui Satana și să reziste capcanelor lui.
În acest veac al lumii, copiii trebuie să fie supravegheați cu strictețe. Ei trebuie să fie sfătuiți și stăpâniți. Eli a fost blestemat de Dumnezeu pentru că nu i-a stăpânit prompt și hotărât pe fiii săi păcătoși. La Battle Creek sunt părinți care nu fac mai bine de cum a făcut Eli. Lor le este teamă să-și stăpânească copiii. Ei îi văd slujindu-l pe Satana cu samavolnicie și le trec cu vederea aceasta, ca pe o stare de fapt neplăcută care trebuie îndurată, întrucât nu poate fi schimbată.
Copiii trebuie să fie trași la răspundere dacă lipsesc noaptea de acasă. Părinții trebuie să știe în ce fel de societate se află copiii lor și în casa cui își petrec serile. Unii copii își înșeală părinții cu minciuni, pentru a evita să dea în vileag calea lor cea rea. Sunt cei care caută societatea tovarășilor stricați și vizitează în taină barurile și alte locuri de întâlnire interzise din oraș. Sunt elevi care vizitează saloanele de biliard și care se angajează la jocul de cărți, măgulindu-se că nu este nici o primejdie. Întrucât obiectivul lor nu este decât distracția, ei se simt pe deplin în siguranță. Nu numai cei din clasele inferioare fac acest lucru. Unii, care au fost crescuți cu grijă și au fost educați să privească la astfel de lucruri cu dispreț, s-au aventurat pe terenul interzis.
Tinerii trebuie să fie stăpâniți de principii ferme pentru a putea folosi corect puterile date de Dumnezeu. Dar ei urmează impulsul atât de mult și atât de orbește, fără nici o referire la principiu, încât se află într-o continuă primejdie. Deoarece nu pot avea totdeauna călăuzirea și ocrotirea părinților și tutorilor, ei trebuie să fie educați pentru a avea încredere în ei înșiși și stăpânire de sine. Trebuie să fie învățați să cugete și să acționeze din principiu conștiincios.
Cei care sunt angajați în studiu trebuie să aibă perioade de relaxare. Mintea nu trebuie să fie angajată continuu în cugetare concentrată, pentru că delicata structură mintală ajunge istovită. Trupul, ca și mintea, trebuie să facă exercițiu. Dar este mare nevoie de cumpătare în distracții, ca și în oricare altă îndeletnicire. Și caracterul acestor distracții trebuie să fie chibzuit cu multă atenție și minuțiozitate. Fiecare tânăr să se întrebe: Ce influență vor avea aceste distracții asupra sănătății, fizice, mintale și morale? Va deveni mintea mea atât de zăpăcită, încât să-L uit pe Dumnezeu? Să încetez oare să am în fața mea slava Lui?
Jocul de cărți trebuie interzis. Anturajele și tendințele dezvoltate de acesta sunt periculoase. Prințul puterilor întunericului prezidează în camera jocului de noroc și oriunde se joacă cărți. Îngerii cei răi sunt oaspeți obișnuiți în aceste locuri. În aceste distracții, nimic nu există de folos pentru suflet sau trup. Nu există nimic din ceea ce întărește intelectul, nimic care să-l îmbogățească cu idei de valoare pentru folosirea viitoare. Conversația se desfășoară pe teme josnice și degradante. Acolo se aud glume necuviincioase, discuții josnice și rușinoase care înjosesc și nimicesc adevărata demnitate a bărbăției. Jocurile acestea sunt ocupațiile cele mai stupide, nefolositoare, neprofitabile și cele mai primejdioase pe care le pot avea tinerii. Cei care se angajează în jocul de cărți devin foarte excitați și în curând pierd tot gustul pentru ocupații folositoare înalte. Îndemânarea de a mânui cărțile va duce curând la dorința de a pune această cunoștință și acest tact în folosul vreunui beneficiu personal. La joc este pusă o sumă mică, apoi mai mare, până ce se dezvoltă o sete pentru joc, care duce la ruină sigură. Pe cât de mulți a dus această distracție periculoasă la practici păcătoase, la sărăcie, la închisoare, la crimă și la spânzurătoare! Și totuși, mulți părinți nu văd teribila prăpastie de ruină care se deschide pentru tinerii noștri.
Printre cele mai primejdioase locuri de întâlnire pentru plăcere este teatrul.
În loc să fie o școală a moralității și a virtuții, cum se pretinde adesea, el este tocmai răsadnița imoralității. Obiceiuri vicioase și înclinații păcătoase sunt întărite și fortificate prin aceste distracții. Cântece vulgare, gesturi desfrânate, expresii și atitudini corup imaginația și degradează morala. Fiecare tânăr care obișnuiește să ia parte la astfel de reprezentații va fi corupt din principiu. În țara noastră nici o influență nu este mai puternică spre a otrăvi imaginația, a nimici impresiile religioase și a slăbi gustul pentru plăceri liniștite și realitățile moderate ale vieții decât distracțiile teatrale. Iubirea pentru aceste scene crește cu fiecare îngăduință, după cum se întărește dorința după băutură îmbătătoare, o dată cu folosirea ei. Singura cale sigură este a evita teatrul, circul și orice alt loc de distracție îndoielnic.
Există mijloace de recreare cu mult mai folositoare atât pentru suflet, cât și pentru trup. O minte luminată și selectivă va găsi mijloace bogate de distracție și amuzament din surse nu numai nevinovate, ci și instructive. Recreația în aer liber și contemplarea lucrărilor lui Dumnezeu din natură vor fi de cel mai mare folos.
Dumnezeul cel mare, a cărui slavă strălucește din ceruri și ale cărui mâini divine susțin milioane de lumi, este Tatăl nostru. Nu avem decât să-L iubim, să ne încredem în El, ca mici copii în credință și încredere, și El ne va accepta ca fii și fiice ale Lui, iar noi vom moșteni toată slava de nespus a lumii veșnice. Pe toți cei blânzi, El îi va călăuzi în judecată, pe cei blânzi El îi va învăța calea Lui. Dacă vrem să umblăm în ascultare de voința Lui, să învățăm cu bucurie și stăruitor lecțiile providenței Sale, curând El va spune: Copile, vino acasă la lăcașurile cerești pe care Eu le-am pregătit pentru tine.