Noi trebuie să dăm socoteală lui Dumnezeu pentru folosirea înțeleaptă a fiecărei facultăți mintale și a fiecărei puteri fizice. Cine își poate măsura responsabilitatea? Trebuie să dăm socoteală de influența pe care o exercităm. Ceea ce nouă ni se pare un defect mic în caracterul nostru va fi reprodus în alții într-o măsură mai mare, și astfel influența pe care am exercitat-o spre rău poate fi mărită și perpetuată.
Nimeni să nu-și permită să vorbească cu ușurință despre avertismentele date prin cei a căror datorie este să păzească bunăstarea lor morală și spirituală. Cuvintele pot părea de mică importanță, producând numai o impresie de moment asupra minții ascultătorilor. Dar aceasta nu-i totul. În multe cazuri, cuvintele acestea găsesc răspuns în inimile nesfințite ale tinerilor care niciodată nu s-au supus avertismentului sau restricției. Influența unui cuvânt necugetat poate afecta destinul veșnic al unui suflet. Fiecare persoană exercită o influență asupra vieții altora. Noi trebuie să fim fie ca o lumină care să le lumineze cărarea, fie ca o furtună pustiitoare care distruge. Noi îi călăuzim pe tovarășii noștri fie spre Isus, la fericire și viața nemuritoare, fie în jos, la durere și ruină veșnică. Nici un om nu va pieri singur în nelegiuirea lui. Oricât de restrânsă poate fi sfera de influență a cuiva, ea este exercitată fie spre bine, fie spre rău. Un bărbat, pe patul de moarte, a declarat: „Adună influența mea și îngroap-o împreună cu mine”. Se putea face acest lucru? Nu, nu; ca și sămânța de scaiete, ea a fost dusă peste tot, a prins rădăcini și va aduce un rod bogat.
Puțini sunt cei care își formează obiceiuri rele cu premeditare. Prin repetarea frecventă a unor acțiuni rele, obiceiurile se formează inconștient și devin atât de ferm stabilite, încât se cere cel mai stăruitor efort spre a efectua o schimbare. Nu trebuie să ezităm niciodată pentru a termina cu un obicei păcătos. Dacă obiceiurile rele nu sunt învinse, ne vor învinge ele pe noi și ne vor distruge fericirea. Sunt multe ființe sărmane, acum nenorocite, dezamăgite și degradate, un blestem pentru toți cei din jurul lor, care ar fi putut fi oameni de folos și fericiți dacă ar fi folosit ocaziile lor. Mulți tineri pierd prețioase ceasuri din viață în visare leneșă cu ochii deschiși. Astfel de persoane n-au multă tărie de caracter sau putere de principiu. Ei urmăresc peste tot distracția care rezultă din fiecare împrejurare care se schimbă. Ei privesc totdeauna la alții după simpatie, fericire, depinzând în zadar de alții. Toți cei care urmează calea aceasta vor eșua în speranțele lor, atât pentru viața aceasta, cât și pentru viața viitoare.
Persoanele tinere care ajung în altă societate pot face ca asocierea lor să fie o binecuvântare sau un blestem. Ei se pot povățui, binecuvânta și întări unul pe altul, îmbunătățindu-și purtarea, temperamentul, cunoștința; sau, permițându-și să devină nepăsători și necredincioși, ei pot exercita o influență demoralizatoare.
Isus va fi ajutorul tuturor celor care își pun încrederea în El. Cei care sunt uniți cu Hristos au fericirea la dispoziția lor. Ei urmează pe calea pe care îi conduce Mântuitorul lor, de dragul Lui răstignindu-și eul, afecțiunile și poftele. Persoanele acestea și-au clădit speranțele pe Hristos, și furtunile pământului sunt fără putere să le măture de pe temelia cea sigură.
Depinde de voi înșivă, tineri și tinere, dacă veți deveni persoane de încredere, integre și utile. Trebuie să fiți gata și hotărâți să luați poziție pentru dreptate în toate împrejurările. Nu putem lua cu noi în cer obiceiurile noastre rele și dacă nu le învingem aici, ele ne vor exclude din căminul celor drepți. Obiceiurile rele vor oferi rezistența cea mai viguroasă, când li se arată împotrivire, dar când lupta este dusă cu energie și perseverență, ele pot fi biruite.
Pentru a forma obiceiuri corecte, trebuie să căutăm compania persoanelor cu influență morală și religioasă sănătoasă. Totdeauna trebuie să urmărim a fi destoinici să locuim în curțile cerești. Nouă ne sunt acordate prețioasele ceasuri de probă ca să putem îndepărta orice defect din caracterul nostru; și noi trebuie să căutăm să facem acest lucru, nu numai ca să putem obține viața viitoare, ci ca să putem fi de folos aici. Tinerii și tinerele trebuie să considere un caracter bun a fi un capital de mai mare valoare decât aurul sau argintul ori decât acțiunile. Acesta va fi neafectat de panică și pierdere și va aduce dobânzi bogate când averile pământești vor fi spulberate. Tinerii au nevoie de o concepție mai înaltă, mai nobilă despre valoarea caracterului creștin. Păcatul orbește ochii și mânjește inima. Integritatea, fermitatea și perseverența sunt calități pe care toți ar trebui să caute să le cultive cu seriozitate, pentru că ele îmbracă pe posesor cu o putere irezistibilă, o putere care-l face să fie puternic spre a face binele, puternic spre a rezista răului, puternic spre a suporta adversitatea. În acestea strălucește adevărata desăvârșire de caracter cu cea mai mare strălucire.
Tăria de caracter constă în două lucruri — puterea voinței și puterea stăpânirii de sine. Mulți tineri confundă pasiunea puternică și nestăpânită cu tăria de caracter, dar adevărul este că cel care este condus de pasiuni este un om slab. Mărimea și noblețea unui om se măsoară prin puterea cu care își supune simțămintele, nu prin puterea cu care simțămintele îl supun pe el. Omul cel mai puternic este cel care, în timp ce este expus insultei, își va înfrâna pasiunea și va ierta pe vrăjmașul lui. Astfel de oameni sunt adevărații eroi.
Mulți au idei atât de sărace despre ce ar putea deveni, încât vor rămâne piperniciți și mărginiți, pe când, dacă ar fi folosit puterile date de Dumnezeu, ar fi putut dezvolta un caracter și exercita o influență care ar fi câștigat suflete la Hristos. Cunoștința este putere, dar capacitatea intelectuală, fără bunătatea inimii, este o putere pentru cele rele.
Dumnezeu ne-a dat puteri intelectuale și morale, dar fiecare persoană este, în mare măsură, arhitectul propriului său caracter. În fiecare zi construcția se înalță. Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează să luăm seama cum clădim; să vedem dacă clădirea noastră este întemeiată pe Stânca cea veșnică. Vine timpul când lucrarea noastră va sta descoperită, exact așa cum este. Acum este timpul pentru toți să cultive puterile date de Dumnezeu ca să-și poată forma caractere pentru a fi utile aici și după aceea, în viața viitoare.
Fiecare faptă din viață, oricât de neînsemnată, își are influența în formarea caracterului. Un caracter bun este mult mai de preț decât averea lumească, și lucrarea de a-l forma este cea mai nobilă în care se pot angaja oamenii.
Caracterele formate de împrejurări sunt schimbătoare și discordante — o mulțime de contradicții. Posesorii lor n-au o țintă înaltă sau un scop în viață. Ei n-au o influență înnobilatoare asupra caracterelor altora. Ei sunt fără rost și fără putere.
Durata scurtă a vieții noastre aici trebuie folosită cu înțelepciune. Dumnezeu dorește să aibă o biserică vie, consacrată și lucrătoare. Dar poporul nostru, ca organizație, acum este departe de așa ceva. Dumnezeu are nevoie de suflete puternice, curajoase, de creștini vii și activi, care urmează adevăratul Model și care vor exercita o influență hotărâtoare pentru Dumnezeu și dreptate. Domnul ne-a încredințat o răspundere sacră, adevărurile cele mai importante și solemne, iar noi trebuie să arătăm influența lor asupra vieții și caracterelor noastre.