[Citită la College Hall, decembrie, 1881, înaintea delegaților și a lucrătorilor din spitale, colegii, birourile Review and Herald.]
Există primejdia pentru colegiul nostru să fie îndepărtat de la scopul lui originar. Scopul lui Dumnezeu a fost făcut cunoscut, ca poporul nostru să aibă ocazia să studieze știința, dar în același timp să învețe cerințele Cuvântului Său. Trebuie să fie prezentate lecturi biblice; studiul Sfintelor Scripturi trebuie să aibă primul loc în sistemul nostru de educație.
Studenții sunt trimiși la mare distanță ca să urmeze Colegiul de la Battle Creek, cu scopul de a primi învățătură din lecțiile ce tratează subiecte biblice. Dar de un an sau doi s-a făcut un efort de a modela școala noastră după alte colegii. Când se face acest lucru, nu-i mai putem încuraja pe părinți să-și trimită copiii la Colegiul de la Battle Creek. Influențele morale și religioase nu trebuie să fie neglijate. În trecut, Dumnezeu a conlucrat cu eforturile profesorilor și multe suflete au cunoscut adevărul și l-au îmbrățișat și s-au întors la casele lor să trăiască de atunci încolo pentru Dumnezeu, ca rezultat al legăturii lor cu colegiul. Văzând că studiul Bibliei făcea parte din educația lor, ei au fost îndrumați să-l considere ca o problemă de cel mai mare interes și de cea mai mare importanță.
Prea puțină atenție a fost dată educației tinerilor pentru slujire. Acesta era primul lucru ce trebuia realizat la înființarea colegiului. În nici un caz lucrul acesta nu trebuie ignorat sau privit ca un lucru de o importanță secundară. De ani de zile, totuși, numai puțini au plecat din această instituție pregătiți să-i învețe pe alții adevărul. Unii care au venit cu prețul unor mari cheltuieli, și care aveau în plan pregătirea pentru pastorație, au fost încurajați de către profesori să se angajeze în studii mai avansate, timp de mulți ani, iar pentru a obține mijloace pentru realizarea acestor planuri, au intrat în lucrarea de colportaj, abandonând orice gând în legătură cu lucrarea de predicare. Acest lucru este în totul greșit. Nu mai avem prea mulți ani de lucrat și profesorii și directorul ar trebui să fie plini de Duhul lui Dumnezeu și să lucreze în armonie cu voința Sa descoperită, în loc să aducă la îndeplinire propriile lor planuri. În fiecare an, noi pierdem mult pentru că nu ascultăm ce a spus Dumnezeu despre aceste lucruri.
Colegiul nostru este destinat de Dumnezeu să răspundă nevoilor din ce în ce mai mari ale acestui timp primejdios și demoralizator. Numai studierea cărților nu poate să le dea studenților educația de care au nevoie. Trebuie să fie pusă o temelie mai largă. Colegiul n-a fost adus la existență ca să poarte amprenta vreunei minți omenești. Profesorii și directorul trebuie să lucreze împreună ca frați. Ei trebuie să se consulte împreună și, de asemenea, să se sfătuiască cu pastorii și bărbații de răspundere și, mai presus de toate, să caute înțelepciunea de sus, pentru ca toate hotărârile lor cu privire la școală să poarte aprobarea lui Dumnezeu.
Scopul acestei instituții nu este acela de a da studenților numai o cunoștință din cărți. O astfel de educație poate fi obținută la oricare alt colegiu din țară. Mi-a fost arătat că este scopul lui Satana să împiedice atingerea acelui obiectiv pentru care a fost înființat colegiul. Împiedicați de șiretlicurile lui, administratorii gândesc în modul în care gândește lumea, copiază planurile ei și imită obiceiurile ei. Dar, făcând astfel, ei nu vor fi în armonie cu gândul Spiritului lui Dumnezeu.
Este nevoie de o educație mult mai cuprinzătoare, educație care să ceară de la profesori și director o astfel de gândire și un astfel de efort, pe care instruirea numai în cele ale științei nu o cere. Caracterul trebuie să primească o educație potrivită, pentru deplina și nobila lui dezvoltare. La colegiu, studenții trebuie să primească o astfel de educație, care să-i facă în stare să mențină o atitudine respectabilă, onestă și virtuoasă în societate, împotrivindu-se influențelor demoralizatoare care îi strică pe tineri.
Ar fi bine dacă s-ar putea ca acest colegiu să aibă un teren pentru a fi cultivat și ateliere sub conducerea unor oameni competenți, care să-i învețe pe studenți în diferite compartimente ale muncii fizice. Se pierde foarte mult prin neglijarea îmbinării muncii fizice cu eforturile intelectuale. Orele libere ale studenților sunt adesea ocupate cu plăceri frivole, care slăbesc puterile fizice, mintale și morale. Datorită puterii înjositoare a îngăduinței senzuale sau a emoțiilor înainte de vreme ale curteniei și căsătoriei, mulți studenți nu ajung la acea înălțime a dezvoltării intelectuale, la care altfel ar putea ajunge.
Tinerii trebuie să fie impresionați zilnic de simțământul răspunderii lor față de Dumnezeu. Legea Sa este continuu violată chiar de către copiii ai căror părinți sunt religioși. Unii dintre aceștia, foarte tineri, frecventează casele de desfrâu și puterile minții și ale corpului suferă consecințele. Această categorie de tineri îi fac și pe alții să urmeze căile lor. Astfel că, în timp ce directorul și profesorii lor predau învățături în cele ale științei, Satana, cu iscusința lui diavolească, folosește orice energie pentru a câștiga controlul asupra minții elevilor și îi duce la ruină.
Vorbind la modul general, tinerii au puțină tărie morală. Acesta este rezultatul neglijării educației din copilărie. O cunoaștere a caracterului lui Dumnezeu și a obligațiilor noastre față de El n-ar trebui să fie socotită ca având consecințe neînsemnate. Religia Bibliei este singura siguranță pentru tineri. Moralitatea și religia ar trebui să se bucure de o atenție specială în instituțiile noastre de educație.
Biblia ca manual de studiu
Nici un alt studiu nu va înnobila fiecare gând, fiecare simțământ și aspirație ca studiul Sfintelor Scripturi. Acest cuvânt sacru este voia lui Dumnezeu descoperită oamenilor. Din ea, învățăm ce așteaptă Dumnezeu de la ființele făcute după chipul Său. Învățăm, de asemenea, cum să facem viața aceasta mai bună și cum să ne asigurăm de viața viitoare. Nici o altă carte nu poate să satisfacă căutările minții și năzuința inimii. Obținând o cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu și ascultând apoi de el, oamenii se pot ridica din cele mai de jos adâncimi ale ignoranței și degradării, spre a deveni fii ai lui Dumnezeu, conlucrători ai îngerilor necăzuți în păcat.
O concepție clară cu privire la Dumnezeu și cu privire la ceea ce ne cere să fim ne va face să avem păreri umile despre noi. Acela care va studia Cuvântul lui Dumnezeu așa cum se cuvine va învăța că intelectul uman nu este atotputernic; va învăța că, fără un ajutor, care nu este altul decât acela pe care Dumnezeu îl poate da, tăria și înțelepciunea omenească nu sunt decât slăbiciune și ignoranță.
Ca putere educatoare, Biblia nu are rival. Nimic nu va da vigoare tuturor facultăților de care studenții au nevoie pentru a pricepe descoperirile minunate ale adevărului. Mintea se adaptează în mod treptat subiectelor de care i se îngăduie să se ocupe. Dacă este ocupată numai cu probleme obișnuite, până acolo încât să excludă subiectele mari și înălțătoare, ea se va pipernici și va slăbi. Dacă nu va fi pusă niciodată să se ocupe cu probleme dificile sau să fie lărgită pentru a înțelege adevăruri importante, după un timp, ea își va pierde puterea de a se dezvolta.
Biblia este cea mai completă și cea mai instructivă istorie pe care o au oamenii. Ea vine proaspătă din fântâna adevărurilor eterne și o mână divină a păstrat puritatea ei în decursul veacurilor. Razele ei luminoase strălucesc la o mare distanță în trecut, acolo unde zadarnic caută cercetările omenești să ajungă. Numai în Cuvântul lui Dumnezeu găsim o autentică relatare a creațiunii. Aici privim puterea ce a pus temeliile pământului și care a întins cerurile. Numai aici putem găsi o istorie a rasei umane, nemânjită de prejudecăți sau mândrie omenească.
În Cuvântul lui Dumnezeu, mintea găsește subiecte pentru cele mai profunde meditații, cum și pentru cele mai înalte aspirații. Aici, putem avea comuniune cu patriarhii și profeții și putem asculta vocea Celui Veșnic vorbindu-le oamenilor. Aici privim Maiestatea cerului, umilindu-Se pentru a deveni Înlocuitorul și siguranța noastră, spre a Se împotrivi cu mâinile goale puterilor întunericului și a câștiga biruința pentru noi. O contemplare plină de respect a unor astfel de subiecte cu siguranță va înmuia, va curăți și înnobila inima și, în același timp, va inspira mintea cu noi puteri și cu vigoare.
Dacă moralitatea și religia trebuie să fie prezente, să fie vii într-o școală, atunci aceasta se poate realiza printr-o cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu. Unii vor susține că, dacă educația religioasă va fi predominantă în școlile noastre, ele vor deveni nepopulare; că aceia care nu au credința noastră nu vor veni la colegiu. Foarte bine, deci, să meargă la alte colegii, acolo unde vor găsi un sistem de educație care să le satisfacă gusturile. școlile noastre sunt înființate nu numai să studieze știința, ci și pentru scopul de a da învățătură în ceea ce privește marile principii ale Cuvântului lui Dumnezeu și în îndatoririle practice ale vieții de fiecare zi.
Aceasta este educația de care este atâta nevoie în prezent. Dacă o influență omenească trebuie să domine în școlile noastre, atunci vindeți-le celor lumești și lăsați-i să aibă întregul control asupra lor; iar aceia care și-au investit mijloacele în aceste instituții să înființeze alte școli, care să fie conduse nu după planul școlilor populare, nu după dorințele directorului și ale profesorilor, ci după planul pe care Dumnezeu l-a arătat.
În Numele Domnului meu, vă somez pe toți cei ce aveți poziții de răspundere în această școală, să fiți oameni ai lui Dumnezeu. Când Domnul ne cere să fim deosebiți și aparte, cum putem să râvnim după popularitate sau să căutăm să învățăm obiceiurile și practicile lumii? Dumnezeu a făcut cunoscut scopul Său, acela de a avea un colegiu în țară, unde Biblia să aibă locul ei în educarea tinerilor. Ne vom face oare noi partea noastră în realizarea acestui scop?
Ar putea să pară că învățarea Cuvântului lui Dumnezeu nu are decât un mic efect supra minții și inimii multor studenți; dar dacă lucrarea profesorului a fost adusă la îndeplinire în Dumnezeu, atunci unele lecții ale adevărului divin vor rămâne în memoria chiar și a celor mai nepăsători. Duhul Sfânt va uda sămânța semănată și, adesea, ea va răsări după multe zile și va da roade spre slava lui Dumnezeu.
Satana caută mereu să abată atenția oamenilor de la Biblie. Cuvintele lui Dumnezeu adresate oamenilor, care ar trebui să capteze atenția noastră, sunt neglijate în favoarea celor spuse de înțelepciunea omenească. Cum poate El, care este infinit în putere și înțelepciune, să suporte nerușinarea oamenilor!
Prin mijlocirea presei, cunoștințe de tot felul sunt așezate la îndemâna tuturor; și totuși, o mare parte din fiecare comunitate de oameni sunt stricați din punct de vedere moral și superficiali în realizările lor intelectuale. Dacă oamenii ar deveni cititori studioși ai Sfintelor Scripturi, am vedea o cu totul altă stare de lucruri.
Într-un veac ca acesta în care trăim, în care nelegiuirea abundă și caracterul lui Dumnezeu și Legea Sa sunt privite cu dispreț, o grijă deosebită trebuie să fie manifestată în a învăța pe tineri să studieze, să respecte și să asculte de voința divină așa cum este ea descoperită oamenilor. Temerea de Domnul dispare din mintea tinerilor noștri, din cauză că ei neglijează studiul Bibliei.
Directorul și profesorii ar trebui să aibă o legătură vie cu Dumnezeu și ar trebui să stea tari și fără teamă, ca martori pentru El. Niciodată, din lașitate sau din interese omenești, nu lăsa ca Cuvântul lui Dumnezeu să fie așezat pe locul al doilea. Prin studierea lui, studenții vor avea de câștigat atât din punct de vedere intelectual, cât și moral și spiritual.
Scopul colegiului
Colegiul nostru se află astăzi într-o poziție pe care Dumnezeu nu o aprobă. Mi-a fost arătată primejdia ce amenință această importantă instituție. Dacă oamenii ce poartă răspunderea lui caută să atingă standardele lumii, dacă ei copiază planurile și metodele altor colegii, mânia lui Dumnezeu va fi asupra școlii noastre.
A venit timpul să vorbesc în mod categoric. Scopul lui Dumnezeu în înființarea colegiului nostru a fost prezentat în mod clar. Este o nevoie urgentă de lucrători în câmpul Evangheliei. Tinerii care doresc să intre în lucrarea de slujire nu-și pot permite să petreacă un număr de ani pentru obținerea educației necesare. Profesorii trebuie să fie capabili să înțeleagă situația și să-și adapteze planul lor de învățământ la nevoile acestei clase. Avantaje speciale ar trebui să le fie acordate pentru un studiu scurt, dar cuprinzător al ramurilor celor mai necesare, spre a-i face capabili în lucrarea lor. Dar mi-a fost arătat că lucrul acesta nu s-a realizat.
Fratele _____ ar fi putut face o lucrare mai bună decât aceea pe care a făcut-o pentru aceia care aveau să fie slujitori ai lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este mulțumit cu poziția lui în problema aceasta. El nu s-a adaptat acestei situații. Oameni care și-au părăsit câmpul de lucru, făcând un sacrificiu considerabil pentru a învăța ceea ce pot într-un timp scurt, n-au primit totdeauna acel ajutor și încurajare pe care ar fi trebuit să le găsească. Oameni care au ajuns la vârsta maturizării lor, care au ajuns chiar la apogeul vieții lor, care au familii, au fost supuși unor dificultăți nenecesare. Fratele _____ este el însuși extrem de sensibil, dar nu și-a dat seama de faptul că și alții pot simți ascuțimea batjocurii, a sarcasmului sau a cenzurii tot atât de puternic ca și el. Comportându-se astfel, a rănit pe frații săi și a displăcut lui Dumnezeu.
Profesorii din colegii
Este o lucrare de făcut pentru fiecare profesor din colegiul nostru. Nici unul nu este lipsit de egoism. Dacă profesorii ar avea un caracter moral și religios, atunci s-ar exercita o influență mai bună asupra studenților. Profesorii nu caută în mod individual să-și aducă la îndeplinire lucrarea, având ochiul îndreptat numai spre slava lui Dumnezeu. În loc să privească la Isus și să-I imite viața și caracterul, privesc la ei înșiși și doresc prea mult să atingă un standard omenesc. Aș dori să pot influența pe fiecare profesor, spre a avea o înțelegere deplină a responsabilității sale, având în vedere influența pe care o exercită asupra tinerilor. Satana este neobosit în eforturile sale de a se asigura de serviciile tinerilor noștri. Cu o mare atenție, el își întinde cursele pentru picioarele lipsite de experiență. Poporul lui Dumnezeu să se păzească cu gelozie împotriva șiretlicurilor sale.
Dumnezeu este întruchiparea bunăvoinței, a milei și a iubirii. Aceia care sunt într-adevăr legați de El nu vor putea să fie în dezacord unii cu alții. Spiritul Său domnind în inimă va aduce armonie, iubire și unitate. Ceea ce este în opoziție cu aceasta este văzut printre copiii lui Satana. Lucrarea sa este aceea de a stârni invidie, lupte și gelozie. În Numele Stăpânului meu, îi întreb pe cei ce mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos: Ce roade aduceți?
În sistemul de instruire folosit în școlile obișnuite, partea esențială a educației este neglijată, și anume religia Bibliei. Educația nu numai că afectează într-o mare măsură viața studenților din această lume, dar influența ei se extinde până în veșnicie. Deci, cât de important este ca profesorii să fie persoane capabile să exercite o influență dreaptă! Ei trebuie să fie bărbați și femei cu o experiență religioasă, primind zilnic lumină divină, pe care s-o împartă cu elevii lor.
Dar nu trebuie să așteptăm ca profesorul să facă lucrarea ce le revine părinților. La mulți părinți s-a văzut o încrezătoare neglijare a datoriei. Asemenea lui Eli, ei au greșit în a exercita o cuvenită restricție; apoi, ei și-au trimis copiii lor nedisciplinați la colegiu pentru a primi educația pe care părinții ar fi trebuit să le-o dea în cămin. Profesorii au de făcut o lucrare pe care numai puțini o apreciază. Dacă reușesc să producă o reformă în acești tineri îndărătnici, ei primesc puțină recunoștință pentru lucrarea lor. Dacă tinerii aleg însă societatea celor înclinați spre cele rele și merg din rău în mai rău, atunci profesorii sunt învinuiți și școala condamnată.
În multe cazuri, condamnarea se cuvine părinților. Ei au cea dintâi și cea mai favorabilă ocazie de a-i controla și instrui pe copiii lor, atunci când spiritul lor era dispus să fie învățat, iar mintea și inima ușor de impresionat. Dar datorită neglijenței părinților, copiilor li se îngăduie să urmeze propriile lor înclinații până când se împietresc într-un comportament rău.
Fie ca părinții să studieze mai puțin lumea și mai mult pe Hristos; fie ca ei să depună mai puțin efort în a imita obiceiurile și moda lumii și să consacre mai mult timp și să facă mai multe eforturi pentru a modela mintea și caracterul copiilor lor, după Modelul divin. Atunci vor putea să-și trimită fiii și fiicele, fortificați printr-o morală curată și scopuri nobile, spre a primi o educație în vederea unor poziții de încredere și folositoare. Profesorii care sunt conduși de iubirea și temerea de Dumnezeu pot să-i conducă astfel pe tineri înainte și în sus, instruindu-i spre a deveni o binecuvântare pentru lume și spre onoarea Creatorului lor.
Legat de Dumnezeu, fiecare educator va exercita acea influență care să-i conducă pe elevii săi la studierea Cuvântului lui Dumnezeu și la ascultarea de Legea Sa. El le va îndrepta mintea spre contemplarea intereselor veșnice, deschizând înaintea lor un vast câmp de gândire, subiecte mari și nobile, pe care și cele mai puternice minți pot să-și folosească puterea spre a le pricepe și totuși să simtă că mai este încă un infinit înaintea lor.
Răul unei independențe nesfințite și al unei păreri prea bune despre noi, care ne împiedică cel mai mult să fim de folos și care demonstrează ruina noastră dacă nu le vom birui, izvorăște din egoism. „Sfătuiți-vă împreună” este solia care mi-a fost repetată mereu și mereu de către îngerul lui Dumnezeu. Influențând judecata unui om, Satana poate să se străduiască să controleze lucrurile, făcându-le să i se potrivească. El poate să aibă succes ca să conducă greșit mintea a două persoane, dar atunci când se consultă mai mulți, este mai multă siguranță. Fiecare plan va fi atunci mai mult și mai atent analizat; fiecare plan de înaintare va fi studiat mai cu atenție. În felul acesta, va fi mai mică primejdia de a face mișcări necugetate și a ne lua după sfaturi greșite, care vor aduce confuzie, încurcături și înfrângere. În unire este tărie. În divizare este slăbiciune și înfrângere.
Dumnezeu conduce un popor și îl pregătește pentru a-l lua la cer. Stăm noi, cei care îndeplinim o parte a acestei lucrări, ca veghetori pentru Dumnezeu? Căutăm, ne străduim noi să lucrăm uniți? Suntem dispuși să devenim slujitori ai tuturor? Urmăm noi marele nostru Exemplu?
Frații mei conlucrători, fiecare dintre noi semănăm semințe în ogorul vieții. După cum am semănat, așa și vom culege. Dacă semănăm neîncredere, invidie, gelozie, iubire de sine, amărăciunea gândirii și simțămintelor noastre, vom secera amărăciune în propriile noastre suflete. Dar dacă dăm pe față bunătate, iubire, gânduri pline de bunătate față de simțămintele altora, vom primi, ca răspuns, același lucru.
Profesorul care este sever, criticant, autoritar, care nu ține seama de simțămintele altora, trebuie să se aștepte ca același spirit să se manifeste față de el. Cel care vrea să-și păstreze propria sa demnitate și respectul de sine trebuie să fie atent să nu rănească, fără să fie nevoie, respectul de sine al altora. Această regulă trebuie respectată cu sfințenie față de cei mai obtuzi, cei mai tineri și cei mai greșiți oameni de știință. Ce dorește să facă Dumnezeu cu acești tineri în aparență neinteresanți, tu nu știi. În trecut, El a acceptat persoane care nu erau prea promițătoare sau atractive, să facă o mare lucrare pentru El. Duhul Său, mișcând inima, a trezit fiecare capacitate la o acțiune viguroasă. Dumnezeu a văzut în fiecare piatră aspră, necizelată, un material prețios care va rezista probei furtunii, a căldurii și presiunii. Dumnezeu nu vede așa cum vede omul. El nu judecă după ceea ce izbește privirea, ci cercetează inima și judecă cu dreptate.
Profesorul trebuie să se comporte totdeauna ca un creștin care se respectă. El trebuie să aibă totdeauna atitudinea unui prieten și sfătuitor al elevilor săi. Dacă tot poporul nostru — profesori, pastori și membri — ar cultiva spiritul creștin al curtoaziei, ei vor găsi mult mai repede acces la inimile oamenilor; mult mai mulți vor fi atunci aduși să cerceteze și să primească adevărul. Când fiecare profesor va uita eul și va simți un profund interes în succesul și prosperitatea elevilor lui, înțelegând faptul că ei sunt proprietatea lui Dumnezeu și că el trebuie să dea socoteală de influența lui asupra minților și caracterului lor, atunci vom avea o școală în care îngerii vor simți plăcere să zăbovească. Isus va privi aprobator asupra lucrării profesorilor și va trimite harul Său în inimile studenților.
Colegiul nostru din Battle Creek este un loc unde membrii cei tineri ai familiei lui Dumnezeu trebuie să fie educați în armonie cu planul lui Dumnezeu de creștere și dezvoltare. Ei trebuie să fie mișcați de ideea că sunt creați după chipul Făcătorului lor și că Domnul Hristos este Modelul pe care trebuie să-L urmeze. Frații noștri îngăduie ca mintea lor să urmeze o cale prea îngustă și prea joasă. Ei nu mențin totdeauna în atenția lor planul divin, ci își fixează ochii asupra modelelor lumești. Priviți în sus, unde Domnul Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu, și apoi lucrați pentru ca elevii voștri să fie conform acestui caracter desăvârșit.
Dacă cobori standardul pentru a-ți face popularitate și pentru a face să crească numărul, și apoi faci din această creștere o pricină de bucurie, dai pe față o mare orbire. Dacă numărul este dovada succesului, atunci Satana trebuie să pretindă întâietatea, căci în lumea aceasta urmașii săi au o mare majoritate. Gradul de putere morală predominant în colegiu este un test al prosperității. Virtutea, inteligența și evlavia oamenilor ce formează comunitățile noastre, și nu numărul lor, ar trebui să fie o sursă de bucurie și mulțumire.
Fără influența harului divin, educația nu se va dovedi a fi de un real folos; cel ce învață va deveni mândru, îngâmfat și bigot. Dar acea educație care este primită sub influența înnobilatoare și purificatoare a marelui Învățător va înălța pe om pe scara valorilor morale a lui Dumnezeu. Ea îl va face în stare să-și supună mândria și pasiunile și să umble smerit înaintea lui Dumnezeu, depinzând de El pentru fiecare capacitate, fiecare ocazie și fiecare privilegiu.
Mă adresez lucrătorilor noștri din acest colegiu. Voi nu trebuie numai să mărturisiți că sunteți creștini, ci trebuie să exemplificați caracterul Domnului Hristos. Lăsați ca înțelepciunea de sus să cuprindă toată învățătura pe care o dați. Într-o lume plină de întuneric moral și corupție, lăsați să se vadă că spiritul prin care sunteți puși în mișcare să acționați este de sus, și nu de jos. În timp ce te sprijini în totul pe propria ta putere și înțelepciune, cele mai bune eforturi ale tale vor realiza foarte puțin. Dar dacă ești mișcat de iubirea lui Dumnezeu, Legea Lui fiind temelia ta, lucrarea ta va dura. În timp ce fânul, lemnul și paiele de pe miriște sunt arse, lucrarea ta va rezista încercării. Trebuie să-i întâlnești din nou în jurul marelui tron alb pe tinerii care sunt dați în grija ta. Dacă îngădui ca manierele tale necultivate și temperamentul tău necontrolat să șovăie și astfel să dai greș să influențezi pe acești tineri spre binele lor veșnic, în acea zi va trebui să stai în fața gravelor consecințe ale lucrării tale. Prin cunoașterea Legii divine și prin ascultare de preceptele ei, oamenii pot deveni fii ai lui Dumnezeu. Prin călcarea acestei legi, ei devin robi ai lui Satana. Pe de o parte, ei se pot ridica la orice înălțime a desăvârșirii morale, iar pe de altă parte, pot să se coboare până în profunzimea nelegiuirii și a degradării. Lucrătorii din colegiul nostru trebuie să dea pe față un zel și o fervoare proporționale cu valoarea prețului pus în joc — sufletele studenților lor, aprobarea lui Dumnezeu, viața veșnică și bucuria mântuirii.
Fiind colaboratori, conlucrători cu Hristos, având atâtea ocazii favorabile de a împărtăși și altora cunoașterea lui Dumnezeu, profesorii noștri ar trebui să lucreze ca și când ar fi inspirați de sus. Inimile tinerilor nu sunt împietrite și nici ideile și părerile lor nu sunt stereotipe, așa cum sunt cele ale persoanelor în vârstă. Ei pot fi câștigați la Hristos prin comportarea, evlavia și prin umblarea voastră asemenea lui Hristos. Ar fi mult mai bine să îi împovărați mai puțin cu studierea științelor și să le lăsați mai mult timp pentru privilegii religioase. Aici s-au făcut multe greșeli.
Scopul lui Dumnezeu în aducerea la existență a acestui colegiu a fost pierdut din vedere. Slujitorii Evangheliei și-au manifestat lipsa dorinței lor după înțelepciunea de sus, încât au unit un element omenesc cu acest colegiu; ei s-au unit cu vrăjmașii lui Dumnezeu și ai adevărului, până acolo că le-au oferit distracții studenților. Astfel, conducându-i greșit pe tineri, ei au făcut lucrarea lui Satana. Cu lucrarea aceasta, cu toate urmările ei, se vor mai întâlni iarăși la bara de judecată a lui Dumnezeu. Aceia care urmează un astfel de drum demonstrează că nu pot fi oameni de încredere. După ce lucrarea răului s-a făcut, ei pot să-și mărturisească greșeala, dar pot oare ei tot așa de ușor să strângă, să adune influența pe care au exercitat-o? Poate să fie spus „bine” în dreptul acelora care au fost necredincioși față de cele ce li s-au încredințat? Acești oameni necredincioși n-au zidit pe Stânca cea veșnică. Temelia lor se va dovedi a fi nisip mișcător. Nu știți că prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu? Și, deci, cine este prieten cu lumea este vrăjmaș cu Dumnezeu?
Nu se poate pune nici o limită influenței noastre. Un act necugetat se poate dovedi a fi ruina multor suflete. Comportarea fiecărui lucrător din colegiul nostru are o influență asupra minții tinerilor, și aceasta urmează să fie reprodusă în alții. Ținta fiecărui profesor trebuie să fie aceea de a pregăti pe fiecare tânăr care se află în grija sa spre a fi o binecuvântare pentru lume. Acest obiectiv nu trebuie pierdut din vedere. Sunt unii care mărturisesc că lucrează pentru Hristos, dar adesea, când ocazia se ivește, ei merg de partea lui Satana și fac lucrarea lui. Poate oare Mântuitorul să-i declare pe aceștia robi buni și credincioși? Sunt ei păzitori care dau un sunet clar din trâmbițele lor?
Fiecare om va primi la judecată după faptele pe care le-a făcut în trup, fie ele bune sau rele. Mântuitorul nostru ne îndeamnă: „Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită”. Dacă întâmpinăm greutăți și în tăria lui Hristos le biruim, dacă acceptăm responsabilități și în puterea lui Hristos le aducem la îndeplinire cu credincioșie, câștigăm o experiență prețioasă. Învățăm, așa cum altfel n-am învăța, că Mântuitorul nostru este un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.
Există o mare lucrare de făcut în colegiul nostru, o lucrare care cere conlucrarea fiecărui profesor; și acela care descurajează pe un altul este neplăcut înaintea lui Dumnezeu. Dar se pare că toți uită că Satana este un acuzator al fraților și se unesc cu vrăjmașul în lucrarea sa. În timp ce aceia care mărturisesc că sunt creștini se luptă între ei, Satana își întinde cursele pentru picioarele lipsite de experiență ale copiilor și tinerilor. Aceia care au avut o experiență religioasă ar trebui să caute să-i ocrotească pe tineri de șiretlicurile lui. Ei niciodată nu trebuie să uite că odată, cândva, ei erau vrăjiți de plăcerile păcatului. Noi avem nevoie de mila și iertarea lui Dumnezeu în fiecare oră și cât de nepotrivit este pentru noi să fim nerăbdători cu greșelile tinerilor lipsiți de experiență. Atâta vreme cât Dumnezeu îi suportă, să îndrăznim noi oare, păcătoși ca și ei, să-i dăm la o parte?
Noi ar trebui să privim totdeauna la tineri ca fiind cumpărați cu sângele Domnului Hristos. În felul acesta, ei au dreptul la iubirea noastră, la răbdarea și simpatia noastră. Dacă Îl urmăm pe Isus, atunci nu putem restrânge interesul și preocuparea noastră, afecțiunea noastră, numai la noi înșine și la familiile noastre; noi nu ne putem folosi timpul și atenția numai pentru problemele trecătoare și să uităm interesele veșnice ale celor din jurul nostru. Mi-a fost arătat că acesta este rezultatul egoismului nostru, și anume că nu sunt o sută de tineri acolo unde este acum angajat unul singur într-o activitate susținută pentru mântuirea semenilor lor. „Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit Eu” este porunca Domnului Hristos. Priviți la renunțarea Sa de Sine; priviți la felul iubirii pe care El a revărsat-o asupra noastră; apoi, căutați să imitați Modelul.
Au fost multe lucruri care n-au plăcut lui Dumnezeu la tinerii și tinerele care au lucrat ca profesori la colegiul nostru. Ați fost atât de absorbiți de voi înșivă și atât de lipsiți de spiritualitate, încât nu i-ați putut conduce pe tineri la sfințenie și la cer. Mulți s-au întors acasă mai hotărâți în nepocăința lor datorită lipsei voastre de iubire pentru Dumnezeu și pentru Domnul Hristos. Umblând astfel fără spiritul Domnului Hristos, ați încurajat nereligiozitatea, ușurătatea și lipsa de bunătate pentru că voi înșivă v-ați complăcut în aceste rele. Voi nu sunteți conștienți de rezultatul umblării voastre — s-au pierdut suflete care ar fi putut fi salvate.
Mulți au sentimente puternice împotriva fratelui _____. Ei îl acuză de lipsă de bunătate, de asprime și severitate. Dar chiar unii dintre cei care îl condamnă nu sunt nici ei mai puțin vinovați. „Cel care este fără păcat între voi să arunce primul cu piatra”. Fratele _____ nu s-a comportat totdeauna în mod înțelept și a fost foarte greu de convins că n-a avut atitudinea cea mai bună. El n-a fost dispus, așa cum ar fi trebuit să fie, să primească sfat și să-și schimbe metodele de predare și felul de a se comporta cu studenții. Dar aceia care-l condamnă pentru defectele sale pot, la rândul lor, și pe bună dreptate, să fie și ei condamnați. Fiecare om are defectele lui de caracter, specifice. Unul poate că nu are slăbiciunea pe care o vede la fratele său, însă, el poate avea, în același timp, greșeli mult mai condamnabile înaintea lui Dumnezeu.
Acest reciproc spirit nemilos de critică este în totul satanic. Mi-a fost arătat că fratele _____ merită respect pentru binele pe care l-a făcut. Să fie tratat cu blândețe. El a făcut munca pe care trebuia să o facă trei oameni. Aceia care sunt așa de nerăbdători să găsească greșeli la el să caute să vadă ce au făcut ei în comparație cu el. El a muncit din greu, în timp ce alții căutau odihnă și plăceri. Este obosit; Dumnezeu dorește ca el să mai dea jos, pentru un timp, unele dintre poverile ce sunt în plus. El are așa de multe lucruri care îi solicită timpul și atenția, încât nu poate satisface în mod drept pe nici unul.
Fratele __ n-ar trebui să îngăduie ca spiritul său combativ să fie trezit și să-l ducă la îndreptățire de sine. El a dat ocazie la nemulțumire. Domnul i-a arătat aceasta într-o mărturie.
Studenții n-ar trebui încurajați în pornirea lor de a găsi greșeli. Acest spirit de a te plânge va crește dacă este încurajat și studenții se vor simți liberi să-i critice pe profesorii care nu corespund cu dorințele lor și un spirit de nemulțumire și de ceartă va crește cu repeziciune. Acest lucru trebuie să fie dezaprobat până când va dispărea. Va putea fi corectat acest spirit? Vor renunța profesorii la dorințele lor de supremație? Vor lucra ei în umilință, în iubire și armonie? Timpul ne va spune.