În comunitatea din _____, există un element care este diametral opus interesului ei spiritual. Există o mare lipsă de sfințenie, de religie experimentală. Nu dau nici un nume. Deci, fiecare să-și cerceteze propria sa inimă și să-și cunoască propriile sale imperfecțiuni. Sunt unii care întotdeauna se îndreaptă spre lume, coborând totdeauna standardul religiei prin vorbirea lor lumească. Ei nu au iubirea lui Hristos în inimă. Ei sunt slabi în a da o mână de ajutor atunci când este nevoie în comunitate. Această slăbiciune spirituală este rezultatul lipsei de bunăvoință în a purta poveri când și unde este nevoie cel mai mult de aceasta. Totuși, când este vreun plan sau vreun proiect personal pe care să-l aducă la îndeplinire, ei sunt dispuși să-și asume orice responsabilitate; scopul lor este acela de a urma propriul drum. Dacă ar fi fost un drum sfințit, n-ar fi fost rău, dar nu este.
Este o mare nevoie de lucrători zeloși și dezinteresați pentru cauza lui Dumnezeu. Un membru devotat al bisericii, care Îl iubește pe Domnul Hristos, poate face mai mult bine într-o comunitate decât o sută de lucrători pe jumătate convertiți, nesfințiți și încrezători în sine. Este imposibil ca o biserică să fie vie, activă, dacă membrii ei nu sunt dispuși să poarte poveri și să-și asume responsabilități. În legăturile din biserică sunt aduse laolaltă diferite temperamente și dispoziții. În comunitatea _____, sunt puține suflete devotate, temătoare de Dumnezeu, credincioase, care se roagă mult, care duc povara comunității și a căror fericire constă în prosperitatea membrilor ei. Aici, ca și în alte părți, Satana este continuu la lucru pentru a doborî și demoraliza. Este preocuparea vrăjmașului aceea de a slăbi sufletele și a distruge orice organizație care, dacă ar prospera, ar fi spre slava lui Dumnezeu.
Tinerii au primit adevărul și au mers bine pentru un timp, dar Satana și-a țesut plasele în jurul lor prin legături de iubire neînțelepte și căsătorii neinspirate. El a văzut că aceasta va fi cea mai de succes metodă cu care îi poate fermeca, abătându-i de pe calea sfințirii. Pentru un timp, unii dintre acești tineri poartă armătura Evangheliei cu demnitate și har. Atâta vreme cât inima și mintea au rămas în supunere față de voința divină, a fost prosperitate, progres; dar când ochii au fost abătuți de la Isus și atrași de obiecte nevrednice, atunci eul a fost acela care și-a impus stăpânirea, rațiunea firească a înăbușit judecata sănătoasă și integritatea, iar armura creștină a fost considerată prea grea spre a mai fi purtată de cei tineri. Ea este bună pentru soldații în vârstă, cu experiență ai Evangheliei, dar este prea grea pentru tineri. Ispititorul a oferit multe sugestii calculate să producă nestatornicie și nehotărâre pe calea creștină.
Căpitanul mântuirii lor a dat următoarea poruncă: „Luați seama, vegheați și rugați-vă”, „ca să nu cădeți în ispită”, dar erau prea multe neplăceri să păzești cu credincioșie sufletul de puterea înșelătoare a lui Satana și de inima înșelătoare, dusă departe de Domnul Hristos. Dacă acești tineri și tinere ar fi luat seama la cuvintele apostolului, „căci voi nu sunteți ai voștri, căci ați fost cumpărați cu un preț”, atunci nu s-ar fi simțit liberi să țină departe de Dumnezeu ceea ce El a cumpărat cu un preț infinit.
Nu este nici un tânăr dintr-o sută care să simtă responsabilitatea pe care i-a dat-o Dumnezeu. Fiecare capacitate fizică și intelectuală ar trebui să fie păstrată cu multă atenție și folosită în modul cel mai bun și cel mai înalt cu putință pentru înaintarea slavei lui Dumnezeu. Acei tineri care îngăduie ca puterile lor să fie pervertite, abuzând astfel de darurile date lor de Dumnezeu, vor fi chemați să dea o amănunțită socoteală pentru binele pe care îl puteau face, dacă ar fi folosit mijloacele puse la dispoziția lor prin Domnul Isus Hristos. Dumnezeu pretinde ca toate facultățile noastre să fie active, să lucreze.
În comunitatea _____, există tineri care ar trebui să cultive darul creștin al statorniciei și al creșterii, spre a fi bărbați ai credinței. Ei ar fi trebuit să devină statornici, neșovăitori, înrădăcinați și întemeiați în adevăr. Biserica are nevoie de orice ajutor pe care Dumnezeu a socotit că ei îl pot da. Cei care mărturisesc Numele Lui nu și-au consacrat puterea pe deplin și în totalitate Lui, ci au supus-o, într-o măsură oarecare, slujirii lui Satana. Unii ca aceștia L-au jefuit și continuă să-L jefuiască pe Dumnezeu. Asemenea servului necredincios căruia i-au fost încredințați talanți, ei au ascuns darurile lui Dumnezeu în lume.
O altă mare pagubă pentru comunitatea din _____ a fost materialul care a venit în ea. Acest material trebuie să fie topit de către Duhul lui Dumnezeu. Zgura este vizibilă în trăsăturile grosolane, tăioase de caracter, care ar fi putut să fie îndepărtate, dacă aceste persoane ar fi învățat de la Hristos. Dar ei nu s-au despărțit pe deplin de spiritul și influența lumii. Ei Îl jefuiesc pe Dumnezeu prin amestecarea zilnică a timpului Său, a talentelor Sale și a puterii Sale cu elemente omenești. Aceste puteri nu pot fi reținute de la Dumnezeu, fără ca urmarea să nu fie ruina veșnică. Ați fost cumpărați cu un preț, chiar dacă veți pieri pentru faptul că nu veți fi mântuiți pe calea rânduită de Dumnezeu.
Îngerii sfinți privesc cu un viu interes să vadă dacă membrii bisericii, în mod individual, vor onora pe Răscumpărătorul lor, să vadă dacă ei se așază în legătură cu cerul și nu mai înșală pe Domnul, pe care mărturisesc că-L iubesc, Îl onorează și Îl slujesc. Dumnezeu cheamă pe cei ce sunt ai Săi. Voi sunteți ai Lui prin creațiune și încă o dată prin lucrarea răscumpărării Sale. Dar când focul pasiunilor nesfinte vă înflăcărează ochii, când rostiți cuvinte ce determină îngerii sfinți să plece de la voi, când gândiți rău despre frații voștri, când vă murdăriți mâinile cu câștiguri nesfinte, vă transformați membrele în instrumente ale nelegiuirii.
Frate _____, am văzut că în dreptul numelui tău, în Cartea Cerului, este scris „Cu lipsă” — lipsa răbdării, îngăduință în ceea ce privește controlul de sine, deficitar în umilință și blândețe. Lipsa acestor daruri cerești îți va închide în mod sigur porțile cerului. Dumnezeu cere corpul tău, sufletul tău și întreaga ta ființă, cu toate capacitățile ei, ca fiind ale Lui.
Temperamentul acesta nestăpânit trebuie să fie controlat. Îmbolnăvirea spirituală este rezultatul sigur al lăsării libere a acestui spirit agitat, nemulțumit și murmurător. Această boală a sufletului va fi greșeala ta. Nu mai fi agitat, încăpățânat, nu-ți mai răsfăța eul și fii un om cu o inimă nobilă și curajos pentru Dumnezeu. Isus Hristos te iubește. N-a făcut El oare rezerve pentru tine, ca să poți avea ajutor, atunci când te afli în situații dificile? „Ce aș fi putut face viei Mele”, spune El, „și nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă așteptam să facă struguri buni?” Roadele pe care Domnul Hristos le așteaptă, după ce a avut pentru biserica Sa o grijă plină de răbdare, sunt: credință, răbdare, iubire, îngăduință, o gândire cerească, blândețe. Acestea sunt ciorchine de roade care se maturizează atât în mijlocul furtunii, norului și întunericului, cât și în lumina soarelui.
Fratele _____ s-a alăturat bisericii, dar nu Domnului. El are o religie anemică. Nu este cinstit cu Dumnezeu și este plin de sine. A pierdut mult prin unirea cu persoane care nu au spiritul Domnului Hristos. Lui îi lipsește aproape orice har. Este fără de folos pentru el însuși și o mare piatră de poticnire pentru biserică. Scumpe frate, Satana te-a controlat într-o mare măsură; gândurile tale sunt nesfințite, acțiunile tale nu sunt în armonie cu spiritul unui adevărat creștin. Tu ți-ai pricinuit propria ta boală; tu trebuie să fii propriul tău restaurator, cu ajutorul Medicului divin. Puterile tale morale sunt slabe din lipsă de hrană. Tu flămânzești spiritual după adevărul biblic — pâinea vieții. Ai nevoie să-ți iei hrana zilnică din Butucul cel viu al viței. Biserica nu primește nici o tărie de la tine, și în starea ta prezentă, ar fi mai bine fără tine, căci acum, dacă apare în calea ta vreun necaz și tu nu poți controla problemele, te dai înapoi cu încăpățânare, fiind o povară fără viață pentru biserică. Tu nu porți nici o povară sau greutate pentru cauza lui Dumnezeu. Domnul te-a suportat mult, dar există o limită a răbdării Sale; o linie dincolo de care te poți aventura, dar unde Duhul Său nu Se va mai lupta cu tine, ci te va lăsa în propria ta stricăciune, mânjit de egoism și înjosit de păcat.
Fratele _____ nu are un spirit bun. Dispoziția sa de a conduce îi face rău, pentru că nu este potrivit pentru o astfel de lucrare. El poate să facă o lucrare bună în comunitate, dacă eul nu este înălțat. Mai multă bunătate și umilință vor face ca eforturile lui să fie o binecuvântare pentru comunitate, și nu un blestem.
Frate și soră _____: În dreptul numelor voastre din registrul cerului am văzut scris cuvântul „lipsă”. Aveți nevoie să fiți goliți de eul vostru, iar templul sufletului să fie curățit. Amândoi aveți capacitatea de a face bine, dar ea nu este sfințită. Aveți mari deficiențe în ceea ce privește simplitatea și sfințenia. Dacă comunitatea ar fi lăsată spre a fi modelată de standardul vostru religios, ar fi demoralizată, având o formă lumească, neconsacrată. Ați fi putut fi o mare binecuvântare pentru comunitate, dar în mare măsură ați dat greș. Domnul Isus vă somează să părăsiți spiritul lumii. Soră _____, sunt alarmată de starea ta și pentru aceia care vin în contact cu influența ta. Ai atins un standard foarte scăzut. „Ce seamănă omul aceea va și secera.” Prin cuvintele și faptele voastre, voi semănați sămânța. Voi semănați în firea pământească sau în Duhul. În ziua socotelilor finale, fiecare trebuie să pună mâna pe seceră și să secere recolta semănată cu mâna sa.
Soțul tău și-a greșit lucrarea. Când își va umili inima asemenea unui copilaș, când va ajunge să-și dea o mai mică importanță și va simți o mai mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, atunci va fi acolo unde poate fi folosit spre slava lui Dumnezeu. Dar, așa cum este el, nu-și poate da seama de nevoile lucrării. Se vede prea mult „marele eu” și prea puțin Domnul Isus în viața și caracterul multora de aceea, Dumnezeu nu va primi nimic din mâinile lor. Dar puțini își dau seama de solemnitatea timpului în care trăim — ziua pregătirii lui Dumnezeu. Dacă ai fi convertit și ți-ai devota capacitatea studiind cum să zidești comunitatea, în loc să o slăbești ajutându-l pe vrăjmaș în lucrarea lui de a duce pe membrii ei în lume, ai câștiga zilnic o experiență valoroasă. Fratele _____ a fost o mare piedică pentru biserică. El n-ar trebui să fie membru al bisericii, până când viața sa zilnică nu va fi în armonie cu mărturisirea sa de credință. Dumnezeu nu-l recunoaște ca pe un copil al Său. El se află astăzi sub steagul cel negru al puterilor întunericului. Satana îl are în totul sub controlul său.
Asemenea influențe ca acestea, puternice, descurajatoare, au fost pentru biserică un val aproape prea puternic să i se împotrivească. Zece membri care umblă în toată umilința judecății și gândirii lor vor avea o putere mult mai mare asupra lumii decât are întreaga comunitate, cu membrii ei de acum, dar lipsiți de unitate. Cu cât există mai multe elemente de dezbinare și lipsă de armonie, cu atât va fi mai puțină putere spre bine în biserică și în lume.
O, frații mei, dacă aș putea face clar înțelegerii voastre întunecate, marea primejdie în care vă aflați! Fiecare acțiune, bună sau rea, pregătește terenul pentru repetarea ei. Cum a fost în cazul lui Faraon? Declarația din Sfânta Scriptură este aceea că Dumnezeu i-a împietrit inima și la fiecare repetare a luminii în manifestarea puterii lui Dumnezeu, declarația se repetă. De fiecare dată când el refuza să se supună voinței lui Dumnezeu, inima sa devenea mai împietrită și mai puțin impresionabilă de către Duhul lui Dumnezeu. El a semănat sămânța încăpățânării și Dumnezeu a lăsat-o să germineze. El ar fi putut s-o prevină printr-o minune, dar nu acesta era planul Său. El i-a îngăduit să crească și să producă un seceriș după soiul ei, demonstrând astfel credincioșia Sfintei Scripturi. „Ce seamănă omul aceea va și secera.” Când un om plantează îndoieli, el va secera îndoieli. Respingând prima rază de lumină și apoi fiecare rază ce a urmat, Faraon a mers de la un anume grad de împietrire a inimii la altul, până când corpurile reci, moarte, ale primilor născuți n-au făcut decât să oprească necredința și încăpățânarea lui pentru o clipă. Apoi, hotărât să nu se supună căii lui Dumnezeu, el și-a continuat drumul cu încăpățânare, până când apele Mării Roșii l-au acoperit cu totul.
Cazul acesta este redat în raportul Sfintei Scripturi spre folosul nostru. Ceea ce a avut loc în inima lui Faraon, exact același lucru va avea loc în fiecare suflet care neglijează să se împărtășească de lumină și să umble imediat în lumina razelor ei. Dumnezeu nu distruge pe nimeni. Păcătosul se distruge singur prin propria sa nepocăință. Când o persoană neglijează o dată să dea ascultare invitațiilor, mustrărilor și avertizărilor Duhului lui Dumnezeu, conștiința sa se împietrește și data următoare când este mustrat va fi mult mai dificil să se supună și să asculte decât înainte. și astfel se va întâmpla cu fiecare repetare. Conștiința este vocea lui Dumnezeu ce se aude în mijlocul conflictului pasiunilor omenești; când i se rezistă, Duhul lui Dumnezeu este întristat.
Noi dorim să înțelegem cum se distruge sufletul. Aceasta are loc nu pentru că Dumnezeu dă un decret potrivit căruia omul nu va fi mântuit. El nu aruncă un întuneric înaintea ochilor, întuneric ce nu poate fi pătruns. Dar omul, la început, rezistă unei influențe a Duhului lui Dumnezeu și, rezistându-i o dată, este mult mai ușor să facă același lucru și a doua oară, apoi și mai ușor a treia oară și cu mult mai ușor a patra oară. Apoi vine secerișul care să fie strâns din sămânța necredinței și a împotrivirii. O, ce seceriș al îngăduințelor păcătoase se pregătește pentru seceră!
Când studierea Sfintei Scripturi și rugăciunea tainică sunt neglijate o dată, apoi ele pot să fie omise cu o mult mai mică mustrare de conștiință. Va fi apoi o lungă listă de omisiuni, toate datorate unei singure dispoziții sufletești semănate în terenul inimii. Pe de altă parte, fiecare rază de lumină cultivată va aduce un seceriș de lumină. Ispita, o dată rezistându-i-se, va aduce a doua oară putere pentru o și mai fermă rezistență; fiecare nouă biruință câștigată asupra eului va netezi calea pentru un triumf mai mare și mai nobil. Fiecare biruință este o sămânță semănată pentru viața veșnică.
Este o mare nevoie de lucrători zeloși, credincioși și cu lepădare de sine în comunitățile noastre din toată țara. Nimeni nu poate lucra în școala de Sabat sau în lucrarea de temperanță fără să culeagă un seceriș bogat, nu numai la sfârșitul lumii, ci și în viața aceasta. Chiar în efortul de a lumina și binecuvânta pe alții, propriile lui vederi vor deveni mai clare și mai largi. Cu cât ne vom strădui să explicăm adevărul altora, cu iubire pentru suflete, cu atât vederile noastre vor deveni mai clare și mai largi. Aceasta deschide totdeauna noi frumuseți, noi puteri pentru înțelegerea celui ce expune.
Există lucrători buni în comunitatea voastră și acești lucrători care manifestă lepădare de sine nu vor cunoaște niciodată cât de mult bine au făcut prin eforturile lor perseverente în câmpurile misionare. Dar Domnul solicită mai mulți bărbați și femei din comunitate decât aceia care s-au supus cerințelor Lui. Unele dintre pietrele ce compun templul cel sfânt al lui Dumnezeu reflectă lumina ce strălucește asupra lor de la Domnul Isus Hristos, în vreme ce alții nu transmit nici o lumină, arătând astfel în mod clar că ei nu sunt pietre vii alese, prețioase. Ei nu sunt spirituali, nu practică rugăciunea, fiind în schimb vorbăreți și nereligioși. Adevărații creștini vor copia modelul dat lor de Mântuitorul nostru și fiind umili și răbdători, binevoitori, ușor de înduplecat, liberi de orice îngâmfare și încăpățânare.
Primejdii ce confruntă pe tineri
Domnul _____ are o natură pe care Satana o folosește cu un succes remarcabil. Din acest caz, tânărul ar trebui să învețe o lecție cu privire la căsătorie. Soția sa și-a urmat sentimentele și impulsurile, și nu rațiunea și judecata în alegerea unui tovarăș de viață. A fost oare căsătoria lor rezultatul unei adevărate iubiri? Nu, nu; ea a fost rezultatul impulsului — o pasiune oarbă și nesfințită. Nici unul n-a fost pregătit pentru responsabilitățile vieții de căsătorie. Când noutatea unei noi ordini a lucrurilor s-a consumat și fiecare a ajuns să-l cunoască pe celălalt, a devenit oare dragostea lor mai puternică, afecțiunile lor mai profunde și viețile lor împletite laolaltă într-o frumoasă armonie? A fost cu totul invers. Cele mai rele trăsături de caracter au început să se adâncească prin exercițiu și, în loc să fie o viață fericită, viața lor de căsătorie a fost una de necazuri tot mai mari, în mod deosebit pentru soție. Dumnezeu, în mila Sa, a pus-o la probă, i-a cruțat viața și i-a lungit timpul de probă cu scopul ca ea să poată obține pregătirea necesară pentru viața viitoare.
Soțul ei are un caracter foarte defectuos. Fără o transformare deplină prin harul lui Dumnezeu, el nu va fi pregătit pentru a se lega prin căsătorie cu vreo femeie. El este atât de plin de eu, atât de dedat obiceiului satisfacerii egoiste a plăcerilor, încât mai degrabă este nevoie ca el să se autodisciplineze decât să facă ceva pentru disciplina soției sau a copiilor. Mintea acestui om a fost modelată într-o formă inferioară. El a încurajat trivialitatea și trăsături de caracter neplăcute atât de mult, încât mi s-a descoperit că este puțin probabil să aibă în caracterul său vreo însușire spre mântuire. Nu este decât o singură speranță, și aceasta este aceea ca el să se vadă pe sine așa cum este și să ajungă atât de plin de dispreț și scârbit de sine, încât să caute o inimă nouă, să fie născut din nou și să devină un om nou în Isus Hristos. El trebuie să devină un om harnic. Hărnicia va fi pentru el de mare ajutor. Atitudinea sa este neplăcută lui Dumnezeu, prin aceea că el invită ispitele. Lipsa sa de bunăvoință, amenințările sale, spiritul său nesupus și necurtenitor îl fac să ajungă un blestem pentru el și pentru alții. Comportamentul său față de mama soției sale a fost nepoliticos, aspru și nedelicat. De aici înainte, atât preocuparea soțului, cât și a soției ar trebui să fie de a evita tot ceea ce conduce la ceartă și să păstreze legământul căsătoriei nerupt.
Asemenea căsătorii nesfințite umplu rândurile păzitorilor Sabatului. Dumnezeu dorește ca toți copiii Săi să fie fericiți și, dacă vor învăța de la El, îi va scăpa din mizeria zilnică ce vine ca o consecință a acestei uniri nefericite. Multe căsătorii nu pot decât să fie producătoare de mizerie; și cu toate acestea, mintea tinerilor aleargă pe calea aceasta pentru că Satana îi conduce acolo, făcându-i să creadă că trebuie să se căsătorească pentru a fi fericiți, când, de fapt, ei nu au capacitatea să se stăpânească pe ei înșiși sau să susțină o familie. Aceia care nu sunt dispuși să se adapteze la temperamentul celuilalt, astfel încât să evite deosebirile neplăcute și discuțiile, n-ar trebui să facă acest pas. Dar acesta este unul din pașii fascinanți ai zilelor din urmă, prin care mii sunt ruinați atât pentru viața aceasta, cât și pentru cea viitoare. Ar trebui să ne ferim ca de lepră de imaginația și sentimentalismul bolnav. Multora dintre tinerii și tinerele din veacul acesta le lipsește virtutea; de aceea, este nevoie de o mare atenție. Un caracter virtuos este temelia pe care trebuie să clădim; dar dacă temelia dispare, clădirea nu mai valorează nimic. Celor care au cultivat un caracter virtuos, deși poate că le lipsesc alte calități care ar fi de dorit, aceasta poate să le confere o reală valoare morală.
Pentru ca biserica să prospere, membrii ei trebuie să depună un efort stăruitor spre a cultiva prețioasa plantă a iubirii. Fie ca ea să aibă orice avantaj ca să poată să înflorească în inimă. Orice adevărat creștin va dezvolta în viața lui caracteristicile iubirii divine; el va da pe față un spirit de îngăduință, de binefacere și eliberare de orice invidie și gelozie. Această dezvoltare a caracterului în cuvânt și faptă nu va fi respingătoare sau inaccesibilă, rece și indiferentă față de interesele altora. Persoana care cultivă planta cea prețioasă a iubirii va fi plină de un spirit de lepădare de sine și nu va renunța la controlul de sine, chiar când este provocată. El nu va pune în sarcina altora motive și intenții rele, ci se va întrista din cauza păcatului atunci când acesta se vede în oricare dintre ucenicii Domnului Hristos.
Iubirea nu se laudă. Ea este un element umil; ea niciodată nu face pe un om să se îngâmfe, să se înalțe pe sine. Iubirea pentru Dumnezeu și pentru semenii noștri nu va fi dată pe față prin acte de nechibzuință și nici nu ne va face să fim aroganți, căutători de greșeli sau dictatori. Dragostea nu se umflă de mândrie. Inima în care domnește iubirea va fi îndrumată spre un comportament nobil, curtenitor și plin de milă față de alții, fie că aceștia sunt de acord sau nu cu gusturile noastre, dacă ne respectă sau nu sau dacă ne tratează rău. Iubirea este un principiu activ; ea păstrează totdeauna înaintea noastră ceea ce este bun la alții, împiedicându-ne astfel să acționăm nechibzuit și ajutându-ne să nu dăm greș în obiectivul nostru de a câștiga suflete pentru Hristos. Dragostea nu caută, nu umblă după ale sale. Ea nu-i va îndemna pe oameni să caute comoditatea și satisfacerea eului. Respectul pe care îl dăm eului este ceea ce face ca adesea să împiedicăm creșterea iubirii.
Sunt oameni săraci și necunoscuți, a căror viață Dumnezeu o va accepta și o va face să fie de folos pe pământ și plină de slavă în ceruri, dar Satana lucrează în mod persistent pentru a înfrânge planurile Sale și a-i trage în jos la pieire prin căsătorie cu aceia al căror caracter îi determină să se arunce împotriva mersului normal al vieții. Foarte puțini sunt aceia care ies biruitori din această situație dificilă. Frate _____, tu ești dispus să experimentezi și să încerci să dovedești că vei fi o excepție de la regula generală. Iosif a fost unul dintre puținii care au putut să se împotrivească ispitei. A arătat că are ochiul îndreptat numai spre slava lui Dumnezeu. El a manifestat o înaltă considerație față de voia lui Dumnezeu, fie că se afla în celula închisorii, fie că stătea lângă tron. El ducea cu sine religia sa oriunde mergea și în orice situație se afla. Adevărata religie are o putere atotcuprinzătoare. Ea dă tonul la tot ceea ce face omul. Nu trebuie să ieși din lume pentru a fi creștin, ci trebuie să porți cu tine religia ta, cu toată influența ei sfințitoare, în tot ceea ce faci și spui. Tu poți foarte bine să te achiți de datoriile pe care ți le impune situația în care te-a așezat Dumnezeu, păstrând inima fixată asupra lucrurilor cerești, rupând astfel vraja ce este asupra ta prin tovărășii neînțelepte. Dacă ai fi urmat lumina, ai fi acum în stare să scapi de cursele pe care aceia care nu recunosc voia lui Dumnezeu le-au pus pentru a-ți prinde sufletul în cursă.
Un alt punct evident în caracterul lui Iosif, vrednic de imitat de către toți tinerii, este profundul lui respect. Întâmpinându-și tatăl cu lacrimi în ochi, într-o îmbrățișare plină de afecțiune și iubire, s-a prins de gâtul său. El avea simțământul că nu poate să facă suficient de mult pentru binele și liniștea părinților lui și a vegheat asupra anilor bătrâneții lor cu o iubire tot atât de gingașă ca și a unei mame. N-a precupețit nimic, nici un efort ca să-și arate respectul și iubirea în toate ocaziile. Iosif este un exemplu a ceea ce trebuie să fie un tânăr. Iubirea manifestată pentru mama ta va da pe față o frumoasă trăsătură de caracter, pe care Dumnezeu o va aproba.
Lipsa respectului față de sfatul unor părinți evlavioși este unul dintre semnele importante ale acestui veac degenerat. În țara noastră sunt multe vieți care se află în întuneric și sunt nefericite datorită unui pas făcut în întuneric. Printr-un singur act de neascultare, mulți tineri și-au distrus întreaga viață și au zdrobit de durere inima unei mame iubitoare. Dumnezeu nu te va considera nevinovat dacă urmezi un asemenea drum în viață. Disprețuind sfatul unei mame temătoare de Dumnezeu, care și-ar da bucuros viața pentru copiii ei, calci porunca a cincea. Nu știi, nu-ți dai seama încotro te duc pașii tăi.
Insist din nou pentru ceea ce se cuvine mamei, iubirii unei mame. Nu poate fi o mai nedemnă lipsă de recunoștință decât aceea care însoțește păcatul neascultării de o mamă creștină. În zilele copilăriei tale neajutorate, ea a vegheat asupra ta; rugăciunile și lacrimile ei sunt martore înaintea cerului pentru modul plin de iubire în care te-a crescut. Ea a muncit din greu și a făcut planuri pentru copiii ei, a gândit, s-a rugat și a practicat renunțarea de sine. În decursul întregii tale vieți, inima ei a fost neliniștită și plină de zel pentru binele tău. Și, cu toate acestea, acum îți urmezi propriul tău drum; urmezi propria ta voință oarbă și încăpățânată, fără să ții seama de secerișul amar pe care îl vei strânge și de necazul pe care îl vei aduce asupra ei.
Neputințele se îngrămădesc asupra mamei tale. Ea are nevoie de tine; orice ajutor pe care i-l dai va fi foarte prețios pentru ea. Tu ești singurul dintre copiii ei spre care se poate îndrepta. Ei nu simt nici o obligație față de ea. Dar vei constata că privilegiul pe care îl ai s-ar putea să fie pierdut în curând. Totuși, să nu crezi că, dacă neglijezi privilegiul pe care îl ai și datoria ta de fiu, mama ta va suferi. Ea are prieteni buni care ar considera un privilegiu să îndeplinească îndatoririle de la care tu te sustragi. Dumnezeu o iubește pe mama ta și Se va îngriji de ea. Dacă propriii ei copii o neglijează, El va scoate pe alții care să facă lucrarea pe care ar fi trebuit s-o facă ei, primind astfel binecuvântarea care le era oferită. Este privilegiul lor de a face ca ultimele ei zile să fie cele mai bune și cele mai fericite.
Îți spun deschis, Dumnezeu este nemulțumit de atitudinea ta. Înaintea ta sunt necazuri pe care tu nu le observi, dar care pot fi evitate dacă alegi să dai ascultare sfatului înțelept. Mântuitorul nostru te-a făcut obiectul preocupărilor Sale neobosite și al grijii Sale pline de gingășie, ca să fii înțelept și să nu te ruinezi. El tânjește după tine cu o nețărmurită milă și iubire, exclamând: „De câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut”. Inima ta lipsită de înțelepciune te-a îndepărtat de sfatul celor mai buni prieteni ai tăi.
Datorită avertizărilor pline de căldură și credincioșie care voiau să te apere împotriva greșelilor vieții, ai crezut că ești de un mare bine pentru biserică. Este adevărat că ești capabil, în Isus Hristos, de a te face de folos; dar, cu toate acestea, atât Domnul Isus Hristos, cât și biserica pot să meargă înainte și fără tine. Dacă vrei, te poți uni cu armata urmașilor Domnului Hristos, te poți împărtăși de luptele și biruințele ei. Dar dacă alegi să nu faci lucrul acesta, armata celor ce aleg lepădarea de sine sub steagul însângerat al crucii va merge înainte spre o biruință sigură, și pe tine te va lăsa în urmă. Dacă alegi să-ți conduci propriul tău vas șubred peste apele învolburate ale vieții tale, trebuie să răspunzi pentru această îndrăzneală și să fii răspunzător pentru rezultat.
Dacă ai putea vedea cum ai ajuns atât de slab în ceea ce privește principiul, dacă ai putea vedea cum cinstea și onoarea ta sunt în primejdie, ai vedea atunci că Dumnezeu nu este cu tine și că nu trebuie să stai în locul de răspundere pe care îl ocupi acum; ești nevrednic de acest lucru. Inima mea este într-adevăr tristă când știu ce ai fi putut ajunge dacă te-ai fi predat cu totul lui Dumnezeu și dacă ai fi văzut puterea pe care vrăjmașul o are asupra ta.
Lucrarea școlii de Sabat este importantă și toți aceia care sunt interesați de adevăr se vor strădui să o facă prosperă. Fratele _____ ar fi putut sluji bine în această ramură a lucrării, dacă el și alții din comunitate ar fi urmat un drum drept. Dar el a fost prea mult lăudat și răsfățat. Aceasta aproape l-a ruinat. Domnul poate să-și facă lucrarea și fără el, dar el nu-și poate permite să o facă fără Dumnezeu. Domnul a încredințat lucrarea Sa unor oameni cu mâinile și inimile curate; de aceea, este o onoare să porți răspunderi pentru cauza Sa.
Lucrarea cumpătării este, de asemenea, vrednică de cele mai bune strădanii ale tale. Dar trebuie avută o mare grijă în a face ca întâlnirile cumpătării să fie cât mai înălțătoare și înnobilatoare cu putință. Evitați o lucrare superficială și tot ceea ce are un caracter teatral. Aceia care ajung să-și dea seama de caracterul solemn al acestei lucrări vor păstra sus standardul. Dar este o clasă de oameni care nu au un respect real pentru cauza temperanței; singura lor preocupare este aceea de a-și etala istețimea pe scenă. Cei curați, serioși și care gândesc profund și aceia care înțeleg scopul acestei lucrări vor fi încurajați să lucreze în aceste mari ramuri ale reformei. Aceștia poate că nu sunt mari intelectuali, dar, dacă sunt curați și umili, temători de Dumnezeu și sinceri, Domnul va accepta lucrul lor.
Societăți literare sunt organizate în mod frecvent, dar, în nouă cazuri din zece, ele s-au dovedit a fi mai degrabă o pagubă pentru suflete decât o binecuvântare. Aceasta datorită faptului că s-a făcut o alianță cu lumea sau cu o clasă de oameni a cărei tendință este totdeauna aceea de a îndepărta de ceea ce este solid spre superficial, de la ceea ce este real, la ficțiune. Societățile literare ar putea fi de mare folos, dacă ar fi conduse de un element religios; dar, mai curând sau mai târziu, elementul nereligios este mai mult ca sigur că va câștiga ascendență și va avea o influență conducătoare asupra lor. Tot așa este și cu societățile noastre de temperanță. Solemnitatea lucrării este în totul acoperită cu ceea ce este superficial și o continuă ispită este așezată înaintea tinerilor pe care noi dorim să-i salvăm.
Faptele sunt înaintea noastră. Purtătorii de poveri dintre voi adorm în tăcerea mormântului. Membrii activi ai comunității, adevărații lucrători în orice reformă, sunt aproape trecuți de punctul de apogeu al vieții și puterea lor, fizică și intelectuală, este în declin. Noi trebuie să ne gândim cu neliniște cine se va ridica și le va lua locul. Cui trebuie să li se încredințeze interesele vitale ale bisericii? Întrebarea aceasta trebuie să fie pusă de noi cu cea mai profundă preocupare. Cine va purta răspunderile cauzei lui Dumnezeu, atunci când alți câțiva purtători de poveri vor cădea? Noi nu putem decât să privim cu neliniște la tinerii de astăzi ca fiind aceia care trebuie să ia aceste poveri și asupra cărora trebuie să fie puse aceste răspunderi. Ei trebuie să preia lucrarea de acolo de unde au lăsat-o alții și comportarea lor va hotărî dacă moralitatea, religia și sfințenia, care este vitală, vor predomina sau dacă imoralitatea și necredincioșia vor corupe și vor nimici tot ce este valoros. Modul în care este păstrat standardul astăzi va determina viitorul.
Părinți, vreți să arătați acum, prin felul vostru de a fi și a acționa, că restricțiile sănătoase, ordinea cea bună, armonia și pacea vor fi principiul care conduce? Sau aceia a căror viață arată că au o minte ușuratică și sunt jos de tot pe scara valorii morale au o influență modelatoare și stăpânitoare? Dumnezeu cheamă pe poporul Său credincios să mențină comuniunea cu El, să-și curețe sufletul, umblând în umilință pe urmele pașilor Domnului Hristos. Dumnezeu vă cheamă să dați la o parte mândria părerilor personale, a îmbrăcămintei, a înălțării de sine, și să lăsați ca facultățile, capacitățile bune și nobile ale minții să se întărească prin folosire.
Doresc cei care mărturisesc cele mai solemne adevăruri ce au fost aduse vreodată celor muritori să fie credincioși față de principii? Dacă vor să aibă o influență care să conducă lumea la o cercetare serioasă, atunci îmbrăcămintea și vorbirea lor trebuie să fie într-o strictă armonie cu credința lor. Aceia care sunt mai în vârstă trebuie să-i educe pe tineri, prin cuvânt și exemplu, ca să știe cum să-și îndeplinească acele cerințe pe care societatea și Făcătorul lor le-au pus asupra lor. Asupra acestor tineri trebuie să fie puse răspunderi grele. Întrebarea care se pune este aceea dacă ei sunt capabili să se conducă pe ei înșiși și să stea în puritatea bărbăției dată lor de Dumnezeu, scârbindu-se de tot ce conține imoralitate și discordie.
Pot să spun ceva care să facă impresie asupra celor tineri? Niciodată mai înainte n-a fost atât de mult în joc; niciodată n-au depins rezultate atât de importante de o generație, ca de cei care vin acum pe scena acțiunii. Nici pentru un singur moment n-ar trebui să creadă că ei pot ocupa orice poziție de încredere, fără a avea un caracter bun. Aceasta este tot așa ca și cum s-ar aștepta să culeagă struguri din mărăcini sau smochine din ciulini. Un caracter bun trebuie să fie zidit cărămidă cu cărămidă, fiecare zi crescând în raport cu efortul făcut. Acele caracteristici pe care le vor lua cu ei la cer trebuie să fie obținute printr-o silitoare exercitare a propriilor lor capacități, îmbunătățind fiecare avantaj pe care providența li-l dă și prin legătura cu Izvorul a toată înțelepciunea. Nu țintiți la un standard scăzut. Judecata voastră să nu fie modelată într-o formă inferioară. Caracterele lui Iosif și Daniel sunt modele bune pe care să le urmați, dar Domnul Hristos este modelul perfect.
Unii dintre frații și surorile din comunitatea _____ au făcut o bună lucrare misionară, dar interesul lor nu trebuie să slăbească. Câțiva au făcut mai mult decât puteau, dar era de datoria lor să facă aceasta. Toți pot face ceva în această lucrare și nimeni nu este scuzat. Domnul dorește ca toți aceia care mărturisesc Numele Lui să devină lucrători zeloși pentru El. Este necesar ca fiecare membru al bisericii, în mod individual, să zidească pe Stâncă, pe Isus Hristos. O furtună se ridică la orizont, care va zdruncina și va pune la probă până la extrem temelia spirituală a fiecăruia. De aceea, evitați să construiți pe nisip; căutați stânca. Săpați adânc; puneți-vă o temelie sigură. Zidiți, o, zidiți pentru veșnicie! Zidiți cu lacrimi, cu rugăciuni din inimă. De aici înainte, fiecare dintre voi să-și facă viața frumoasă prin fapte bune. Oamenii de care este cea mai mare nevoie astăzi sunt cei asemenea lui Caleb. Ceea ce va conferi comunităților noastre vigoare și succes în eforturile lor nu este o lucrare agitată, ci una liniștită, umilă; nu o lucrare de paradă, ceva bombastic, ci un efort plin de răbdare, cu rugăciune și perseverent.
„Cine nu este cu Mine”, spunea Domnul Hristos, „este împotriva Mea.” Cei de care este nevoie acum sunt bărbați și femei ce sunt cu toată inima și în mod serios hotărâți. Domnul Hristos și-a cernut urmașii din nou, până când, la un moment dat, au rămas numai unsprezece și câteva femei credincioase care să pună temelia bisericii creștine. Vor fi și din aceia care se vor da înapoi atunci când trebuie să fie purtate poveri; dar când biserica este fierbinte, aceștia sunt plini de entuziasm, cântă, strigă și devin și ei bucuroși; dar priviți la ei. Când zelul acesta trece, numai puțini Calebi credincioși vor ieși înainte și vor da pe față principii neabătute. Aceștia sunt sarea care dă gust. Când lucrarea merge greu, atunci comunitățile își dezvoltă adevărații susținători. Aceștia nu vor vorbi despre eu, nu vor lua apărarea eului, ci își vor pierde identitatea în Isus Hristos. Pentru a fi mare în Împărăția lui Dumnezeu, trebuie să fii asemenea unui copilaș în umilință, în simplitatea credinței și în puritatea iubirii. Orice mândrie trebuie să piară, orice gelozie să fie biruită, trebuie să se renunțe la orice ambiție pentru supremație și să fie încurajate bunătatea și încrederea asemenea unui copilaș. Toți aceștia vor găsi în Hristos Stânca lor de apărare, turnul lor cel puternic de scăpare. În El trebuie să se încreadă fără rezervă, și El niciodată nu-i va trăda.
O, dacă toți aceia care cred adevărul prezent vor fi avertizați să-L caute pe Domnul! Gândul infinitei bunătăți a lui Dumnezeu și iubirea Lui neegalată îi vor influența pe toți să urmeze exemplul Său. Dar nu acesta este cazul aici. Unele dintre surorile noastre manifestă un interes prea mare pentru îmbrăcăminte și pentru a face paradă; ele nu se îmbracă deloc în armonie cu sfânta noastră credință. Acest lucru este adevărat pentru sora _____. Lumea ar trebui să aibă un exemplu mai bun decât acela pe care îl dă ea. Ar trebui să simtă responsabilitatea dată ei de Dumnezeu și să pună toată greutatea influenței ei de partea Domnului Hristos și să caute să facă mai puțin lumești pe aceia cu care vine în legătură. Ea și sora _____ ar fi de un mai mare folos bisericii dacă vor încuraja simplitatea în îmbrăcăminte atât în ceea ce le privește, cât și în dreptul altora. Acele surori care sunt croitorese și care studiază jurnalele de modă le conduc în mod frecvent și pe celelalte surori din comunitate să facă ceea ce este neplăcut lui Dumnezeu, încurajându-le să-și croiască și să-și împodobească rochiile, imitându-le pe cele din lume. Efortul acestor surori în facerea de bine ar fi mult mai bine plăcut Domnului dacă s-ar vedea în viața lor mai puțină preocupare pentru toalete, mai puțină vorbire ieftină și lumească și mai puține vizite; mai puțină murmurare și plângere împotriva pastorilor care lucrează pentru voi și mai multă rugăciune și studiere a Sfintelor Scripturi.
Domnul este nemulțumit de atitudinea multora din biserică față de unii dintre frații lor slujitori. El vă somează să încetați vorbirea voastră plină de cruzime și să rostiți cuvinte de încurajare în locul murmurării, al nemulțumirii și găsirii de greșeli. Domnul Hristos vă vorbește în persoana sfinților Săi, dar voi ați disprețuit sfatul Său și ați respins mustrarea Sa. Nu mai faceți lucrul acesta. Fratele _____ are o lucrare de făcut, nu numai în Est, ci și în multe alte locuri. Domnul va fi cu el și îl va face să prospere, dacă se va ascunde în Hristos. El nu este infailibil; poate să greșească adesea în judecata sa. Dar ai grijă cum vorbești, ca nu cumva să faci să nu aibă efect cuvintele pe care Dumnezeu i-a poruncit să le rostească.
Când va ști care este voia lui Dumnezeu, el nu va ezita să o facă, chiar dacă aceasta îl va costa viața. În timp ce mulți dintre voi plănuiți cum să fiți plăcuți vouă înșivă și să aveți o viață ușoară, el și-a pus întreaga viață în slujba lui Dumnezeu, pentru cauza Sa. În timp ce studia și plănuia în interesul cauzei lui Dumnezeu, uneori el a dat pe față asprime și spirit tăios, care i-au făcut pe alții să-l judece greșit. Scopul său n-a fost acela de a-și aduce lui avantaje, ci cauzei lui Dumnezeu pe care o iubea. În timp ce Domnul dorește ca să susțineți cu credincioșie mâinile slujitorilor Săi încercați, El vă avertizează împotriva faptului de a vă pune o prea mare încredere în aceia care au venit de curând la credință sau despre care nu știți ce viață și activitate au avut în trecut.
Este privilegiul vostru acela de a fi o comunitate prosperă și fericită. Fiecare dintre voi să-și cerceteze propria lui inimă, să-și curețe templul mânjit al sufletului și să vegheze în rugăciune. Fiți hotărâți și căutați-L pe Isus până când Îl veți găsi; nu-I dați drumul până când iubirea Lui nu va locui în inimile voastre și până când spiritul Său nu supune viața voastră și nu va modela caracterul vostru. Apoi credeți și apropiați-vă cu îndrăzneală de tronul Său, știind că El vă va asculta rugăciunile.