Relele apărute din concentrarea atâtor responsabilități în Battle Creek n-au fost puține. Primejdiile sunt multe pentru că cei neconsacrați nu fac decât să aștepte până ce o schimbare a împrejurărilor îi va încuraja să-și pună toată influența lor de partea răului. Dacă toți cei care au legătură cu instituțiile noastre ar fi fost devotați și spirituali, sprijinindu-se mai mult pe Dumnezeu decât pe ei înșiși, ar fi fost o mai mare prosperitate decât am văzut până acum. Dar în timp ce există o astfel de lipsă categorică de încredere umilă și o lipsă totală de dependență de Dumnezeu, nu putem fi siguri de nimic. Astăzi avem mare nevoie de bărbați botezați cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu — bărbați care umblă cu Dumnezeu așa cum a făcut Enoh. Noi nu dorim oameni care să fie atât de înguști în gândire, încât să circumscrie lucrarea, în loc să o lărgească, sau care urmăresc motoul: „Religia este religie; afacerile sunt afaceri”. Avem nevoie de vizionari, care pot să se implice în situații și probleme și care pot să raționeze de la cauză la efect.
Colegiul
Profesorii din colegiul nostru ar trebui să fie bărbați și femei cu minți echilibrate, care au o puternică influență morală, care știu cum să se poarte cu înțelepciune cu intelectul și care au adevăratul spirit misionar. Dacă totul ar fi fost astfel, povara care apasă acum asupra președintelui ar fi ușurată și primejdia de a se epuiza mai înainte de vreme ar fi evitată. Dar tocmai această înțelepciune lipsește.
Nu este de dorit să se fixeze taxe școlare prea mici. Ar fi suficient ca ele să facă față cheltuielilor, chiar dacă colegiul nu are un suport prea larg. Cei care, într-adevăr, prețuiesc avantajele ce pot fi obținute acolo vor face eforturi suplimentare pentru a le obține. Cea mai mare parte a acelora care vor fi determinați să vină datorită taxelor mici nu vor fi de folos celorlalți studenți sau bisericii. Cu cât este mai mare numărul studenților, cu atât mai mari trebuie să fie tactul, iscusința și atenția în conducerea lor.
Când colegiul a început să funcționeze, a existat un fond ce a fost la administrația Review and Herald pentru ajutorarea acelora care doresc să-și facă o educație, dar nu au mijloacele necesare. Acest fond a fost folosit de mai mulți studenți, care, în felul acesta, au avut un început bun și au putut câștiga suficient pentru a putea să dea înapoi suma pe care au primit-o, pentru ca și alții să poată beneficia de ea.
Acum trebuie să se ia unele măsuri pentru menținerea unui astfel de fond, din care să fie împrumutați studenții săraci, dar silitori, care doresc să se pregătească pentru lucrarea misionară. Printre noi sunt persoane iscusite și care pot să facă un serviciu bun cauzei lui Dumnezeu, dar care ar trebui să fie căutați și încurajați. Când vreunul dintre aceștia este prea sărac pentru a putea să se bucure de avantajele colegiului, comunitățile ar trebui să simtă că este privilegiul lor să achite cheltuielile necesare. Tinerilor trebuie să li se spună clar în față că, atât cât este posibil, trebuie să muncească pentru a face față cheltuielilor. Ceea ce costă puțin va fi puțin apreciat; ceea ce are un preț apropiat de valoarea lui reală va fi apreciat pe măsură. Dar comunitățile ar trebui să simtă că au o răspundere solemnă cu privire la instruirea tinerilor și educarea persoanelor mai în vârstă, pentru a se angaja în efortul misionar. Atunci când văd în mijlocul lor pe cineva care promite a fi un lucrător bun, de folos, dar care nu poate să-și plătească singur educația, frații din comunitatea respectivă să-și asume responsabilitatea de a-i trimite la colegiu pentru a fi instruiți și pentru a se dezvolta.
Calitățile administratorilor
Trebuie să aibă loc o deplină reformă din partea oamenilor care sunt în prezent legați de instituțiile noastre importante. Ei au unele trăsături de caracter valoroase, în timp ce, din nefericire, le lipsesc altele. Caracterul lor are nevoie să fie modelat în mod diferit, să fie asemenea caracterului Domnului Hristos. Ei trebuie să-și amintească cu toții că n-au atins încă perfecțiunea, că lucrarea de edificare a caracterului nu este terminată. Dacă vor umbla în orice rază de lumină pe care Dumnezeu a dat-o, dacă se vor compara cu viața și caracterul Domnului Hristos, ei vor putea să vadă unde au greșit în împlinirea cerințelor legii sfinte a lui Dumnezeu și vor căuta să fie desăvârșiți în sfera lor, așa cum Dumnezeu în ceruri este desăvârșit în sfera Lui. Dacă acești oameni ar fi ajuns să-și dea seama de importanța acestor lucruri, ei ar fi fost astăzi mult mai departe decât sunt în prezent, mult mai bine calificați să ocupe locurile de răspundere. În timpul acestor ore de probă, ei trebuie să lucreze la desăvârșirea caracterului. Ei trebuie să învețe zilnic de la Hristos. Sunt legați de lucrarea lui Dumnezeu, nu pentru că sunt oameni desăvârșiți, care nu greșesc și nu au defecte de caracter, ci pentru că, în ciuda acestor defecte, Dumnezeu așteaptă de la ei să învețe și să studieze mereu cum pot să copieze Modelul.
Domnul Isus i-a legat pe Ioan, Petru și Iuda de El în timpul lucrării Sale, făcându-i conlucrători cu El; dar, în același timp, ei trebuia să învețe continuu lecțiile date de Domnul Hristos. Ei trebuia să adune din învățăturile Lui divine instrucțiuni care să corecteze ideile lor greșite cu privire la ceea ce constituie un caracter creștin. Ioan și Petru nu erau oameni perfecți, dar au folosit fiecare ocazie pe care au avut-o pentru a învăța. Petru n-a învățat să nu se mai încreadă în sine, să fie invidios, mândru de sine, până când nu a fost biruit de ispitele diavolului și s-a lepădat de Domnul său. Iuda a avut aceeași ocazie pe care au avut-o acești ucenici, de a prinde și reține lecțiile pe care Domnul Hristos i-a învățat, dar el n-a apreciat valoarea lor. El doar le-a auzit, nu le-a și împlinit. Rezultatul s-a văzut în vânzarea Domnului său.
Oamenii pe care Dumnezeu i-a legat de instituțiile Sale nu trebuie să simtă că, din moment ce se află în poziții de răspundere, nu mai au nevoie să crească, să se dezvolte. Dacă ei trebuie să fie oameni reprezentativi, păzitori ai celei mai sfinte lucrări încredințate vreodată muritorilor, atunci ei trebuie să ia poziție de învățăcei. Ei nu trebuie să aibă simțământul mulțumirii de sine sau al îngâmfării. Ar trebui ca totdeauna să fie conștienți de faptul că se află pe un teren sfânt. Îngerii lui Dumnezeu sunt gata să le slujească, iar ei trebuie să fie mereu gata să primească lumina și influența cerului. Astfel, nu sunt mai potriviți pentru lucrare decât cei necredincioși.
Dacă viața și caracterul oamenilor legați de lucrarea noastră din Battle Creek ar fi fost transformate pentru ca ei să poată avea o influență bună, care să fie de folos acelora care sunt sub controlul lor, atunci situația ar fi mult mai încurajatoare. Ori de câte ori se angajează oameni, trebuie să se aibă în vedere capacitatea lor, căci am motive să spun că mulți au nevoie să se dezvolte mult mai înainte ca să fie calificați să-și ocupe pozițiile în mod acceptabil. Poate că se cred competenți să dea sfaturi, dar ei înșiși au nevoie de sfaturi de la Cel care nu greșește, în înțelepciunea Sa. Interese mari și importante sunt în primejdia de a fi deformate și vor ieși din mâna lor imperfecte. Dacă toți și-ar da seama mai mult de ignoranța lor și ar depinde mai puțin de ei înșiși, ar putea învăța de la Marele Învățător blândețea și smerenia inimii.
Dumnezeu observă tot ce se întâmplă în instituțiile din Battle Creek. „Doamne, Tu mă vezi” — ar trebui să fie prezent totdeauna în minte acest lucru. Toți cei care poartă răspunderi în aceste instituții ar trebui să fie curtenitori și buni. Un sentiment al prezenței continue a Domnului Hristos va preveni violarea drepturilor altora, un lucru așa de obișnuit în practicile din lumea noastră, dar care este o ofensă pentru Dumnezeu. Iubirea lui Isus trebuie să fie încorporată în viața lucrătorilor din mai multe departamente ale lucrării, pentru ca dreptatea să poată fi făcută nu numai în ceea ce privește lucrarea, ci și unul față de altul.
Frații mei, prima lucrare este aceea de a vă asigura binecuvântarea lui Dumnezeu în propriile voastre inimi. Apoi, aduceți această binecuvântare în căminele voastre, dați la o parte din viața voastră critica, biruiți căile voastre istovitoare și lăsați ca un spirit de bucurie și bunătate să predomine. Atmosfera din căminele voastre va fi dusă împreună cu voi la locul de muncă. Oriunde domnește iubirea lui Isus, acolo este o blândețe plină de milă și multă atenție față de alții. Lucrarea cea mai prețioasă în care se pot angaja frații mei este aceea de a cultiva un caracter asemenea Domnului Hristos.
Mi-a fost arătat că cei care conduc instituțiile noastre ar trebui să aibă întotdeauna în minte că există un Director-șef, și Acesta este Dumnezeul cerului. Trebuie să existe o cinste desăvârșită în toate tranzacțiile de afaceri, din fiecare departament al lucrării. Trebuie să existe fermitate în păstrarea ordinii, dar împreună simțire, milă și îngăduință, care să fie amestecate cu fermitate. Dreptatea are o soră geamănă — iubirea. Ele trebuie să stea una lângă cealaltă. Biblia trebuie să fie călăuza noastră. Nu poate să fie o decepție mai mare decât ca un om să creadă că el poate să găsească un ghid mai bun decât Cuvântul lui Dumnezeu, atunci când se află în dificultate. Cuvântul binecuvântat trebuie să fie o candelă pentru picioarele noastre. Preceptele Bibliei trebuie să fie puse în practică în viața de toate zilele.