Scumpe frate Q., Sunt bucuroasă că astăzi ești în _____. Dacă folosești bine încrederea de care te bucuri, atunci vei fi omul potrivit la locul potrivit. Păstrează eul în afara preocupărilor tale; el să nu ajungă să mărginească lucrarea, deși aceasta va fi natural. Umblă umil cu Dumnezeu. Să lucrăm pentru Domnul cu o energie dezinteresată, păstrând înaintea noastră un sentiment al prezenței constante a lui Dumnezeu. Să ne gândim la Moise, câtă rezistență și câtă răbdare au caracterizat viața lui. Pavel, în Epistola sa către Evrei, spune: „Pentru că a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut”. Caracterul pe care Pavel îl atribuie astfel lui Moise nu înseamnă numai o rezistență pasivă împotriva răului, ci o perseverență în ceea ce este drept. El a păstrat totdeauna pe Domnul înaintea sa și Domnul a fost totdeauna la dreapta sa, ca să-l ajute.
Moise a avut un sentiment profund al prezenței personale a lui Dumnezeu. El nu numai că a privit de-a lungul veacurilor la Domnul Hristos, ca Acesta să Se manifeste în trup, dar L-a văzut pe Hristos în mod special însoțindu-i pe copiii lui Israel în toate călătoriile lor. Pentru el, Dumnezeu era ceva real, era totdeauna prezent în gândurile sale. Când era înțeles greșit, când era chemat să facă față primejdiei și să poarte ocara de dragul lui Hristos, el a îndurat fără să se răzbune. Moise a crezut în Dumnezeu ca unul de care el avea nevoie și care urma să-l ajute. Pentru el, Dumnezeu era un ajutor prezent.
O mare parte din credința pe care o vedem este numai o credință cu numele; credința reală, plină de încredere și perseverență, este rară. Moise știa, din proprie experiență, că făgăduințele lui Dumnezeu vor fi o răsplată a acelora care Îl caută în mod stăruitor. El a avut respect față de recompensa de răsplătire. Aici avem un alt punct cu privire la credința pe care dorim s-o studiem; Dumnezeu va răsplăti pe omul credinței și al ascultării. Dacă această credință este adusă în experiența vieții, ea va face pe oricine se teme și-L iubește pe Dumnezeu să îndure încercările. Moise a fost plin de încredere în Dumnezeu pentru că a avut credința necesară.
El a avut nevoie de ajutor și s-a rugat pentru aceasta, s-a prins de el prin credință și a țesut în experiența lui credința că Dumnezeu îi poartă de grijă. El a crezut că Dumnezeu îi conduce viața în mod deosebit. El L-a văzut și L-a recunoscut pe Dumnezeu în fiecare detaliu al vieții sale și a simțit că se află sub ochii Celui Atotvăzător, Aceluia care cântărește motivele, Aceluia care încearcă inima. El a privit la Dumnezeu și s-a încrezut în El pentru tăria de a-l purta și păstra necorupt prin orice formă a ispitei. El știa că i s-a dat o lucrare specială de făcut și dorea să facă tot posibilul ca lucrarea aceea să fie un succes total. Dar el știa că nu putea face lucrul acesta fără ajutor divin, pentru că avea de-a face cu un popor încăpățânat. Prezența lui Dumnezeu era suficientă să-l facă să treacă cu bine prin situațiile cele mai dificile în care putea fi pus un om.
Moise nu numai că se gândea la Dumnezeu; el L-a și văzut. Dumnezeu era pentru el o viziune continuă. El n-a pierdut niciodată din vedere fața Lui. L-a văzut pe Isus ca Mântuitor al său și a crezut că meritele Mântuitorului îi vor fi atribuite și lui. Pentru Moise, această credință nu era un fel de ghicire; ea era o realitate. De acest fel de credință avem noi nevoie, credință care să treacă testul cu bine. O, cât de adesea cădem în fața ispitei, și aceasta pentru că nu avem ochii ațintiți la Isus! Credința noastră nu este constantă pentru că, datorită cedării în fața comodității, păcătuim și apoi nu mai putem suporta să-L „vedem pe Cel care este nevăzut” (Evrei 11, 27).
Fratele meu, fă din Domnul Hristos tovarășul tău zilnic, în fiecare oră, și nu te vei plânge că nu ai credință. Contemplă pe Isus. Privește caracterul Său. Vorbește cu El. Cu cât vei înălța mai puțin eul, cu atât mai mult vei vedea în Isus pe Cel înălțat. Dumnezeu are pentru tine o lucrare de făcut. Păstrează totdeauna pe Domnul înaintea ta. Frate și soră Q, mergeți mai sus și tot mai sus, pentru a vedea mai clar caracterul Domnului Hristos. Când Moise s-a rugat: „Arată-mi slava Ta” , Domnul nu l-a mustrat, ci a răspuns rugăciunii lui. Dumnezeu a declarat slujitorului Său: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea Mea și voi chema Numele Domnului înaintea ta”. Noi ne păstrăm departe de Dumnezeu și de aceea nu vedem descoperirea puterii Sale.
Prezența Domnului Hristos în sala de clasă
Fratele meu, sora mea, Domnul să vă dea la amândoi înțelepciune, ca să puteți ști cum să vă folosiți mintea. Domnul să vă învețe ce lucruri mari poate El să facă dacă veți crede. Aduceți pe Isus cu voi, ca tovarăș al vostru, în sala de clasă. Păstrați-L înaintea voastră atunci când vorbiți, pentru ca bunătatea să pornească de pe buzele voastre. Nu permiteți nimănui să vă modeleze această problemă. Permiteți-le copiilor care se află sub grija voastră să aibă individualitate, tot la fel ca și voi. Încercați totdeauna să-i călăuziți, dar niciodată să-i conduceți.
Am văzut unele lucruri aici, în Elveția, care cred că merită să fie imitate. Profesorii din școli ies adesea în natură cu elevii lor și, în timp ce aceștia se joacă, ei îi învață cum să se recreeze și sunt gata să intervină pentru a putea corecta orice comportare dezordonată sau orice lucru rău. Uneori, își iau elevii afară, în natură, și merg împreună cu ei mult timp pe jos. Îmi place lucrul acesta; cred că, făcând astfel, există mai puține ocazii pentru copii să cadă în ispită. Profesorii par să se implice în distracțiile copiilor și să facă ordine în ele. În nici un caz nu pot să fiu de acord cu ideea că elevii trebuie să simtă că sunt priviți continuu cu neîncredere și nu se pot purta ca niște copii. Dar este bine ca profesorii să se prindă în jocurile copiilor, să fie una cu ei și să le arate că doresc ca ei să fie fericiți; aceasta le va da copiilor încredere. Ei trebuie să fie controlați cu iubire, dar nu urmărindu-i în timpul meselor și al distracțiilor lor cu o severitate aspră și rigidă.
Dați-mi voie să spun că aceia care n-au fost ei înșiși niciodată copii nu sunt, de obicei, cei mai indicați să călăuzească în mod înțelept mintea diferită a copiilor și tinerilor. Ei sunt în stare să facă o lege, de la care nu se poate face apel. Profesorii nu trebuie să uite că și ei au fost odată copii. Trebuie să-și adapteze lecțiile la mintea lor, situându-se astfel într-o relație de simpatie cu ei; apoi copiii pot fi instruiți și vor putea să le fie de folos atât prin cuvânt, cât și prin exemplu.
Fie ca Duhul lui Isus să vină și să vă modeleze inimile, să vă formeze caracterele pentru a vă înălța și înnobila sufletele. Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu, și nu vă veți face ca niște copilași, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor” (Matei 18, 3). Este nevoie să dați la o parte aceste rânduieli de fier, să coborâți de pe aceste picioroange, la simplitatea și umilința unui copil. O, dacă o parte din spiritul de severitate s-ar putea schimba într-un spirit de iubire, atunci fericirea și lumina soarelui pot lua locul descurajării și al durerii.