Pe măsură ce timpul se apropie și lucrarea de vestire a ultimei avertizări adresate lumii se extinde, este foarte important ca aceia care primesc adevărul prezent să aibă o clară înțelegere a naturii și influenței Mărturiilor pe care Dumnezeu, în providența Sa, le-a legat de lucrarea soliei îngerului al treilea, chiar de la începuturile ei. În paginile ce urmează, sunt redate paragrafe din ceea ce am scris în ultimii patruzeci de ani, cu referire la experiența mea de la început în această lucrare specială, prezentând, de asemenea, ceea ce Dumnezeu mi-a descoperit cu privire la natura și importanța Mărturiilor, modul în care sunt date și cum trebuie să fie privite.
„Nu mult după 1844, am primit prima mea viziune. Eram în vizită la o scumpă soră în Hristos, a cărei inimă era legată de a mea. Cinci dintre noi, toate femei, am îngenuncheat liniștit la altarul familial. În timp ce mă rugam, puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea așa cum n-am simțit-o niciodată mai înainte. Am avut simțământul că sunt înconjurată de lumină și că mă înalț mai sus și tot mai sus de la pământ” [Testimonies for the Church 1:58;]. La data aceea, am văzut experiența credincioșilor adventiști, venirea Domnului Hristos și răsplata dată celor credincioși.
„În a doua viziune, care a urmat imediat după prima, mi s-au arătat încercările prin care trebuia să trec și că aveam datoria să merg și să spun și altora ce-mi descoperise Dumnezeu. Mi-a fost arătat că lucrarea mea va fi întâmpinată cu o mare apostazie și că inima îmi va fi sfâșiată de suferință, dar că harul lui Dumnezeu va fi îndestulător și mă va susține în toate aceste încercări. Învățătura din această viziune m-a tulburat nespus de mult, căci îmi arăta datoria pe care o aveam, de a merge în mijlocul poporului și a prezenta adevărul.
O mare teamă ce mă apăsa a fost aceea că, dacă ascult chemarea datoriei și merg, declarându-mă favorizată de Cel Prea Înalt cu viziuni și descoperiri pentru poporul lui Dumnezeu, aș putea să cad în păcatul înălțării de sine și să mă înalț mai presus de poziția ce este numai drept pentru mine să o ocup, aducând în felul acesta asupra mea neplăcerea lui Dumnezeu și pierzându-mi astfel mântuirea. Aveam în fața mea numeroase cazuri asemănătoare, și o strângere de inimă în fața calvarului chinuitor.
Acum mă rog fierbinte ca, dacă totuși trebuie să merg și să spun ceea ce mi-a arătat Domnul, să fiu ferită de o înălțare necuvenită. Îngerul a spus: «Rugăciunile tale au fost ascultate și vei primi răspuns la ele. Dacă acest rău de care te temi te amenință, mâna lui Dumnezeu va fi întinsă ca să te salveze; prin suferință, El te va atrage la Sine și te va păstra în umilință. Transmite solia cu credincioșie. Suferă până la sfârșit și vei mânca din fructele pomului vieții și vei bea din apa vieții».” [Testimonies for the Church 1:62, 64, 65;.]
La data aceea, era fanatism printre aceia care fuseseră credincioși ai primei solii îngerești. Greșeli serioase în doctrină și practică erau nutrite și unii erau chiar gata să-i condamne pe toți aceia care nu vor accepta părerile lor. Dumnezeu mi-a descoperit în viziune aceste greșeli și m-a trimis la acești copii greșiți să le spun; dar, în aducerea la îndeplinire a acestei îndatoriri, m-am confruntat cu o puternică împotrivire și ocară.
„Pentru mine era o cruce grea aceea de a le spune celor greșiți ce mi-a fost arătat cu privire la ei. Acest lucru mi-a produs o mare tristețe, și anume de a vedea pe alții necăjiți sau întristați. Și când eram obligată să rostesc solia, adesea o mai îndulceam și o făceam să pară cât mai favorabilă cu putință pentru persoana respectivă și apoi mergeam și plângeam în agonia sufletului meu. Priveam la aceia care nu aveau să poarte de grijă decât numai ființei lor și mă gândeam că, dacă aș fi în locul lor, n-aș murmura. Era foarte greu să transmiți Mărturiile clare și tăioase care-mi erau date de Dumnezeu. Am urmărit cu nerăbdare rezultatul și dacă persoanele mustrate se ridicau împotriva mustrării și după aceea se opuneau adevărului. Astfel de întrebări se ridicau în mintea mea: Am transmis eu solia așa cum trebuia? N-ar exista vreo cale pentru a-i salva? Apoi, asupra sufletului meu apăsa o astfel de tristețe, încât adesea simțeam că moartea ar fi un sol bine venit, iar mormântul, un loc scump de odihnă.
Nu mi-am dat seama de primejdia și de păcatul unei astfel stări de lucruri, până când, într-o viziune, am fost dusă în prezența Domnului Isus. El a privit la mine încruntat și și-a întors fața de la mine. Nu este posibil să descriu groaza și agonia pe care le-am simțit atunci. Am căzut cu fața la pământ înaintea Lui, dar n-am avut putere să rostesc nici un cuvânt. O, cât aș fi dorit să mă ascund de acea încruntare îngrozitoare! Apoi, am putut să-mi dau seama, într-o măsură oarecare, ce fel de simțăminte vor avea cei pierduți și care îi vor face să strige atunci: «Munților și stâncilor, cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului.» (Apocalipsa 6, 16.)
Imediat, un înger mi-a spus să mă ridic și priveliștea care mi-a izbit ochii cu greu poate fi descrisă. Înaintea mea era o grupă de oameni cu părul și hainele sfâșiate și a căror înfățișare era întruchiparea disperării și a groazei. Ei s-au apropiat de mine și și-au frecat hainele de ale mele. Când m-am uitat la hainele mele, am văzut că erau pătate de sânge. Din nou am căzut ca moartă la picioarele îngerului meu însoțitor. N-am putut rosti nici o scuză și aș fi dorit să fiu departe de acel loc sfânt. Îngerul m-a ridicat în picioare și mi-a zis: «Nu acesta este cazul tău acum, dar scena aceasta a fost trecută pe dinaintea ochilor tăi pentru a ști care va fi situația ta dacă neglijezi să spui altora ce ți-a descoperit Domnul»” [Testimonies for the Church 1:73, 74.] Cu această avertizare solemnă înaintea mea, am plecat să le spun oamenilor cuvintele de mustrare și învățătură pe care mi le-a dat Dumnezeu.
Mărturii personale
Soliile care mi-au fost date pentru diferite persoane le-am scris adesea pentru ei; în multe cazuri, am făcut lucrul acesta la cererea lor expresă. Pe măsură ce lucrarea mea se extindea, lucrul acesta a devenit o parte importantă și obositoare a muncii mele. Mai înainte de publicarea Mărturiei 15, multe cereri pentru mărturiile scrise mi-au fost adresate de către aceia pe care i-am sfătuit sau mustrat; dar eu mă aflam într-o stare de mare slăbiciune datorită muncii epuizante și m-am dat înapoi de la datorie, în mod deosebit de când am știut că multe dintre aceste persoane erau foarte nevrednice și se părea că există puțină speranță ca avertizările date să lucreze vreo schimbare hotărâtă în ei. La data aceea, am fost mult încurajată de următorul vis:
„O persoană mi-a adus un material alb și mi-a cerut să croiesc din el haine pentru persoane de toate măsurile și de toate felurile de caracter și împrejurări ale vieții. Mi s-a spus să le croiesc și să le agăț, să fie terminate atunci când se va adresa chemarea. Am avut impresia că mulți dintre cei pentru care mi s-a cerut să croiesc haine erau nevrednici. Am întrebat dacă aceea era ultima bucată de material pe care trebuie s-o croiesc și mi s-a spus că nu era ultima; că, de îndată ce terminam această bucată, mai erau și altele pe care trebuia să le iau. M-am simțit descurajată de cantitatea de lucru ce stătea înaintea mea și am spus că am croit haine pentru alții timp de mai bine de douăzeci de ani și munca mea nu a fost apreciată și nici n-am văzut că lucrul meu a realizat prea mult. Am vorbit cu persoana care mi-a adus pânza despre o anume femeie în mod deosebit, pentru care mi s-a spus să croiesc o haină. Am spus că ea nu va aprecia haina și deci va fi o pierdere de timp și material pentru a i-o prezenta. Ea era foarte săracă, cu un intelect inferior și dezordonată în obiceiuri și în curând le va murdări.
Persoana a răspuns: «Croiește haine. Aceasta este datoria ta. Pierderea nu este a ta, ci a mea. Domnul nu Se va uita la ce se uită omul». El așează înainte lucrarea care dorește să fie făcută și «nu știi ce va izbuti, aceasta sau aceea».
Apoi mi-am ținut mâinile în sus, bătătorite, așa cum erau din cauza îndelungatei folosiri a foarfecelor, și am spus că nu pot decât să mă cutremur la gândul continuării acestui fel de lucrare. Persoana a repetat din nou:
«Croiește haine. Eliberarea ta n-a venit încă».
Cu simțămintele unei mari oboseli, m-am ridicat ca să încep să lucrez. Înaintea mea stătea o foarfecă nouă, lustruită, pe care am început s-o folosesc. Deodată, sentimentul oboselii și al descurajării m-a părăsit, foarfeca părea că taie singură și am croit haină după haină, cu mai multă ușurință decât până acum.” [Testimonies for the Church 2:10-12.]
Sunt multe vise care își au originea în lucrurile obișnuite ale vieții, cu care însă Duhul lui Dumnezeu nu are nimic de-a face. „Sunt, de asemenea, vise false, ca și viziuni false, care sunt inspirate de duhul lui Satana. Dar visele de la Domnul sunt clasate în Cuvântul lui Dumnezeu la un loc cu viziunile și sunt tot atât de adevărate roade ale Spiritului Profetic ca și viziunile. Asemenea vise, având în vedere persoanele care le au și împrejurările în care sunt date conțin în ele însele dovada autenticității lor.” [Testimonies for the Church 1:569 (1867).]
De când avertizările și învățăturile date în mărturii pentru cazuri individuale și care se aplică cu putere multor oameni, care n-au fost în mod special evidențiate în felul acesta, mi se pare că este de datoria mea să public mărturiile personale pentru binele bisericii. În Mărturia numărul 15, vorbind despre necesitatea de a face acest lucru, am spus: „Nu cunosc o altă cale mai bună pentru a prezenta poziția mea cu privire la primejdia generală și a pozițiilor greșite, precum și datoria pe care o au toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și țin poruncile Lui, decât făcând public aceste mărturii. Poate că nu este o altă cale mai directă și mai puternică de a prezenta ceea ce Domnul mi-a arătat.” [ Testimonies for the Church 2:9 (1868).]
Într-o viziune ce mi-a fost dată la 12 iunie 1868, mi-a fost arătat ceea ce îndreptățește pe deplin atitudinea mea de publicare a mărturiilor personale. „Când Domnul scoate în evidență cazuri individuale și numește greșelile lor, alții, care n-au fost arătați în viziune, în mod frecvent consideră că ei sunt drepți sau aproape drepți. Dacă unul este mustrat pentru un rău deosebit, frații și surorile ar trebuie să se examineze cu atenție, spre a vedea unde au căzut și în ce anume se fac și ei vinovați de același păcat. Ei trebuie să aibă spiritul unei unite mărturisiri. Dacă alții simt că sunt drepți, aceasta nu-i face să fie astfel. Dumnezeu privește la inimă. El pune la probă, testează sufletele în acest fel. În mustrarea relelor unora, El intenționează să corecteze pe mulți. Dar, dacă ei dau greș în a primi mustrarea, ca nefiind pentru ei, și se mângâie singuri că Dumnezeu a trecut peste greșelile lor numai pentru că nu i-a scos în mod personal în evidență, ei se înșeală singuri și vor fi lăsați afară în întuneric, în propriile lor căi, spre a urma închipuirea inimilor lor.
Mulți se înșeală singuri cu privire la adevărata lor stare înaintea lui Dumnezeu. El folosește căi și mijloace care slujesc cel mai bine scopului Său, cum și pentru a dovedi ceea ce este în inimile celor ce mărturisesc că sunt urmași ai Săi. El face clar relele unora, pentru ca alții să poată astfel să fie avertizați și să se teamă și să ocolească acele greșeli. Printr-o cercetare de sine, ei pot afla că și ei fac aceleași lucruri pe care Dumnezeu le condamnă la alții. Dacă doresc într-adevăr să-I slujească lui Dumnezeu, temându-se să nu-L jignească, atunci ei nu vor aștepta ca mai întâi păcatele lor să fie arătate, ca apoi să mărturisească și cu o pocăință plină de umilință să se întoarcă la Domnul. Ei vor părăsi, vor abandona lucrurile care nu Îi plac lui Dumnezeu, în armonie cu lumina dată altora. Dacă, din contră, aceia care nu sunt drepți înaintea lui Dumnezeu văd că se fac vinovați de aceleași păcate care au fost mustrate la alții, și cu toate acestea continuă în aceleași comportamente necredincioase, pentru că n-au fost nominalizați în mod special, ei își pun în primejdie propriile lor suflete și vor fi făcuți robi de către Satana, după cum vrea el.” [Testimonies for the Church 2:112-113 — 1868.]
„Mi-a fost arătat că, în înțelepciunea lui Dumnezeu, nu toate păcatele și greșelile tuturor vor fi date la iveală…. Toți cei vinovați sunt atenționați în aceste mărturii individuale, deși poate că numele lor n-au fost adăugate la mărturiile speciale; și dacă persoanele trec peste acestea și-și acoperă păcatele pentru că numele lor nu au fost în mod special amintite, ei nu vor prospera în cele ale lui Dumnezeu. Nu pot înainta într-o viață divină, ci vor deveni tot mai întunecați, până când lumina cerului va fi în întregime retrasă.” [Testimonies for the Church 2:447 (1870).]
Într-o viziune ce mi-a fost dată acum douăzeci de ani, „mi s-a arătat atunci să aduc niște principii generale, în vorbire și în scris, și, în același timp, să atrag atenția asupra primejdiilor, greșelilor și păcatelor unor persoane, pentru ca toți să poată fi avertizați, mustrați și sfătuiți. Am văzut că toți ar trebui să-și cerceteze inimile și să trăiască cu multă atenție, ca să vadă dacă nu cumva au făcut și ei aceleași greșeli pentru care alții au fost corectați și dacă nu cumva avertizările date pentru alții se aplică și în cazul lor. Dacă da, ar trebui să simtă că sfatul și mustrările au fost date în mod special pentru ei și ar trebui să le aplice ca și când le-ar fi fost adresate în mod special. Dumnezeu a fixat testul credinței pentru toți aceia care pretind că sunt urmași ai Domnului Hristos. El va pune la probă sinceritatea rugăciunilor tuturor acelora care pretind că doresc cu multă ardoare să știe care le este datoria. Le va arăta în mod clar care este aceasta. Va da tuturor ocazie să dezvolte ceea ce se află în inimile lor.” [Testimonies for the Church 2:687 (1871).]
Obiectul Mărturiilor
„În timpurile din vechime, Dumnezeu le-a vorbit oamenilor prin profeți și apostoli. În aceste zile, El le vorbește prin mărturiile Duhului Sfânt. N-a fost niciodată un timp în care Dumnezeu să instruiască poporul Său mai puternic de cum o face acum, în legătură cu voința Sa și drumul sau comportarea pe care El ar dori ca ei să o aibă.” [Testimonies for the Church 4:147, 148 (1876).]
„Domnul a văzut că este potrivit să-mi arate într-o viziune nevoile și greșelile poporului Său. A fost un lucru dureros pentru mine, dar, cu credincioșie, am pus înaintea celor vinovați greșelile lor și mijloacele de remediere…. Astfel că Duhul lui Dumnezeu a rostit avertizări și judecăți, fără a reține, totuși, făgăduința plăcută a milei….
Păcătoșii pocăiți n-au nici un motiv de disperare pentru că li se aduce aminte de păcatele lor și sunt avertizați de primejdiile care îi pândesc. Chiar și aceste eforturi făcute pentru ei arată cât de mult îi iubește Dumnezeu și dorește să-i salveze. Ei nu au de făcut decât să urmeze sfatul Său și să facă voia Sa, pentru a moșteni viața veșnică. Dumnezeu așează păcatele poporului Său greșit înaintea lor, pentru ca ei să vadă toată grozăvia lor în lumina adevărului divin. Apoi este de datoria lor să renunțe pentru totdeauna la ele. Dacă cei din poporul lui Dumnezeu vor recunoaște modul în care El S-a purtat cu ei și vor accepta învățăturile Sale, ei vor găsi o cale dreaptă pentru picioarele lor și o lumină care să-i călăuzească prin întuneric și descurajare.” [Testimonies for the Church 4:14, 15 (1876).]
„Avertizări și mustrări nu sunt adresate celor greșiți din mijlocul adventiștilor de ziua a șaptea pentru că viața lor este mult mai vrednică de mustrare decât viața celor ce mărturisesc că sunt creștini din bisericile cu numele, nici pentru faptul că exemplul și faptele lor sunt mai rele decât acelea ale adventiștilor care nu vor da ascultare cerințelor Legii lui Dumnezeu, ci pentru că ei au o mare lumină și pentru că, prin mărturisirea lor, au luat poziția de popor deosebit al lui Dumnezeu, un popor ales, având Legea lui Dumnezeu scrisă în inimile lor. Ei declară credincioșia lor față de Dumnezeul cerului, dând ascultare legilor guvernării Sale. Sunt reprezentanții lui Dumnezeu pe pământ. Orice păcat existent îi separă de Dumnezeu și, într-un mod special, dezonorează Numele Său, dând vrăjmașilor Legii Sale sfinte ocazia de a arunca ocara asupra cauzei Sale, a poporului Său, pe care El l-a numit o generație aleasă, o preoție sfântă și un neam sfânt, un popor deosebit, pentru ca ei să-I aducă laude Lui, Aceluia care i-a chemat de la întuneric la lumina Sa minunată….
Domnul mustră și ceartă pe copiii Săi care mărturisesc că țin Legea Sa. El le scoate în evidență păcatele și prezintă în mod deschis nelegiuirea lor, pentru că dorește să înlăture orice păcat și orice nelegiuire, ca ei să poată desăvârși sfințenia lor în temere de El…. Dumnezeu îi mustră, îi dojenește și îi ceartă, pentru ca ei să poată fi curățiți, sfințiți, înălțați și, în cele din urmă, luați la tronul Său.” [Testimonies for the Church 2:452, 453 (1870).]
„Am privit peste Mărturiile date pentru păzitorii Sabatului și sunt uimită de mila lui Dumnezeu și de grija Sa pentru poporul Său — le-a dat multe avertizări, scoțând în evidență primejdiile existente și prezentându-le poziția înaltă pe care El dorește ca ei să o ocupe. Dacă ei vor rămâne în iubirea Sa și se vor despărți de lume, El va face ca binecuvântările Lui deosebite să vină asupra lor și lumina Sa să strălucească în jurul lor. Influența lor spre bine trebuie să fie simțită în fiecare ramură a lucrării și în fiecare parte a câmpului Evangheliei. Dar, dacă ei nu se vor supune gândului lui Dumnezeu, dacă vor continua să aibă un sentiment atât de mic despre caracterul înalt al lucrării, așa cum au avut în trecut, influența și exemplul lor se vor dovedi a fi un blestem groaznic. Ei nu vor face decât să aducă vătămare și numai vătămare. Sângele sufletelor prețioase va fi găsit pe hainele lor.
Mărturiile de avertizare au fost repetate. Întreb: Cine le-a dat ascultare? Cine s-a pocăit de păcate și idolatrie și a alergat spre țintă pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus?… Am așteptat cu nerăbdare, sperând că Dumnezeu va pune Duhul Său asupra unora și-i va folosi ca instrumente ale neprihănirii pentru a trezi și a pune ordine în biserica Sa. Am ajuns aproape la disperare, văzând, an după an, o mai mare îndepărtare de acea simplitate pe care Dumnezeu mi-a arătat-o că ar trebui să caracterizeze viața urmașilor Săi. Interesul și devoțiunea pentru cauza lui Dumnezeu s-au micșorat tot mai mult. Întreb: Cum au căutat aceia care mărturisesc a avea încredere în mărturii să trăiască în armonie cu lumina primită? Cum au privit ei avertizările ce le-au fost date? În ce fel au dat ei ascultare instrucțiunilor sau învățăturilor pe care le-au primit?” [Testimonies for the Church 2:483, 484 (1870).]
Nu pentru a lua locul Bibliei
Următorul paragraf, dintr-o mărturie publicată în 1876, ne va dovedi că Mărturiile n-au fost date pentru a lua locul Bibliei:
„Fratele R. va aduce confuzie în minte, căutând să arate că lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o mie prin Mărturii este un adaus la Cuvântul lui Dumnezeu, dar astfel el prezintă problema într-o lumină falsă. Dumnezeu a considerat ca prin această problemă să îndrepte mintea copiilor Săi la Cuvântul Său, ca aceștia să-l înțeleagă mai bine.” [Testimonies for the Church 4:246 (1876).] „Cuvântul lui Dumnezeu este suficient pentru a lumina până și cele mai întunecate minți și poate fi înțeles de cei care vor acest lucru. Dar, cu toate acestea, unii care mărturisesc că studiază Cuvântul lui Dumnezeu, trăiesc, de fapt, într-o directă opoziție cu învățăturile cele mai clare. Apoi, pentru a-i lăsa pe oameni, bărbați și femei, fără scuze, Dumnezeu a dat mărturii clare și la subiect, aducându-i înapoi la Cuvântul pe care ei au neglijat să-l urmeze.” [Testimonies for the Church 2:455 (1870).] „Cuvântul lui Dumnezeu abundă în principii generale, pentru formarea unor obiceiuri corecte de viețuire, și mărturiile generale și personale au fost calculate să le atragă atenția în mod special la aceste principii.” [Testimonies for the Church 4:323 (1879).]
La 30 aprilie 1871, această problemă mi-a fost prezentată într-un vis. Se făcea că luam parte la o adunare importantă, împreună cu o mare mulțime de oameni. „Mulți erau plecați înaintea lui Dumnezeu în rugăciune stăruitoare și se părea că sunt apăsați. Ei Îl rugau pe Domnul pentru o lumină specială. Câțiva păreau că sunt în agonie sufletească; sentimentele lor erau foarte intense; cu lacrimi strigau tare după ajutor și lumină. Frații noștri cei mai de frunte erau angajați în această scenă foarte impresionantă. Fratele S. era întins pe dușumea, după toate aparențele, într-o profundă durere. Soția sa se afla în mijlocul unui grup de batjocoritori indiferenți. Ea privea ca și când dorea ca toți să înțeleagă că ea își bătea joc de toți aceia care se umileau în felul acesta.
Am visat că Duhul Domnului a venit peste mine și m-am ridicat în mijlocul strigătelor și al rugăciunilor și am zis: «Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea. Mă simt îndemnată să vă spun că trebuie să începeți să lucrați individual, pentru voi înșivă. Voi priviți la Dumnezeu și doriți ca El să facă pentru voi lucrarea pe care a lăsat-o să o faceți voi. Dacă veți face pentru voi înșivă lucrarea pe care știți că trebuie să o faceți, atunci Dumnezeu vă va ajuta când veți avea nevoie de ajutor. Ați lăsat nefăcute chiar lucrările pe care Dumnezeu vi le-a lăsat vouă să le îndepliniți. Îl chemați pe Dumnezeu ca El să vă facă lucrarea. Dacă ați fi urmat lumina pe care v-a dat-o, atunci El ar fi făcut ca o lumină și mai mare să strălucească asupra voastră; dar în vreme ce voi neglijați sfaturile, avertizările și mustrările care au fost date, cum mai așteptați ca Dumnezeu să vă dea mai multă lumină și mai multe binecuvântări pentru a le neglija și disprețui? Dumnezeu nu este asemenea omului; cu El nu putem glumi».
Am luat Biblia, prețioasa Biblie, și am înconjurat-o cu mai multe Mărturii pentru comunitate, date pentru poporul lui Dumnezeu. Aici, am spus eu, se întâlnesc aproape toate cazurile. Sunt arătate păcatele ce trebuie evitate. Sfatul pe care ei îl doresc poate fi găsit aici, dat pentru alte cazuri care sunt asemenea acestora. Dumnezeu a avut plăcerea să-ți dea învățătură peste învățătură, sfat peste sfat. Dar nu sunt mulți dintre voi care cunosc într-adevăr ce conțin Mărturiile. Tu nu ești familiarizat cu Scripturile. Dacă ai fi făcut din Cuvântul lui Dumnezeu studiul tău, cu dorința de a atinge standardul Bibliei și a obține perfecțiunea divină, n-ai fi avut nevoie de Mărturii. Dar pentru că ai neglijat să faci personal cunoștință cu Cartea inspirată a lui Dumnezeu, de aceea El a căutat să ajungă la tine prin mărturii simple și directe, atrăgându-ți atenția asupra cuvintelor inspirației, pe care ai neglijat să le asculți și care te somează să-ți modelezi viața în armonie cu învățăturile ei curate și înălțătoare.
Domnul Își propune să te avertizeze, să te mustre, să te sfătuiască prin mărturiile date și să imprime în mintea ta importanța adevărului Cuvântului Său. Mărturiile scrise nu sunt menite să aducă lumină nouă, ci să imprime în mod viu în inimă adevărurile inspirației descoperite deja. Datoria omului față de Dumnezeu și față de semenii săi a fost în mod clar arătată în Cuvântul lui Dumnezeu; cu toate acestea, puțini dintre voi sunteți ascultători față de lumina dată. Nici un adevăr în plus nu este adus, dar Dumnezeu, prin Mărturii, a simplificat marile adevăruri date deja, în modul ales de El de a le aduce înaintea poporului, pentru a trezi și impresiona mintea cu ele, pentru ca toți să fie lăsați fără scuze.
Mândria, iubirea de sine, egoismul, ura, invidia și gelozia au întunecat puterile perceptive, iar adevărul, care v-ar fi făcut înțelepți în vederea mântuirii, și-a pierdut puterea de a încânta și controla mintea. Chiar principiile esențiale ale sfințeniei nu sunt înțelese pentru că nu este o foame și o sete după cunoașterea Bibliei, după curăția inimii și sfințenia vieții. Mărturiile nu trebuie să minimalizeze Cuvântul lui Dumnezeu, ci să-l înalțe și să-i atragă mintea la el, pentru ca frumusețea simplă a adevărului să-i poată impresiona pe toți.
Am spus mai departe: După cum Cuvântul lui Dumnezeu este înconjurat cu aceste cărți și broșuri, tot astfel Dumnezeu te-a înconjurat cu mustrări, sfaturi și încurajări. Aici plângeți înaintea lui Dumnezeu, în chinul sufletului, pentru mai multă lumină. Sunt autorizată de Dumnezeu să vă spun că nici o altă rază de lumină din Mărturii nu va străluci asupra cărării voastre până când nu veți folosi în mod practic lumina primită deja. Domnul v-a înconjurat cu un zid de lumină; dar voi nu ați apreciat lumina; ați călcat-o în picioare. În vreme ce unii au disprețuit lumina, alții au neglijat-o sau au urmat-o, dar în mod indiferent. Puțini au fost aceia care și-au pus inima să asculte de lumina pe care Dumnezeu a avut plăcerea să le-o dea.
Unii dintre cei care au primit avertizări speciale prin mărturii au uitat în câteva săptămâni de mustrările date. Mărturiile unora au fost repetate de mai multe ori, dar ei nu s-au gândit la ele ca fiind suficient de importante pentru a fi ascultate cu grijă. Pentru ei, ele au fost ca niște povești născocite, niște fleacuri. Dacă ar fi luat în considerație lumina primită, atunci ar fi evitat pierderile și încercările despre care ei cred că sunt aspre și grele. Ei nu trebuie să se supravegheze decât pe ei înșiși. Și-au așezat pe grumaz un jug pe care îl găsesc chinuitor la purtat. Acesta nu este jugul pe care Domnul Hristos l-a pus asupra lor. Grija și iubirea lui Dumnezeu au fost exercitate în folosul lor; dar egoismul lor, răul, sufletele necredincioase nu pot să deosebească bunătatea și mila Sa. Ei aleargă înainte în propria lor înțelepciune până când, copleșiți de încercări și încurcați de nedumeriri, sunt prinși în cursă de Satana. Însă, atunci când strângi razele de lumină pe care Dumnezeu le-a dat în trecut, El va da mai multă lumină.
Pe aceștia îi îndrum spre vechiul Israel. Dumnezeu le-a dat israeliților Legea Sa, dar ei nu au ascultat-o. Apoi El le-a dat ceremonii și rânduieli prin care, aducându-le la îndeplinire, Îl puteau păstra pe Dumnezeu în amintirea și în mintea lor. Ei erau așa de înclinați să-L uite pe El și cerințele Lui față de ei, încât a fost necesar să le țină mintea în alertă pentru a-și da seama de obligația pe care o au de a asculta și onora pe Creatorul lor. Dacă ei ar fi fost credincioși și ar fi iubit ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, mulțimea ceremoniilor și a rânduielilor n-ar fi fost necesară.
Dacă poporul care mărturisește că este acum comoara deosebită a lui Dumnezeu ar fi ascultat cerințele Lui, așa cum sunt arătate în Cuvântul Lui, atunci n-ar fi fost date mărturiile speciale spre a-i trezi la datoria pe care o au și spre a imprima asupra lor conștiența păcătoșeniei lor și primejdia teribilă de a neglija ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Conștiința le-a fost întunecată pentru că lumina a fost dată deoparte, neglijată și desconsiderată…
Cineva care stătea lângă mine a spus: «Dumnezeu te-a ridicat și ți-a dat cuvinte pe care să le adresezi oamenilor și care să atingă inimi așa cum n-a dat la nimeni. El a modelat mărturiile tale pentru a corespunde cazurilor care au nevoie de ajutor. Trebuie să stai nemișcată în fața batjocurii, a disprețului, ocării și criticii. Pentru a fi instrumentul special al lui Dumnezeu, nu trebuie să te sprijini pe nimeni, ci să te prinzi numai de El și, asemenea viței-de-vie care se agață, să lași ca lujerii cățărători să se împletească în jurul Lui. El te va face un mijloc prin care să transmiți lumina Sa oamenilor. Zilnic trebuie să strângi putere de la Dumnezeu, ca să fii întărită, și tot ceea ce este în jurul tău să nu întunece lumina pe care El a îngăduit-o să lumineze asupra poporului Său prin tine. Este obiectivul special al lui Satana să împiedice această lumină să ajungă la poporul lui Dumnezeu, care are o așa de mare nevoie de ea în mijlocul primejdiilor zilelor din urmă.
Succesul tău stă în simplitatea ta. De îndată ce te îndepărtezi și-ți modelezi mărturia pentru a corespunde minții cuiva, puterea ta s-a dus. Aproape totul în acest veac este o aparență înșelătoare, ceva ireal. Lumea este plină de mărturii date pentru a plăcea și fermeca pentru un moment și pentru a înălța eul. Mărturia ta are un caracter deosebit. Ea trebuie să coboare în lucrurile de amănunt ale vieții, păstrând credința cea slabă să nu moară și prezentând credincioșilor nevoia de a străluci ca niște lumini în lume.
Dumnezeu ți-a dat mărturiile pentru a așeza înaintea celui apostaziat și păcătos adevărata lui stare și imensa pierdere pe care el o întreține printr-o continuă viață de păcat. Dumnezeu a întipărit lucrul acesta în tine, desfășurându-l înaintea ochilor tăi așa cum n-a făcut cu nimeni care este astăzi în viață, și în armonie cu lumina pe care ți-a dat-o El, te va face răspunzătoare. „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor”. „Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirea lui, și casei lui Iacov păcatele ei”.»” [Testimonies for the Church 2:604-608 (1871).]
Folosirea greșită a „Mărturiilor”
Unii dintre cei care cred în Mărturii au greșit, impunându-le altora în mod necuvenit. În volumul 1, numărul 8, este o mărturie cu privire la acest lucru: „Au fost unii în _____ care erau copii ai lui Dumnezeu și, cu toate acestea, se îndoiau de mărturii. Alții nu manifestau nici o opoziție, dar, cu toate acestea, nu îndrăzneau să ia o poziție hotărâtă cu privire la ele. Unii erau sceptici și aveau suficiente motive să fie astfel. Viziuni false și acțiuni fanatice, precum și roadele jalnice ce au urmat au avut o influență asupra cauzei din _____, pentru a face mintea sceptică la tot ce poartă numele de viziuni. Toate aceste lucruri ar trebui să fie luate în considerație și înțelepciunea să fie exercitată. Nu trebuie să condamnați pe cei care n-au văzut niciodată pe cineva în timpul viziunii și care n-au avut niciodată o cunoaștere personală a influenței viziunilor. Unii ca aceștia nu vor fi niciodată lipsiți de beneficiile și privilegiile bisericii, dacă viața lor creștină este de altfel corectă….
Mi-a fost arătat că unii pot primi viziunile publicate, judecând copacul după roadele lui. Alții sunt însă asemenea lui Toma necredinciosul; ei nu pot crede Mărturiile publicate și nici să primească dovada prin mustrările adresate altora, ci trebuie să vadă și să aibă ei înșiși această dovadă. Unii ca aceștia nu trebuie lăsați la o parte, ci îndelunga răbdare și dragostea frățească ar trebui să fie manifestate față de ei, până când își vor găsi drumul și se vor hotărî fie pentru, fie împotrivă. Dar dacă ei luptă împotriva viziunilor despre care n-au nici o cunoștință, dacă se împotrivesc atât de mult, încât ajung să se opună unui lucru în care n-au experiență deloc, … atunci biserica poate să-și dea seama că ei n-au dreptate.” [Testimonies for the Church 1:328 (1862).]
Unii dintre frații noștri au experiență îndelungată în ceea ce privește adevărul și timp de ani de zile s-au obișnuit cu mine și lucrarea mea. Ei au dovedit că au încredere în Mărturii și au declarat credința în ele. Au simțit influența puternică a Duhului lui Dumnezeu odihnindu-se asupra lor, pentru a da mărturie cu privire la încrederea pe care trebuie s-o avem în ele. Mi-a fost arătat că, atunci când sunt mustrați prin Mărturii, unii se vor ridica împotriva lor și vor lucra în ascuns pentru a micșora influența lor; ei ar trebui să fie tratați cu toată credincioșia; pentru că atitudinea lor pune în primejdie pe aceia cărora le lipsește experiența. [Testimonies for the Church 1:328.]
Primul număr publicat din Mărturii conține o avertizare împotriva folosirii incorecte a luminii date astfel poporului lui Dumnezeu. [Testimonies for the Church 1:119.] Am declarat atunci că unii au apucat pe un drum neînțelept; când au vorbit despre credința lor cu cei necredincioși și când s-a cerut să se aducă dovezi, ei au citat din scrierile mele, în loc să meargă la Biblie pentru dovezi. Mi-a fost arătat că acest fel de comportament era nepotrivit și că va produce prejudecăți celor necredincioși împotriva adevărului. Mărturiile nu vor avea nici o greutate în ochii acelora care nu știu nimic despre spiritul lor. În asemenea cazuri, nu trebuie să se facă referire la ele.
Alte avertizări cu privire la folosirea Mărturiilor au fost date din când în când după cum urmează:
„Unii dintre pastori sunt cu mult în urmă. Ei mărturisesc a crede mărturiile aduse, iar alții aduc vătămare, făcându-le regulă de fier pentru aceia care n-au avut o experiență cu referire la ele, dar au dat greș în a le aduce ei înșiși la îndeplinire. Ei au primit mărturii în repetate rânduri, dar le-au desconsiderat în întregime. O astfel de atitudine nu este consecventă.” [Testimonies for the Church 1:369 (1863).]
„Am văzut că mulți au profitat de ceea ce a arătat Dumnezeu cu privire la păcatele și relele altora. Ei au luat însemnătatea extremă a ceea ce a fost arătat în viziune și apoi au insistat asupra ei, până când a apărut tendința de a slăbi credința multora în ceea ce a arătat Dumnezeu și, de asemenea, de a descuraja și a face ca biserica să-și piardă elanul.” [Testimonies for the Church 1:166 (1857).]
Vrăjmașul va pune mâna pe tot ce poate folosi pentru nimicirea sufletului. „Mărturiile au fost date spre binele persoanelor care ocupă poziții importante. Ele încep prin a ridica povara și a-și face partea în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu. Dar Satana îi urmărește cu ispitele lui și, în cele din urmă, sunt biruiți. În timp ce și alții privesc la cursul greșit al vieții lor, Satana le sugerează că trebuie să fie o greșeală în mărturiile date acelor persoane, altfel acești oameni nu s-ar fi dovedit nevrednici să poarte o parte din lucrarea lui Dumnezeu.”
În felul acesta, îndoiala cu privire la lumina dată de Dumnezeu a fost semănată. „Ceea ce se poate spune despre oamenii aflați în anumite situații nu se poate spune despre ei în alte împrejurări. Oamenii sunt slabi în ce privește puterea morală și așa de egoiști, așa de mulțumiți de ei înșiși și așa de mândri, încât Dumnezeu nu poate lucra cu ei și astfel sunt lăsați să se miște asemenea orbilor și să dea pe față o așa de mare slăbiciune și nebunie, încât mulți sunt uimiți de faptul că astfel de persoane au fost acceptate și recunoscute ca fiind vrednice de a avea vreo legătură cu lucrarea lui Dumnezeu. Aceasta este exact ceea ce a urmărit Satana. Acesta a fost scopul lui chiar de când i-a ispitit în mod special de la început, pentru a fi un reproș la adresa cauzei lui Dumnezeu și să arunce blamul asupra Mărturiilor. Dacă ei ar fi rămas acolo unde influența lor n-ar fi fost în mod special simțită asupra cauzei lui Dumnezeu, Satana nu i-ar fi asaltat atât de teribil, căci nu și-ar fi împlinit scopul, folosindu-i ca instrumente cu care să facă o lucrare deosebită.” [Testimonies for the Church 3:469, 470 (1875).]
Să fie judecate după roadele lor
Mărturiile să fie judecate după roadele lor. Care este spiritul învățăturii lor? Care a fost rezultatul influenței lor? „Toți cei care doresc să facă astfel pot să cunoască personal roadele acestor viziuni. Timp de șaptesprezece ani, Dumnezeu a găsit potrivit să le lase să supraviețuiască și să fie întărite împotriva forțelor lui Satana și influenței instrumentelor omenești care l-au ajutat pe Satana în lucrarea sa.” [Testimonies for the Church 1:330 (1862).]
„Ori Dumnezeu învață biserica Sa, mustrând relele și întărind credința, ori El nu este Dumnezeu. Această lucrare este sau nu este de la Dumnezeu. Dumnezeu nu face nimic împreună cu Satana. Lucrarea mea … poartă sau pecetea lui Dumnezeu, sau pecetea vrăjmașului. Nu există un drum de mijloc în această problemă. Mărturiile sunt ori de la Duhul lui Dumnezeu, ori de la diavol.” [Testimonies for the Church 4:230.]
Cum Domnul S-a manifestat prin Spiritul Profeției, „trecutul, prezentul și viitorul mi-au trecut pe dinainte. Mi-au fost arătate fețe pe care nu le-am mai văzut niciodată și, după ani de zile, am știut unde le-am văzut. Am fost trezită din somn, având un viu sentiment al subiectelor prezentate minții mele mai înainte; și la miezul nopții am scris scrisori care au traversat continentul și, sosind într-un moment de criză, au salvat cauza lui Dumnezeu de la un mare dezastru. Aceasta a fost lucrarea mea timp de mulți ani de zile. O putere mi-a poruncit să mustru și să condamn greșelile la care nu m-am gândit. Este oare această lucrare, din ultimii treizeci și șase de ani, de sus sau din abis?” [Mărturia nr. 31, Testimonies for the Church 5:60, 61 (1882).]
Domnul Hristos i-a avertizat pe ucenicii Săi: „Păziți-vă de prooroci mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori. Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot așa, orice pom face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat și aruncat în foc. Așa că după roadele lor îi veți cunoaște”. Aici este un test și toți pot să-l aplice, dacă doresc. Cei care într-adevăr doresc să cunoască adevărul vor găsi suficiente dovezi pentru a crede.
Îndoieli cu privire la „Mărturii”
„Planul lui Satana este acela de a slăbi credința poporului lui Dumnezeu în Mărturii.” „Satana știe cum să întreprindă aceste atacuri. El lucrează asupra minții, ca să trezească gelozia și nemulțumirea față de cei din fruntea lucrării. Darurile sunt apoi puse sub semnul întrebării; apoi, desigur, ele nu au decât puțină greutate, iar instrucțiunile date prin viziune sunt desconsiderate.” „Apoi urmează scepticismul cu privire la punctele vitale ale credinței noastre, stâlpii pozițiilor noastre, apoi îndoiala cu privire la Sfintele Scripturi și mersul înapoi spre pierzare. Când Mărturiile care au fost crezute cândva sunt puse la îndoială și înlăturate, Satana știe că cei înșelați nu se vor opri aici; el își redublează eforturile, până când îi va lansa într-o răzvrătire deschisă, care va deveni incurabilă și va sfârși în distrugere.” [Testimonies for the Church 4:211; Testimonies for the Church 1:236.] „Prin îngăduirea îndoielii și necredinței cu privire la lucrarea lui Dumnezeu și nutrirea simțămintelor de neîncredere și gelozie crudă, se pregătesc pentru o înșelăciune completă. Ei se ridică cu simțăminte amare împotriva unora care îndrăznesc să vorbească despre greșelile și păcatele lor.” [Testimonies for the Church 3:238.]
O mărturie pentru anumiți tineri, publicată mai întâi în 1880, vorbește despre lucrul acesta după cum urmează: „Un scepticism predominant crește continuu cu referire la Mărturiile Duhului lui Dumnezeu și acești tineri încurajează punerea sub semnul întrebării și îndoiala, în loc să le înlăture, pentru că ei nu cunosc spiritul puterii și forței Mărturiilor.” [Testimonies for the Church 4:427.]
„Mi-a fost arătat că mulți au o așa de puțină spiritualitate, încât nu înțeleg valoarea Mărturiilor sau a obiectivului lor real. Ei vorbesc în mod ușuratic despre Mărturiile date de Dumnezeu pentru binele poporului Său și trec judecata asupra lor, spunându-și părerea și criticând aceasta sau aceea, când ar fi trebuit mai bine să-și pună mâinile la gură și să se plece în praf; căci ei nu pot aprecia spiritul Mărturiilor, pentru că știu atât de puțin despre Duhul lui Dumnezeu.” [Testimonies for the Church 4:443.]
„Există unii în _____ care niciodată nu s-au supus pe deplin mustrărilor. Ei au apucat un drum ales de ei înșiși. Totdeauna, într-o măsură mai mică sau mai mare, au exercitat o influență împotriva acelora care s-au ridicat să apere ceea ce este drept și să mustre ce este rău. Influența acestor persoane asupra persoanelor care vin aici și care sunt aduși în legătură cu ei este foarte rea. Ele umplu mintea acestor noi veniți cu întrebări și îndoieli referitoare la Mărturiile Duhului lui Dumnezeu. Ei fac comentarii sau interpretări false asupra Mărturiilor; și în loc să-i conducă pe oameni să devină mai consacrați lui Dumnezeu și să asculte de vocea bisericii, ei îi învață să fie independenți și să nu ia aminte la opiniile și judecata altora. Influența acestei categorii a lucrat în mod secret. Unii sunt inconștienți în legătură cu răul pe care îl fac; dar ei înșiși fiind neconsacrați, mândri și răzvrătiți, îi conduc, la rândul lor, și pe alții pe o cale greșită. O atmosferă otrăvitoare este inspirată de la acești neconsacrați. Sângele sufletelor se află pe hainele unora ca aceștia și Domnul Hristos le va spune în ziua socotelilor finale: «Depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege». Ei vor fi surprinși; dar așa-zisa lor viață creștină n-a fost decât o înșelăciune.” [Testimonies for the Church 4:513, 514 (1880).]
„Unii își exprimă părerile că mărturia sorei White nu poate fi vrednică de încredere. Aceasta doresc mulți neconsacrați. Mărturiile de mustrare au verificat vanitatea și mândria lor; dar, dacă îndrăzneau, puteau merge oricât de departe în ceea ce privește moda și mândria. Dumnezeu va da tuturor acelora o ocazie pentru a se controla ei înșiși și a dezvolta adevăratul lor caracter.” [Testimonies for the Church 3:313 (1873).]
„Am văzut că motivul pentru care viziunile n-au fost mai frecvente în ultimul timp se datorează faptului că biserica nu le-a apreciat. Biserica aproape că și-a pierdut spiritualitatea și credința, iar mustrările și avertizările n-au avut decât un mic efect. Mulți dintre cei care au mărturisit credința în ele nu le-au dat ascultare.” [Testimonies for the Church 1:119 (1855).]
„Dacă vă pierdeți încrederea în Mărturii, atunci vă veți îndepărta de adevărul Bibliei. M-am temut că mulți le vor pune sub semnul întrebării și, în durerea mea pentru sufletele voastre, v-am avertizat. Câți vor asculta această avertizare? Cum voi aveți acum Mărturiile, dacă vreuna dintre aceste avertizări se va intersecta cu drumul vostru, corectându-vă greșelile, vă veți simți voi oare liberi să acceptați sau să respingeți o parte din ea sau în totul? Ceea ce sunteți cel mai puțin înclinați să primiți este de fapt partea de care aveți cel mai mult nevoie.” [Mărturia nr. 31, Testimonies for the Church 5:98 (1882).]
„Frații mei, feriți-vă de inima rea a necredinței. Cuvântul lui Dumnezeu este clar și amănunțit în ceea ce privește restricțiile lui; el intervine în dorința de satisfacere egoistă a plăcerilor tale și de aceea nu-i dai ascultare. Mărturiile Duhului Său îți atrag atenția la Sfintele Scripturi, scoțând în evidență defectele tale de caracter și mustrându-ți păcatele; de aceea nu-i dai ascultare. Și pentru a justifica comportarea ta firească, iubitoare de plăceri, începi să te întrebi dacă Mărturiile sunt de la Dumnezeu. Dacă ai fi ascultat învățăturile lor, ai fi fost sigur de originea lor divină. Ține minte: îndoiala ta nu va afecta veridicitatea lor. Dacă sunt de la Dumnezeu, ele vor rezista.” [Mărturia nr. 31, Testimonies for the Church 5:234.]
„Mi-a fost arătat că necredința în mărturiile de avertizare, încurajare și mustrare îndepărtează lumina de la poporul lui Dumnezeu. Necredința le închide ochii, așa că sunt ignoranți în ceea ce privește adevărata lor stare.” „Ei cred că mărturia Duhului lui Dumnezeu de a mustra este importantă sau că aceasta nu-i mustră pe ei. Unii ca aceștia au cea mai mare nevoie de harul lui Dumnezeu și de discernământ spiritual, ca să-și poată descoperi lipsurile în cunoașterea spirituală.” [Testimonies for the Church 3:255, 253, 254 (1873).]
„Mulți care au apostaziat de la adevăr declară că motivul acestei atitudini a lor este faptul că nu au credință în Mărturii…. Acum, întrebarea este dacă își vor părăsi idolii pe care Dumnezeu îi condamnă sau vor continua în atitudinea lor rea, de îngăduință față de slăbiciunile lor și respingere a luminii pe care Dumnezeu le-a dat-o, mustrând tocmai acele lucruri în care ei se complăceau. Întrebarea ce trebuie rezolvată cu ei este: Să dau dovadă de lepădare de sine și să primesc ca de la Dumnezeu Mărturiile care mustră păcatele mele sau să resping Mărturiile pentru că ele mustră păcatele mele?
În multe cazuri, Mărturiile sunt în totul primite, păcatul și îngăduința față de slăbiciuni îndepărtate și reforma începe imediat în armonie cu lumina dată de Dumnezeu. În alte situații, îngăduințe păcătoase sunt nutrite, Mărturiile sunt lepădate și multe scuze adevărate sunt oferite altora ca motiv pentru refuzul de a le primi. Adevăratul motiv însă nu este spus. Este o lipsă de curaj moral — a voinței întărite și controlate de Duhul lui Dumnezeu, de a renunța la obiceiurile vătămătoare.” [Testimonies for the Church 4:32 (1876).]
„Satana are capacitatea de a inspira îndoială și de a născoci obiecțiuni cu privire la mărturiile pe care Dumnezeu le trimite și mulți gândesc că este o virtute, un semn de inteligență să fie necredincioși și să ridice semne de întrebare și ambiguități. Aceia care doresc să se îndoiască vor avea destule motive de îndoială. Dumnezeu nu-și propune să îndepărteze toate ocaziile de necredință. El dă dovada care ar trebui cercetată cu multă grijă și cu un spirit plin de umilință și un spirit gata de a fi învățat și toți trebuie să hotărască după greutatea dovezii.” [Testimonies for the Church 3:255 (1873).] „Dumnezeu dă suficiente dovezi sufletului sincer pentru a crede; dar cel care întoarce spatele greutății dovezii, pentru că sunt câteva lucruri pe care el nu le poate clarifica cu înțelegerea lui mărginită, va fi lăsat în atmosfera rece, înghețată, a necredinței și îndoielilor ce ridică întrebări și va ajunge la naufragiul credinței.” [Testimonies for the Church 4:232, 233 (1876).]
Datoria de a mustra
„Dacă relele sunt vădite în mijlocul poporului Său și dacă slujitorii lui Dumnezeu trec indiferenți pe lângă ele, atunci, în mod real, ei îl susțin și îl îndreptățesc pe cel păcătos și sunt tot așa de vinovați și vor avea parte tot așa de sigur de dezaprobarea lui Dumnezeu, pentru că vor fi făcuți răspunzători pentru păcatele celor vinovați. În viziune, mi-au fost arătate multe situații în care neplăcerea lui Dumnezeu a fost atrasă datorită neglijării slujitorilor Săi de a trata relele și păcatele existente între ei. Cei care au scuzat aceste rele au fost învățați de către oameni să fie foarte amabili și drăguți în atitudinea lor, numai pentru faptul că au evitat să se achite de o datorie clară și scripturistică. Sarcina nu era plăcută pentru sentimentele lor și de aceea au evitat-o.” [Testimonies for the Church 3:266 (1873).]
Mărturia cercetătoare a lui Dumnezeu „îi va alege pe aceia din Israel care au luptat vreodată cu mijloacele rânduite de Dumnezeu să țină în afara bisericii corupția și stricăciunea. Răul trebuie numit rău. Păcatele grozave trebuie să fie spuse pe nume. Tot poporul lui Dumnezeu trebuie să vină mai aproape de El…. Atunci ei vor vedea păcatul în adevărata lui lumină și își vor da seama cât de ofensator este el înaintea lui Dumnezeu.” [Testimonies for the Church 3:324 (1873).] „Mărturia directă și clară trebuie să fie vie în biserică sau, de nu, blestemul lui Dumnezeu va sta asupra poporului Său tot așa de categoric cum a stat asupra Israelului din vechime din cauza păcatelor lor.” [Testimonies for the Church 3:269 (1873).]
„Niciodată n-a fost nevoie de avertizări și mustrări credincioase așa cum este acum, în acest timp. Satana s-a coborât cu putere mare, știind că timpul său este scurt. El a umplut lumea cu povești închipuite care plac, iar poporului lui Dumnezeu îi place să i se spună lucruri liniștitoare, care să nu-l tulbure…. Mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu trebuie să facă eforturi mai categorice, mai hotărâte, pentru a împinge înapoi întunericul ce vine. Astăzi, mai mult decât oricând mai înainte, este nevoie de lucrarea mai strânsă a Duhului lui Dumnezeu.” [Testimonies for the Church 3:327, 328 (1873).]
Când, în tinerețea mea, am acceptat lucrarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu s-o fac, o dată cu ea am primit făgăduința că am să primesc un ajutor special din partea marelui și puternicului Ajutor. Mi-a fost dată, de asemenea, solemna însărcinare de a transmite cu credincioșie solia Domnului, fără să fac vreo deosebire între prieteni și vrăjmași. Când este vorba de Dumnezeu, nu trebuie căutat la fața omului. Fie că trebuie să te ocupi de bogați sau de neștiutori, nu trebuie să aibă loc nici o trădare a încrederii sfinte din partea solului lui Dumnezeu.
„Nimeni să nu nutrească gândul că regret sau că retractez vreuna din mărturiile clare pe care le-am transmis unor persoane în mod individual sau poporului. Dacă am greșit pe undeva, atunci am greșit că n-am mustrat păcatul mai categoric și mai ferm. Unii frați și-au luat responsabilitatea de a critica lucrarea mea și de a propune o cale mai ușoară de a corecta relele. Acestor persoane le spun: Eu am urmat calea Domnului, și nu căile voastre. Ceea ce am spus și am scris în mărturii sau în mustrările date n-a fost exprimat prea deschis….
Cei care, într-o formă sau alta, slăbesc forța mustrărilor puternice pe care Dumnezeu mi le-a dat să le rostesc trebuie să răspundă în ziua judecății pentru lucrarea lor.… Acelora care și-au luat răspunderea să mă mustre și, în judecata lor mărginită, să propună o cale care li se pare mai înțeleaptă, le spun din nou: nu accept eforturile voastre. Lăsați-mă cu Dumnezeu și lăsați-L să mă învețe. Voi lua cuvintele Domnului și am să le transmit poporului. Nu mă aștept ca toți să primească mustrările și să facă o reformă în viața lor, dar trebuie să-mi împlinesc datoria față de toți la fel. Voi umbla în umilință înaintea lui Dumnezeu, făcându-mi lucrarea pentru prezent și veșnicie.
Dumnezeu n-a dat fraților mei lucrarea pe care mi-a dat-o mie. Mi s-a reproșat că modul meu de a transmite mustrările în public i-a făcut pe alții să fie tăioși, critici și aspri. Dacă lucrurile stau astfel, atunci aceștia trebuie să-și rezolve problema cu Dumnezeu. Dacă alții își asumă o responsabilitate pe care Dumnezeu nu le-a dat-o; dacă ei nesocotesc învățătura pe care El le-a transmis-o tot mereu, prin instrumentul umil pe care l-a ales, de a fi buni, răbdători și îngăduitori, atunci ei singuri trebuie să răspundă pentru urmări. Cu o inimă plină de durere, mi-am adus la îndeplinire datoria neplăcută față de scumpii mei prieteni, neîndrăznind să-mi plac mie însămi, nereținând mustrările, chiar și atunci când era vorba de soțul meu; și nu voi fi mai puțin credincioasă în avertizarea altora, fie că vor auzi sau nu. Când le vorbesc oamenilor, rostesc multe cuvinte pe care nu le-am gândit mai dinainte. Duhul Domnului vine adesea asupra mea. Simt că sunt purtată, dusă departe de mine; viața și caracterul diferitelor persoane îmi sunt prezentate clar în minte. Văd greșelile lor și primejdiile în care se află și mă simt obligată să vorbesc despre cele ce sunt aduse înaintea mea. Nu îndrăznesc să mă împotrivesc Duhului lui Dumnezeu.” [Mărturia nr.31, Testimonies for the Church 5:19-20 (1882).]
Respingerea mustrării
„Mulți disprețuiesc și desconsideră mustrarea credincioasă dată de Dumnezeu în Mărturii. Mi-a fost arătat că unii din zilele acestea au mers așa de departe, încât au ars cuvintele scrise de mustrare și avertizare, așa cum a făcut împăratul cel nelegiuit al lui Israel. Dar împotrivirea față de amenințările lui Dumnezeu nu va împiedica împlinirea lor. A sfida cuvintele Domnului, rostite prin instrumentul ales de El, nu va face decât să provoace mânia Sa și, în cele din urmă, să aducă ruina asupra celui vinovat. Indignarea se stârnește adesea în inima păcătosului împotriva instrumentului pe care Dumnezeu l-a ales ca să transmită prin el mustrările Lui. Totdeauna a fost așa și același spirit există și astăzi, și anume acela care a persecutat și a întemnițat pe Ieremia pentru că a ascultat Cuvântul Domnului.” [Testimonies for the Church 4:180 (1876).]
De la începutul lucrării mele, fiind chemată să aduc o mărturie clară și precisă, să mustru relele și să nu le cruț, au fost dintre aceia care au stat în opoziție, împotrivindu-se mărturiei mele, și au venit în urma mea și au vorbit lucruri blânde, îndulcite, pentru a reprezenta greșit și a distruge influența lucrării mele. Domnul, mă va împuternici să aduc mustrări, și atunci, vor exista persoane care se vor interpune între mine și popor, pentru a face ca mărturia mea să nu aibă efect.
„În aproape fiecare caz unde mustrarea este necesară, vor fi unii care vor trece în întregime cu vederea faptul că Duhul Domnului a fost întristat, iar cauza Sa va fi acoperită cu reproșuri. Aceștia îi vor compătimi pe cei care merită să fie mustrați, pentru că simțămintele personale au fost rănite. Toate aceste simpatii nesfințite îi așează pe simpatizanți acolo unde sunt părtași la vinovăția celui mustrat. În nouă cazuri din zece, dacă cel mustrat a fost lăsat sub un simțământ al greșelilor lui, el ar putea să fie ajutat să le vadă și astfel să se schimbe. Dar simpatizanții intriganți și nesfințiți dau un înțeles cu totul greșit motivelor celui mustrat și naturii mustrării, iar prin simpatizarea cu cel mustrat, îl fac pe cel în cauză să simtă că a fost, de fapt, nedreptățit; și sentimentele sale s-au ridicat în răzvrătire împotriva aceluia care nu și-a făcut decât datoria. Aceia care și-au împlinit cu credincioșie datoria neplăcută, cu un simțământ al răspunderii față de Dumnezeu, vor primi binecuvântarea Sa.” [Testimonies for the Church 3:359 (1875).]
„Sunt unii, în aceste zile de pe urmă, care vor striga: «Spuneți-ne lucruri plăcute, profetizați amăgiri, înșelăciuni». Dar nu aceasta este lucrarea mea. Dumnezeu m-a pus ca un mustrător al poporului Său; și tot așa de sigur cum a pus asupra mea povara cea grea, El va face responsabili pe cei cărora solia le este adresată pentru modul în care au tratat-o. Cu Dumnezeu nu se poate glumi și cei care disprețuiesc lucrarea Sa vor fi răsplătiți după faptele lor. Nu eu mi-am ales această lucrare neplăcută. Aceasta nu este o lucrare care să-mi aducă favoruri sau laudele oamenilor. Este o lucrare pe care numai puțini o vor aprecia. Dar cei care caută să facă munca mea de două ori mai grea, prin prezentarea greșită a ei, printr-o geloasă bănuială și necredință, creând astfel prejudecăți în mintea altora împotriva Mărturiilor pe care Dumnezeu mi le-a dat și limitându-mi astfel lucrarea, au de rezolvat problema cu Dumnezeu, în timp ce eu voi merge înainte, în măsura în care Providența și frații mei îmi vor deschide calea înaintea mea. În Numele și în puterea Răscumpărătorului meu, voi face ce voi putea…. Datoria mea nu este aceea de a-mi plăcea mie însămi, ci de a face voia Tatălui meu ceresc, care mi-a încredințat lucrarea pe care o fac.” [Testimonies for the Church 4:231, 232 (1876).]
Dacă Dumnezeu mi-a dat o solie pe care trebuie să o transmit poporului Său, aceia care mă vor împiedica în lucrare și vor slăbi credința poporului în adevărul ei nu luptă împotriva instrumentului, ci împotriva lui Dumnezeu. „Nu instrumentul este acela pe care voi îl disprețuiți și insultați, ci Dumnezeu, care v-a vorbit în aceste avertizări și mustrări.” „Cu greu este posibil ca oamenii să aducă o mai mare insultă la adresa lui Dumnezeu, decât să disprețuiască și să respingă instrumentele pe care El le-a rânduit să-i conducă.” [Mărturia nr. 31, Testimonies for the Church 5:235; Testimonies for the Church 3:355.]
Neglijarea „Mărturiilor”
Nu numai aceia care resping în mod fățiș Mărturiile, ci și cei care nutresc îndoieli cu privire la ele sunt pe un teren primejdios. A desconsidera lumina înseamnă a o respinge.
„Unii dintre voi recunosc în mod verbal mustrările, dar nu le primesc în inimă. Voi mergeți înainte ca și până acum, fiind numai puțin susceptibili la influența Duhului lui Dumnezeu, devenind tot mai orbi, având mai puțină înțelepciune, mai puțină stăpânire de sine, având mai puțină putere morală, mai puțin zel și mai puțină plăcere pentru exerciții religioase; și dacă nu vă veți converti, în cele din urmă veți renunța cu totul la Dumnezeu. Voi n-ați făcut o schimbare hotărâtă în viața voastră de când v-a fost adresată mustrarea, pentru că n-ați văzut și nu v-ați dat seama de defectele voastre de caracter și de marele contrast dintre viața voastră și viața Domnului Hristos. Ce importanță au rugăciunile voastre, atâta vreme cât se găsește nelegiuire în inimile voastre? Dacă nu faceți o schimbare hotărâtă, veți ajunge, nu după mult timp, obosiți, sătui de mustrare, așa cum au fost copiii lui Israel; și, asemenea lor, veți apostazia, vă veți înstrăina de Dumnezeu.” [Testimonies for the Church 4:332 (1879).]
„Mulți merg în mod direct contra luminii pe care Dumnezeu a dat-o poporului Său, pentru că ei nu citesc cărțile care conțin lumina și cunoștința despre avertismente, mustrări și înștiințări. Interesul față de lume, iubirea pentru modă și lipsa religiozității au întors atenția de la lumina lui Dumnezeu, dată în mod atât de milostiv, în timp ce cărțile și revistele care conțin erori circulă pretutindeni în toată țara. Scepticismul și necredința se dezvoltă pretutindeni. Lumina atât de prețioasă, venind de la tronul lui Dumnezeu, este ascunsă sub obroc. Dumnezeu va face răspunzător pe poporul Său pentru această neglijență. Trebuie să I se dea socoteală pentru fiecare rază de lumină pe care El a lăsat-o să lumineze pe cărarea noastră, fie că a fost folosită pentru înaintarea noastră în lucrurile cerești, fie că a fost respinsă pentru că a fost mai plăcut să urmeze înclinațiile inimii.”
„Volumele Spiritului Profetic [ciclul Marea Luptă] și de asemenea Mărturiile ar trebui să fie duse în fiecare familie de păzitori ai Sabatului și frații ar trebui să cunoască valoarea lor și să fie sfătuiți să le citească. N-a fost planul cel mai înțelept acela de a avea aceste cărți într-un număr mic și numai câte un set într-o comunitate. Ele trebuie să se afle în biblioteca fiecărei familii și să fie citite iarăși și iarăși. Ele să fie ținute acolo unde pot fi citite de mulți” [Testimonies for the Church 4:391, 390 (1880).]
Pastorii și membrii să nu uite că adevărul Evangheliei împietrește atunci când nu mântuiește. Respingerea luminii îi ține pe oameni captivi, îi leagă cu lanțurile întunericului și ale necredinței. „Sufletul care refuză să asculte invitația milei, și face aceasta zi după zi, în curând va auzi cele mai urgente apeluri fără acea emoție care să-i miște sufletul. Ca împreună lucrători cu Dumnezeu, avem nevoie de cea mai fierbinte evlavie și mai puțină înălțare de sine. Cu cât este eul mai înălțat, cu atât mai mică va fi credința în Mărturiile Duhului lui Dumnezeu…. Cei care se încred cu totul în ei înșiși vor vedea din ce în ce mai puțin pe Dumnezeu în Mărturiile Spiritului Profetic.” [Mărturia nr.31, Testimonies for the Church 5:134 (1882).]
Cum să primești mustrarea
„Cei care sunt mustrați de Duhul lui Dumnezeu n-ar trebui să se ridice împotriva umilului instrument. Este Dumnezeu, și nu un muritor supus greșelii, Acela care a vorbit pentru a-i salva de la ruină.” [Testimonies for the Church 3:257 (1873).] Firii omenești nu-i place să fie mustrată, să primească mustrarea și nici nu este posibil pentru inima omului, neluminată de Duhul lui Dumnezeu, să-și dea seama de necesitatea de a mustra sau de a binecuvânta. Când omul se supune ispitei și se complace în păcat, mintea lui devine întunecată. Simțul moral este pervertit. Avertizările conștiinței sunt desconsiderate și vocea ei se aude din ce în ce mai slab. Treptat, el pierde puterea de a face deosebire între bine și rău, până când nu mai are nici un simțământ al adevăratei lui stări înaintea lui Dumnezeu. El poate să păzească forma religiei și în mod zelos să păstreze taina ei, în timp ce este lipsit de spiritul ei. Starea sa este aceea descrisă de Martorul credincios: „Pentru că zici: «Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic»; și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol”. Când Duhul lui Dumnezeu, prin solia de mustrare, declară că aceasta este condiția sa, el nu poate vedea că solia este adevărată. El trebuie să respingă avertizarea din cauza aceasta? NU! Dumnezeu a dat suficiente dovezi, ca toți cei care doresc să facă astfel să poată să-și înțeleagă singuri problema în legătură cu caracterul Mărturiilor; și, recunoscându-le ca fiind de la Dumnezeu, este de datoria lor să accepte mustrarea, chiar dacă nu văd starea păcătoasă a umblării lor. Dacă își dau seama pe deplin de starea lor, atunci de ce să mai fie nevoie de mustrare? Dar pentru că nu o cunosc, Dumnezeu, în mila Sa, o așează înaintea lor, astfel încât să se poată pocăi și să facă o reformă în viața lor, mai înainte de a fi prea târziu. „Cei care disprețuiesc avertizările vor fi lăsați în întuneric pentru a se înșela singuri. Dar cei care i-au dat ascultare și, în mod zelos, au început să se despartă de păcatele lor, pentru a avea parte de harul de care au nevoie, vor deschide porțile inimilor lor, astfel încât scumpul lor Mântuitor să intre și să locuiască cu ei.” [Testimonies for the Church 3:257 (1873).] „Cei care sunt cel mai strâns legați de Dumnezeu sunt aceia care Îi cunosc vocea atunci când le vorbește. Cei care sunt spirituali recunosc lucrurile spirituale. Unii ca aceștia vor fi recunoscători pentru faptul că Domnul le-a arătat greșelile.” [Mărturia nr. 31, Testimonies for the Church 5:134.]
„David a învățat înțelepciunea din modul în care Dumnezeu S-a purtat cu el și s-a plecat în umilință sub pedeapsa Celui Prea Înalt. Portretul fidel al adevăratei sale stări, așa cum a înfățișat-o profetul Natan, l-a făcut pe David să-și cunoască propriile sale păcate și l-a ajutat să se depărteze de ele. El a acceptat în mod smerit sfatul și s-a umilit înaintea lui Dumnezeu. «Legea Domnului», exclamă el, «este desăvârșită și înviorează sufletul».” [Testimonies for the Church 4:14, 15 (1876)].
„Dacă ați fi scutiți de pedeapsa de care sunt toți părtași, atunci n-ați fi ... fii.” Domnul nostru a spus: „Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te”. „Pentru prezent, nici o pedeapsă nu pare să fie primită cu bucurie, ci cu întristare; cu toate acestea, după aceea se văd roadele aducătoare de pace ale neprihănirii, pentru aceia care le exercită.” Deși disciplinarea este amară, ea a fost lăsată de un Tată blând și iubitor, „ca să putem fi părtași de sfințenia Lui”.
O deosebire nejustificată
Unii au spus că, dacă avertizările, înștiințările și mustrările date de Domnul prin serva Sa nu vin prin viziuni speciale pentru fiecare caz în parte, ele n-ar trebui să aibă o greutate mai mare ca sfaturile și avertizările venite din alte izvoare. În unele cazuri s-a spus că, atunci când am dat o mustrare pentru comunități sau persoane luate în mod individual, eu am fost influențată să scriu ce am scris de către scrisorile primite de la membrii bisericii. Au fost unii care au presupus că mărturiile, care se pretind a fi date prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, erau numai expresii ale propriei mele judecăți, bazate pe informații adunate din izvoare omenești. Această declarație este complet falsă. Dacă, totuși, ca răspuns la unele întrebări, declarații sau apeluri de la comunități sau persoane în mod individual, o mărturie este scrisă prezentând lumina pe care Dumnezeu a dat-o cu privire la ei, pentru că ea a venit la existență astfel, în nici un caz nu-și pierde din valabilitatea sau importanța ei. Citez câteva paragrafe din Mărturia 31, care se ocupă direct cu această problemă:
„Cum stau lucrurile cu apostolul Pavel? Veștile pe care le-a primit de la cei ai Cloei cu privire la starea comunității din Corint l-au determinat să scrie prima sa epistolă către această biserică. El a primit scrisori particulare, prezentând faptele așa cum erau, și în răspunsul său, Pavel a stabilit niște principii generale, care, dacă erau ascultate, aveau să corecteze relele existente. Cu o mare bunătate și înțelepciune, el i-a îndemnat pe toți să rostească aceleași lucruri și să nu fie nici o disensiune între ei.
Pavel a fost un apostol inspirat, dar cu toate acestea, Domnul nu i-a descoperit totdeauna condițiile exacte ale poporului Său. Cei care erau interesați de prosperitatea bisericii și care au văzut răul furișându-se înăuntru i-au prezentat lucrurile, și din lumina pe care o primise mai înainte, el a fost pregătit să judece adevăratul caracter al acestor situații. Pentru că Domnul nu i-a dat în mod special o nouă descoperire pentru timpul acela, cei care căutau într-adevăr lumina n-au înlăturat solia lui, ca fiind numai o scrisoare obișnuită. Într-adevăr, NU! Domnul i-a arătat greutățile și primejdiile care se vor ivi în biserică, astfel ca, atunci când ele urmau să aibă loc, să știe cum să le trateze.
El a fost pus să apere biserica. Trebuia să vegheze asupra sufletelor ca unul care avea să-I dea socoteală lui Dumnezeu de ele, și dacă n-ar fi ținut seama de veștile primite cu privire la starea de anarhie și disensiuni, mai mult ca sigur că așa se întâmpla; și mustrarea pe care le-a trimis-o a fost scrisă tot atât de mult sub inspirația Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, cum au fost scrise oricare dintre epistolele sale. Dar atunci când aceste mustrări au venit, unii nu s-au lăsat îndreptați. Ei au spus că nu Dumnezeu le-a vorbit prin Pavel, ci că el le-a transmis numai părerea lui ca om, și au considerat judecata lor tot așa de bună ca și aceea a lui Pavel. Tot așa stau lucrurile cu mulți din poporul nostru care s-au îndepărtat mult de vechile semne de hotar și care au urmat propria lor înțelegere.” [Mărturia nr.31, Testimonies for the Church 5:65, 66 (1882).]
Când poziția aceasta este adoptată de poporul nostru, atunci avertizările speciale și sfaturile lui Dumnezeu prin Spiritul Profetic nu pot avea vreo influență asupra lor pentru a reforma viața și caracterul. Domnul nu mi-a dat o viziune pentru a răspunde oricărei situații care s-ar putea ivi în diferitele atitudini ale poporului Său, în decursul dezvoltării lucrării Sale. Dar El mi-a arătat că a fost modul Său de a Se purta cu biserica Sa în veacurile trecute, pentru a impresiona mintea slujitorilor Săi aleși cu nevoile și primejdiile cauzei Sale și a persoanelor luate în mod individual și a așeza asupra lor povara sfatului și a avertizărilor.
Astfel că, în multe cazuri, Dumnezeu mi-a dat lumină cu privire la anumite defecte de caracter ale membrilor bisericii și primejdiile fiecărui membru în parte și ale lucrării, dacă aceste defecte nu sunt înlăturate. În anumite împrejurări, tendințele rele sunt predispuse să se dezvolte, să devină mai puternice și mai întărite și să aducă vătămare cauzei lui Dumnezeu și ruină membrilor, personal. Uneori, când primejdii deosebite amenință cauza lui Dumnezeu sau a unor persoane, o comunicare ajunge la mine de la Domnul, printr-un vis sau o viziune de noapte, și aceste cazuri sunt aduse în mod viu în mintea mea. Aud această voce spunându-mi: „Scoală-te și scrie; aceste suflete sunt în pericol.” Eu ascult de îndemnul Duhului lui Dumnezeu și pana mea prezintă adevărata lor stare. În timp ce călătoresc și stau înaintea oamenilor în diferite locuri, Duhul Domnului îmi aduce înainte în mod clar cazurile ce mi-au fost arătate, reîmprospătând problema ce-mi fusese arătată mai înainte.
Pentru ultimii patruzeci și cinci de ani, Domnul mi-a descoperit nevoile lucrării Sale și ale persoanelor luate în mod individual, în fiecare fază a experienței, arătând unde și cum au greșit în desăvârșirea unui caracter creștin. Istoria sutelor de cazuri prezentate, ceea ce aprobă Dumnezeu și ceea ce condamnă, totul mi-a fost pus în față în mod clar. Dumnezeu mi-a arătat că un anume stil de viață și îngăduirea anumitor trăsături de caracter vor produce anumite rezultate. El m-a instruit și m-a pregătit să pot vedea primejdia ce amenință sufletele și să-i învăț și să-i avertizez pe copiii Săi, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, ca să nu fie neștiutori cu privire la vicleniile lui Satana și să poată scăpa de cursele lui.
Lucrarea pe care Domnul mi-a pus-o în față în mod deosebit este de a-i îndemna pe tineri și pe bătrâni, învățați și neînvățați să cerceteze Scripturile pentru ei, pentru a imprima asupra tuturor faptul că studierea Cuvântului lui Dumnezeu va dezvolta mintea și va întări fiecare capacitate, pregătind intelectul să se lupte cu problemele adevărului, profunde și larg cuprinzătoare; pentru a-i asigura pe toți că o cunoaștere clară a Bibliei depășește toate celelalte cunoștințe și-l face pe om ceea ce Dumnezeu a dorit să fie. „Descoperirea cuvintelor tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.” Prin lumina primită din studierea Cuvântului Său, cu deosebita cunoaștere dată în cazurile individuale din poporul Său, în toate împrejurările și în orice fază a experienței, pot eu oare să fiu în aceeași ignoranță, aceeași incertitudine intelectuală și orbire spirituală cum eram la începutul experienței? Oare vor putea spune frații mei că sora White a fost un cercetător așa de slab, încât judecata ei în această direcție nu este mai bună acum de cum a fost înainte de a intra în școala lui Hristos, ca să fie instruită și formată pentru o lucrare specială? Nu sunt eu mai înțeleaptă cu privire la îndatoririle și primejdiile poporului lui Dumnezeu decât sunt cei înaintea cărora aceste lucruri n-au fost prezentate niciodată? Eu nu Îl voi dezonora pe Creatorul meu, admițând că toată această lumină și toată această manifestare a puterii Sale teribile în lucrarea și experiența mea au fost fără valoare, adică nu mi-au educat judecata sau nu m-au pregătit mai bine pentru lucrarea Sa.
Când văd bărbați și femei mergând pe același drum al vieții sau nutrind aceleași trăsături de caracter, care au pus în primejdie alte suflete și astfel au provocat răni lucrării lui Dumnezeu, și pe care Domnul le-a mustrat mereu și mereu, cum pot să nu fiu alarmată? Când văd suflete timide, împovărate de un sentiment de nedesăvârșire, și totuși străduindu-se să facă ceea ce Dumnezeu a spus că este drept, și știu că Domnul privește jos și zâmbește aprobator în fața eforturilor lor credincioase, atunci cum să nu rostesc un cuvânt de încurajare pentru aceste sărmane inimi ce tremură? Să-mi păstrez oare liniștea și pacea numai pentru faptul că fiecare caz, în mod individual, nu mi-a fost prezentat în mod direct într-o viziune?
„Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, și nu va suna din trâmbiță, și dacă poporul nu va fi înștiințat, și va veni sabia, și va răpi viața vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului. Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți Cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea. Când zic celui rău: «Răule, vei muri negreșit!» și tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dar dacă vei înștiința pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, și el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul.”
Într-un vis recent, am fost adusă înaintea unei mulțimi de oameni; unii dintre ei făceau eforturi pentru a schimba impresia uneia dintre cele mai solemne mărturii de avertizare pe care le-am dat vreodată. Ei au spus: „Noi credem mărturiile sorei White, dar atunci când ea ne spune lucruri pe care nu le-a văzut în mod direct în viziune, în cazurile speciale în discuție, cuvintele ei nu sunt mai importante decât cuvintele oricărei alte persoane.” Duhul Domnului a venit asupra mea, m-am sculat și i-am mustrat în Numele Domnului. Am repetat în esență ceea ce am prezentat mai sus cu privire la cel ce veghează. Aceasta, am spus eu, este potrivit pentru cazul tău și pentru mine.
Acum, dacă aceia cărora le sunt adresate aceste avertizări spun: „Aceasta este numai părerea sorei White, eu voi continua să urmez propria mea judecată”, și dacă continuă să facă chiar acele lucruri despre care au fost avertizați să nu le facă, ei arată că disprețuiesc sfatul lui Dumnezeu și rezultatul este exact acela pe care Duhul lui Dumnezeu mi l-a arătat că va fi o vătămare adusă cauzei lui Dumnezeu și ruinarea lor. Unii care doresc să-și întărească propria lor poziție vor prezenta citate din mărturii, care, cred ei, le vor susține părerile și vor considera că le prezintă cele mai profunde înțelesuri; dar ceea ce ridică întrebări cu privire la cursul acțiunilor lor, sau care nu corespund cu părerile lor, sunt părerile sorei White, spun ei atunci, negând originea lor cerească și punând mărturiile la același nivel cu propria lor judecată.
Dacă voi, frații mei, care mă cunoașteți și cunoașteți lucrarea mea de mulți ani, credeți că sfatul meu nu are o valoare mai mare decât sfatul acelora care n-au fost în mod special educați pentru această lucrare, atunci nu-mi cereți să mă unesc cu voi în lucrare; căci în timp ce adoptați această poziție, în mod inevitabil, anulați influența lucrării mele. Dacă vă simțiți tot atât de siguri când urmați propriile voastre impulsuri ca și atunci când urmați lumina dată de Dumnezeu slujitorului Său delegat pentru aceasta, primejdia este a voastră; voi veți fi condamnați pentru că respingeți lumina pe care v-a dat-o cerul.
În vreme ce eram la _____, Domnul a venit la mine în viziune de noapte și mi-a adresat cuvinte prețioase de încurajare cu privire la lucrarea mea, repetând aceeași solie ce-mi fusese dată de mai multe ori înainte. Cu privire la cei care au întors spatele luminii date lor, El a spus: „Disprețuind și respingând mărturia pe care ți-am dat-o să le-o transmiți, nu pe tine te-au disprețuit, ci pe Mine, Domnul tău.”
Dacă cei care sunt încăpățânați și plini de prețuire de sine merg înainte fără să fie controlați sau opriți în drumul lor, atunci care va fi starea de lucruri din biserică? Cum vor putea fi corectate relele care există la acești oameni ambițioși și cu o voință puternică? Prin ce mijloace va putea Dumnezeu să ajungă la ei? Cum va putea El să facă ordine în biserică? Deosebiri de păreri se ridică mereu și apostazia chinuiește adesea biserica. Când apar disputele sau dezbinările, toate părțile susțin că au dreptate și că au conștiința curată; și aceștia nu vor să fie învățați de către cei care au purtat mult timp sarcina lucrării și care au motive să știe că ei au fost călăuziți de Domnul. Lumina a fost dată pentru a risipi întunericul lor, dar ei au o inimă prea mândră ca să o accepte, și astfel aleg întunericul. Ei disprețuiesc sfatul lui Dumnezeu pentru că nu coincide cu vederile și planurile lor și nu favorizează trăsăturile rele ale caracterului lor. Lucrarea Duhului lui Dumnezeu, care îi poate determina să adopte poziția cea dreaptă, dacă o vor primi, n-a venit într-un fel care să le placă, să le laude îndreptățirea de sine. Lumina pe care Dumnezeu a dat-o nu este lumină pentru ei și astfel rătăcesc în întuneric. Ei pretind că nu trebuie să aibă mai multă încredere în judecata aceluia care a avut o experiență așa de lungă, și pe care Dumnezeu l-a învățat și l-a folosit să facă o lucrare specială, decât în a oricărei alte persoane. Este oare planul lui Dumnezeu ca ei să se comporte astfel sau este lucrarea specială a vrăjmașului a toată neprihănirea, de a ține sufletele în rătăcire, a le lega în înșelăciuni puternice ce nu pot fi frânte, pentru că s-au așezat de bunăvoie în afara mijloacelor pe care Dumnezeu le-a rânduit să se ocupe de biserica Sa?
Mustrări, avertizări și apeluri de îndreptare din partea Domnului au fost date bisericii Sale în toate veacurile. Aceste avertizări au fost însă desconsiderate și respinse în zilele Domnului Hristos de către fariseii plini de îndreptățire de sine, care pretindeau că nu au nevoie de nici un fel de astfel de mustrări și că au fost tratați în mod nedrept. Ei n-au primit Cuvântul Domnului prin slujitorii Săi, pentru că nu erau pe placul înclinațiilor lor. Dacă Domnul ar da o viziune, chiar înaintea acestei categorii de oameni din zilele noastre, arătând astfel greșelile lor, mustrând neprihănirea lor proprie și condamnând păcatele lor, ei s-ar ridica în răzvrătire, asemenea locuitorilor din Nazaret, atunci când Domnul Hristos le-a arătat adevărata lor stare.
Dacă aceste persoane nu-și umilesc inimile înaintea lui Dumnezeu, dacă primesc sugestiile lui Satana, îndoiala și necredincioșia vor pune stăpânire pe suflet și vor vedea totul într-o lumină falsă. Semințele îndoielii, o dată semănate în inimi, vor aduce un seceriș abundent. Ei vor ajunge să nu mai aibă încredere și nu vor mai crede adevărurile care au o frumusețe deplină pentru alții, care nu și-au făcut educația în necredință. Cei care își instruiesc mintea pentru a prinde tot ce pot folosi ca un cârlig în care să-și agațe o îndoială, și sugerează aceste gânduri și altor minți, vor găsi totdeauna ocazii de îndoială. Ei vor pune sub semnul întrebării și vor critica lucrarea și poziția altora, criticând fiecare ramură a lucrării în care nu sunt implicați. Se vor hrăni cu rătăcirile, greșelile și vinovăția altora, „până când”, spune îngerul, „Domnul Isus Se va ridica de la lucrarea Sa de mijlocire din Sanctuarul ceresc și Se va îmbrăca cu hainele răzbunării și-i va surprinde la ospățul lor nesfânt și se vor trezi nepregătiți pentru ospățul nunții Mielului”. Gusturile lor au fost atât de pervertite, încât vor fi înclinați să critice până și masa Domnului din Împărăția Sa.
Le-a descoperit oare Dumnezeu unora ca aceștia care se autoînșală că mustrările sau corectările din partea Lui pot avea greutatea cuvenită pentru ei numai dacă vin direct printr-o viziune? M-am ocupat de acest punct, pentru că poziția pe care mulți o adoptă acum în privința aceasta este o înșelăciune a lui Satana, spre ruina sufletelor lor. Când el i-a prins în cursă și i-a slăbit prin sofistăriile lui, astfel încât, când sunt mustrați, rămân insensibili la lucrările Duhului Sfânt, triumful lui asupra lor va fi complet. Unii care mărturisesc că sunt neprihăniți Îl vor trăda, asemenea lui Iuda, pe Domnul lor, dându-L în mâinile vrăjmașilor înrăiți. Aceștia, plini de încredere în ei înșiși, hotărâți să aibă propriul lor drum și să apere propriile lor idei, vor merge înainte din rău în mai rău, până când vor urma mai degrabă orice cale decât să renunțe la propria lor voință. Ei vor merge înainte, orbiți, pe căile răului, dar, asemenea fariseilor amăgiți, atât de tare se înșeală singuri, încât gândesc că Îi fac un serviciu lui Dumnezeu. Domnul Hristos ne arată calea pe care vor merge unii oameni, atunci când vor avea posibilitatea să-și dezvolte adevăratul lor caracter: „Veți fi dați în mâinile lor până și de părinții, frații, rudele și prietenii voștri; și vor omorî pe mulți dintre voi.”
Dumnezeu mi-a dat o experiență importantă și solemnă în legătură cu lucrarea Sa; și poți fi sigur că, atâta vreme cât viața mea este ocrotită, nu voi înceta să ridic un glas de avertizare așa cum sunt inspirată de Duhul lui Dumnezeu, fie că oamenii vor auzi solia, fie că o vor respinge. Eu nu am o înțelepciune deosebită în mine însămi; nu sunt decât un instrument în mâinile Domnului, pentru a face lucrarea pe care El mi-a încredințat-o. Instrucțiunile pe care le-am dat prin scris sau viu grai au fost o expresie a luminii primite de la Dumnezeu. Am încercat să pun înaintea voastră principiile pe care Duhul lui Dumnezeu mi le-a imprimat de ani de zile în mintea mea, în scrierile mele și în inima mea.
Și acum, fraților, vă somez să nu vă așezați între mine și popor și astfel să îndepărtați lumina pe care Dumnezeu a dorit să le-o trimită. Să nu cumva, prin critica voastră, să faceți fără efect toată puterea, toate punctele în discuție și puterea Mărturiilor. Nu trebuie să considerați că le puteți diseca pentru a răspunde propriilor voastre idei, pretinzând că Dumnezeu v-a dat această capacitate de a face deosebire între lumina cerului și ceea ce nu este decât expresia unei înțelepciuni omenești. Dacă Mărturiile nu glăsuiesc în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu, atunci respingeți-le. Hristos și Belial nu pot fi uniți. De dragul Domnului Hristos, nu aduceți confuzie în mintea oamenilor prin sofistărie omenească și scepticism, făcând astfel fără efect lucrarea pe care Domnul dorește să o facă. Din cauza lipsei voastre de discernământ spiritual, nu faceți din această lucrare a lui Dumnezeu o piatră de poticnire, de care mulți se vor poticni și vor cădea, „să fie prinși în cursă și luați”.