„Ei vor zidi iarăși pe vechile dărâmături, vor ridica iarăși năruirile din vechime, vor înnoi cetăți pustiite, rămase pustii din neam în neam.... Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit: «Dregător de spărturi», «Cel ce drege drumurile» și face țara cu putință de locuit”. (Isaia 61, 4; 58, 12.) Cuvintele acestea ale inspirației prezintă înaintea credincioșilor în adevărul prezent lucrarea care trebuie să fie făcută acum în educația copiilor și a tineretului nostru. Atunci când adevărul pentru aceste zile de pe urmă va fi adus în lume prin proclamarea soliilor primului înger, al doilea și al treilea, ne-a fost arătat că, în ceea ce privește educația copiilor noștri, trebuie să fie introdusă o nouă rânduială; dar s-a cerut mult timp pentru a înțelege ce anume schimbări trebuie să se facă.
Lucrarea noastră este o lucrare de reformațiune; și este planul lui Dumnezeu ca, prin lucrarea deosebită care se face prin instituțiile noastre de educație, atenția oamenilor să fie atrasă la ultimul mare efort de a-i salva pe cei care pier. În școlile noastre, standardul educației nu trebuie coborât. El trebuie să fie înălțat mai sus și tot mai sus, mult deasupra nivelului său actual; dar educația dată nu trebuie să fie mărginită numai la cunoașterea celor cuprinse în manualele de școală. Numai studierea manualelor școlare nu poate oferi studenților instruirea de care ei au nevoie și nici nu poate da adevărata înțelepciune. Scopul școlilor noastre este de a procura locuri unde membrii mai tineri ai familiei Domnului, pot fi instruiți după planul lui Dumnezeu, de creștere și dezvoltare.
Satana a folosit cele mai ingenioase metode pentru a-și țese planurile și principiile lui în sistemele de educație, și în felul acesta să aibă o fortăreață în mintea copiilor și a tineretului. Lucrarea adevăratului educator este aceea de a dejuca uneltirile lui Satana. Noi suntem legați printr-un legământ solemn și sfânt față de Dumnezeu, de a ne crește copiii pentru El și nu pentru lume; de a-i învăța să nu-și așeze mâna în mâna lumii, ci să-L iubească pe Dumnezeu, să se teamă de El și să țină poruncile Sale. Ei ar trebui să fie pătrunși de gândul că sunt făcuți după chipul Creatorului lor și că Hristos este modelul după care ei trebuie să fie modelați. Trebuie să se dea cea mai sârguincioasă atenție educației care va oferi cunoașterea mântuirii și va face ca viața și caracterul să se conformeze asemănării divine. Iubirea lui Dumnezeu și curăția sufletului, țesute în viață asemenea unor fire de aur, iată ce are în adevăr valoare. Înălțimea pe care omul o poate ajunge în felul acesta încă n-a fost pe deplin înțeleasă.
Pentru realizarea acestei lucrări trebuie să se așeze o temelie larg cuprinzătoare. Trebuie să se introducă un scop și să i se găsească un loc, iar elevii trebuie să fie ajutați să aplice principiile biblice la tot ceea ce fac. Tot ce e strâmb, tot ce este sucit, în afara liniei drepte, trebuie să fie lămurit, arătat și evitat, deoarece este o nelegiuire care nu trebuie să fie continuată. E important ca fiecare profesor să iubească și să cultive principii și învățături sănătoase, deoarece aceasta este lumina ce trebuie să fie reflectată pe cărarea tuturor elevilor.
Solia îngerului al treilea în școlile noastre
În cartea Apocalipsului, citim despre o lucrare specială, pe care Dumnezeu dorește ca poporul Lui să o facă în aceste zile de pe urmă. El a descoperit Legea Sa și ne-a arătat adevărul pentru acest timp. Adevărul acesta se desfășoară fără încetare, și Dumnezeu intenționează ca noi să manifestăm inteligență cu privire la el, pentru ca să putem fi în stare să facem deosebirea între bine și rău, între neprihănire și nelegiuire.
Solia îngerului al treilea, marele adevăr de punere la probă pentru acest timp, trebuie să fie o materie de studiu în toate instituțiile noastre. Este planul lui Dumnezeu ca prin ele să se dea această solie specială, de avertizare, iar raze strălucitoare de lumină să strălucească în lume. Timpul este scurt. Primejdiile zilelor de pe urmă sunt asupra noastră, și noi trebuie să veghem și să ne rugăm, să studiem și să luăm aminte la învățăturile ce ne sunt date în cărțile lui Daniel și în Apocalipsa.
Atunci când Ioan a fost exilat de lângă cei pe care-i iubea, pe singuratica insulă Patmos, Hristos a știut unde să-l găsească pe martorul Său credincios. Ioan spunea: „Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaș cu voi la necaz, la Împărăția și la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturiei lui Isus Hristos. În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe”. Ziua Domnului este ziua a șaptea, Sabatul creațiunii. În ziua pe care Dumnezeu a sfințit-o și a binecuvântat-o, Hristos a făcut cunoscut, „prin îngerul Său, robului Său Ioan” lucrurile care urmează să se întâmple înainte de încheierea istoriei lumii, și El dorește ca noi să ajungem pricepuți cu privire la ele. Nu în zadar declară El: „Ferice de cine citește, și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” (Apocalipsa 1, 9-10, 1-3.) Aceasta este o educație care trebuie să se facă cu răbdare. Învățăturile noastre trebuie să fie însușite pentru vremea în care trăim, și învățătura noastră religioasă să fie dată în armonie cu soliile pe care le trimite Dumnezeu.
Noi urmează să stăm în fața magistraților pentru a da seama de ascultarea noastră de Legea lui Dumnezeu și pentru a face cunoscut temeiurile credinței noastre. Și tineretul ar trebui să înțeleagă lucrurile acestea. Ei ar trebui să cunoască lucrurile care urmează să se întâmple mai înainte de încheierea istoriei lumii. Lucrurile acestea au de a face cu fericirea noastră veșnică, iar învățătorii și elevii (studenții) ar trebui să le dea mai multă atenție. Prin scris și viu grai, ar trebui să se dea cunoștințe care să fie o hrană, la timpul potrivit, nu numai pentru cei tineri, ci și pentru cei ajunși în anii maturității.
Noi trăim în mijlocul scenelor de încheiere a acestor vremuri primejdioase. Domnul a prevăzut necredința care predomină acum cu privire la revenirea Sa; și, de repetate ori, El a dat avertizări în Cuvântul Său că evenimentul acesta va fi neașteptat. Ziua cea mare va veni ca un laț „peste cei ce locuiesc pe toată fața pământului”. (Luca 21, 35.) Dar există două categorii. Uneia apostolul îi prezintă cuvintele acestea încurajatoare: „Voi fraților nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț”. (1 Tesaloniceni 5, 4.) Unii vor fi gata atunci când vine Mirele și vor intra cu El la ospățul nunții. Cât de prețios este gândul acesta pentru aceia care veghează și așteaptă arătarea Lui. Hristos „a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin cuvânt, ca să înfățișeze înaintea Lui această biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană”. (Efeseni 5, 25-27.) Aceia pe care Dumnezeu îi iubește se bucură de favoarea aceasta, deoarece ei sunt plăcuți la caracter.
Trebuie să se aducă la îndeplinire marea și grandioasa lucrare de a scoate un popor care să aibă un caracter asemenea lui Hristos și care să fie în stare să stea în picioare în Ziua Domnului. Atâta vreme cât plutim pe curentul lumii, nu avem nevoie nici de pânză nici de rame. Osteneala noastră începe însă atunci când ne întoarcem pentru a vâsli împotriva curentului. Satana va introduce tot felul de teorii pentru a perverti adevărul. Lucrarea va merge greu, deoarece, de la căderea lui Adam, moda lumii a fost să păcătuiască. Dar Hristos este pe câmpul de luptă. Duhul Sfânt este la lucru. Uneltele divine se unesc cu cele omenești pentru a modela caracterul după modelul desăvârșit, iar omul trebuie să dea pe față ceea ce Dumnezeu lucrează înăuntru. Vom face noi ca popor această lucrare dată nouă de Dumnezeu? Dăm noi cu multă atenție ascultare întregii lumini ce ne-a fost dată, păstrând mereu înaintea noastră un obiectiv, și anume acela de a-i pregăti pe elevi pentru Împărăția lui Dumnezeu? Dacă prin credință înaintăm pas cu pas pe calea cea bună, mergând pe urmele Marelui Conducător, pe cărarea noastră va străluci lumina, iar circumstanțele vor lucra pentru a îndepărta dificultățile. Aprobarea lui Dumnezeu va da nădejde și îngeri slujitori vor conlucra cu noi, aducând lumină, har, curaj și bucurie.
Atunci să nu se mai piardă timp în stăruirea asupra multor lucruri care nu sunt esențiale și care n-au nici o legătură cu nevoile prezente ale poporului lui Dumnezeu. Să nu se mai piardă timp cu înălțarea oamenilor care nu cunosc adevărul, deoarece „timpul este aproape”. Nu e acum timp pentru a umple mintea cu teorii numite în vorbirea populară „educația înaltă”. Timpul folosit pentru ceea ce nu tinde să facă sufletul, ca să fie asemenea lui Hristos, este un timp pierdut pentru veșnicie. Noi nu ne putem îngădui așa ceva, deoarece fiecare moment este încărcat cu interese veșnice. Acum, când e aproape să înceapă marea lucrare a judecății celor vii, să îngăduim oare ca o ambiție nesfințită să ia inima în stăpânire și să ne facă să neglijăm educația cerută pentru a face față nevoilor acestor zile primejdioase?
În fiecare caz, trebuie să se ia marea hotărâre dacă e să primim semnul sau chipul fiarei, sau sigiliul viului Dumnezeu. și acum, când ne aflăm la hotarele lumii veșnice, ce poate fi de un atât de mare preț pentru noi decât faptul de a fi găsiți credincioși și sinceri față de Dumnezeul Cerului? Ce ar putea fi vrednic de a fi prețuit mai presus de adevărul și Legea Sa? Ce educație poate fi dată elevilor din școlile noastre, care să fie atât de necesară ca o cunoaștere a unui „așa zice Biblia”?
Știm că sunt multe școli care oferă ocazii de cultivare în domeniul științei, dar noi dorim ceva mai mult decât atât. Știința adevăratei educații este adevărul care trebuie să fie atât de adânc implantat în suflet, încât să nu poată fi șters de rătăcirea care abundă în tot locul. Solia îngerului al treilea este adevăr, lumină și putere și ar trebui să fie lucrarea atât a școlilor, cât și a bisericilor noastre, a profesorilor, cât și a deservenților cultici aceea de a o prezenta în așa fel, încât să facă o impresie bună asupra inimilor. Aceia care acceptă poziția de educatori ar trebui să prețuiască din ce în ce mai mult voința descoperită a lui Dumnezeu, atât de lămurit și evident prezentată în Daniel și Apocalips.
Studierea Bibliei
Nevoile urgente, care se fac simțite în vremea aceasta, cer o stăruitoare educație în cele ale Cuvântului lui Dumnezeu. Acesta este adevărul prezent. Pe întreaga față a pământului trebuie să aibă loc o reformă în ceea ce privește studierea Bibliei, pentru că acum este nevoie de acest lucru ca niciodată mai înainte. Pe măsură ce reforma aceasta progresează, se va aduce la îndeplinire o mare lucrare, deoarece, atunci când Dumnezeu a spus că el, Cuvântul Lui, nu se va întoarce gol la El, El și-a propus să facă tot ceea ce a spus. Cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos, „pe care El L-a trimis”, constituie educația cea mai înaltă, și ea va acoperi pământul cu minunata ei iluminare, așa cum apele acoperă fundul mării.
Studiul Bibliei este necesar îndeosebi în școli. Elevii trebuie să fie înrădăcinați și întemeiați în adevărul divin. Atenția lor trebuie să fie atrasă nu la ceea ce spun oamenii, ci la Cuvântul lui Dumnezeu. Mai presus de toate celelalte cărți, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie studiul nostru, marele manual de studiu, temelia oricărei educații, iar copiii noștri trebuie să fie educați în adevărurile cuprinse în el, indiferent de obiceiurile și deprinderile de mai înainte. Făcând lucrul acesta, profesorii și elevii vor afla comoara ascunsă, educația superioară.
Rânduielile biblice trebuie să fie călăuza vieții de toate zilele. Crucea lui Hristos trebuie să fie tema care să descopere lecțiile pe care trebuie să le studiem și să le practicăm. Hristos trebuie să fie adus în toate studiile, pentru ca elevii să soarbă cunoașterea de Dumnezeu și să-L poată reprezenta pe El în caracter. Desăvârșirea Lui trebuie să fie studiul nostru acum și în veșnicie. Cuvântul lui Dumnezeu, rostit de Hristos în Vechiul și în Noul Testament, este pâinea venită din cer; dar mare parte din ceea ce este numit știință este un fel de mâncare de origine omenească, o hrană stricată ea nu este mană adevărată.
În Cuvântul lui Dumnezeu se găsește înțelepciune neîndoielnică, neistovită -- înțelepciune care își are originea nu într-o minte mărginită, ci în mintea cea nemărginită. Dar mare parte din ceea ce Dumnezeu a descoperit din Cuvântul Său este întunecat pentru oameni, deoarece nestematele adevărului sunt îngropate sub gunoiul înțelepciunii și tradiției omenești. Pentru mulți, comorile Cuvântului rămân ascunse, deoarece ei nu au căutat cu o sârguință zeloasă înțelegerea preceptelor. Cuvântul trebuie să fie cercetat cu scopul de a-i curăți și pregăti pe aceia care-l primesc, pentru a deveni membri ai familiei împărătești, copii ai Împăratului ceresc.
Studiul Cuvântului lui Dumnezeu va trebui să ia locul studiului acelor cărți care au dus mintea oamenilor la misticism, departe de adevăr. Principiile lui vii, întrețesute în viața noastră, vor fi unica noastră apărare în încercări și ispite; învățătura lui dumnezeiască este singura cale către succes. Atunci când încercările vin asupra fiecărui suflet, au loc apostazii. Unii se vor dovedi violenți, aroganți și încrezuți, și se vor abate de la credință, suferind naufragiu în cele ale credinței. De ce? Deoarece ei nu au trăit „cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Ei nu au săpat adânc și nu și-au făcut sigură temelia. Atunci când cuvintele Domnului le sunt prezentate prin solii Săi aleși, ei murmură și socotesc că drumul e prea strâmt. În capitolul al șaselea al Evangheliei lui Ioan, citim despre unii care erau socotiți ucenici ai lui Hristos, dar cărora, atunci când le-a fost prezentat în mod lămurit adevărul, nu le-a plăcut și nu au mai mers cu El. Tot la fel și acești elevi (studenți) superficiali se vor depărta de Hristos.
Oricine a fost convertit la Dumnezeu este chemat să crească în iscusința sa, folosindu-și talanții. Fiecare ramură a Viței celei vii care nu crește este tăiată și aruncată la gunoi. Prin urmare, care ar trebui să fie caracterul educației date în școlile noastre? Să fie potrivit cu înțelepciunea acestei lumi sau potrivit cu înțelepciunea de sus? Oare nu se vor trezi profesorii la răspunderea pe care o au în privința aceasta și nu vor vedea ei cum Cuvântul lui Dumnezeu are un loc mult mai cuprinzător în instruirea ce se face în școlile noastre?
Instruirea de lucrători
Un mare obiectiv al școlilor noastre este acela de formare a tineretului pentru a se angaja în slujba instituțiilor noastre și în diferitele ramuri ale lucrării Evangheliei. Oamenilor de pretutindeni trebuie să li se prezinte Biblia. A venit timpul, timp important, când prin solii lui Dumnezeu sulul sfânt să fie desfășurat înaintea lumii. Adevărul cuprins în solia primului, celui de-al doilea, și al treilea înger trebuie să fie dus la orice neam, seminție, limbă și popor; ea trebuie să lumineze întunericul fiecărui continent și să se extindă în insulele mării. Nimic de natură omenească nu trebuie să fie îngăduit să întârzie lucrarea aceasta. Pentru a se realiza lucrul acesta, este nevoie de talente cultivate și consacrate; este nevoie de persoane care pot face o lucrare excelentă în smerenia lui Hristos, datorită faptului că eul este ascuns în Hristos. Novicii nu pot face în mod acceptabil lucrarea de prezentare a comorii ascunse pentru îmbogățirea sufletelor în cele spirituale. „Înțelege ce-ți spun; Domnul îți va da pricepere în toate lucrurile.... Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine, și care împarte drept Cuvântul adevărului”. (2 Timotei 2, 7.15.) Această însărcinare dată lui Timotei trebuie să fie o putere educativă în fiecare familie și în fiecare școală.
Se cer eforturi serioase din partea tuturor celor legați de instituțiile noastre, nu numai de școlile noastre, dar și de sanatoriile și editurile noastre, pentru a califica bărbați, femei și tineret, pentru a deveni împreună lucrători cu Dumnezeu. Elevii ar trebui să fie instruiți să lucreze în mod inteligent pe căile lui Hristos, spre a prezenta un caracter nobil, distins și creștinesc înaintea acelora cu care ei sunt asociați. Aceia care au răspunderea de a instrui tineretul legat de orice ramură a lucrării ar trebui să fie oameni care au o profundă înțelegere a valorii sufletelor. Dacă nu sorb adânc din Duhul Sfânt, atunci ei sunt un veghetor rău, care va crea împrejurări supărătoare. Educatorul ar trebui să fie înțelept pentru a discerne faptul că, în timp ce credincioșia și bunătatea vor câștiga suflete, asprimea nu va face aceasta niciodată. Cuvinte și fapte arbitrare trezesc patimile cele mai rele ale inimii omenești. Dacă bărbații și femeile care pretind a fi creștini nu au învățat să părăsească dispozițiile lor sufletești rele și copilărești, cum se pot ei aștepta să fie onorați și respectați?
Atunci, câtă grijă ar trebui să fie exercitată la alegerea persoanelor corespunzătoare ca educatori, pentru ca ei să nu fie credincioși numai față de lucrul lor, ci să dea pe față și o dispoziție sufletească bună. Dacă nu sunt vrednici de încredere, ar trebui să fie concediați. Dumnezeu va face răspunzătoare fiecare instituție pentru orice neglijență în a veghea ca bunătatea și iubirea să fie încurajate. Nu trebuie să se uite niciodată că Hristos Însuși are conducerea instituțiilor noastre.
Cele mai bune talente pastorale ar trebui să fie folosite pentru predarea Bibliei în școlile noastre. Cei aleși pentru lucrarea aceasta trebuie să fie cercetători profunzi ai Bibliei și să aibă o profundă experiență creștină; iar salariul lor ar trebui să fie plătit din zecime. Dumnezeu dorește ca toate instituțiile noastre să devină instrumente pentru educarea și dezvoltarea de lucrători, ca misionari bine pregătiți, pentru a face o lucrare pentru Domnul; dar obiectivul acesta nu a fost avut în vedere. În multe privințe, noi suntem cu mult în urmă în lucrarea aceasta; și Domnul cere ca în această lucrare să se dea pe față un zel infinit mai mare decât s-a dat până acum. El ne-a chemat din lume, pentru ca să putem fi martori ai adevărului Său, și pretutindeni, în rândurile noastre, ar trebui să fie instruiți tineri și tinere pentru a ocupa poziții trebuincioase și de influență.
E nevoie urgentă de lucrători în câmpul Evangheliei. Sunt necesari tineri pentru lucrarea aceasta; Dumnezeu îi cheamă. Educația lor este de o primă importanță în colegiile noastre și în nici un caz ea nu trebuie să fie ignorată sau socotită ca o lucrare de mâna a doua. Este cu totul greșit ca profesorii, sugerându-le alte ocupații, să-i descurajeze pe tinerii care ar putea fi calificați să facă o lucrare acceptabilă în lucrarea pastorală. Aceia care ridică stavile pentru a-i împiedica pe tineri să se pregătească pentru lucrarea aceasta lucrează contra planurilor lui Dumnezeu, și ei vor da socoteală de purtarea lor. În rândurile noastre, sunt oameni cu talente mai mult decât obișnuite. Dacă talentele lor ar fi puse la lucru, noi am avea douăzeci de predicatori acolo unde nu avem acum decât unul.
Tinerii care intenționează să intre în lucrarea de pastorație nu ar trebui să cheltuiască un număr de ani numai ca să obțină învățătură. Profesorii ar trebui să fie capabili să înțeleagă situația și să-și adapteze învățătura la nevoile clasei; ar trebui ca acestora să li se dea avantaje speciale pentru o scurtă, dar cuprinzătoare, studiere a celor mai necesare materii, pentru a-i pregăti pentru lucrarea lor. Dar planul acesta nu a fost urmat. Prea puțină atenție a fost dată educației tinerilor pentru lucrarea de pastorație. Noi nu mai avem mulți ani de lucrat, și profesorii ar trebui să fie umpluți de Duhul lui Dumnezeu și să lucreze în armonie cu voința Lui, ce a fost descoperită, în loc să aducă la îndeplinire propriile lor planuri. Noi pierdem mult în fiecare an, deoarece nu luăm seama la sfatul Domnului în lucrurile acestea.
În școlile noastre, ar trebui ca infirmierii misionari să fie instruiți de medici bine calificați, și, ca o parte a educației lor, să învețe cum să lupte cu boala și să pună în evidență valoarea leacurilor naturale. Lucrarea aceasta este foarte necesară. Orașe și târguri sunt afundate în păcat și stricăciune morală, și totuși există oameni asemenea lui Lot în fiecare Sodomă. Otrava păcatului lucrează în inima societății, și Dumnezeu caută reformatori care să se ridice în apărarea Legii pe care El a așezat-o să cârmuiască sistemul nostru fizic. Ei ar trebui ca, în același timp, să mențină un standard ridicat în dezvoltarea minții și cultivarea inimii, pentru ca Marele Medic să poată conlucra cu ajutoarele omenești în aducerea la îndeplinire a unei lucrări pline de milă, cum și nevoia de a alina suferințele.
Este, de asemenea, planul lui Dumnezeu ca școlile noastre să dea tinerilor o pregătire care să-i facă în stare să fie instructori în fiecare secțiune a școlii de Sabat sau să îndeplinească oricare din slujbele ei. Noi am vedea o stare deosebită de lucruri, dacă un număr de tineri consacrați s-ar devota lucrării școlii de Sabat, ostenindu-se a se instrui și apoi a învăța și pe alții cele mai bune metode de a conduce sufletele la Hristos. Aceasta este o ramură a lucrării care aduce roade.
Profesori misionari
Profesorii ar trebui să fie formați pentru lucrare misionară. Pretutindeni se ivesc ocazii pentru lucrarea misionară și nu va fi posibil să se procure lucrători din una, din două sau trei țări pentru a răspunde la toate apelurile după ajutor. Pe lângă educarea acelora care urmează să fie trimiși din conferințele noastre mai vechi ca misionari, persoane din diferite țări ale lumii ar trebui să fie pregătite să lucreze pentru propriii lor concetățeni, pentru propriii lor vecini; și, pe cât este cu putință, e mai bine și mai sigur ca ei să-și primească educația în câmpul unde urmează să lucreze. Rareori este lucrul cel mai bun, atât pentru lucrător, cât și pentru înaintarea lucrării, ca el să meargă în țări depărtate pentru educația lui. Domnul vrea să se ia toate măsurile pentru a face față acestor nevoi, iar dacă comunitățile se trezesc la răspunderile lor, ele vor ști cum să procedeze în orice situație critică.
Pentru a satisface nevoia de lucrători, Dumnezeu dorește să se înființeze centre de educație în diferite țări, în care elevi promițători să fie educați în ramurile practice ale științei, cât și în adevărul biblic. Atunci când persoanele acestea se angajează în lucrare, ele vor da tărie lucrării adevărului prezent în câmpurile noi. Ele vor trezi un interes printre necredincioși și vor da ajutor la salvarea de suflete din robia păcatului. Profesorii cei mai buni ar trebui să fie trimiși în diferite țări unde urmează să se înființeze școli pentru a săvârși lucrarea de educație.
E cu putință să avem într-un singur loc concentrate prea multe facilități educaționale. Ar fi o binecuvântare mult mai mare să avem școli mai mici, conduse după planul școlilor profeților. Banii care s-au investit pentru dezvoltarea Colegiului din Battle Creek, în vederea adăpostirii școlii pentru pregătirea predicatorilor, ar fi fost mai bine să fie investiți în înființarea de școli în districtele rurale din America și din regiunile îndepărtate. Nu mai era nevoie de alte clădiri în Battle Creek; înlesniri bogate erau deja procurate pentru educația atâtor elevi cât puteau să se adune la un loc. N-a fost lucrul cel mai bun ca atât de mulți elevi să frecventeze această școală, deoarece acolo erau talente și înțelepciune pentru a te putea ocupa numai de un anumit număr de elevi. Institutele de predicatori s-ar fi putut ține în clădirile deja construite, iar banii folosiți pentru dezvoltarea colegiului ar fi putut să fie mai bine investiți la construirea de școli în alte localități.
Noi clădiri în Battle Creek înseamnă încurajarea multor familii să se mute acolo pentru a face educația copiilor lor la colegiu. Dar ar fi fost o binecuvântare mult mai mare pentru toți cei în cauză, dacă elevii ar fi fost educați în altă localitate și în număr mult mai mic. Îngrămădirea oamenilor la Battle Creek este tot atât de mult o greșeală a acelora care sunt în poziții de conducere, ca și a celor care s-au mutat în acest loc. Există câmpuri mai bune pentru întreprinderi misionare ca Battle Creek, și, cu toate acestea, cei cu funcții de răspundere au plănuit să facă tot ceea ce este acolo cu cât mai comod cu putință; iar marile clădiri și facilități spun oamenilor: „Veniți la Battle Creek; mutați-vă aici cu familiile voastre și educați-vă copiii aici”.
Dacă unele din marile noastre instituții de educație ar fi despărțite în câteva mai mici și dacă s-ar înființa școli în diferite locuri, s-ar putea face un progres mai mare în cultura fizică, mintală și morală. Domnul nu a spus să fie clădiri mai puține, ci ca aceste clădiri să nu fie concentrate prea multe într-un singur loc. Suma mare de mijloace financiare, investită în câteva localități, ar fi trebuit folosită pentru a procura înlesniri unui câmp mai întins, așa încât să se poată face loc pentru un număr cât mai mare de elevi.
A sosit timpul ca să se înalțe standardul adevărului în multe locuri, să se trezească un interes și să se extindă câmpul misionar până ce va cuprinde toată lumea. A sosit timpul când mult mai mulți ar trebui să cunoască solia adevărului. În direcția aceasta se poate face mai mult decât s-a făcut. În timp ce bisericile sunt răspunzătoare pentru ținerea propriilor lor candele pregătite și arzând, tineri devotați trebuie să fie educați în propriile lor țări pentru a duce mai departe lucrarea aceasta. Ar trebui să fie înființate școli, nu sofisticate ca acelea din Battle Creek și College View, ci mult mai simple, cu clădiri mai modeste și cu profesori care vor adopta aceleași planuri care erau urmate în școlile profeților. În loc de a concentra lumina într-un singur loc, unde mulți nu o apreciază și nici nu se folosesc de ceea ce li se dă, lumina ar trebui să fie dusă în multe locuri de pe fața pământului. Dacă profesori consacrați, temători de Dumnezeu, cu mintea echilibrată și cu idei practice ar merge în câmpuri misionare și ar lucra în chip umil, dând și altora din ceea ce au primit, Dumnezeu ar da Duhul Său cel Sfânt la mulți din cei care sunt lipsiți de harul Său.
Elementele succesului
În lucrarea de reformă, profesorii și elevii ar trebui să conlucreze, fiecare lucrând în modul cel mai folositor pentru a face ca școlile noastre să fie astfel încât Dumnezeu să le poată aproba. Unitatea de acțiune este necesară pentru succes. O oaste în luptă ar fi cuprinsă de dezordine și ar fi înfrântă, dacă soldații, în mod individual, ar proceda după propriile lor idei, în loc de a acționa în armonie și sub conducerea unui general competent. De asemenea, ostașii lui Hristos, trebuie să lucreze în armonie. Câteva suflete convertite, care se unesc în vederea unui scop comun sub un singur conducător, vor câștiga victorii la fiecare confruntare.
Dacă există o lipsă de unire între aceia care pretind a crede adevărul, lumea va trage concluzia că poporul acesta nu poate fi al lui Dumnezeu, deoarece ei lucrează unii împotriva altora. Atunci când suntem una cu Hristos, vom fi uniți între noi. Aceia care nu trag la un jug împreună cu Hristos, totdeauna trag în direcția opusă. Ei au un temperament care aparține naturii de carne a firii omenești, și când are cea mai mică scuză, pasiunea se trezește pentru a înfrunta rațiunea. Aceasta dă naștere la o ciocnire; și voci gălăgioase se aud în ședințele de comitet, în ședințe ale consiliilor, în adunări publice, împotrivindu-se metodelor reformei.
Ascultarea de fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este o altă condiție a succesului. Biruințele nu se câștigă prin ceremonii sau fast, ci prin simpla ascultare de Generalul suprem, de Domnul Dumnezeul cerului. Acela care se încrede în Conducătorul acesta nu va cunoaște niciodată înfrângerea. Înfrângerea vine atunci când depindem de metodele omenești, de născociri omenești, și din așezarea celor dumnezeiești pe un plan secund. Ascultarea a fost lecția pe care Căpetenia oastei Domnului a căutat să o dea marilor oștiri ale lui Israel -- ascultare în lucruri în care ei nu au putut să vadă nici un succes. Atunci când este ascultare de glasul Conducătorului nostru, Hristos va conduce bătăliile Sale pe căi care vor surprinde pe cele mai mari puteri ale pământului.
Noi suntem ostași ai lui Hristos, iar cei care se înrolează în oastea Lui trebuie să aștepte să îndeplinească o lucrare grea, o lucrare care va cere folosirea până la extrem a puterilor lor. Noi trebuie să înțelegem că viața unui ostaș este o viață de luptă agresivă, de stăruință și suferință. De dragul lui Hristos, noi trebuie să suferim încercările. Noi nu suntem angajați în bătălii închipuite. Noi avem de înfruntat cei mai puternici adversari, deoarece „noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești”. (Efeseni 6, 12.) Noi trebuie să ne găsim tăria tot acolo unde și-au găsit puterea și primii ucenici. „Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri.” „Toți s-au umplut de Duhul Sfânt, și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Mulțimea celor ce crezuseră, erau cu o inimă și un suflet.” (Faptele Apostolilor 1, 14; 4, 31.32.)