Lucrarea făcută în școlile noastre nu trebuie să fie la fel ca aceea făcută în colegiile și seminariile lumii. În marea lucrare de educație, instruirea în cele ale științei nu trebuie să aibă un caracter inferior, ci acele cunoștințe care ar pregăti un popor, care să stea în ziua cea mare a lui Dumnezeu, trebuie să fie considerate de primă importanță. Școlile noastre trebuie să fie asemenea școlilor profeților. Ele ar trebui să fie școli de instruire practică, în care elevii să poată fi aduși sub disciplina lui Hristos și să învețe de la Marele Învățător. Ele ar trebui să fie școli -- familie -- în care fiecare elev să primească ajutor special din partea profesorilor lor, așa cum membrii familiei primesc ajutor în cămin. Trebuie să fie cultivate duioșia, simpatia, unirea și iubirea. Acolo ar trebui să fie profesori credincioși, devotați, lipsiți de egoism, profesori care sunt constrânși de iubirea lui Dumnezeu și care, cu inima plină de duioșie, vor avea grijă de sănătatea și fericirea elevilor. Ținta lor ar trebui să fie aceea de a-i face pe elevii lor să înainteze în oricare ramură importantă a științei.
Ar trebui să se aleagă profesori înțelepți pentru școlile noastre, oameni care să simtă că au o răspundere față de Dumnezeu, aceea de a imprima în mintea copiilor nevoia de a-L cunoaște pe Hristos ca Mântuitor personal. De la clasele superioare și până la clasele elementare, ei trebuie să dea pe față o grijă deosebită pentru salvarea elevilor și, prin străduințe personale, să caute să conducă picioarele lor pe cărările cele drepte. Ei ar trebui să privească cu milă la aceia care au fost rău crescuți în copilărie și să caute să le remedieze defectele, care, dacă ar fi reținute, le-ar strica foarte mult caracterul. Nimeni nu poate face lucrarea aceasta, dacă nu a învățat mai întâi în școala lui Hristos cum să-i învețe pe alții.
Toți aceia care predau în școlile noastre ar trebui să aibă o strânsă legătură cu Dumnezeu și o deplină înțelegere a Cuvântului Său, pentru ca să poată fi în stare să aducă înțelepciunea și știința dumnezeiască în lucrarea de educare a tineretului spre a fi de folos în viața aceasta, dar și în viața viitoare, nemuritoare. Ei trebuie să fie bărbați și femei care nu numai că au o cunoaștere a adevărului, dar sunt chiar împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu. „Stă scris” ar trebui să fie exprimat în cuvintele și viața lor. Prin propria lor viețuire practică, ei ar trebui să învețe simplitatea și deprinderi corecte în toate lucrurile. Nici un bărbat și nici o femeie nu ar trebui să fie legați de școlile noastre ca educatori, dacă nu au avut experiență în ceea ce privește ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu.
Directorul și profesorii au nevoie să fie botezați cu Duhul Sfânt. Rugăciunea călduroasă a sufletelor zdrobite va fi primită la tronul cerului, și Dumnezeu va răspunde la rugăciunile acestea, la timpul Său, dacă ne agățăm prin credință de brațul Lui. Lăsați ca eul să se cufunde în Hristos, și Hristos în Dumnezeu, și va avea loc o manifestare a puterii Sale care va face ca inimile să se topească și să se supună. Hristos a învățat într-un mod cu totul diferit de metodele obișnuite, iar noi trebuie să fim împreună lucrători cu El.
A-i învăța pe alții înseamnă mult mai mult decât ne putem închipui. Se cere multă iscusință pentru ca adevărul să fie înțeles. Pentru motivul acesta, fiecare profesor ar trebui să se străduiască să aibă o cunoștință sporită a adevărului spiritual; dar el nu poate obține cunoștința aceasta, dacă se desparte de Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vrea ca puterile și capacitățile lui să crească zilnic, el trebuie să studieze; el trebuie să mănânce și să digere Cuvântul și să lucreze în cele ale lui Hristos. Sufletul care este hrănit cu pâinea vieții va avea fiecare capacitate înviorată de Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este hrana care ține pentru viața veșnică.
Profesorii care vor învăța de la Marele Învățător vor simți ajutorul lui Dumnezeu, ca și Daniel și tovarășii lui. Ei au nevoie să urce către cer, nu să rămână în câmpie. Experiența creștină trebuie să fie unită cu orice educație adevărată. „Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” (1 Petru 2, 5.) Profesorii și elevii ar trebui să studieze reprezentarea aceasta și să vadă dacă sunt din categoria care, prin bogăția harului dat, obține experiența aceea pe care trebuie s-o aibă fiecare copil al lui Dumnezeu mai înainte de a trece într-o clasă superioară. În tot timpul lucrării lor de instruire, profesorii trebuie să împartă lumină de la tronul lui Dumnezeu, deoarece educația este o lucrare al cărei efect se va vedea în decursul veacurilor nesfârșite ale veșniciei.
Profesorii ar trebui să-i facă pe elevi să gândească și să înțeleagă în mod clar, pentru ei înșiși, adevărul. Nu e de ajuns ca profesorul să explice sau ca elevul să creadă; trebuie să se trezească spiritul cercetării, și elevul trebuie să fie pus să explice adevărul cu propriile sale cuvinte, dovedind în felul acesta că vede puterea lui și face aplicația. Prin eforturi chinuitoare, ar trebui ca adevărurile vitale să fie astfel imprimate în minte. Lucrarea aceasta s-ar putea să fie de durată, un proces lent, dar este de o mai mare valoare decât trecerea în fugă prin subiecte importante, fără să li se dea atenția cuvenită. Dumnezeu așteaptă ca instituțiile Sale să exceleze față de acelea ale lumii, deoarece ele sunt reprezentantele Lui. Oamenii care sunt cu adevărat legați de Dumnezeu vor dovedi lumii că o putere mai presus de cea omenească se găsește la cârmă.
Profesorii noștri au nevoia să fie fără încetare învățăcei. Reformatorii au nevoie să fie ei înșiși reformați, nu numai în metodele lor de lucru, ci și în propriile lor inimi. Ei au nevoie să fie transformați prin harul lui Dumnezeu. Atunci când Nicodim, un mare învățător în Israel, a venit la Isus, Domnul i-a pus înainte condițiile vieții divine, învățându-l chiar alfabetul convertirii. Nicodim a întrebat: „Cum se poate face așa ceva?” „Tu ești învățătorul lui Israel”, i-a răspuns Hristos „și nu pricepi aceste lucruri?” Întrebarea aceasta s-ar putea pune multora dintre aceia care dețin acum poziția de profesori, dar care au neglijat pregătirea necesară, care să-i califice pentru această lucrare. Dacă cuvintele lui Hristos ar fi primite în suflet, ar fi o înțelegere mult mai înaltă, o cunoaștere spirituală mult mai profundă a ceea ce înseamnă ucenic, un sincer urmaș al lui Hristos și un educator pe care El îl poate aproba.
Deficiențe ale profesorilor
Mulți dintre profesorii noștri trebuie să se dezvețe de multe și să învețe multe lucruri de o altă natură. Dacă nu sunt dispuși să facă lucrul acesta, dacă nu se familiarizează în totul cu Cuvântul lui Dumnezeu, iar mintea lor nu e absorbită în studierea glorioaselor adevăruri cu privire la viața Marelui Învățător, ei vor încuraja tocmai acele greșeli pe care Domnul caută să le corecteze. Planuri și păreri care n-ar trebui să fie cultivate se vor întipări în minte și, cu toată sinceritatea, ei vor ajunge la concluzii greșite și primejdioase. În felul acesta, se vor semăna semințe care nu sunt grâu curat. Multe din practicile obișnuite în lucrarea de educație, și care pot fi considerate ca lucruri mărunte, nu pot fi introduse acum în școlile noastre. S-ar putea să fie greu pentru profesori să abandoneze idei și metode pe care le-au îndrăgit de multă vreme; dar, dacă vor întreba cu sinceritate și umilință la fiecare pas: „Este aceasta calea Domnului?” Și se vor supune călăuzirii Lui, El îi va îndruma pe căi sigure, și vederile lor se vor schimba prin experiență.
Profesorii din școlile noastre au nevoie să cerceteze Scripturile până când ajung să le înțeleagă pentru ei înșiși, deschizându-și inimile față de razele prețioase de lumină pe care le-a dat Dumnezeu și umblând în ele. Atunci ei vor fi învățați de Dumnezeu și vor lucra pe căi cu totul diferite, aducând în lucrarea lor de instruire mai puține teorii și păreri ale oamenilor care n-au avut niciodată o legătură cu Dumnezeu. Ei vor onora mult mai puțin înțelepciunea cea mărginită și vor simți o adâncă foame sufletească pentru înțelepciunea care vine de la Dumnezeu.
La întrebarea lui Hristos, pusă celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?”, Petru a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice. Și noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu”. (Ioan 6, 67-69.) Atunci când profesorii aduc cuvintele acestea în lucrarea din sălile lor de clasă, Duhul Sfânt va fi prezent pentru a-și face lucrarea asupra minților și inimilor.
Lucrarea profesorului
Profesorii trebuie să fie împreună lucrători cu Dumnezeu în promovarea și ducerea mai departe a lucrării pe care Hristos, prin propriul Său exemplu, i-a învățat să o facă. Ei trebuie să fie într-adevăr lumina lumii, deoarece ei manifestă însușirile pline de har, descoperite în caracterul și în lucrarea lui Hristos, însușiri care vor îmbogăți și înfrumuseța propriile lor vieți ca ucenici ai lui Hristos.
Ce lucrare solemnă, sfântă și importantă este stăruința de a reprezenta caracterul lui Hristos și Spiritul Lui față de lumea noastră! Acesta este privilegiul fiecărui director și al fiecărui profesor, legați de El în lucrarea de educare, instruire și disciplinare a minții celor tineri. Toți au nevoie să fie stăpâniți de convingerea inspiratoare și plină de certitudine că ei poartă într-adevăr jugul lui Hristos și duc povara Lui.
În lucrarea aceasta se va da piept cu greutăți; se vor îngrămădi descurajări asupra sufletului atunci când profesorii văd că ostenelile lor nu sunt totdeauna apreciate. Satana își va exercita puterea asupra lor prin ispite, descurajări, prin suferințe datorită infirmităților trupești, nădăjduind că va reuși să-i facă să murmure împotriva lui Dumnezeu și să le închidă astfel calea înțelegerii bunătății, îndurării și iubirii Sale și a greutății nespus de mare a slavei care urmează a fi răsplata biruitorului. Dar Dumnezeu conduce aceste suflete la o mai deplină încredere în Tatăl lor ceresc. Ochiul Lui este îndreptat asupra lor în fiecare clipă, iar dacă ei, în situații grele, îndreaptă spre El, în credință, strigătul lor, și se prind cu sufletul de El, Domnul îi va scoate afară ca pe aurul curățit. Domnul Isus a spus: „Nu te voi lăsa și nu te voi părăsi”. (Evrei 13, 5.) Dumnezeu poate îngădui să vină o serie de împrejurări care să-i facă să alerge la Cetățuie, stăruind prin credință să ajungă la tronul lui Dumnezeu prin norul des al întunericului; dar și aici prezența Lui este ascunsă. Domnul Isus este pururea gata să-i libereze pe toți aceia care se încred în El. Câștigată în felul acesta, biruința va fi mai deplină, triumful va fi mai sigur, deoarece omul încercat, greu apăsat și suferind, poate zice: „Chiar dacă mă va ucide, mă voi încrede în El”. (Iov 13, 15. vers. engl.) „Chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele”. (Habacuc 3, 17-18.)
Un apel personal
Fac apel la profesorii din instituțiile noastre de educație, să nu lase ca sârguința și râvna pentru cele religioase să scadă. Nu faceți mișcări spre înapoi, ci parola voastră să fie „Înainte!” Școlile noastre trebuie să urce la un nivel tot mai înalt de acțiune. Trebuie să se aibă vederi mult mai cuprinzătoare; trebuie să existe o credință mai puternică și o evlavie mai profundă, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie făcut rădăcina și ramura a toată înțelepciunea și a tuturor realizărilor intelectuale. Atunci când puterea lui Dumnezeu de convertire îi ia în stăpânire, ei vor vedea că o cunoaștere a lui Dumnezeu acoperă un câmp mult mai întins decât așa-numitele „metode înaintate” de educație. În toată educația dată, ei trebuie să-și aducă aminte de cuvintele lui Hristos: „Voi sunteți lumina lumii”. (Matei 5, 14.) Atunci ei nu vor avea de întâmpinat piedici atât de mari în pregătirea de misionari pentru a merge și a face cunoscut altora ceea ce ei știu.
Noi suntem înzestrați cu tot felul de însușiri, cu orice înlesnire pentru aducerea la îndeplinire a datoriilor ce ne revin și ar trebui să fim recunoscători lui Dumnezeu, căci prin îndurarea Lui avem aceste avantaje; și astfel avem cunoștința harului Său, a adevărului prezent și a datoriei. Așadar, voi, ca profesori, încercați să mențineți educația falsă pe care ați primit-o? Pierdeți ocaziile prețioase acordate vouă pentru a deveni cunoscători ai planurilor și metodelor lui Dumnezeu? Credeți Cuvântul lui Dumnezeu? Deveniți în fiecare zi mai capabili să înțelegeți să vă predați Domnului și să fiți folosiți în slujba Lui? Sunteți voi misionari pentru a face voia lui Dumnezeu? Credeți voi în Biblie și luați seama la ce zice ea? Credeți că trăim în zilele de pe urmă ale istoriei acestui pământ? Aveți inimi simțitoare? Avem o mare lucrare înaintea noastră; noi trebuie să fim purtători ai luminii sfinte a Cuvântului care trebuie să lumineze toate națiunile. Suntem creștini, dar ce facem noi?
Profesori, luați poziția de adevărați educatori, și, prin cuvinte și exprimări care arată interes pentru sufletul lor, turnați în inima elevilor râul viu al iubirii răscumpărătoare. Sfătuiți-vă cu ei mai înainte ca mintea lor să se preocupe cu activitatea lor literară. Îndemnați-i stăruitor să-L caute pe Hristos și neprihănirea Lui. Arătați-le schimbările care cu siguranță vor avea loc, dacă inima lor este predată lui Hristos. Fixați-le atenția la El; aceasta va închide ușa înaintea aspirațiilor nebunești, care apar în chip firesc, și le va pregăti mintea pentru primirea adevărului dumnezeiesc. Tineretul trebuie învățat că timpul este de aur, că e primejdios să creadă că pot semăna „ovăz sălbatic” și să nu culeagă durere și ruină. Ei trebuie învățați să fie sobri și să admire binele din caracterul altora. Ei trebuie să fie deprinși să așeze voința de partea voinței lui Dumnezeu, pentru a fi în stare să cânte cântarea cea nouă și să se contopească cu armoniile cerului.
Lepădați orice manifestare de o importanță personală, căci aceasta nu vă va fi de nici un ajutor în lucrarea voastră; și totuși, vă rog stăruitor, dați o mai mare valoare caracterului vostru, deoarece voi sunteți cumpărați cu un preț nemărginit. Fiți cu grijă, îndreptați-vă spre rugăciune, fiți serioși. Să nu credeți că puteți amesteca cele de rând cu cele sfinte. Lucrul acesta s-a făcut atât de mult în trecut, încât discernământul spiritual al profesorilor a fost întunecat, și ei nu pot să facă deosebire între ceea ce este sfânt și ceea ce este profan. Ei au luat foc obișnuit și l-au înălțat, l-au prețuit și l-au cultivat, iar Domnul S-a îndepărtat de ei cu neplăcere. Profesori, n-ar fi mai bine să vă consacrați pe deplin lui Dumnezeu? Vreți să vă puneți sufletul în primejdie printr-o slujire împărțită?
Prin scris și viu grai, dați onoarea cuvenită lui Dumnezeu. Sfințiți pe Domnul Dumnezeu în inimile voastre și fiți totdeauna gata să dați socoteală oricui vă întreabă despre temeiul nădejdii care este în voi, dar faceți-o cu blândețe și cu teamă. Vor înțelege lucrul acesta profesorii din școlile noastre? Vor lua ei Cuvântul lui Dumnezeu ca manual care să-i poată face înțelepți spre mântuire? Vor transmite ei elevilor această înaltă înțelepciune, dându-le idei clare și drepte cu privire la adevăr, pentru ca să fie în stare să prezinte altora ideile acestea? S-ar părea că învățătura Cuvântului lui Dumnezeu nu are decât un slab efect asupra multor minți și inimi; dar, dacă lucrarea profesorului a fost săvârșită în Dumnezeu, unele învățături ale adevărului divin vor rămâne în memoria chiar și a celor mai nepăsători. Duhul Sfânt va uda sămânța semănată și adesea ea va răsări după multe zile și va aduce roade spre slava lui Dumnezeu.
Marele Învățător care S-a coborât din cer nu a dat îndrumări profesorilor să studieze pe vreunul dintre așa-zișii mari autori. El spune: „Veniți la Mine.... Învățați de la Mine ... și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. (Matei 11, 28-29.) Hristos a făgăduit și, învățând de la El, vom afla odihnă. Toate comorile cerului I-au fost încredințate Lui, pentru ca El să poată da aceste daruri cercetătorului sârguincios și stăruitor. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi „înțelepciune, dreptate, sfințire și răscumpărare”. (1 Corinteni 1, 30.)
Profesorii trebuie să știe ce lecții să predea, căci altfel ei nu-i pot pregăti pe elevi să treacă într-o clasă superioară. Ei trebuie să studieze lecțiile lui Hristos și caracterul învățăturilor Sale. Ei trebuie să vadă eliberarea lui de formalism și tradiție, și să aprecieze originalitatea, autoritatea, spiritualitatea, duioșia, generozitatea și natura practică a învățăturilor Lui. Aceia care fac din Cuvântul lui Dumnezeu obiectul lor de studiu, aceia care sapă după comorile adevărului, ei înșiși vor ajunge să fie umpluți cu Spiritul lui Hristos, și privind vor ajunge să fie schimbați după chipul și asemănarea Sa. Aceia care prețuiesc Cuvântul vor învăța pe alții, ca unii care au șezut la picioarele lui Isus și care s-au deprins ei înșiși să învețe de la El. În loc de a aduce în școlile noastre cărți care conțin presupunerile marilor autori ai lumii, ei vor zice: „Nu mă ispitiți pentru a nesocoti pe cel mai mare Autor și pe cel mai mare Profesor prin care am viață veșnică. El nu greșește niciodată. El este Marele Izvor de la care vine toată înțelepciunea. Așadar, fiecare profesor să semene sămânța adevărului în mintea elevilor. Hristos este Profesorul model.”
Cuvântul veșnicului Dumnezeu este călăuza noastră. Prin Cuvântul acesta am fost făcuți înțelepți spre mântuire. Cuvântul acesta trebuie să fie pururea în inima și pe buzele noastre. „Stă scris” trebuie să fie ancora noastră. Aceia care fac din Cuvântul lui Dumnezeu sfetnicul lor își dau seama de slăbiciunea inimii omenești și de puterea harului lui Dumnezeu de a supune orice impuls nesfințit și profan. Inima lor este pururea înclinată spre rugăciune, iar ei au fost puși sub paza îngerilor sfinți. Atunci când vrăjmașul vine ca un potop, Duhul lui Dumnezeu înalță pentru ei un steag împotriva lui. În inimă este armonie, deoarece influențele prețioase și puternice ale adevărului predomină. Se dă pe față credința care lucrează prin iubire și care curăță sufletul.
Rugați-vă să fiți născuți din nou. Dacă aveți această naștere din nou, vă veți delecta, nu pe căile strâmbe ale dorințelor voastre, ci în Domnul. Veți dori să fiți sub autoritatea Lui. Vă veți strădui continuu să ajungeți la un standard mai înalt. Nu fiți numai cititori, ci și zeloși cercetători ai Bibliei, pentru ca să știți ce cere Dumnezeu de la voi. Aveți nevoie de o cunoaștere experimentală a modului cum să faceți voia Lui. Hristos este Profesorul nostru.
Fiecare profesor din școlile noastre și fiecare administrator al instituțiilor noastre să studieze ceea ce este esențial pentru ei să facă, pentru a urma pe căile Lui și pentru a duce cu ei un simțământ al iertării, mângâierii și nădejdii.
Soli cerești sunt trimiși pentru a sluji celor care au să fie moștenitori ai mântuirii; și aceștia vor sta de vorbă cu profesorii, dacă ei nu ar fi atât de mulțumiți cu cărarea bătătorită a tradiției, dacă nu ar fi atât de temători a se depărta de umbra lumii. Profesorii trebuie să se ferească să nu închidă porțile, așa încât Domnul să nu aibă intrare la inima celor tineri.