Sunt câteva lucruri cu privire la pregătirea și folosirea terenurilor din apropierea școlii și a casei de rugăciune care mi-au fost descoperite și despre care mi s-au dat instrucțiuni să vi le prezint. Până de curând nu m-am simțit liberă să vorbesc despre ele și chiar acum nu mă simt liberă să vă descopăr toate lucrurile, deoarece poporul nostru nu este încă pregătit pentru a înțelege tot ceea ce, datorită providenței lui Dumnezeu, se va dezvolta la Avondale.
În viziuni de noapte, unele lucruri mi-au fost arătate în mod clar. Oamenii își alegeau loturi de pământ în apropiere de școală, pe care aveau de gând să ridice case și să-și așeze cămine. Dar Cineva a stat în mijlocul nostru și a zis: „Voi faceți o mare greșeală, care vă va face să regretați. Terenul acesta nu trebuie să fie ocupat cu clădiri, decât în măsura necesară de a procura cele trebuincioase pentru profesorii și elevii școlii. Terenul acesta din jurul școlii trebuie să fie rezervat ca fermă a școlii. El trebuie să devină o parabolă vie pentru elevi. Elevii nu trebuie să privească terenul școlii ca pe ceva de rând, ci trebuie să privească la el ca la un manual deschis în fața lor, pe care Domnul dorește ca ei să-l studieze. Lecțiile lui vor da cunoștințe în ce privește cultivarea sufletului. ”
„Dacă veți îngădui ca terenul de lângă școală să fie ocupat cu locuințe particulare, și apoi veți fi obligați să alegeți pentru cultivare alt teren departe de școală, lucrul acesta ar fi o mare greșeală, o greșeală pe care totdeauna o veți regreta. Tot terenul din jurul școlii trebuie să fie privit ca fermă a școlii, unde tineretul poate să fie educat sub supravegherea unor îndrumători bine calificați. Tineretul care va veni la școlile noastre are nevoie de tot terenul din jur. Ei trebuie să-l planteze cu copaci ornamentali și cu pomi fructiferi, și să cultive grădini de zarzavat.”
„Ferma școlii trebuie să fie privită ca un manual în natură, din care profesorii pot scoate învățături practice. Elevii noștri trebuie învățați că Hristos, care a creat lumea și toate câte sunt în ea, este viața și lumina fiecărei viețuitoare. Viața fiecărui copil și tânăr care e dispus să folosească ocaziile de a primi o bună educație va fi făcută să fie plină de recunoștință și fericire în timpul cât va fi în școală prin lucrurile asupra cărora cad privirile lui”.
Lucrarea ce ne stă în față
Avem nevoie de mai mulți profesori și de mai mult talent pentru a-i educa pe elevi în diferite ramuri, pentru ca multe persoane să poată merge din locul acesta, binevoitoare și capabile, să ducă și altora cunoștințele pe care ei le-au primit. Orfanii, băieți și fete, ar trebui să găsească aici un cămin. Ar trebui să se înalțe clădirile necesare unui spital și să se procure cele necesare pentru funcționarea școlii. Trebuie angajat un administrator competent pentru fermă, cum și persoane înțelepte, energice, care să lucreze ca și conducători ai diferitelor ramuri industriale, oameni care să-și folosească talanții pentru a-i învăța pe elevi cum să lucreze.
Vor veni la școală mulți tineri care doresc să învețe diferite meserii. Instruirea în aceste meserii ar trebui să cuprindă contabilitatea, dulgheria și tot ceea ce se înțelege prin lucrări la fermă. De asemenea, ar trebui să se facă pregătiri pentru a se învăța o serie de lucruri despre: fierărie, zugrăveală, cizmărie, bucătărie, brutărie, spălătorie, cârpitul rufelor, dactilografie și tipărire. Orice putere ce ne stă la îndemână trebuie pusă în slujba acestei lucrări de instruire pentru ca elevii să poată părăsi școala bine pregătiți pentru datoriile vieții practice.
Locuințele și clădirile necesare lucrării școlare ar trebui să fie construite chiar de către elevi. Acestea nu ar trebui să fie îngrămădite unele în altele și nici să fie așezate în apropierea clădirilor propriu-zise ale școlii. Pentru aducerea la îndeplinire a acestei lucrări, ar trebui să se formeze grupe mici, care să fie conduse de conducători competenți, iar elevii să fie învățați cum să aibă o deplină înțelegere a responsabilității lor. Toate aceste lucruri nu pot fi săvârșite deodată, dar trebuie să începem să lucrăm prin credință.
Teren ce trebuie păstrat ca rezervă
Domnul dorește ca terenul din jurul școlii să-I fie dedicat ca sală a Lui de clasă. Ne găsim așezați într-un loc unde e pământ din belșug, dar terenul din jurul școlii și al locașului de închinare nu ar trebui să fie ocupat cu locuințe particulare. Aceia care cred adevărul prezent nu sunt toți transformați în ceea ce privește caracterul. Ei nu sunt cu toții pilde bune, pentru că nu reprezintă caracterul lui Hristos. Sunt mulți care ar fi bucuroși să locuiască aproape de casa de rugăciune și de școală, dar care nu ar fi de ajutor, ci piedici. Ei socotesc că trebuie să fie ajutați, să li se facă favoruri. Nu apreciază nici caracterul, nici situația lucrării în care sunt angajați. Ei nu înțeleg că tot ce s-a făcut la Avondale a fost săvârșit cu cea mai aspră muncă și prin întrebuințarea unor bani dați cu sacrificiu sau care trebuie să fie dați înapoi acelora de la care au fost împrumutați.
Printre cei care doresc să se așeze în apropiere de școlile noastre vor fi unii care sunt plini de propria lor importanță și de grijă față de propria lor reputație. Ei sunt sensibili și înclinați spre dezbinare. Aceștia au nevoie să se pocăiască, deoarece ei sunt departe de a fi în situația de a primi binecuvântarea Domnului. Satana îi ispitește să pretindă favoruri care, dacă le-ar fi acordate, le-ar face numai rău și, în felul acesta ar aduce necazuri asupra fraților lor de credință. Principiile vii ale Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie aduse în viața multora care acum nu găsesc loc pentru aceste principii. Aceia care învață în școala lui Hristos vor considera fiecare favoare de la Dumnezeu ca fiind prea bună pentru ei. Ei își vor da seama că nu merită toate bunătățile pe care le primesc, și se vor considera fericiți. Fața lor va exprima pace și odihnă în Domnul, deoarece au Cuvântul lui Dumnezeu, care le poartă de grijă.
„Așa vorbește Domnul: Cerul este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele! Ce casă ați putea voi să-Mi zidiți, și ce loc Mi-ați putea da voi ca locuință? Toate aceste lucruri, doar Mâna Mea le-a făcut, și toate și-au căpătat astfel ființa, zice Domnul. Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu”. (Isaia 66, 1-2.) În ultimele zile de încheiere ale anului 1898, am avut multe experiențe care ne învață ce înseamnă cuvintele acestea. Inima mea era foarte împovărată și mi-au fost prezentate problemele cu privire la relele care se vor ivi de pe urma măsurilor de a da din terenul învecinat cu școala spre a fi ocupat cu case de locuit. Părea că ne aflam într-un consiliu și s-a ridicat în mijlocul nostru Cineva de la care așteptam să ne scoată din încurcătură. Cuvintele pe care El le-a rostit erau clare și hotărâte:
„Pământul acesta, prin hotărârea lui Dumnezeu, este spre folosința școlii. Voi ați avut dovezi de ce poate face firea pământească și ce va da ea pe față atunci când se va afla sub ispită. Cu cât e mai mare numărul familiilor care se așează în jurul clădirilor școlii, cu atât mai multe greutăți vor veni în calea profesorilor și a elevilor. Egoismul natural aflat în fiii oamenilor este gata să țâșnească în viață, dacă nu le e totul pe plac. Pământul acesta din jurul școlii trebuie să fie ferma școlii, și ferma aceasta urmează să ocupe mult mai mult teren decât v-ați gândit voi că va ocupa. Aici trebuie să se facă muncă fizică în mod alternativ cu studiul intelectual, potrivit cu sfaturile date. Avondale trebuie să fie un centru filantropic. Poporul lui Dumnezeu din Australia urmează să fie mișcat de Duhul lui Dumnezeu pentru a contribui cu simpatia și mijloacele lor la sprijinirea și încurajarea multor lucrări de caritate și binefacere, care vor fi mijloace de a-i învăța pe săraci, pe neajutorați și pe cei neștiutori cum să se ajute singuri”.
O panoramă
Cu diferite ocazii, mi s-a dat lumină cu privire la faptul că pământul din jurul școlii noastre trebuie să fie folosit ca fermă a Domnului. În mod deosebit, părți din această fermă urmează să fie cultivate într-un mod foarte înțelept. Am văzut în fața mea un teren pe care erau sădiți tot felul de pomi fructiferi, care vor rodi aici, în localitatea aceasta; mai erau și grădini de zarzavaturi, unde se semănau semințe, apoi erau cultivate plantele.
Dacă administratorii acestei ferme și profesorii școlii vor primi și lăsa ca Duhul Sfânt să lucreze împreună cu ei, aceștia vor avea înțelepciune în lucrarea lor, și Dumnezeu le va binecuvânta munca. Îngrijirea pomilor, săditul, semănatul și adunarea recoltei urmează să fie lecții minunate pentru toți elevii. Legăturile invizibile, care leagă semănatul și recoltatul, trebuie să fie studiate, iar bunătatea lui Dumnezeu să fie scoasă în evidență și apreciată. Domnul este Acela care dă forță și putere solului și seminței. Dacă n-ar fi lucrarea lui Dumnezeu, combinată cu îndemânarea și priceperea omului, sămânța semănată ar fi fără de folos. O putere nevăzută este mereu la lucru în favoarea omului pentru a-l hrăni și îmbrăca. Parabola cu sămânța, așa cum e studiată în experiența de toate zilele a profesorului și a elevului, trebuie să descopere faptul că Dumnezeu este la lucru în natură și trebuie să explice lucrurile împărăției cerului.
Dumnezeu în natură
Alături de Biblie, natura trebuie să fie marele nostru manual. Dar nu e nici o virtute în zeificarea naturii, deoarece aceasta înseamnă înălțarea lucrurilor făcute mai presus de marele Constructor Principal, care a plănuit lucrarea și care în fiecare oră o ține în funcțiune, potrivit cu rânduiala Sa. Atunci când semănăm sămânța și cultivăm planta, trebuie să ne aducem aminte că Dumnezeu a creat sămânța și că El o dă pământului. Prin puterea Sa dumnezeiască, El Se îngrijește de sămânța aceea. Potrivit cu rânduiala Sa, sămânța murind transmite viața ei firului verde și spicului care conține alte semințe ce trebuie adunate și puse din nou în pământ pentru a da roade. Putem, de asemenea, studia cum omul, conlucrând cu Dumnezeu, îndeplinește și el o parte. Instrumentul omenesc are partea lui de împlinit, lucrarea lui de făcut. Aceasta este una din lecțiile pe care ni le dă natura și noi trebuie să vedem în ea o lucrare solemnă și frumoasă.
Se vorbește mult cu privire la Dumnezeu în natură, ca și cum Dumnezeu ar fi legat de legile naturii spre a fi servul naturii. Multe teorii ar face ca mintea să presupună că natura ar fi un organism de sine stătător, aparte de Divinitate, având propria sa putere lăuntrică cu care să lucreze. În legătură cu aceasta, oamenii nu știu despre ce vorbesc. Își închipuie ei oare că natura are o putere ce există prin sine însăși, fără continua intervenție a lui Iehova? Domnul nu lucrează prin legile Sale pentru a înlocui legile naturii. El Își face lucrarea prin legile și însușirile instrumentelor Sale, iar natura ascultă de un: „Așa zice Domnul”.
Dumnezeul naturii este pururea la lucru. Puterea Lui nemărginită lucrează pe nevăzute, dar manifestările ei apar în efectele pe care le produce lucrarea. Același Dumnezeu care călăuzește plantele lucrează în livada de pomi fructiferi și în grădina de legume. El n-a făcut nici un spin, nici un mărăcine și nici o neghină. Acestea toate sunt opera lui Satana, rezultatul degenerării, introduse de el printre lucrurile valoroase; dar numai prin lucrarea nemijlocită a lui Dumnezeu înflorește fiecare boboc de floare. Când a fost în lume în trup omenesc, Hristos a spus: „Tatăl Meu lucrează până acum; și Eu de asemenea lucrez”. (Ioan 5, 17.) Așa că, atunci când elevii (studenții) își folosesc timpul și forțele în lucrarea agricolă, în cer se spune cu privire la ei: „Voi sunteți împreună lucrători cu Dumnezeu”. (1 Corinteni 3, 9.)
Terenul din jurul școlii și al casei de rugăciune trebuie să fie păstrat. Aceia care vin să se așeze la Cooranbong pot, dacă vor, să-și găsească locuri de casă în vecinătate sau pe porțiuni ale domeniului Avondale. Dar lumina ce mi-a fost dată este că toată porțiunea aceea de pământ, de la livada școlii până la drumul spre Maitland, și care se întinde pe ambele laturi ale drumului, de la casa de adunare până la școală, ar trebui să devină o fermă și un parc, înfrumusețat cu flori înmiresmate și cu copaci ornamentali. Acolo trebuie să fie livezi de pomi fructiferi și să se cultive tot felul de produse adaptate solului, pentru ca acest loc să poată deveni un exemplu, un mijloc de învățătură pentru cei care locuiesc în apropiere și în depărtare.
De aceea, tot ce nu este absolut trebuincios lucrării de la școală să fie ținut mai la distanță, pentru ca sfințenia locului să nu fie tulburată de o prea mare apropiere a familiilor și a clădirilor. Școala să fie singură. Va fi mai bine pentru diferitele familii particulare, oricât ar fi ele de devotate în slujba Domnului, să fie așezate la o oarecare distanță de clădirile școlii. Școala e proprietatea Domnului și terenurile din jurul ei sunt ferma Lui, unde Marele Semănător poate face din grădina Sa un manual plin de învățături. Rezultatele ostenelilor se vor vedea: „Întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic”. (Marcu 4, 28.) Pământul va da comorile lui, aducând veselia unei recolte îmbelșugate; iar roadele adunate prin binecuvântarea lui Dumnezeu trebuie să fie folosite ca o carte de învățătură a naturii, cu ajutorul căreia se pot lămuri învățături spirituale, care să fie aplicate la nevoile sufletului.
O învățătură intuitivă
Sunt lucruri mari ce ne stau în față și pe care noi le vedem că trebuie făcute; și, pe măsură ce se pot obține mijloacele necesare, noi trebuie să mergem înainte. E nevoie să se facă eforturi răbdătoare, chinuitoare, pentru încurajarea și ridicarea așezărilor învecinate, și pentru educarea copiilor în domeniul industrial și sanitar. Școala și toate vecinătățile ei ar trebui să fie exemple, niște parabole care să arate căile de îmbunătățire, invitându-i pe oameni la reformă, așa încât bunul gust, hărnicia și rafinamentul să poată lua locul bădărăniei, murdăriei, dezordinii, ignoranței și păcatului. Chiar și cei mai săraci pot să facă mai plăcut locul unde locuiesc, sculându-se mai de dimineață și lucrând sârguincios. Prin viața și pilda noastră, îi putem ajuta pe alții să vadă ceea ce este respingător în caracterul lor sau în casa și curtea lor, și prin curtoazie creștină noi putem încuraja această îmbunătățire.
Se va ridica deseori întrebarea: Ce se poate face acolo unde predomină sărăcia și trebuie să dai piept cu ea la fiecare pas? În împrejurări de felul acesta, cum putem imprima în minte idei corecte de îmbunătățire? Desigur, lucrarea este dificilă, și dacă profesorii, cei ce gândesc și oamenii care au mijloace nu-și vor întrebuința talentele și nu vor da ajutor, așa cum ar da ajutor Hristos dacă ar fi în locul lor, ar rămâne neîmplinită o lucrare importantă. Reforma necesară nu va fi făcută decât dacă bărbații și femeile vor fi ajutați de o putere din afară de ei. Aceia care au talente și însușiri trebuie să folosească aceste daruri pentru binecuvântarea semenilor lor, lucrând la ridicarea lor pe o treaptă de unde să se poată ajuta singuri. În felul acesta, educației câștigate în școlile noastre, urmează să i se dea cea mai bună întrebuințare.
Talanții încredințați de Dumnezeu nu trebuie să fie ascunși sub obroc sau sub pat. „Voi sunteți lumina lumii”, spunea Hristos. (Matei 5, 14.) Când vedeți familii locuind în cocioabe, lipsiți de mobilier și de îmbrăcăminte, lipsiți de unelte, fără cărți și fără alte semne de viață mai deosebită în jurul căminului lor, veți ajunge voi să vă interesați de ei, vă veți strădui voi să-i învățați cum să-și folosească cel mai bine energiile, așa încât să aibă loc o îmbunătățire, pentru ca lucrarea lor să meargă înainte? Prin muncă sârguincioasă, dând fiecărei însușiri cea mai bună întrebuințare, deprinzându-se să nu piardă timpul, ei ajung să aibă succes în îmbunătățirea situației lor, a casei și curții lor, cu și în cultivarea pământului lor.
Efortul fizic și puterea morală trebuie să fie unite în străduința de a regenera și reforma. Noi trebuie să ne străduim să câștigăm cunoștințe atât în domeniul celor trecătoare, cât și în al celor spirituale, pentru ca să le putem transmite și altora. Noi trebuie să căutăm să trăim Evanghelia în tot ceea ce cuprinde ea, pentru ca binecuvântările ei trecătoare și spirituale să poată fi simțite pretutindeni în jurul nostru.
Munca misionară, educația cea mai înaltă
Cu siguranță că Domnul va binecuvânta pe aceia care se străduiesc să fie o binecuvântare pentru alții. Școala trebuie să fie în așa fel condusă, încât profesorii și elevii să crească fără încetare în putere prin folosirea credincioasă a talentelor date lor. Punând în practică ceea ce au învățat, ei vor spori neîncetat în înțelepciune și cunoștințe. Noi trebuie să învățăm din Cartea Cărților principiile după care să trăim și să muncim. Consacrându-I lui Dumnezeu, care are dreptul cel dintâi la ele, toate însușirile noastre, noi putem face progrese prețioase în tot ce e vrednic de atenția noastră.
Când se pornește în spiritul acesta, lucrarea misionară devine înălțătoare și înviorătoare, atât pentru lucrător, cât și pentru persoana ajutată. Fie ca oricine pretinde că este un copil al Împăratului ceresc să caute fără încetare să reprezinte principiile Împărăției lui Dumnezeu. Fiecare să-și aducă aminte că, în spirit, în cuvânt și în fapte, el trebuie să fie supus și credincios față de toate principiile și poruncile Domnului. Noi trebuie să fim supuși credincioși și vrednici de încredere ai Împărăției lui Hristos, pentru ca toți aceia care sunt înțelepți după felul lumii să poată avea o adevărată reprezentare a bogățiilor, a bunătății, a harului, a gingășiei și a curtoaziei cetățenilor Împărăției lui Dumnezeu.
Elevii care vor avea cel mai mare bine din viață sunt aceia care vor trăi Cuvântul lui Dumnezeu în legăturile și lucrările cu semenii lor. Aceia care primesc pentru a da vor simți cea mai mare satisfacție în viața aceasta. Acei membri ai familiei omenești care trăiesc pentru sine sunt totdeauna în lipsă, deoarece ei nu sunt niciodată satisfăcuți. Nu există creștinism în îndreptarea simpatiilor noastre numai la propria noastră inimă egoistă. Domnul a rânduit căi prin care El lasă să se reverse bunătatea, îndurarea și adevărul Său; și noi trebuie să fim împreună lucrători cu Hristos în a transmite altora înțelepciunea și generozitatea practică. Noi trebuie să aducem lumină și binecuvântare în viața lor, făcând astfel o lucrare bună și sfântă.
Dacă școala din Avondale va deveni cândva ceea ce Domnul caută să facă din ea, efortul misionar al profesorilor și elevilor va aduce roade. Atât în școală, cât și în afara ei, supuși binevoitori vor fi aduși la ascultare de Dumnezeu. Rebeliunea care a avut loc în cer sub puterea unei minciuni și înșelăciunea care a dus pe Adam și Eva să nu asculte de Legea lui Dumnezeu au deschis porțile potopului prin care s-a revărsat durerea asupra lumii noastre; dar toți cei care cred în Hristos pot deveni fii și fiice ale lui Dumnezeu. Prin puterea adevărului, ei pot fi refăcuți și omul căzut poate deveni loial față de Făcătorul său. Adevărul, deosebit în puterea lui de a lucra, este adaptat la mintea și inima păcătoșilor rătăcitori. Prin influența lui, oaia pierdută poate fi adusă înapoi în staul.
Oricare ar fi poziția sau averile vreunei persoane care are cunoștințe de adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu învață că tot ce are îi este dat spre administrare. Îi este împrumutat pentru a-i pune caracterul la încercare. Afacerile lui pământești, talentele lui, venitul lui, ocaziile lui, toate trebuie socotite ca fiind ale Celui căruia el îi aparține prin creațiune și răscumpărare. Atunci când el folosește fiecare talent prețios pentru ducerea mai departe a marii lucrări a lui Dumnezeu, de educație, când se străduiește să obțină cele mai bune cunoștințe cu privire la felul cum să se facă de folos, cum să lucreze pentru mântuirea sufletelor ce sunt gata să piară, binecuvântarea lui Dumnezeu va însoți cu siguranță eforturile lui. Dumnezeu revarsă darurile Sale asupra noastră, pentru ca noi să putem sluji altora și astfel să putem deveni asemenea Lui. Aceia care primesc darurile Sale, ca să poată da și altora, devin asemenea lui Hristos. Numai când îi ajutăm și ridicăm pe alții ajungem să fim înnobilați și curățați. Aceasta e lucrarea ce face ca slava să se întoarcă la Dumnezeu. Noi trebuie să ajungem să fim conștienți de lucrurile acestea. Sufletul nostru trebuie să ajungă să fie curățit de orice egoism; deoarece Dumnezeu dorește să folosească pe poporul Său ca reprezentant al împărăției cerești.
Școlile noastre trebuie să fie conduse sub directa supraveghere a lui Dumnezeu. E de făcut o lucrare pentru tineri și tinere, lucrare ce nu s-a făcut încă. Există un număr mult mai mare de tineri care au nevoie de avantajele educației în școlile noastre. Ei au nevoie de cursul de educație manuală, care-i va învăța cum să ducă o viață activă și energică. În școlile noastre trebuie să fie practicate tot felul de activități manuale. Elevii trebuie să fie învățați aceste activități sub conducerea unor directori înțelepți, judicioși și temători de Dumnezeu. Fiecare ramură a lucrării trebuie să fie condusă în modul cel mai deplin și sistematic pe care experiența îndelungă și înțelepciunea ne pot face în stare să-l plănuim și să-l executăm.
Profesorii să se trezească, să-și dea seama de importanța acestui subiect și să predea agricultura și alte lucrări manuale pe care elevul trebuie în mod necesar, să le cunoască. Căutați ca în oricare departament al lucrării să ajungeți la rezultatele cele mai bune. Lăsați ca știința Cuvântului lui Dumnezeu să fie adusă în lucrare, pentru ca elevii să poată înțelege principiile corecte și să poată ajunge la cel mai înalt standard cu putință. Puneți la lucru însușirile date vouă de Dumnezeu și depuneți toate eforturile pentru dezvoltarea fermei Domnului. Studiați și lucrați, pentru ca rezultatele cele mai bune și roadele cele mai îmbelșugate să poată veni pe urma semănării semințelor, pentru ca să poată fi belșug de hrană, atât trecătoare cât și spirituală, pentru numărul sporit de elevi care vor fi formați ca lucrători creștini.
Am văzut cum s-au doborât și au fost scoși din rădăcini copaci uriași, am văzut fierul plugului înfipt în pământ, întorcând brazde adânci pentru răsădirea de pomi fructiferi și pentru semănarea semințelor. Elevii trebuie să învețe ce înseamnă aratul și că lopata, cazmaua, grebla și grapa sunt unelte pentru o muncă onorabilă și folositoare. Adesea, se vor face greșeli, dar fiecare greșeală se află în strânsă vecinătate cu adevărul. Din înfrângeri se învață înțelepciunea, iar energia care face să existe un început dă nădejde și succes, la sfârșit. Ezitarea ține lucrurile pe loc; pripeala aduce de asemenea întârziere, dar toate vor servi ca învățături, dacă omul vrea să învețe.
Impresia că munca este înjositoare a dus mii de oameni în mormânt. Aceia care fac numai o muncă manuală lucrează adesea peste măsură, în timp ce lucrătorii intelectuali suferă din cauza lipsei de vigoare fizică pe care o dă munca. Dacă intelectualii ar lua din povara clasei muncitoare în așa măsură, încât mușchii să fie întăriți, muncitorii ar putea să consacre o parte a timpului lor pentru o cultură morală și intelectuală. Aceia care au ocupații sedentare, literare, ar trebui să facă exerciții fizice. Sănătatea ar trebui să fie o atracție îndestulătoare pentru a-i determina să unească munca fizică cu munca lor intelectuală.