Lucrarea școlilor comunităților
Biserica are de făcut o lucrare de educare și creștere a copiilor ei pentru ca nu cumva, mergând la școală, sau fiind în orice alte legături, să fie influențați de aceia care au obiceiuri stricate. Lumea este plină de nelegiuire și de nepăsare față de cerințele lui Dumnezeu. Orașele au devenit asemenea Sodomei, iar copiii noștri sunt zilnic expuși la multe rele. Aceia care frecventează școlile publice se întovărășesc adesea cu alții care sunt mai neglijați ca ei, care, în afară de timpul petrecut la școală, sunt lăsați să-și facă educația pe stradă. Inima celor tineri este ușor influențată; și dacă mediul în care trăiesc nu este drept, moral, Satana îi va folosi pe acești copii neglijați spre a influența pe aceia care sunt crescuți mai cu grijă. În felul acesta, înainte ca părinții păzitori de Sabat să știe ce rău se săvârșește, s-au și învățat lecții de depravare, și sufletele micuților lor sunt stricate.
Bisericile protestante au acceptat sabatul fals, odrasla papalității, și l-au înălțat mai presus de sfânta zi de odihnă a lui Dumnezeu. Lucrarea noastră este de a explica copiilor noștri că prima zi a săptămânii nu este adevăratul Sabat și că ținerea lui, după ce am primit lumină cu privire la adevăratul Sabat, este o clară contrazicere a Legii lui Dumnezeu. Primesc copiii noștri de la profesorii din școlile publice ideile care sunt în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu? Este păcatul prezentat ca o ofensă la adresa lui Dumnezeu? Este propovăduită ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu ca fiind începutul înțelepciunii? Noi îi trimitem pe copiii noștri la școala de Sabat pentru a fi învățați cu privire la adevăr, și apoi, când se duc la școala din cursul săptămânii, li se dă să învețe lecții care conțin neadevăruri. Lucrurile acestea zăpăcesc mintea și nu ar trebui să se întâmple. Dacă tinerii primesc idei care sucesc adevărul, cum va putea fi zădărnicită influența acestei educații?
Să ne mai mirăm că, în asemenea împrejurări, unii din tinerii din mijlocul nostru nu apreciază avantajele religiei? Să ne mai mirăm că ei cad în ispită? Să ne mai mirăm că, neglijați, așa cum au fost, energiile lor sunt închinate distracțiilor care nu le fac bine, că aspirațiile lor religioase sunt slăbite, iar viața lor spirituală e umbrită? Mintea va fi de același caracter cu materialul din care se hrănește, recolta va fi de același soi cu sămânța semănată. Faptele acestea nu arată îndestulător nevoia de a ocroti, din anii cei mai fragezi, educația tineretului? Nu ar fi mai bine pentru tineret să crească oarecum necunoscători de ceea ce de obicei este acceptat ca educație decât să devină nepăsători cu privire la adevăratul Dumnezeu?
Despărțirea de lume
Când copiii lui Israel au fost strânși dintre egipteni, Domnul a zis: „În noaptea aceea, Eu, voi trece prin țara Egiptului, și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; și voi face judecata împotriva tuturor zeilor Egiptului: Eu Domnul.... Să luați apoi un mănunchi de isop, să-l muiați în sângele din strachină, și să ungeți pragul de sus și cei doi stâlpi cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineața. Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul, și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă, și nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească. Să păziți lucrul acesta ca o lege pentru voi și pentru copiii voștri în veac”. (Exod 12, 12.22-24.) Sângele așezat pe ușiorii ușii simboliza sângele lui Hristos, singurul care îi va salva pe copiii evreilor de blestem. Oricare copil al evreilor, care a fost găsit într-o locuință egipteană, a fost nimicit.
Experiența aceasta a izraeliților a fost scrisă pentru învățătura acelora care vor trăi în zilele de pe urmă. Înainte ca pedepsele ce nu mai pot fi reținute să vină asupra locuitorilor pământului, Domnul invită pe toți aceia care sunt cu adevărat israeliți să se pregătească pentru evenimentul acela. Părinților, El le dă avertismentul: „Aduceți-vă copiii în casele voastre; țineți-i departe de aceia care disprețuiesc poruncile lui Dumnezeu, care propagă și practică răul. Ieșiți cât mai repede cu putință din orașele mari. Înființați școli ale comunității. Dați copiilor voștri Cuvântul lui Dumnezeu ca bază a întregii lor educații.” Acesta este plin de învățături frumoase, și, dacă elevii fac din el studiul lor în școala primară de aici de jos, vor fi pregătiți pentru școala superioară de sus.
În acest timp, Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbește astfel: „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înțelegere poate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: «Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu». De aceea: «Ieșiți din mijlocul lor și depărtați-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice; zice Domnul cel Atotputernic».” (2 Corinteni 6, 14-18.) Unde sunt copiii voștri? Îi educați voi spre a-și da seama și a scăpa de stricăciunile care sunt în lume prin poftă? Căutați voi să le salvați sufletele sau prin neglijența voastră contribuiți la nimicirea lor?
Copii neglijați
S-a dat mult prea puțină atenție copiilor și tineretului nostru. Membrii mai vârstnici ai bisericii nu au privit asupra lor cu duioșie și simpatie, dorind ca ei să avanseze într-o viață dumnezeiască, și de aceea copiii nu au ajuns să crească în viața creștină așa cum ar fi trebuit. Unii membri ai comunității, care L-au iubit pe Dumnezeu și s-au temut de El în trecut, îngăduie ca treburile lor să-i absoarbă cu totul și își ascund lumina sub obroc. Ei au uitat să-I servească lui Dumnezeu și fac din treburile lor mormântul religiei lor.
Să fie oare lăsați tinerii să fie bătuți de vânt într-o parte și alta, să se descurajeze și să cadă în ispitele care stau pretutindeni la pândă pentru a prinde piciorul lor neatent? Lucrarea cea mai apropiată de membrii comunităților noastre este aceea de a ajunge să fie interesați de tineretul nostru. Dându-le cu bunătate, răbdare și gingășie îndrumare peste îndrumare și învățătură peste învățătură. O, unde sunt tații și mamele din Israel? Ar trebui să fie un mare număr de persoane care, ca ispravnici ai Domnului Hristos, să simtă nu numai un interes ocazional, ci un interes special pentru tineret. Ar trebui să fie mulți ale căror inimi să fie mișcate de situația jalnică în care sunt așezați tinerii, care își dau seama că Satana lucrează prin orice uneltire cu putință pentru a-i prinde în lațul său. Dumnezeu cere bisericii să se ridice din letargia ei și să vadă ce fel de serviciu se cere în acest timp primejdios.
Ochii fraților și surorilor noastre ar trebui să fie unși cu cereasca alifie de ochi, pentru ca ei să poată vedea nevoile timpului acesta. Mieii turmei trebuie să fie hrăniți, și Domnul cerului primește să vadă cine face lucrarea ce El dorește să fie făcută pentru copii și tineri. Biserica doarme și nu-și dă seama de întinderea acestei probleme. „De ce”, zice cineva, „este nevoie să stăruim atât de mult ca să ne învățăm temeinic copiii? Mi se pare că, dacă vreo câțiva care au hotărât să urmeze chemarea sau înclinația lor literară, sau o altă chemare care cere o anumită disciplină, primesc o atenție specială -- aceasta este tot ceea ce e necesar. Nu e necesar ca tot tineretul nostru să fie bine instruit. Nu va răspunde o desăvârșită educare a câtorva persoane la oricare cerință esențială?”
Nu, răspund eu, cât se poate de hotărât, nu. Ce selecție am fi în stare să facem noi între tinerii noștri? Cum am putea spune cine va fi cel mai promițător, care va aduce serviciul cel mai bun lui Dumnezeu? În judecata noastră omenească, noi am putea face cum a făcut Samuel, care, atunci când a trimis să-l găsească pe unsul Domnului, s-a uitat la înfățișarea exterioară. Dar Domnul i-a spus lui Samuel: „Nu te uita la înfățișarea și înălțimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă”. (1 Samuel 16, 7.) Pe nici unul din fiii cu înfățișare nobilă ai lui Isai n-a vrut Domnul să-l accepte; dar când David, fiul cel mai tânăr, un băiețandru și păstor la oi, a fost chemat de la câmp și a trecut prin fața lui Samuel, Domnul a zis: „Scoală-te și unge-l, căci el este!” (Ver 12.) Cine poate să determine care persoană din familie se va dovedi eficientă în lucrarea lui Dumnezeu? Tuturor tinerilor trebuie să li se permită să aibă binecuvântările și privilegiile educării în școlile noastre, pentru ca ei să poată fi inspirați să devină împreună lucrători cu Dumnezeu.
Necesitatea școlilor comunității
Multe familii care, pentru motivul de a-și educa copiii, se mută acolo unde au fost înființate școlile noastre cele mari ar face un serviciu mult mai bun pentru Domnul dacă ar rămâne acolo unde se găsesc. Ei ar trebui să încurajeze comunitatea din care fac parte ca membrii ei să înființeze o școală a comunității la care copiii din vecinătatea lor să poată primi o deplină și practică educație creștină. Ar fi cu mult mai bine pentru copiii lor, pentru ei înșiși și pentru cauza lui Dumnezeu, dacă ar rămâne în comunitățile mai mici, unde ajutorul lor este necesar, în loc de a merge în comunitățile mai mari, unde, întrucât ei nu sunt necesari, este o continuă ispită de a cădea în inactivitate spirituală.
Oriunde sunt câțiva păzitori ai Sabatului, părinții ar trebui să se unească pentru a procura un loc unde să se țină cursuri școlare și la care copiii și tinerii lor să poată fi învățați. Ei ar trebui să folosească un învățător creștin care, ca un misionar consacrat, să educe copiii în așa fel, încât să-i determine să devină misionari. Să fie folosiți învățători care vor face o instruire deplină în obiectele de studiu obișnuite, Biblia fiind temelia și viața oricărui studiu. Părinții ar trebui să îmbrace armura și, prin propriul lor exemplu, să-i învețe pe copiii lor să fie misionari. Ei ar trebui să lucreze cât este ziuă; deoarece „vine noaptea, când nu pot lucra”. (Ioan 9, 4.) Dacă ei vor depune eforturi neegoiste, învățându-i stăruitor pe copiii lor să poarte răspunderi, Domnul va lucra împreună cu ei.
Unele familii de păzitori ai Sabatului locuiesc izolat sau la foarte mare depărtare de alții de aceeași credință. Aceștia și-au trimis uneori copiii la școlile noastre cu internat, la care ei au primit ajutor și s-au înapoiat pentru a fi o binecuvântare în propria lor familie. Dar unii nu-și pot trimite copiii departe de casă pentru a fi educați. În asemenea cazuri, părinții ar trebui să se străduiască să folosească un învățător religios exemplar, care va considera o plăcere să lucreze pentru Domnul în orice calitate și care e dispus să se îngrijească de oricare parte a viei Domnului. Tații și mamele ar trebui să conlucreze cu învățătorul, lucrând sârguincios la convertirea copiilor lor. Ei să se străduiască să țină interesul spiritual al copiilor lor proaspăt și sănătos în familie și să-și crească copiii în învățătura și mustrarea Domnului. Ei trebuie să consacre o parte din fiecare zi studiului și să se facă învățăcei împreună cu copiii lor. În felul acesta, pot face din ora de învățătură o oră plină de plăcere și de folos, iar încrederea lor va crește în metoda aceasta de a se osteni pentru mântuirea copiilor lor. Părinții vor vedea că propria lor creștere va fi mai rapidă atunci când învață să lucreze pentru copiii lor. Atunci când lucrează în felul acesta, în smerenie, necredința va dispărea. Credința și activitatea vor da o siguranță și o satisfacție care vor spori zi de zi, atunci când se străduiesc în a-L cunoaște pe Domnul și a-L face cunoscut. Rugăciunile lor vor deveni mai călduroase, deoarece vor avea un obiect precis pentru care să se roage.
În unele țări, părinții sunt obligați prin lege să-și dea copiii la școală. În țările acestea, în localitățile unde este o comunitate, ar trebui să fie înființate școli, chiar dacă nu sunt mai mult de șase copii care să meargă. Lucrați ca și cum ați lucra pentru propria voastră viață pentru a vă salva copiii ca să nu fie înecați în influențele murdare și stricăcioase ale lumii.
Noi suntem cu mult în urmă față de datoria noastră în această importantă problemă. În multe locuri, de multă vreme ar fi trebuit să funcționeze școli. Multe localități ar fi avut în felul acesta reprezentanți ai adevărului, care ar fi dat tărie și prestigiu lucrării Domnului. În loc să fie concentrate atât de multe clădiri mari în câteva locuri, ar fi trebuit să se înființeze școli în multe localități.
Aceste școli să se înceapă sub o îndrumare înțeleaptă, în așa fel încât copiii și tinerii să poată fi educați în propriile lor comunități. Este o ofensă gravă la adresa lui Dumnezeu faptul că s-a dat pe față o atât de mare neglijență în privința aceasta, când Providența ne-a pus la îndemână înlesniri atât de abundente cu care să lucrăm. Dar, deși în trecut am rămas în urmă în a face tot ceea ce am fi putut pentru tineret și copii, să ne pocăim acum și să ne răscumpărăm timpul. Domnul zice: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face albe ca lâna. De veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade ale țării”. (Isaia 1, 18-19.)
Caracterul școlilor comunității și al învățătorilor lor
Caracterul lucrării aduse la îndeplinire în școlile noastre din comunități ar trebui să fie la nivelul cel mai înalt. Isus Hristos, Vindecătorul, este unicul remediu pentru o educație greșită, iar învățăturile date în Cuvântul Său ar trebui să fie pururea prezentate înaintea tineretului, în forma cea mai atrăgătoare. Disciplina școlară ar trebui să întregească educația din familie și, atât în familie, cât și la școală, ar trebui să se mențină simplitatea și evlavia. Se vor găsi bărbați și femei care au talentul de a lucra în aceste școli mici, dar care nu pot lucra în mod avantajos în școlile mari. Atunci când pun în practică lecțiile Bibliei, ei înșiși vor primi o educație de cea mai mare valoare.
La alegerea învățătorilor ar trebui să luăm toate măsurile, știind că aceasta este o problemă tot atât de solemnă ca și alegerea persoanelor pentru lucrarea de pastorație. Bărbați înțelepți, care pot cunoaște caracterul, ar trebui să facă selecția acestora, deoarece pentru educarea și modelarea minții celor tineri și pentru îndeplinirea cu succes a multor și felurite lucrări ce se cer a fi îndeplinite de învățător în școlile comunităților noastre, este nevoie de talentele cele mai bune ce se pot asigura. La conducerea nici uneia din aceste școli nu ar trebui să fie puse persoane cu o minte îngustă și inferioară. Nu așezați peste copii învățători tineri și fără experiență care n-au îndemânarea de a conduce; deoarece eforturile lor vor tinde spre dezorganizare. Ordinea este prima lege a cerului, și în privința aceasta orice școală ar trebui să fie un model de ceea ce este cerul.
Este imoral a așeza peste copiii cei mici învățători mândri și lipsiți de iubire. Un învățător de felul acesta va face mult rău acelora al căror caracter se dezvoltă foarte repede. Dacă învățătorii nu sunt supuși lui Dumnezeu, dacă nu au iubire față de copiii peste care sunt puși să le facă educație, sau dacă dau pe față părtinire în favoarea acelora care sunt pe placul lor și manifestă indiferență față de cei mai puțin atrăgători sau față de cei neastâmpărați și nervoși, unii ca aceștia nu trebuie să fie angajați; deoarece rezultatul lucrării lor va fi o pierdere de suflete pentru Hristos.
Sunt necesari învățători, în mod deosebit pentru copii, care sunt calmi și blânzi, dând pe față răbdare și iubire chiar pentru aceia care au mare nevoie de ea. Isus i-a iubit pe copii; El i-a socotit membri mai tineri ai familiei Domnului. El totdeauna i-a tratat cu amabilitate și respect, iar învățătorii trebuie să urmeze pilda Lui. Ei ar trebui să aibă adevăratul spirit misionar; deoarece copiii trebuie să fie formați să devină misionari. Ei ar trebui să-și dea seama că Domnul le-a încredințat ca o sarcină solemnă sufletele copiilor și ale tinerilor. Școlile comunităților au nevoie de învățători care au înalte însușiri morale, persoane vrednice de încredere; persoane care sunt sănătoase în credință și care au tact și răbdare; care umblă cu Dumnezeu și care se abțin chiar și de la aparențele rele. În lucrarea lor ei vor da peste nori. Vor fi nori și întuneric, furtuni și uragane, prejudecăți de întâmpinat din partea părinților care au păreri greșite cu privire la caracterul pe care ar trebui să și-l formeze copiii lor, deoarece sunt mulți aceia care pretind a crede Biblia, în timp ce ei nu aduc principiile ei în viața de familie. Dar, dacă învățătorii sunt fără întrerupere elevi în școala lui Hristos, împrejurările acestea nu-i vor înfrânge.
Părinții trebuie să-L caute pe Domnul cu o râvnă neobosită, pentru ca ei să nu fie pietre de poticnire în calea copiilor lor. Invidia și gelozia să fie aruncate din inimă și să vină în ea pacea lui Hristos pentru a-i uni pe membrii bisericii într-o adevărată comuniune creștină. Ferestrele sufletului să fie închise față de atmosfera otrăvitoare de pe pământ și să fie deschise spre cer pentru a primi razele vindecătoare ale luminii neprihănirii lui Hristos. Până ce spiritul criticării și bănuielii nu e alungat din inimă, Domnul nu poate face pentru biserică ceea ce El dorește să facă prin deschiderea căii pentru înființarea de școli; până nu este unire, El nu-i va influența pe aceia cărora le-a încredințat mijloace și capacitate de a duce mai departe lucrarea aceasta. Părinții trebuie să atingă o treaptă mai înaltă, ținând calea Domnului și practicând neprihănirea, pentru a fi purtători de lumină. Trebuie să aibă loc o deplină transformare a minții și a caracterului. Un spirit de neunire nutrit în inima câtorva se va transmite și la alții și va nimici influența spre bine care ar fi exercitată de școală. Dacă părinții nu sunt gata și doritori să conlucreze cu învățătorul la mântuirea copiilor lor, ei nu sunt pregătiți pentru a se înființa o școală la ei.
Rezultate ale lucrării școlii comunității
Dacă sunt conduse cum se cuvine, școlile de pe lângă comunități vor fi mijloace pentru a înălța stindardul adevărului în locurile în care ele au fost înființate, deoarece copiii care primesc o educație creștină vor fi martori pentru Hristos. După cum Isus a explicat la Templu tainele pe care preoții și conducătorii nu le înțeleseseră, la fel, la încheierea lucrării de pe acest pământ, copiii care au fost bine educați vor vorbi, în simplitatea lor, cuvinte care vor fi o uimire pentru oamenii care acum vorbesc despre o „înaltă educație”. După cum copiii au cântat în curțile templului: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului”, la fel, în aceste zile de pe urmă, vocile copiilor se vor înălța pentru a da ultima solie de avertizare unei lumi ce piere. Atunci când ființele inteligente cerești văd că bărbaților nu li se mai îngăduie să prezinte adevărul, Duhul lui Dumnezeu va veni asupra copiilor, și ei vor face o lucrare de proclamare a adevărului pe care lucrătorii mai vârstnici nu o pot face, deoarece calea lor va fi îngrădită.
Școlile de pe lângă comunitățile noastre, sunt rânduite de Dumnezeu pentru a-i pregăti pe copii pentru această mare lucrare. Aici, copiii trebuie să fie instruiți cu privire la adevărurile speciale pentru acest timp și în ce privește lucrarea misionară practică. Ei trebuie să se înroleze în oastea lucrătorilor pentru a-i ajuta pe bolnavi și pe cei suferinzi. Copiii pot lua parte la lucrarea misionară medicală, și prin faptele lor mărunte pot face ca ea să înainteze. Investițiile lor pot fi mici, dar orice lucru, oricât de mic, ajută, și prin străduințele lor multe suflete vor fi câștigate la adevăr. Prin ei, solia lui Dumnezeu va fi făcută cunoscut și sănătatea Lui mântuitoare dusă la toate popoarele. De aceea, comunitatea să poarte o povară pentru mieii turmei. Copiii să fie educați și instruiți pentru a-I servi lui Dumnezeu, deoarece ei sunt moștenirea Lui.
Cu mulți ani înainte ar fi trebuit să se înalțe clădiri corespunzătoare pentru școli ale comunității, în care copiii și tineretul să poată primi o adevărată educație.
Manualele folosite în școlile de pe lângă comunitățile noastre trebuie să fie de așa natură, încât să aducă în atenție Legea lui Dumnezeu. În felul acesta, lumina, tăria și puterea adevărului vor fi proslăvite. Tinerii din lume, chiar unii a căror minte a fost stricată, vor lua parte la aceste școli și acolo se vor converti. Mărturia lor cu privire la adevăr va fi înăbușită pentru un timp de teoriile false, întreținute de către părinți, dar până la urmă adevărul va triumfa. Sunt instruită să spun că acest fel de lucrare misionară va avea o influență hotărâtoare în răspândirea luminii și a cunoștinței.
Cât de important este ca familiile care se așează acolo unde s-a înființat o școală să fie bune reprezentante ale sfintei noastre credințe.
Pe bună dreptate, comunitățile unde se înființează școli pot să se cutremure când văd că li se încredințează răspunderi morale prea mari pentru a le putea exprima prin cuvinte. Se cuvine ca lucrarea aceasta, care a început atât de nobil, să dea greș sau să lâncezească din lipsă de lucrători consacrați? Să-și facă oare loc în această lucrare planuri și ambiții egoiste? Vor îngădui lucrătorii ca dorința după câștig, plăcerea după o viață tihnită, lipsa de evlavie să-L alunge pe Hristos din inima lor și să-L excludă din școală? Ferească Dumnezeu! Lucrarea este de pe acum mult mai înaintată. În cele ale educației, totul este aranjat în vederea unei reforme serioase, în vederea unei educații adevărate și efective. Va primi poporul nostru această sarcină sfântă? Se vor smeri ei la crucea Golgotei, fiind gata pentru orice sacrificiu și orice slujire?
Părinții și profesorii ar trebui să caute cu cea mai mare râvnă acea înțelepciune pe care Isus este totdeauna gata să o dea, deoarece ei lucrează asupra minții oamenilor în perioada cea mai interesantă și cea mai influențabilă a dezvoltării lor. Ei ar trebui să se străduiască să cultive în așa fel tendințele tineretului, încât la fiecare stadiu al vieții lor ei să poată reprezenta frumusețea naturală corespunzătoare perioadelor vieții, desfășurându-se neîncetat, așa cum fac plantele și florile din grădină.
Îndrumarea și instruirea copiilor este cea mai nobilă lucrare misionară pe care o poate întreprinde un bărbat sau o femeie. Prin buna folosire a mijloacelor intuitive, lecțiile trebuie să fie atât de clare, încât mintea lor să poată fi condusă de la natură la Dumnezeul naturii. Trebuie să avem în școlile noastre persoane care posedă tact și îndemânarea de a săvârși lucrarea aceasta, semănând în felul acesta semințele adevărului. Numai ziua cea mare a lui Dumnezeu poate să descopere binele pe care-l va face lucrarea aceasta.
Talente speciale trebuie să fie consacrate educației celor micuți. Mulți pot să așeze ieslea sus și să dea hrană oilor; dar e mai greu să pui ieslea jos și să hrănești mieii. Aceasta este o lecție pe care învățătorii de la școala primară au nevoie să o învețe.
Ochiul minții trebuie să fie educat, de nu, copilul va afla plăcere în a privi la ce e rău.
Învățătorii ar trebui uneori să ia parte la sporturile și jocurile copilașilor și să-i învețe cum să se joace. În felul acesta, ei ar putea să înfrâneze simțămintele și acțiunile lipsite de bunătate, fără a părea să critice sau să găsească cusururi. Această întovărășire va lega inima profesorilor și a elevilor, iar școala va fi ceva încântător pentru toți.
Învățătorii ar trebui să-i iubească pe copii, deoarece ei sunt membri mai tineri ai familiei Domnului. Domnul le va pune și lor aceeași întrebare ca și părinților: „Unde-ți este turma care-ți fusese dată? Turma de care erai așa de mândru?” (Ieremia 13, 20.)