Aș dori să pot avea la îndemână vorbirea aceea prin care să pot exprima clar importanța unei bune administrări a școlilor noastre. Toți ar trebui să-și dea seama că școlile noastre sunt instrumentele Domnului, prin care El Se poate face cunoscut omului. Pretutindeni sunt necesari bărbați și femei care să acționeze ca niște canale de lumină. Adevărul lui Dumnezeu trebuie să fie dus în toate țările, pentru ca oamenii să fie luminați prin el.
Ca popor ce avem o lumină înaintată, noi ar trebui să găsim căi și mijloace prin care să ne dezvoltăm o armată de misionari educați pentru a intra în diferitele ramuri ale lucrării lui Dumnezeu. Avem nevoie de tineri și tinere bine instruiți și cultivați în școlile noastre, în sanatoriile noastre, în lucrarea misionară medicală, în lucrarea de publicații, în conferințele diferitelor state și în tot câmpul. Avem nevoie de tineri și tinere, care, având o înaltă pregătire intelectuală să fie pregătiți să facă cea mai bună lucrare pentru Domnul. Noi am făcut ceva în vederea atingerii acestui standard, dar suntem cu mult în urmă față de planul lui Dumnezeu. Ca biserică și ca persoane, dacă vrem să fim fără de pată la judecată, trebuie să facem eforturi mult mai mari pentru instruirea tinerilor noștri, pentru ca ei să poată fi mai bine pregătiți pentru diferitele ramuri ale lucrării celei mari, încredințată mâinilor noastre. Ca popor care are multă lumină, noi trebuie să facem planuri înțelepte, pentru ca mințile ingenioase ale acelora care au talent să poată fi întărite, instruite și cizelate, pentru ca lucrarea lui Hristos să nu fie stânjenită din lipsă de lucrători iscusiți, care își vor face lucrarea cu sârguință și credincioșie.
Unii vor fi mulțumiți cu educarea serioasă a câtorva dintre tinerii noștri cei mai promițători; dar ei toți au nevoie de educație, pentru ca să poată fi pregătiți pentru a fi de folos în viața aceasta și calificați pentru lucruri de răspundere atât în viața lor particulară, cât și în cea publică. E mare nevoie să se facă planuri pentru a exista un număr cât mai mare de lucrători competenți, și ca mulți să se pregătească pentru lucrarea de profesori, pentru ca și alții să poată fi formați și instruiți pentru marea lucrare ce ne stă în față. Biserica ar trebui să ia în considerație situația, iar prin influența și mijloacele ei să caute să realizeze acest lucru așa de mult dorit.
Libere de datorii
Pentru ca școlile noastre să-și poată îndeplini în chip nobil scopul pentru care au fost înființate, ele ar trebui să fie libere de datorii. Ele nu ar trebui să fie lăsate să poarte povara plătirii de dobânzi. La înființarea de școli pentru formarea de lucrători, și în mod deosebit în câmpurile noi, unde frații sunt puțini și mijloacele lor restrânse, în loc să se amâne lucrarea, ar fi mai bine să se ia cu împrumut o sumă de bani de la prietenii lucrării; dar, ori de câte ori este cu putință, instituțiile noastre trebuie să fie inaugurate libere de datorii.
Domnul are mijloace pentru lucrarea Sa, mijloace ce sunt depuse în mâinile ispravnicilor Săi; și, atâta vreme cât școlile noastre au datorii care au fost contractate la înființarea lor, pentru construirea clădirilor necesare, este datoria noastră să prezentăm cazul în fața fraților noștri și să-i solicităm să contribuie la reducerea acestor datorii. Predicatorii noștri ar trebui să simtă o povară pentru această lucrare. Ei ar trebui să-i încurajeze pe toți, ca în mod armonios să contribuie, după puterea lor, la lichidarea acestor datorii. Dacă lucrarea aceasta ar fi fost luată în considerație cu credincioșie și cu sârguință în anii trecuți, datoriile ce grevează asupra școlilor noastre ar fi fost de multă vreme lichidate.
Economie
La construirea de clădiri pentru școli, la mobilarea lor și în oricare amănunt al administrării lor, trebuie să se practice economia cea mai strictă. Școlile noastre nu trebuie să fie conduse pe temeiul unor planuri strâmte și egoiste. Ele ar trebui să fie pe cât posibil asemenea unui cămin și în toate privințele să dea învățături corecte de simplitate, folosință, atenție la cheltuieli și economie.
Elevii au venit la școlile noastre pentru o educație specială, pentru a se familiariza cu toate ramurile de lucrare, ca, în eventualitatea că vor merge ca misionari, să poată fi de sine stătători și capabili, prin educarea capacităților lor, să-și poată face singuri obiectele de utilitate practică și înlesnirile de care au nevoie. Fie că sunt bărbați, fie că sunt femei, ei ar trebui să învețe să cârpească, să spele, și să-și păstreze în bună stare propriile lor haine. Ei ar trebui să fie în stare să-și pregătească hrana. Ar trebui să fie pricepuți în ale agriculturii și mecanicii. În felul acesta, pot să-și ușureze propriile cheltuieli și, prin exemplul lor, să sădească principii de chibzuință și economie. Lecțiile acestea se pot preda cel mai bine acolo unde economia este practicată în mod conștiincios în toate lucrurile.
Nu numai pentru binele financiar al școlilor, dar și ca educație pentru elevi, economia trebuie să fie sârguincios studiată și în mod conștiincios și inteligent practicată. Administratorii trebuie să fie atenți în toate privințele, ca să nu se facă cheltuieli zadarnice, care să aducă povara datoriilor asupra școlii. Fiecare elev care-L iubește pe Dumnezeu mai mult decât orice va da ajutor la purtarea răspunderii în privința aceasta. Aceia care au fost educați pentru a face acest lucru pot să demonstreze prin precept și exemplu, acelora cu care vin în contact principiile învățate de Răscumpărătorul nostru Cel plin de lepădare de sine. Satisfacerea poftelor este un mare rău și trebuie înfrântă.
Unii s-au împotrivit faptului de a lăsa ca elevii să afle de încurcăturile financiare ale școlilor; dar va fi mult mai bine ca elevii noștri să vadă și să înțeleagă lipsa noastră de mijloace, deoarece ei vor fi în stare să ajute la practicarea economiei. Mulți dintre cei care frecventează școlile noastre vin din case care nu sunt împodobite și în care au fost deprinși să mănânce în mod simplu, fără mai multe feluri de mâncare. Ce influență va avea exemplul nostru asupra acestora? Să-i învățăm că, deși avem atâtea căi în care să ne folosim mijloacele -- în timp ce mii de oameni suferă de foame, mor de molime, din cauza vărsărilor de sânge și a incendiilor -- se cuvine ca fiecare dintre noi să aibă grijă să nu cumpere nimic ce nu este necesar, numai pentru a-și satisface pofta sau pentru a face impresie.
Dacă școlile noastre sunt conduse pe căile cele bune, datoriile nu se vor îngrămădi, elevii vor avea parte de confort, iar masa va fi încărcată cu belșug de hrană bună și substanțială. Economia practicată de noi nu ar trebui să ducă la procurarea unei hrane sărăcăcioase. Elevii trebuie să aibă din belșug o hrană sănătoasă. Dar cei care poartă răspunderea gătitului trebuie să adune fărâmiturile, ca nimic să nu se piardă.
Elevii trebuie să fie învățați să aibă grijă atât de bunurile lor personale, cât și de acelea ale școlii. Ei ar trebui să fie făcuți să înțeleagă datoria de a-și restrânge cheltuiala ce nu e necesară, atât la școală, cât și în timpul călătoriei lor de la și către casele lor. Tăgăduirea de sine e absolut necesară. Trebuie să luăm seama la învățătura dată, deoarece ne apropiem de sfârșitul timpului. Ar trebui ca din ce în ce mai mult să fim obligați să plănuim, să socotim și să economisim. Noi nu putem administra așa ca și cum am avea o bancă de la care să putem primi în caz de nevoie; de aceea nu trebuie să intrăm în situații grele. Ca persoane în mod individual și ca administratori ai instituțiilor Domnului în mod necesar, ar trebui să renunțăm la tot ceea ce este intenționat numai pentru fală și să ne restrângem cheltuielile la cadrul restrâns al venitului nostru.
O bună administrare
Situația financiară în unele dintre școlile noastre poate fi foarte mult îmbunătățită. În lucrare trebuie să fie folosită mai multă înțelepciune și mai multă putere cerebrală. Trebuie să fie introduse mai multe metode practice pentru a pune stavilă creșterii cheltuielilor, care vor avea ca rezultat acumularea de datorii. La Battle Creek și College View s-au investit prea mulți bani în clădiri și s-au cheltuit mai mult decât era necesar în mobilarea căminurilor școlare.
Atunci când administratorii unei școli văd că ea nu face față cheltuielilor de funcționare și că datoriile se grămădesc, ei ar trebui să procedeze ca niște oameni de afaceri chibzuiți și să-și schimbe metodele și planurile. Când într-un an s-a dovedit că politica financiară a fost greșită, atunci trebuie să se facă auzită vocea înțelepciunii. Să aibă loc o îndreptare hotărâtă. Profesorii pot da pe față o atitudine creștină, gândind în mod serios și făcând planuri pentru îmbunătățirea stării de lucruri. Ei ar trebui să se alăture cu toată inima la planurile administratorilor și să-și împartă cu ei poverile.
Taxe reduse
În unele din școlile noastre, taxele școlare au fost prea mult reduse. Din multe puncte de vedere, lucrul acesta a fost dăunător pentru lucrarea de educație. Aceasta a adus după sine datorii descurajatoare; a aruncat asupra administratorilor suspiciunea continuă a unei calculări greșite, lipsă de economie și o plănuire greșită; situația aceasta a fost foarte descurajatoare pentru profesori și-i determină pe oameni să ceară taxe tot așa de mici și la alte școli. Oricare ar fi fost scopul atunci când s-au fixat taxele mai mici decât costul vieții, faptul că o școală a dat mult înapoi este un motiv îndestulător pentru reconsiderarea planurilor și fixarea taxelor, așa ca în viitor fața ei să fie diferită. Suma cerută pentru taxe școlare, pentru masă și casă trebuie să fie îndestulătoare pentru a plăti salariile profesorilor, a aproviziona din belșug masa cu hrană sănătoasă și hrănitoare, pentru a menține mobilierul camerelor, pentru a întreține și repara clădirile cum și pentru a face față celorlalte cheltuieli necesare unei bune funcționări. Lucrul acesta este important și cere nu un calcul îngust, ci o profundă analiză. Este nevoie de sfatul Domnului. Școala trebuie să aibă un venit îndestulător nu numai pentru a acoperi cheltuielile necesare unei bune funcționări, ci și pentru a putea procura elevilor, în timpul anului școlar, lucrurile absolut trebuincioase pentru lucrarea lor.
Nu trebuie să se îngăduie acumularea datoriilor semestru după semestru. Educația cea mai înaltă, ce se poate da, este aceea de a evita intrarea în datorii, așa cum ați evita îmbolnăvirea. Dacă trece an după an și nu e semn de diminuare a datoriei, ci mai de grabă ea sporește, trebuie să se dea un semnal de oprire. Administratorii să spună: „Noi refuzăm să mai conducem școala mai departe, dacă nu se inițiază un sistem sănătos”. Ar fi mai bine, mult mai bine, să se închidă școala până când administratorii vor învăța știința de a conduce pe bază de venituri îndestulătoare. Pentru numele lui Hristos, ca popor ales al lui Dumnezeu, faceți-vă datoria și inaugurați un sistem financiar sănătos în școlile noastre.
Ori de câte ori este necesar să se mărească taxele la vreuna din școli, problema să fie pusă mai întâi înaintea celor care sprijină instituția, arătându-le că taxele au fost fixate la o sumă cât mai redusă și că, drept urmare, datoriile se acumulează asupra școlii, stânjenind și frânând în felul acesta activitatea ei. Sporirea cuvenită a taxelor poate determina o reducere a numărului elevilor, dar numărul cel mare nu ar trebui să fie atât de mult un subiect de bucurie ca eliberarea de datorii.
Unul dintre rezultatele taxelor reduse la Battle Creek a fost strângerea la un loc a unui număr mai mare de elevi și de familii decât era înțelept să avem. Dacă două treimi dintre oamenii de la Battle Creek ar fi fost așezați ca sad al Domnului în alte localități, ei ar fi avut loc să crească. S-ar fi obținut rezultate mai mari, dacă o parte din energia și din timpul folosite pentru școala cea mare din Battle Creek, pentru a o păstra într-o bună stare de funcționare, ar fi fost folosite pentru școli din alte localități, unde este loc pentru practicarea lucrărilor agricole, ca o parte a educației. Dacă ar fi fost bunăvoință în a urma căile Domnului și planurile Lui, multe saduri ar fi crescut în alte locuri. De repetate ori, Cuvântul Domnului ne-a arătat că saduri atât ale bisericilor, cât și ale școlilor ar trebui să fie plantate în alte localități; că sunt prea multe și prea grele răspunderile într-un singur loc. Sfatul dat este ca oamenii să fie scoși din centrele mari și să se înființeze centre care să trezească interes în alte localități. Dacă învățătura aceasta ar fi fost luată în seamă, ar fi avut loc o distribuire de mijloace și înlesniri, iar banii cheltuiți pentru clădirile noi ale colegiului din Battle Creek ar fi ajuns din belșug ca să înființeze două noi școli în alte localități, iar pomii sădiți ar fi crescut și ar fi adus roade așa cum nu s-au mai văzut, deoarece oamenii aleg să urmeze propria lor înțelepciune.
Frații noștri spun că cererea vine de la predicatori și de la părinți, că sunt zeci de tineri printre noi care au nevoie de avantajele școlilor noastre, dar care nu pot frecventa cursurile dacă taxele nu sunt mai mici. Aceia care pledează pentru taxe mai reduse ar trebui să cântărească lucrurile cu grijă și pe toate laturile. Dacă elevii nu pot avea ei înșiși mijloace suficiente pentru a face față cheltuielilor reale pentru o bună și credincioasă lucrare de educație, nu e mai bine ca părinții lor, prietenii, comunitățile de care ei aparțin sau frați mărinimoși și binevoitori din Conferința lor să-i sprijine, decât ca o povară de datorii să fie adusă asupra școlii? Ar fi mult mai bine ca mulți susținători ai instituției să suporte cheltuiala, pentru ca școala să nu intre în datorii.
Trebuie găsite metode pentru a preveni acumularea de datorii asupra instituțiilor noastre. Nu trebuie ca întreaga lucrare să sufere din cauza datoriilor care niciodată nu vor fi lichidate, dacă nu se face o schimbare deplină și dacă lucrarea nu se face pe o bază cu totul diferită. Toți aceia care au îngăduit ca un nor de datorii să-i acopere să simtă acum ca fiind de datoria lor să se facă tot ceea ce pot pentru lichidarea acestora.
Ajutorarea elevilor merituoși
Comunitățile din diferite localități ar trebui să considere că o răspundere solemnă stă asupra lor, și anume aceea de a instrui tineri și de a educa talente care să se angajeze în lucrarea misionară. Când văd pe unii din comunitate care promit că ar putea să devină lucrători folositori, dar care nu sunt în stare să se întrețină singuri la școală, ei ar trebui să-și asume răspunderea de a-i trimite la una din școlile noastre. Sunt capacități deosebite în comunități care trebuie să fie puse la lucru. Sunt persoane care ar face o bună lucrare în via Domnului, dar mulți sunt prea săraci pentru a obține, fără ajutor, educația de care au nevoie. Comunitățile ar trebui să considere drept un privilegiu faptul că pot să participe la acoperirea cheltuielilor unora ca aceștia.
Aceia care au adevărul în inimă sunt totdeauna mărinimoși, ajutând acolo unde este nevoie. Ei dau exemplu și alții îl urmează. Dacă sunt unii care ar trebui să beneficieze de educația din școlile noastre, dar care nu pot plăti în întregime taxele școlare, comunitățile trebuie să-și arate dărnicia, ajutându-i.
Pe lângă aceasta, în fiecare Conferință ar trebui să se strângă un fond din care să se dea cu împrumut elevilor săraci, dar merituoși și care doresc să se dedice lucrării misionare; în unele cazuri, ei ar trebui să primească chiar donații. Când s-a început lucrarea Colegiului din Battle Creek, s-a constituit un fond la Review and Herald, fiind pus la dispoziția acelora care doreau să studieze, dar nu aveau mijloace. Acești bani au fost folosiți de mulți elevi până ce ajungeau să pornească bine la drum; apoi, din veniturile lor, puneau la loc ceea ce au luat, pentru ca și alții să beneficieze de fondul acesta. Tinerilor trebuie să li se arate lămurit că ei trebuie să lucreze pentru a-și rezolva singuri, pe cât este posibil, problema cheltuielilor necesare educării lor și astfel să-și acopere în parte cheltuielile. Dar ceea ce cere un preț oarecum apropiat de adevărata lui valoare va fi apreciat în mod corespunzător.
Deprinderea de a se sprijini pe propriile puteri
Prin cuvânt și exemplu, învățați tăgăduirea de sine, economia, mărinimia și sprijinirea pe puteri proprii. Oricine are un caracter adevărat va fi calificat să facă față dificultăților și va fi gata să urmeze un „Așa zice Domnul!” Oamenii nu vor fi pregătiți să înțeleagă obligația lor față de Dumnezeu până nu au învățat în școala lui Hristos să poarte jugul Lui de restricții și ascultare. Sacrificiul este adevăratul început al lucrării noastre pentru ducerea mai departe a adevărului și pentru înființarea de instituții. El este o parte esențială a educației. Sacrificiul trebuie să devină ceva obișnuit în formarea caracterului în viața aceasta, dacă vrem să avem o casă care nu e făcută de mâini omenești, ci veșnice, în ceruri.
Prin păreri greșite cu privire la folosirea banilor, tinerii sunt expuși la multe primejdii. Ei nu trebuie să fie întreținuți și alimentați cu bani, ca și cum ar fi un depozit inepuizabil din care pot scoate oricând pentru a-și satisface orice nevoi închipuite. Banii trebuie să fie considerați ca un dar încredințat nouă de Dumnezeu, pentru a face lucrarea Lui, pentru a dezvolta Împărăția Lui, iar tineretul trebuie să fie deprins a-și restrânge dorințele. Învățați că nici unul nu are dreptul să-și ticăloșească puterile prin satisfacerea plăcerilor și poftelor personale. Aceia pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu capacitatea de a câștiga bani au obligația față de El de a folosi aceste mijloace prin înțelepciune dată de cer, spre slava Numelui Său. Orice bănuț, irosit în satisfacții personale sau dat unor prieteni care îl vor cheltui pentru satisfacerea mândriei sau egoismului, jefuiește tezaurul lui Dumnezeu. Banii cheltuiți pentru haine spre a face impresie constituie o sumă care ar fi putut fi folosită pentru ducerea mai departe a lucrării lui Dumnezeu în locuri noi. O, dacă ar da Dumnezeu tuturor o dreaptă înțelegere a aceea ce înseamnă să fii creștin! Înseamnă să fii asemenea cu Hristos, iar Hristos n-a trăit pentru a-și plăcea Lui Însuși.
Datoria conferințelor noastre
Conferințele așteaptă de la școlile noastre lucrători educați și bine instruiți și ele ar trebui să acorde școlilor sprijinul cel mai cordial și cel mai inteligent. S-a dat în mod clar lumină cum că aceia care slujesc în școlile noastre, predând Cuvântul lui Dumnezeu, tâlcuind Scripturile, educând pe elevi în cele ale lui Dumnezeu, trebuie să fie întreținuți din zecime. Această învățătură a fost dată cu multă vreme mai înainte, iar mai de curând a fost deseori repetată.
Oriunde se înființează școli, trebuie să se găsească administratori înțelepți, „oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni ai adevărului, vrăjmași ai lăcomiei”, oameni care vor face tot ce pot mai bine în diferitele răspunderi ce le revin datorită pozițiilor lor. Ei ar trebui să aibă pricepere în probleme de afaceri, dar este de o și mai mare importanță să umble smeriți cu Dumnezeu și să fie călăuziți de Duhul Sfânt. Astfel de oameni vor fi învățați de Dumnezeu și vor căuta sfat de la frații lor care sunt oameni ai rugăciunii.
Administratorii școlilor noastre trebuie să lucreze din motive curate. În altruismul lor, ei nu vor uita că și alte părți ale marelui câmp al secerișului au nevoie de aceleași înlesniri pe care le are școala de sub grija lor. În fiecare plan, ei își vor aminti că egalitatea și unitatea trebuie să fie păstrate. Ei vor socoti cu grijă cheltuielile fiecărui proiect și se vor strădui să nu absoarbă o sumă atât de mare de bani, încât să lipsească alte câmpuri de înlesnirile necesare.
Prea adesea au fost aduși predicatori ca să poarte răspunderi pe care nu erau nicicum pregătiți să le poarte. Puneți răspunderile acestea asupra unor oameni care au tact și pricepere în afaceri, oameni care se pot consacra lucrărilor administrative, care pot să viziteze școlile și să țină la zi situația financiară, și care pot, la rândul lor, să dea învățătură cu privire la ținerea contabilității. Lucrarea școlii ar trebui să fie verificată de mai multe ori pe an. Predicatorii trebuie să fie ca sfetnici, dar să nu se așeze asupra lor răspunderi financiare.
Inspectarea de către revizorul conferinței generale
Lumina care mi-a fost dată de Domnul este aceea că bărbați înțelepți, bărbați pricepuți în cele financiare, ar trebui să viziteze școlile noastre din fiecare țară și să țină în bună rânduială situația financiară. Lucrul acesta nu trebuie să fie lăsat pe seama predicatorilor sau a membrilor comitetului, care nu au timp să ia asupra lor povara aceasta. Profesorii nu trebuie să fie împovărați cu aceste răspunderi. Aceste probleme ale administrării școlilor cer talente care nu au fost cultivate.
Dacă conducătorii ar fi avut o judecată clarvăzătoare în anii trecuți, situațiile financiare descurajatoare, care au stânjenit atât de mult lucrarea în acești ani, n-ar fi trebuit să existe.
Dacă lucrarea noastră de educație ar fi fost adusă la îndeplinire în armonie cu învățătura dată pentru călăuzirea noastră, umbra întunecoasă a datoriilor grele n-ar zăcea asupra instituțiilor noastre.
Școlile comunităților
Aceleași principii care, dacă sunt urmate, vor aduce succes și binecuvântare școlilor și colegiilor noastre, ar trebui să guverneze planurile și lucrarea noastră pentru școlile comunităților. Toți trebuie să suporte cheltuielile. Comunitatea să aibă grijă ca aceia care trebuie să aibă parte de beneficiile ei să participe la școală. Familiile sărace să fie ajutate. Noi nu ne putem numi adevărați misionari, dacă îi neglijăm pe aceia care stau la propriile noastre uși, care sunt la vârsta cea mai critică și care au nevoie de ajutorul nostru pentru a-și asigura cunoștințele și experiența care-i va pregăti pentru slujba lui Dumnezeu.
Domnul dorește să se facă eforturile cele mai mari pentru educarea copiilor noștri. Adevărata lucrare misionară făcută de profesorii care zilnic sunt învățați de Dumnezeu ar aduce multe suflete la cunoașterea primită. Să dea oare membrii bisericii mijloace pentru înaintarea cauzei lui Hristos printre alții și să-i lase pe proprii lor copii să facă lucrarea și slujba lui Satana?
Atunci când se înființează școli de comunitate, poporul lui Dumnezeu va vedea că este o educație valoroasă să învețe cum să conducă școala pe o bază financiară de succes. Dacă lucrul acesta nu se poate face, închideți școala, până când, cu ajutorul lui Dumnezeu, se pot face planuri pentru funcționarea ei fără a se face datorii. Bărbați capabili în cele financiare ar trebui să verifice registrele contabile o dată, de două ori sau de trei ori pe an, pentru a se asigura cu privire la adevărata situație financiară a școlii și să ia seama să nu existe cheltuieli enorme, care vor avea ca rezultat acumularea de datorii. Trebuie să ne ferim de datorii așa cum ne ferim de lepră.
Mulți dintre tinerii noștri care doresc să-și facă o educație sunt prea puțin îngrijorați de intrarea în datorii. Ei privesc la studierea cărților ca fiind principalul mijloc de educație. Ei nu-și dau seama de valoarea unei educații practice în probleme administrative sau de afaceri și sunt mulțumiți să treacă prin anii de studiu pe banii altora, în loc să caute ca muncind să obțină ei înșiși mijloacele necesare pentru a studia. Ei nu privesc în mod critic la efectele acestui lucru. Ei nu analizează situația de la cauză la efect.
Adesea, rezultatul unei astfel de purtări este o disproporționată dezvoltare a corpului profesoral. Elevul nu-și înțelege punctele slabe ale caracterului său; nu-și dă seama de propriile sale lipsuri. Depinzând de alții, el pierde o experiență de viață practică, pe care cu greu o va recâștiga. El nu învață să se sprijine pe propriile sale forțe. Nu învață cum să-și exercite credința. Adevărata credință va face în stare sufletul să se ridice din starea nedezvoltată și nedesăvârșită și să înțeleagă care este adevărata înțelepciune. Dacă elevii își vor dezvolta în chip armonios creierul, oasele și mușchii, ei vor fi mai bine în stare să studieze și vor fi mai calificați să facă față realităților vieții. Dar, dacă vor urma propriile lor idei greșite cu privire la ceea ce constituie educația, ei nu vor deveni bărbați și femei care s-au ridicat prin propriile lor mijloace și deplin educați.
„Ferice de omul care găsește înțelepciunea, și de omul care capătă priceperea! Căci câștigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, și venitul adus de ea este mai de preț decât aurul; ea este mai de preț decât mărgăritarele și toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viață lungă; în stânga ei, bogăție și slavă. Căile ei sunt niște căi plăcute, și toate cărările ei sunt niște căi pașnice. Ea este un pom de viață pentru cei ce o apucă și cei ce o au sunt fericiți.” (Proverbe 3, 13-18.)