Mărturii pentru comunitate, vol. 7

Capitolul 11

Extinderea lucrării

[AUDIO]

Dumnezeu a calificat poporul Său pentru a lumina lumea. El le-a încredințat capacități prin care ei urmează să extindă lucrarea Lui până când va cuprinde globul pământesc. În toate părțile lumii ei trebuie să înființeze sanatorii, școli, case de editură și alte mijloace de lucru asemănătoare, în vederea îndeplinirii lucrării Sale.

Solia de încheiere a Evangheliei urmează să fie dusă „oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui popor”. (Apocalipsa 14, 6.) În țările străine de-abia acum trebuie să fie începute și duse mai departe multe planuri pentru înaintarea acestei solii. Deschiderea de restaurante igienice și de săli de tratament și înființarea de sanatorii pentru îngrijirea celor bolnavi și suferinzi sunt atât de necesare în Europa ca și în America. În multe țări, trebuie să se înființeze misiuni medicale pentru a lucra ca ajutoare ale lui Dumnezeu pentru îngrijirea celor bolnavi.

Domnul Hristos conlucrează cu aceia care se angajează în lucrarea medicală misionară. Bărbați și femei care în mod neegoist fac tot ce pot pentru a înființa sanatorii și săli de tratament în multe țări vor fi răsplătiți cu dărnicie. Aceia care vizitează aceste instituții vor fi ajutați trupește, intelectual și spiritual, cei obosiți vor fi înviorați, bolnavii vor fi însănătoșiți, cei împovărați de păcate vor fi eliberați. În țări depărtate, de la aceia ale căror inimi sunt întoarse de la slujirea păcatului la neprihănire prin aceste mijloace, se va auzi mulțumire și glas de cântec. Prin cântările și prin laudele lor pline de recunoștință, se va da o mărturie care va câștiga și pe alții la ascultarea de Hristos și la comuniunea cu El.

Întoarcerea sufletelor la Dumnezeu este cea mai mare și cea mai nobilă lucrare la care pot participa ființele omenești. În lucrarea aceasta se descoperă puterea lui Dumnezeu, sfințenia Lui, îndurarea Lui și nemărginita Lui iubire. Fiecare pocăință adevărată Îi aduce slavă și îi face pe îngeri să izbucnească în cântări.

Ne apropiem de sfârșitul istoriei acestui pământ și diferitele ramuri ale lucrării lui Dumnezeu trebuie să fie duse mai departe cu mult mai multă jertfire de sine decât se dă pe față acum. Lucrarea pentru aceste zile din urmă este într-un anumit sens o lucrare misionară. Prezentarea adevărului prezent, de la prima literă a alfabetului lui și până la cea din urmă, înseamnă efort misionar. Lucrarea care trebuie făcută cere sacrificiu la fiecare pas înainte. Din serviciul acesta neegoist lucrătorii vor ieși curățați și înnobilați, ca aurul încercat în foc.

Priveliștea sufletelor care pier în păcat ar trebui să ne trezească să facem eforturi mai puternice, pentru a duce lumina adevărului prezent acelora care sunt în întuneric și, în mod deosebit, acelora care sunt în câmpuri în care până acum s-a făcut foarte puțin pentru a înființa monumente pentru Dumnezeu. În toate părțile lumii, o lucrare care ar fi trebuit să fie de multă vreme făcută de-abia acum trebuie să înceapă și să fie dusă la capăt.

În general, frații noștri nu s-au interesat așa cum ar fi trebuit de înființarea de sanatorii în țările europene. În lucrarea din aceste țări se vor ridica cele mai grele întrebări, datorită condițiilor specifice ale fiecărui câmp. Dar din lumina ce mi-a fost dată, am văzut că se vor înființa instituții care, deși la început vor fi mici, vor deveni, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, tot mai mari și tot mai puternice.

Instituțiile noastre din orice țară nu trebuie să fie îngrămădite într-o singură localitate. Niciodată Dumnezeu n-a intenționat ca lumina adevărului să fie restrânsă în felul acesta. Pentru un timp, națiunii iudaice i s-a cerut să se închine la Ierusalim. Dar Isus i-a spus femeii samaritene: „Crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim”. „Vine ceasul și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr”. (Ioan 4, 21.23.24.) Adevărul trebuie să fie sădit în orice loc unde putem pătrunde. Trebuie să fie dus în regiuni lipsite de cunoașterea lui Dumnezeu. Oamenii vor fi binecuvântați prin primirea Aceluia în care sunt concentrate toate speranțele lor de viață veșnică. Primirea adevărului așa cum este în Isus va umple inimile lor de cântece pentru Dumnezeu.

Cheltuirea unor mari sume de bani în câteva locuri este contrară principiilor creștine. Fiecare clădire trebuie să fie construită cu gândul că astfel de clădiri sunt necesare și în alte locuri. Dumnezeu cheamă pe oamenii care sunt în poziții de răspundere în lucrarea Sa, să nu blocheze calea de înaintare a lucrării prin folosirea egoistă în câteva locuri favorite sau în una sau două ramuri de lucrare, a tuturor mijloacelor ce pot fi procurate.

În primele zile ale soliei, foarte mulți dintre membrii noștri aveau spiritul tăgăduirii și al jertfirii de sine. În felul acesta s-a făcut un bun început, iar eforturile depuse au fost încununate de succes. Dar lucrarea nu s-a dezvoltat așa cum ar fi trebuit. Prea multe s-au concentrat în Battle Creek, și în Oakland și în alte câteva locuri. În nici un caz frații noștri n-ar fi trebuit să construiască atât de mult într-un singur loc, cum au făcut la Battle Creek.

Domnul a atras atenția că lucrarea Lui trebuie dusă mai departe în același spirit în care a început. Lumea trebuie să fie avertizată. Trebuie să se pătrundă în noi câmpuri, unul după altul. Porunca ce ne-a fost dată sună astfel: „Adăugați noi teritorii; adăugați noi teritorii.” N-ar trebui oare ca noi, ca popor, prin aranjamentele noastre de afaceri, prin atitudinea noastră față de o lume nemântuită, să dăm o mărturie chiar și mai clară și mai hotărâtă decât aceea adusă de noi cu douăzeci sau treizeci de ani mai înainte?

Asupra noastră a strălucit o mare lumină cu privire la ultimele zile ale istoriei acestui pământ. Lipsa noastră de înțelepciune și energie să nu fie cumva o dovadă de orbire spirituală. Solii lui Dumnezeu trebuie să fie îmbrăcați cu putere. Pentru adevăr ei trebuie să aibă un respect deosebit pe care nu-l au acum. Solemna și sfânta solie de avertizare a Domnului trebuie să fie proclamată în câmpurile cele mai dificile și în orașele cele mai ticăloase — în orice loc unde lumina soliei îngerului al treilea nu a răsărit încă. Fiecăruia trebuie să i se dea ultima invitație la ospățul nunții Mielului.

În vestirea soliei, servii lui Dumnezeu vor fi chemați să se lupte cu numeroase greutăți și să treacă peste multe piedici. Uneori lucrarea va merge greu, ca pe vremea când pionierii înființau instituțiile din Battle Creek, din Oakland și din alte locuri. Dar fiecare să facă tot ce poate mai bine, făcând din Domnul tăria lor, evitând orice egoism și făcându-i pe alții fericiți prin faptele lor bune.

Orașul New York

Pe când mă aflam la New York, în iarna anului 1901, am primit lumină cu privire la lucrarea din acel mare oraș. Noapte după noapte mi-a trecut pe dinainte calea pe care trebuie să meargă frații noștri. În marele New York, solia trebuie să înainteze ca o lampă aprinsă. Dumnezeu va ridica lucrători pentru această lucrare, iar îngerii Lui vor merge înaintea lor. Deși marile noastre orașe ajung cu repeziciune în starea lumii dinainte de potop, deși ele sunt ca Sodoma din cauza nelegiuirii, totuși în ele sunt multe suflete sincere, care, atunci când aud adevărurile uimitoare ale soliei advente, vor simți convingerea Duhului Sfânt. New York e gata de a fi lucrat. În acest mare oraș solia adevărului va fi prezentată cu puterea lui Dumnezeu. Domnul cheamă lucrători. El îi invită pe aceia care au câștigat experiență în lucrare să înceapă și să ducă mai departe în temere de El lucrarea ce trebuie să fie făcută în New York și în alte orașe mari din America. El cere, de asemenea, mijloace care să fie folosite în lucrarea Sa.

Mi-a fost arătat că noi nu trebuie să ne odihnim satisfăcuți pentru faptul că avem un restaurant vegetarian în Brooklyn, deoarece și altele ar trebui înființate în alte sectoare ale orașului. Oameni care locuiesc într-o parte a marelui New York nu știu ce se petrece în alte părți ale acestui oraș. Bărbații și femeile care mănâncă la restaurantele înființate în diferite locuri vor simți o îmbunătățire a sănătății. O dată câștigată încrederea lor, aceștia vor fi mai dispuși să primească solia specială a adevărului de la Dumnezeu.

Ori de câte ori se aduce la îndeplinire o lucrare medicală în orașele noastre mari, ar trebui să se țină și cursuri de bucătărie; și oriunde se dezvoltă o puternică lucrare școlară misionară, ar trebui să se înființeze și un restaurant oarecare igienic, care să fie o ilustrare practică a bunei alegeri și a sănătoasei pregătiri a alimentelor.

Pe când mă aflam la Los Angeles, mi-a fost arătat că nu numai în diferite sectoare ale orașului aceluia, dar și în San Diego și în alte centre turistice din California de sud, ar trebui să se înființeze restaurante igienice și săli de tratament. Eforturile noastre în direcția aceasta ar trebui să includă și marile stațiuni balneare maritime. „Pregătiți calea Domnului”, așa ar trebui să se audă glasul solilor lui Dumnezeu în marile stațiuni turistice maritime.

Statele din sud

Am adus o solie cu privire la câmpul sudic. Avem o mare lucrare de făcut în acest câmp. Starea lui este o condamnare a pretinsului nostru creștinism. Priviți la lipsa de predicatori, învățători și misionari medicali în care se află. Luați seama la ignoranța, sărăcia, mizeria și la suferința multora dintre oamenii aceștia. Și totuși, câmpul acesta se află chiar lângă ușile noastre. Cât de egoiști, cât de neatenți am fost față de semenii noștri! Am trecut nemiloși pe lângă ei, făcând prea puțin pentru a le ușura suferințele. Dacă însărcinarea evanghelică ar fi fost studiată și ascultată de ai noștri, Sudul ar fi primit partea lui proporțională de slujire. Dacă aceia care au primit lumina ar fi umblat în lumină, și-ar fi dat seama că au marea răspundere de a cultiva această parte a viei, îndelung neglijată.

Dumnezeu invită poporul Său să-I dea mijloacele pe care li le-a încredințat, pentru ca să se poată înființa instituții în câmpurile lipsite, dar care sunt coapte pentru seceriș. El îi invită pe aceia care au bani la bancă să-i pună în circulație. Dând din avutul nostru pentru a susține lucrarea lui Dumnezeu, arătăm într-un mod practic că Îl iubim pe El mai mult decât pe oricine și pe aproapele nostru ca pe noi înșine.

Să se înființeze acum școli și sanatorii în multe locuri din statele din sud. Să se creeze centre de influență în multe din orașele sudice prin deschiderea de magazine de alimente și restaurante vegetariene. De asemenea, să se creeze înlesniri pentru fabricarea de alimente sănătoase, simple și necostisitoare. Dar să nu se îngăduie să fie aduse în lucrare motive egoiste, lumești, deoarece Dumnezeu interzice aceasta. Oameni neegoiști să se apuce de lucrarea aceasta în temere de Dumnezeu și cu iubire pentru semenii lor.

Lumina pe care am primit-o este aceea că, în câmpul sudic, ca oriunde, fabricarea de alimente sănătoase ar trebui să fie condusă nu ca o speculație pentru câștig personal, ci ca o afacere pe care Dumnezeu a pus-o la cale, ca prin ea să li se poată deschide oamenilor o ușă a nădejdii. În sud ar trebui să se dea o atenție deosebită celor săraci, care au fost neglijați în același mod îngrozitor. Oameni capabili și economi ar trebui să fie aleși pentru a se ocupa de lucrarea alimentară, deoarece trebuie să se exercite cea mai mare înțelepciune și economie, pentru ca aceasta să aibă succes. Dumnezeu dorește ca poporul Său să îndeplinească o slujbă bine primită în pregătirea de alimente sănătoase, nu numai pentru propriile lor familii, lucru care constituie prima lor răspundere, dar și pentru ajutorarea săracilor de pretutindeni. Ei trebuie să dea pe față dărnicie creștină asemenea Domnului Hristos, dându-și seama că ei Îl reprezintă pe Dumnezeu și că tot ceea ce au este o înzestrare din partea Lui.

Fraților, apucați-vă de lucrarea aceasta. Nu dați loc descurajării. Nu îi criticați pe aceia care încearcă să facă ceva în direcția cea bună, ci porniți la lucru.

În legătură cu fabrica de alimente sănătoase, ar putea să fie înființate diferite industrii, care ar fi de ajutor pentru lucrarea din câmpul sudic. Tot ce pot face oamenii ca misionari pentru Dumnezeu pot face pentru acest câmp acum; căci dacă vreun câmp a avut vreodată nevoie de lucrarea medicală misionară, acela e câmpul sudic. În decursul timpului ce s-a scurs în veșnicie, mulți ar fi trebuit să se afle în sud, lucrând împreună cu Dumnezeu, făcând lucrarea personală și prin dăruirea din mijloacele lor pentru a se susține atât pe ei, cât și pe alți lucrători, în câmpul acela.

Ar trebui să se înființeze mici sanatorii în multe locuri. Aceasta va deschide porțile pentru pătrunderea adevărului biblic și va îndepărta mare parte din prejudecățile care există împotriva acelora care consideră că negrii au și ei un suflet de mântuit, ca și albii.

Dacă s-ar fi înființat astfel de ramuri de lucrare pentru negri imediat după proclamarea libertății, cât de diferită ar fi starea lor astăzi!

În toate țările

Domnul ne cheamă pe toți să ne trezim și să ne dăm seama de răspunderile noastre. Dumnezeu a dat fiecărui om o lucrare de făcut. Fiecare poate trăi o viață de folos. Să învățăm tot ce se poate învăța și apoi să fim o binecuvântare pentru alții, făcându-le parte de cunoașterea adevărului. Fiecare să lucreze potrivit cu diversele sale capacități, ajutând bucuros la purtarea poverilor.

Pretutindeni este o lucrare de făcut pentru toate clasele societății. Trebuie să ne apropiem de cei săraci și de cei stricați, de cei căzuți din cauza necumpătării. Și în același timp nu trebuie să uităm clasele mai de sus — avocații, deservenții cultici, senatorii și judecătorii, dintre care mulți sunt sclavi ai obiceiurilor necumpătării. Nu trebuie să lăsăm nici un efort neîncercat pentru a le arăta că ei au un suflet care e vrednic de salvat, că viața veșnică e ceva care merită să ne luptăm pentru câștigarea ei. Acelora din poziții înalte trebuie să le prezentăm legământul abstinenței totale, solicitându-i să dea banii, pe care altfel i-ar fi cheltuit în pasiunea dăunătoare a băuturilor alcoolice și a tutunului, la înființarea de instituții în care copiii și tineretul să poată fi pregătiți să ocupe locuri de folos în lume.

Asupra noastră a strălucit o puternică lumină, dar cât de puțin din lumina aceasta o reflectăm noi către lume! Îngerii din cer așteaptă ca ființele omenești să conlucreze cu ei la realizarea practică a principiilor adevărului. Mare parte din lucrarea aceasta urmează să se facă prin mijlocirea sanatoriilor noastre și a întreprinderilor noastre asemănătoare. Aceste instituții ar trebui să fie monumente ale lui Dumnezeu, unde puterea Sa vindecătoare poate ajunge la toate clasele, de sus și de jos, bogați și săraci. Fiecare dolar investit în ele pentru cauza Domnului Hristos va aduce binecuvântare atât dătătorului, cât și omenirii suferinde.

Lucrarea medicală misionară este mâna dreaptă a Evangheliei. Ea este necesară înaintării lucrării lui Dumnezeu. Atunci când bărbați și femei sunt călăuziți prin ea ca să poată vedea importanța bunelor deprinderi de viețuire, puterea mântuitoare a adevărului va fi făcută cunoscut. Pătrunderea în fiecare oraș trebuie să fie făcută de persoane pregătite să facă lucrare medicală misionară. Fiind mâna dreaptă a întreitei solii îngerești, metodele lui Dumnezeu de tratare a bolilor vor deschide porțile pentru intrarea adevărului prezent. Literatura medicală trebuie să fie răspândită în multe țări. Medicii noștri, din Europa și din alte țări, ar trebui să se trezească și să vadă necesitatea de a avea lucrări medicale pregătite de persoane de acolo, de pe teren, și care pot prezenta lucrurile la treapta la care se află oamenii, dând învățătura de care au cea mai mare nevoie.

Domnul va da prilej sanatoriilor noastre care sunt deja organizate să conlucreze cu El la sprijinirea întreprinderilor nou înființate. Fiecare fabrică nouă trebuie să fie privită ca o soră ajutătoare în marea lucrare de vestire a soliei îngerului al treilea. Dumnezeu a dat sanatoriilor noastre prilejul de a pune în mișcare o lucrare care va fi ca o piatră vie și care crește pe măsură ce este rostogolită de o mână nevăzută. Să fie pusă deci în mișcare această piatră mistică.

Domnul mi-a dat instrucțiuni să-i avertizez pe aceia care în viitor vor înființa sanatorii în locuri noi, să înceapă lucrarea lor în smerenie, consacrându-și puterile în slujba Lui. Clădirile construite nu trebuie să fie mari sau costisitoare. În legătură cu școlile noastre, să se înființeze mici sanatorii. În sanatoriile acestea să fie adunați tineri și tinere, capabili și consacrați, persoane care se vor păstra în iubire și temere de Dumnezeu și care, atunci când sunt pregătite pentru absolvire, nu vor considera că știu tot ce trebuie să știe, ci vor studia cu sârguință și vor practica cu grijă învățăturile date de Domnul Hristos. Neprihănirea Domnului Hristos va merge înaintea lor, iar slava lui Dumnezeu va fi ariergarda lor.

Mi-a fost dată lumina că este recomandat ca, în multe orașe, un restaurant să fie legat de sălile de tratamente. Cele două pot conlucra la menținerea unor principii bune. În legătură cu aceasta, uneori este recomandabil să existe camere care să servească drept locuință pentru bolnavi. Aceste instituții vor servi ca furnizoare pentru sanatoriile așezate la țară și vor fi mai bine conduse în case închiriate. Noi nu trebuie să construim în orașe clădiri mari în care să ne îngrijim de bolnavi, deoarece Dumnezeu a arătat lămurit că bolnavii pot fi mai bine îngrijiți în afara orașelor. În multe locuri va fi necesar să se înceapă lucrarea medicală în orașe, dar, pe cât este cu putință, lucrarea aceasta ar trebui să fie transferată la țară, de îndată ce se poate găsi locul potrivit.

Lumina ce mi-a fost dată este aceea că, în loc să ne consumăm energiile la înălțarea câtorva instituții medicale uriașe, noi trebuie să înființăm multe altele, dar mici. Este aproape cu neputință să găsim talentele care să administreze așa cum ar trebui un sanatoriu mare. Nu toți lucrătorii sunt sub controlul Duhului lui Dumnezeu, așa cum ar trebui, și un spirit lumesc își face loc.

Tăria și bucuria de a fi de folos omenirii nu stau în clădiri costisitoare. Trebuie să nu uităm cât de mulți suferă din lipsă de hrană și de îmbrăcămintea necesară. Când înălțăm clădiri, nu trebuie să fim influențați de dorința de a ieși în evidență. Trebuie să ne facem datoria și să lăsăm rezultatele pe seama lui Dumnezeu, Singurul care poate da succes. Orice mijloace în plus pe care le putem avea trebuie să fie folosite pentru procurarea de mijloace corespunzătoare pentru refacerea sănătății. Toate sanatoriile noastre să fie construite pentru sănătate și fericire; ele să fie astfel așezate, încât pacienții să aibă binecuvântarea luminii soarelui; ele să fie în așa fel aranjate, încât să se evite orice mișcare nefolositoare.

În lucrarea aceasta este mai bine să facem începuturi mici, dar în multe locuri, și să îngăduim Providenței divine să arate cât de repede ar trebui să fie sporite mijloacele. Micile fabrici înființate se vor dezvolta în instituții mai mari. Va avea loc o distribuire a răspunderilor, iar lucrătorii vor obține în mod treptat o mai mare putere mintală și spirituală. Înființarea acestor instituții va avea ca rezultat mult bine, dacă toți cei legați de ele vor înfrânge ambiția egoistă și vor păstra pururea înaintea lor slava lui Dumnezeu. Mulți dintre ai noștri ar trebui să lucreze în câmpuri noi, dar nimeni să nu umble după popularitate și renume. Mintea lucrătorilor trebuie să fie sfințită.

În toată lucrarea noastră, să ne aducem aminte că același Isus, care a hrănit mulțimea cu cinci pâini și doi peștișori, este și astăzi în stare să ne dea rodul ostenelilor noastre. Acela care a spus pescarilor din Galilea: „Aruncați plasele în apă” și care, atunci când au ascultat, le-a umplut plasele până să se rupă, dorește ca poporul Lui să vadă în aceasta o dovadă de ceea ce va face El astăzi pentru ei. Același Dumnezeu care a dat copiilor lui Israel mana din ceruri încă mai trăiește și stăpânește. El Își va călăuzi poporul și îi va da îndemânare și pricepere în lucrarea pe care sunt chemați să o facă. Drept răspuns la rugăciunea fierbinte, El va da înțelepciune celor care se străduiesc să-și facă datoria în mod conștiincios și inteligent. Sub binecuvântarea Lui, lucrarea de care sunt legați va crește tot mai mult și mulți se vor deprinde să fie purtători de poveri, iar eforturile lor vor fi încununate de succes.