Prima lecție care trebuie să fie predată lucrătorilor din instituțiile noastre este lecția dependenței de Dumnezeu. Înainte de a izbuti să aibă succes în vreo direcție oarecare, ei trebuie să primească, fiecare pentru sine, adevărul cuprins în cuvintele Domnului Hristos: „Fără Mine nu puteți face nimic.”
Neprihănirea își are rădăcinile în evlavie. Nici o ființă omenească nu este neprihănită, decât atâta timp cât are credință în Dumnezeu și menține o legătură vie cu El. După cum o floare de pe câmp își are rădăcina înfiptă în pământ, după cum ea are nevoie să primească aer, rouă, ploaie și lumină, la fel și noi avem nevoie să primim de la Dumnezeu resurse spirituale. Numai devenind părtași ai naturii Sale primim putere să ascultăm de poruncile Lui. Nici un om, de sus sau de jos, experimentat sau neexperimentat, nu poate să mențină fără încetare în fața semenilor săi o viață curată și puternică, decât numai atunci când viața lui este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Cu cât activitatea în mijlocul oamenilor e mai extinsă, cu atât mai strânsă trebuie să fie comuniunea inimii cu Dumnezeu.
Domnul a dat învățătura că angajații casei de editură trebuie să fie educați în cele religioase. Lucrul acesta are o însemnătate mult mai mare decât câștigul financiar. Sănătatea spirituală a lucrătorilor trebuie să primeze. În fiecare dimineață, luați-vă timp pentru a începe lucrul vostru cu rugăciune. Nu considerați aceasta ca un timp pierdut; este un timp care va dăinui în veacurile veșnice. Prin mijlocul acesta vor fi asigurate succesul și victoria. Mașinile vor răspunde la atingerea mâinii Domnului. Atunci, cu siguranță, binecuvântarea lui Dumnezeu poate fi cerută, iar lucrul nu poate fi săvârșit bine decât dacă începutul este bun. Mâinile fiecărui lucrător trebuie să fie întărite, inima trebuie să-i fie curățită, înainte ca Domnul să-l poată folosi cu succes.
Dacă vrem să trăim o adevărată viață creștinească, conștiința trebuie să fie înviorată prin contactul neîncetat cu Cuvântul lui Dumnezeu. Toate lucrurile prețioase, pe care Dumnezeu ni le-a procurat cu un preț nemărginit de mare, nu ne pot aduce nici un bine; ele nu ne pot întări și nu pot să producă o creștere spirituală dacă nu ni le însușim. Trebuie să mâncăm Cuvântul lui Dumnezeu, să facem din el o parte din noi înșine.
Mici grupe să se adune seara, la prânz sau dimineața devreme, pentru a studia Biblia. Ei să aibă un timp de rugăciune, pentru ca să poată fi întăriți, luminați și sfințiți de Duhul Sfânt. Domnul Hristos dorește ca lucrarea aceasta să se realizeze în inima fiecărui lucrător. Dacă voi înșivă veți deschide ușa pentru a o primi, o mare binecuvântare va veni asupra voastră. Îngeri de la Dumnezeu vor fi în adunarea voastră. Voi vă veți hrăni cu frunzele pomului vieții. Ce mărturie veți putea da cu privire la cunoștința plină de iubire pe care ați făcut-o cu conlucrătorii voștri, la aceste prețioase ocazii când ați căutat binecuvântarea lui Dumnezeu! Fiecare să-și povestească experiența în cuvinte simple. Aceasta va aduce mai multă întărire și bucurie sufletului decât toate instrumentele muzicale din comunități. Domnul Hristos va veni în inima voastră. Numai în felul acesta vă puteți menține integritatea.
Se pare că mulți cred că timpul folosit pentru a-L căuta pe Domnul este un timp pierdut. Dar când El vine pentru a conlucra cu străduințele omenești și când bărbați și femei conlucrează cu El, se va vedea o schimbare remarcabilă în lucrare și în rezultate. Fiecare inimă care a fost cercetată de razele strălucitoare ale soarelui neprihănirii va da pe față lucrarea Duhului lui Dumnezeu în glas, în minte și în caracter. Mașinile vor lucra ca unse și conduse de o mână măiastră. Va fi mai puțină fricțiune atunci când spiritul lucrătorilor primește uleiul de la cele două ramuri de măslin. Influența cea sfântă va fi împărtășită altora prin cuvinte de bunătate, duioșie, iubire și încurajare.
Ar trebui ca evangheliști temători de Dumnezeu să facă eforturi, în favoarea ucenicilor, pentru ca aceștia să poată fi convertiți. Ei ar trebui să fie învățați cu grijă căile adevărului. Ar trebui să fie încurajați să studieze Biblia în fiecare zi și ar trebui să aibă un instructor care să citească și să studieze împreună cu ei.
Cunoașterea tot mai bine a Domnului Hristos, obținută prin studierea Scripturilor, sub conducerea Duhului Sfânt ca învățător, îl face în stare pe primitor să deosebească binele de rău în toate treburile vieții. Dacă aceia care sunt în legătură cu casele noastre de editură obțin această cunoștință și ajung să fie înrădăcinați în adevăr, ei se vor menține pe calea Domnului, pentru a lucra cu dreptate și judecată.
Aceia care se ocupă de lucrurile sfinte în instituțiile de editură și în oricare ramură a lucrării lui Dumnezeu, trebuie să exercite energiile cele mai alese ale puterilor lor mintale și morale. Ei trebuie să studieze continuu nu voia oamenilor, ci voia lui Dumnezeu. Harul Lui trebuie să se dea pe față în toată lucrarea lor.
Noi trebuie să fim „în sârguință ... fără preget ... plini de râvnă cu Duhul, slujind Domnului”. (Romani 12, 11.) Noi trebuie să fim activi în lucrarea noastră; dar un alt element trebuie să se amestece cu energia aceasta — un zel viu în slujba lui Dumnezeu. În lucrarea noastră de toate zilele, noi trebuie să aducem devoțiune, evlavie, temere de Dumnezeu. Dacă vă desfășurați afacerile voastre fără să le aveți pe acestea, faceți cea mai mare greșeală din viața voastră; voi Îl jefuiți pe Dumnezeu, în timp ce pretindeți că-L serviți.
Conlucrare
Cu prilejul înființării de instituții în câmpuri noi, adesea e necesar să se așeze răspunderea asupra unor persoane care nu cunosc pe deplin amănuntele lucrării. Persoanele acestea muncesc sub povara unor mari dezavantaje și, afară de cazul că atât ei, cât și conlucrătorii lor au un interes neegoist pentru instituția Domnului, va rezulta, din cauza aceasta, o stare de lucruri care va împiedica propășirea ei.
Multora li se pare că ramura de lucrare de care se ocupă ei le aparține în mod exclusiv și că nimeni altul nu ar trebui să dea vreo sugestie cu privire la ea. Ei înșiși pot fi foarte nepricepuți în ce privește metodele cele mai bune de a conduce lucrarea; dar, dacă cineva îndrăznește să le ofere un sfat, se simt ofensați și se încăpățânează și mai tare să-și păstreze independența în gândirea lor. Pe de altă parte, unii dintre lucrători nu sunt binevoitori să-i ajute sau să-i instruiască pe conlucrătorii lor. Alții, care sunt fără experiență, nu doresc ca ignoranța lor să fie cunoscută. Ei fac greșeli cu prețul pierderii de mult timp și material, pentru că sunt prea mândri ca să ceară sfat.
Cauza greutății nu e greu de determinat. Lucrătorii au fost firi independente, când de fapt ar fi trebuit să se considere ca niște fire care trebuie să fie țesute împreună, pentru a ajuta la realizarea modelului.
Lucrurile acestea Îl întristează pe Duhul Sfânt. Dumnezeu dorește ca noi să învățăm unii de la alții. Independența nesfințită ne așează în poziția în care El nu poate lucra cu noi. Cu o astfel de stare de lucruri, Satana este foarte mulțumit.
N-ar trebui să existe înclinație spre tăinuire și nici îngrijorarea că alții vor ajunge să posede o știință deținută de câțiva. Un astfel de spirit dă naștere la o continuă bănuială și reținere. Se cultivă gândirea și bănuiala rea, iar dragostea frățească dispare din inimă.
Fiecare ramură a lucrării lui Dumnezeu are o legătură cu oricare altă ramură a lucrării. Exclusivismul nu poate să existe într-o instituție în care prezidează Dumnezeu; deoarece El este Domnul oricărei iscusințe și ingeniozități; El e temelia oricăror metode corecte. El este Cel care dă pricepere cu privire la ele și nimeni nu trebuie să considere știința sa ca fiind exclusiv a sa.
Fiecare lucrător ar trebui să aibă interes pentru oricare ramură a lucrării și, dacă Dumnezeu i-a dat prevedere, capacitate și cunoștințe care ar fi de folos în oricare ramură a lucrării, el ar trebui să comunice ceea ce a primit.
Toată iscusința care poate fi pusă în legătură cu instituția, printr-un efort dezinteresat, ar trebui folosită pentru a face ca ea să aibă succes și să devină un instrument viu și activ pentru Dumnezeu. Casele de editură au nevoie de lucrători consacrați, care posedă talanți și influență.
Fiecare lucrător va fi pus la probă cu privire la faptul dacă lucrează pentru înaintarea instituției Domnului sau pentru servirea propriilor sale interese. Aceia care s-au convertit vor dovedi zilnic că nu caută să folosească pentru câștig personal avantajele și cunoștința pe care le-au obținut. Ei își dau seama că providența divină le-a dat avantajele acestea pentru ca, în calitate de instrumente ale Domnului, să poată servi cauzei Sale, făcând lucrare de calitate superioară.
Nimeni n-ar trebui să lucreze din plăcere pentru aplauze sau din ambiție după supremație. Adevăratul lucrător va face tot ce poate mai bine, deoarece, făcând lucrul acesta, poate să Îl proslăvească pe Dumnezeu. El va căuta să-și sporească toate facultățile. El își va îndeplini obligațiile ca pentru Dumnezeu. Unica lui dorință va fi ca Domnul Hristos să poată primi închinare și slujire desăvârșită.
Lucrătorii să-și concentreze energiile într-un efort de a câștiga avantaje pentru lucrarea lui Dumnezeu. Făcând lucrul acesta, ei înșiși vor câștiga tărie și eficacitate.