De ani de zile s-a dat pe față lipsă de înțelepciune în tratarea acelora care au început și au dezvoltat lucrarea Domnului în locuri grele. Adesea, oamenii aceștia se ostenesc mult peste puterile lor. Au puțini bani de investit pentru înaintarea lucrării și sunt obligați să facă sacrificii pentru avansarea lucrării. Ei lucrează pentru salarii mici și practică cea mai strictă economie. Ei fac apel la credincioși pentru mijloace și ei înșiși dau pildă de dărnicie. Ei Îl laudă pe Dumnezeu pentru ceea ce s-a făcut, dându-și seama că El este autorul și desăvârșitorul credinței lor și că prin puterea Lui ei pot să progreseze.
Uneori, după ce acești lucrători au suportat povara și arșița zilei și, prin eforturi răbdătoare și stăruitoare, au înființat o școală sau un sanatoriu sau vreun alt obiectiv de interes pentru înaintarea lucrării, frații lor hotărăsc că un alt frate ar face lucrurile mai bine și că deci acesta va lua răspunderea lucrării pe care au făcut-o ei. În unele cazuri, hotărârea se ia fără a da cuvenita considerare și îndreptățitul credit celor care au suportat partea neplăcută a lucrării, care au muncit, s-au rugat, s-au străduit, punând în strădania lor toate puterile și toată energia lor.
Dumnezeu nu e mulțumit cu acest fel de comportare față de lucrătorii Săi. El invită poporul Său să susțină mâinile acelora care dezvoltă lucrarea în locuri noi și grele, adresându-le cuvinte de îmbărbătare și încurajare.
În înflăcărarea și râvna lor pentru înaintarea lucrării, lucrătorii aceștia s-ar putea să facă greșeli. S-ar putea ca, în dorința lor de a obține mijloace pentru susținerea vreunei instituții în nevoie, să se apuce de executarea unor planuri care nu sunt spre binele suprem al lucrării. Domnul, văzând că planurile acestea i-ar abate de la ceea ce El dorește ca ei să facă, îngăduie ca asupra lor să se abată descurajare, sfărâmându-le nădejdile. Se jertfesc bani, și aceasta este o mare durere pentru aceia care au dorit cu atâta devotament să câștige mijloace pentru susținerea lucrării.
În timp ce lucrătorii își încordau fiecare nerv pentru a aduna mijloace ca să poată face față unui caz de forță majoră, unii din frații lor stăteau la o parte, criticând, bănuind numai lucruri rele și dând un sens dăunător motivelor lucrătorilor greu împovărați, astfel făcând și mai grea lucrarea lor. Orbiți de egoism, acești căutători de greșeli nu vedeau că frații lor erau destul de necăjiți și fără critica unor oameni care n-au purtat poveri și răspunderi grele. Descurajarea este o încercare grea, dar iubirea creștină poate transforma înfrângerea în biruință. Înfrângerile ne învață să fim precauți. Învățăm din cele ce suferim. În felul acesta câștigăm experiență.
Să se dea pe față grijă și înțelepciune în tratarea lucrătorilor care, deși au făcut greșeli, au dovedit un interes viu, plin de sacrificiu de sine față de lucrare. Frații lor să zică: „Nu vom face lucrurile mai rele punând pe altcineva în locul tău, fără a-ți da ocazia să îndrepți greșelile și să stai într-o poziție avantajoasă, liber de povara criticilor nedrepte”. Să li se dea timp de îndreptare, de biruire a greutăților care-i înconjoară și de a sta în fața îngerilor și a oamenilor ca lucrători valoroși. Ei au făcut greșeli, dar oare aceia care au exprimat bănuieli și au criticat au procedat mai bine? Domnul Hristos le spunea fariseilor învinuitori: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra”. (Ioan 8, 7.)
Sunt persoane care se grăbesc în dorința lor de a reforma lucrurile care lor li se par a fi greșite. Ei cred că ar trebui să fie aleși să ia locul celor care au făcut greșeli. Ei subapreciază ce au făcut lucrătorii aceștia, în timp ce alții se uitau și criticau. Prin acțiunile lor ei zic: „Eu pot face lucruri mari. Pot conduce lucrarea cu succes.” Acelora care cred că știu atât de bine să evite greșelile, am însărcinarea să le spun: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați”. (Matei 7, 1.) Voi poate veți evita greșeli în unele puncte, dar în alte lucruri sunteți în primejdia de a face erori grave, care vor fi foarte greu de îndreptat și care vor aduce confuzie în lucrare. Greșelile acestea ar putea aduce mai multă vătămare ca acelea pe care le-au făcut frații voștri.
Instrucțiunea ce mi s-a dat este aceea că persoanele care au pus temelia unei lucrări, și care, în fața prejudecăților, își deschid prin luptă drumul de înaintare, nu trebuie să fie puse într-o lumină nefavorabilă, pentru ca alții să le poată lua locul. Există lucrători plini de râvnă, care, în ciuda criticilor unora dintre frații lor, au mers înainte în lucrarea despre care Dumnezeu a spus că trebuie să fie făcută. Dacă acum ar fi schimbați din postul lor de răspundere, s-ar da o impresie care ar fi nedreaptă pentru ei și nefavorabilă pentru lucrare, deoarece schimbările făcute ar fi privite ca o îndreptățire a criticilor nedrepte aduse și a prejudecății existente. Domnul dorește să nu se facă nici o schimbare care ar pricinui nedreptate acelora care au lucrat îndelung și zelos pentru a dezvolta lucrarea ce le-a fost încredințată.
Schimbări neînțelepte
Se fac multe schimbări care mai bine nu s-ar face. Adesea, când lucrătorii sunt nemulțumiți, în loc să fie încurajați să stea acolo unde se găsesc și să facă totul ca lucrarea lor să aibă succes, sunt trimiși în altă parte. Dar ei duc cu ei aceleași trăsături de caracter care le-au stricat lucrarea în trecut. Ei vor da pe față același duh necreștinesc, deoarece ei n-au învățat lecția slujirii umile și răbdătoare.
Stăruiesc pentru o altă ordine a lucrurilor. Schimbări trebuie să se facă în grupele de lucrători din conferințele și instituțiile noastre. Bărbați capabili și consacrați trebuie să fie căutați și încurajați să se unească cu purtătorii de poveri ca ajutoare și colaboratori. Să fie o unire armonioasă a celor noi și a celor vechi, în spiritul iubirii frățești. Dar să nu se facă schimbări bruște în conducere, în așa fel încât să se aducă descurajare celor care au lucrat sârguincios și cu succes pentru a aduce lucrarea la o treaptă de progres. Dumnezeu nu va aproba nimic din ce s-a făcut pentru a descuraja pe slujitorii Săi credincioși. Să se urmeze principiile dreptății de către aceia care au datoria de a asigura conducerea cea mai capabilă pentru casele noastre de editură, sanatoriile și școlile noastre.
O chemare la slujire
Dumnezeu cheamă lucrători. Lucrarea are nevoie de oameni care s-au format singuri, care, așezându-se în mâinile Domnului ca învățăcei umili, s-au dovedit a fi împreună lucrători cu El. Aceștia sunt oamenii necesari în lucrarea de pastorație și în lucrarea de educație școlară. Aceia care s-au dovedit a fi oameni, să înainteze și să facă ceea ce pot în slujba Domnului. Să
pășească în rândul lucrătorilor și, prin eforturi răbdătoare și continue, să-și dovedească valoarea. În apă, și nu pe uscat, învățăm să înotăm. Să ocupe cu credincioșie locul la care sunt chemați, pentru a ajunge în stare să poarte răspunderi și mai înalte. Dumnezeu dă tuturor prilejul să se desăvârșească în serviciul Lui.
Acela care îmbracă armura pentru a lupta lupta cea bună va câștiga o capacitate tot mai mare când se străduiește să-și desăvârșească cunoașterea de Dumnezeu, lucrând în armonie cu planul pe care l-a făcut Dumnezeu pentru dezvoltarea perfectă a puterilor spirituale, mintale și fizice.
Tineri și tinere, strângeți-vă o comoară de cunoștințe. Nu așteptați până când o examinare omenească vă declară competenți pentru lucrare, ci mergeți la drumuri și la garduri și începeți să lucrați pentru Dumnezeu. Folosiți înțelepțește cunoștințele pe care le aveți. Folosiți cu credincioșie priceperea pe care o aveți, împărțind cu generozitate lumina pe care v-o dă Dumnezeu. Studiați cum ați putea da mai bine altora pace, lumină și adevăr, cum și multe alte binecuvântări bogate ale cerului. Prosperați mereu. Stăruiți să ajungeți mai sus și tot mai sus. Ceea ce valorează acum este capacitatea de a pune la lucru puterile minții și ale trupului, fără încetare, având în vedere realitățile veșnice. Căutați cu cea mai mare râvnă pe Domnul, cu scopul de a deveni tot mai nobili și tot mai cultivați spiritual. Atunci veți avea diploma cea mai distinsă pe care o poate avea cineva — aprobarea lui Dumnezeu.
Oricât de mari sau de mici ar fi talanții voștri, amintiți-vă că ceea ce aveți este al vostru numai ca un lucru dat spre folosință. În felul acesta Dumnezeu vă pune la încercare, dându-vă ocazie de a vă dovedi sinceri și credincioși. Lui Îi datorați toate capacitățile voastre. Lui îi aparțin puterile trupului, minții și sufletului vostru și pentru El trebuie să fie folosite aceste puteri. Timpul, influența, capacitățile și iscusința voastră, totul trebuie să fie pus în contul Aceluia care dă totul. Acela își folosește cel mai bine darurile, care caută prin eforturi stăruitoare să realizeze marele plan al lui Dumnezeu pentru înălțarea neamului omenesc, aducându-și totdeauna aminte că el trebuie să fie în același timp și elev și profesor.
Atunci când tinerii pornesc în lucrarea aceasta și, în ciuda multor greutăți, izbutesc să aibă succes, să nu se facă propuneri ca lor să li se dea o altă lucrare și ca lucrarea pe care ei au început-o să fie dată în seama unor bărbați mai bătrâni și mai cu experiență. Atunci când tinerii noștri se luptă cu greutăți, ei poate că vor face greșeli, dar, dacă merg înainte cu stăruință, înfrângerile lor pot fi transformate în biruințe.
Iubiți conlucrători, stăruiți în lucrarea pe care ați început-o. Țineți-vă de ea până când câștigați biruință după biruință. Educați-vă să urmăriți o singură țintă. Păstrați în minte standardul cel mai ridicat, pentru ca să puteți realiza un bine tot mereu mai mare, reflectând în felul acesta slava lui Dumnezeu.
Dumnezeu i-a înzestrat pe unii dintre slujitorii Săi ca daruri speciale și nimeni nu e chemat să disprețuiască valoarea lor. Dar nimeni să nu-și folosească darurile pentru înălțarea de sine. Ei să nu se considere că sunt mai favorizați decât semenii lor și nici să nu se înalțe mai presus de alți lucrători sinceri și plini de râvnă. Domnul privește la inimă. Acela care este cel mai devotat slujirii lui Dumnezeu este și cel mai stimat de universul ceresc.
Cerul veghează, să vadă cum își îndeplinesc slujba aceia care se află în posturi influente. Pretențiile față de ei, ca slujbași, sunt măsurate după întinderea influenței lor. În purtarea față de semenii lor, ei ar trebui să se poarte ca niște părinți — drepți, duioși, sinceri. Ei ar trebui să fie creștini în caracter, unindu-se cu frații lor în cele mai strânse legături ale unirii și colegialității.