Pe toți aceia care spun că sunt copii ai lui Dumnezeu, i-aș invita să cerceteze istoria izraeliților, așa cum este raportată în Psalmii 105, 106 și 107. Studiind cu grijă pasajele acestea, vom putea să apreciem mai deplin bunătatea, mila și iubirea lui Dumnezeu.
Psalmii 105 -- Un imn despre țara Făgăduită
Lăudați pe Domnul, chemați Numele Lui! Faceți cunoscut printre popoare isprăvile Lui! Cântați, cântați în cinstea Lui! Vorbiți despre toate minunile Lui! Făliți-vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul! Alergați la Domnul și la sprijinul Lui. Căutați necurmat Fața Lui!
Aduceți-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut, De minunile și de judecățile rostite de gura Lui, Sămânță a robului Său Avraam, Copii ai lui Iacov, aleșii Săi! Domnul este Dumnezeul nostru: Judecățile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pământul. El Își aduce aminte totdeauna de legământul Lui, De făgăduințele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om, De legământul pe care l-a încheiat cu Avraam, și de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac; El l-a făcut lege pentru Iacov, Legământ veșnic pentru Israel, Zicând: „Ție îți voi da țara Canaanului ca moștenire,” Care v-a căzut la sorț. Pe atunci ei erau puțini la număr, Foarte puțini la număr, și străini în țară; Mergeau de la un neam la altul, și de la o împărăție la un alt popor; Dar n-a dat voie nimănui să-i asuprească, și a pedepsit împărați din pricina lor. „Nu vă atingeți de unșii Mei -- a zis El și nu faceți rău proorocilor Mei!” A chemat foametea asupra țării, și a tăiat orice mijloc de trai. Le-a trimes înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele în lanțuri, L-au pus în fiare, Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, și până l-a încercat Cuvântul Domnului. Atunci împăratul a trimes să-i scoată lanțurile, și stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit. L-a pus domn peste casa lui, și dregătorul tuturor averilor lui, Ca să lege după plac pe domnitorii lui și să învețe pe bătrânii lui înțelepciunea. Atunci Israel a venit în Egipt, și Iacov a locuit în țara lui Ham. Domnul a înmulțit poporul Său foarte mult, și l-a făcut mai puternic decât protivnicii lui.
Acestora le-a schimbat inima până acolo că au urât pe poporul Lui, și s-au purtat mișelește cu robii Săi. A trimes pe robul Său Moise, și pe Aaron pe care-l alesese. Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor. Au făcut minuni în țara lui Ham. A trimes întuneric și a adus negura. Ca să nu fie neascultători la Cuvântul Lui. Le-a prefăcut apele în sânge, și a făcut să le piară toți peștii. Țara lor a forfotit de broaște Până în odăile împăraților lor. El a zis, și au venit muște otrăvitoare, Păduchi pe tot ținutul lor. În loc de ploaie le-a dat grindină și flăcări de foc în țara lor. Le-a bătut viile și smochinii, și a sfărâmat copacii din ținutul lor. El a zis, și au venit lăcuste, Lăcuste fără număr, Care au mâncat toată iarba din țară și au mistuit roadele de pe câmpiile lor. A lovit pe toți întâii născuți din țara lor, Toată pârga puterii lor.
A scos pe poporul Său cu argint și cu aur, și nici unul n-a șovăit dintre semințiile Lui. Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor, Căci îi apucase groaza de ei. A întins un nor, ca să-i acopere. și focul ca să lumineze noaptea. La cererea lor, a trimis prepelițe, și i-a săturat cu pâine din cer. A deschis stânca, și au curs ape, Care s-au vărsat ca un râu în locurile uscate.
Căci și-a adus aminte de Cuvântul Lui cel sfânt, și de robul Său Avraam. A scos pe poporul Său cu veselie, Pe aleșii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie. Le-a dat pământurile neamurilor, și au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor, Ca să păzească poruncile Lui, și să țină legile Lui. Lăudați pe Domnul.
Psalmii 106 -- Un imn al captivității
Lăudați pe Domnul! Lăudați pe Domnul, căci este bun Căci îndurarea Lui ține în veci! Cine va putea spune isprăvile mărețe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui? Ferice de cei ce păzesc Legea. De cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme! Adu-ți aminte de mine, Doamne, în bunăvoința Ta pentru poporul Tău. Adu-ți aminte de mine, și dă-i ajutorul Tău, Ca să văd fericirea aleșilor Tăi, Să mă bucur de bucuria poporului Tău, și să mă laud cu moștenirea Ta!
I
Noi am păcătuit ca și părinții noștri, Am săvârșit nelegiuire, am făcut rău. Părinții noștri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, Nu și-au adus aminte de mulțimea îndurărilor Tale și au fost neascultători la mare, la Marea Roșie. Dar El i-a scăpat din pricina Numelui Lui, Ca să-și arate puterea. A mustrat Marea Roșie, și ea s-a uscat; și i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu. I-a scăpat din mâna celui ce-i ura, și i-a izbăvit din mâna vrăjmașului. Apele au acoperit pe protivnicii lor. N-a rămas unul măcar din ei. Atunci ei au crezut în cuvintele Lui și au cântat laudele Lui.
II
Dar au uitat curând lucrările Lui, și n-au așteptat împlinirea planurilor Lui. Ci i-a apucat pofta în pustie, și au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. El le-a dat ce cereau; Dar a trimes o molimă printre ei. În tabără au fost geloși pe Moise, și pe Aaron, sfântul Domnului. Atunci s-a deschis pământul și a înghițit pe Datan, și s-a închis deasupra cetei lui Abiram. Focul le-a aprins ceata, și flacăra a mistuit pe cei răi. Au făcut un vițel în Horeb. S-au închinat înaintea unui chip turnat, și au schimbat slava lor Pe chipul unui bou, care mănâncă iarbă.
Au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, Care făcuse lucruri mari în Egipt, Minuni în țara lui Ham, Semne minunate la marea Roșie. și El a vorbit să-i nimicească; Dar Moise, alesul Său, a stătut la mijloc înaintea Lui, Ca să-L abată de la mânia Lui și să-L oprească să-i nimicească.
III
Ei au nesocotit țara desfătărilor; N-au crezut în Cuvântul Domnului. Ci au cârtit în corturile lor, și n-au ascultat de glasul Lui. Atunci El a ridicat mâna și a jurat Că-i va face să cadă în pustie, Că le va doborî sămânța printre neamuri, și-i va împrăștia în mijlocul țărilor. Ei s-au alipit de Baal-Peor, și au mâncat vite jertfite morților. Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor, și o urgie a izbucnit între ei.
Dar Fineas s-a sculat și a făcut judecată, și astfel urgia s-a oprit. Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihănire, Din neam în neam, pe vecie.
IV
Ei au mâniat pe Domnul la apele Meriba; și Moise a fost pedepsit din pricina lor. Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui, și Moise a vorbit în chip ușuratic cu buzele. Ei n-au nimicit popoarele Pe care le poruncise Domnul să le nimicească. Ci s-au amestecat cu neamurile, și au învățat faptele lor, Au slujit idolilor lor, Care au fost o cursă pentru ei. și-au jertfit fiii și fiicele la idoli, Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor și fiicelor lor, Pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, și țara a fost spurcată astfel prin omoruri. S-au spurcat prin faptele lor, Au desfrânat prin faptele lor.
Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său, și a urât moștenirea Lui. I-a dat în mâinile neamurilor, Cei ce îi urau au stăpânit peste ei, Vrăjmașii lor i-au asuprit, și au fost smeriți sub puterea lor. El de mai multe ori i-a izbăvit, Dar ei s-au arătat neascultători în planurile lor, și au ajuns nenorociți prin nelegiuirea lor. Dar El le-a văzut strâmtorarea, Când le-a auzit strigătele. și-a adus aminte de Legământul Său, și a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare: A stârnit pentru ei mila Tuturor celor ce-i țineau prinși de război.
Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, și strânge-ne din mijlocul neamurilor Ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt, și să ne fălim cu lauda Ta!
Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Din veșnicie în veșnicie! Și tot poporul să zică: „Amin! Lăudați pe Domnul!”
Psalmii 107 -- Cântarea celor răscumpărați
„Lăudați pe Domnul, căci este bun; Căci în veac ține îndurarea Lui! Așa să zică cei răscumpărați de Domnul, Pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmașului, și pe care i-a strâns din toate țările: De la răsărit și de la apus, De la miazănoapte și de la mare.
I
Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, și nu găseau nici o cetate unde să poată locui. Sufereau de foame și de sete; Le tânjea sufletul în ei. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor; I-a călăuzit pe drumul cel drept, Ca să ajungă într-o cetate de locuit. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! Căci El a potolit setea sufletului însetat, și a umplut de bunătăți sufletul flămând.
Cei ce ședeau în întuneric și umbra morții, Trăiau legați în ticăloșie și în fiare, Pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu. Pentru că nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt. El le-a smerit inima prin suferință; Au căzut, și nimeni nu i-a ajutat. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul și El i-a izbăvit din necazurile lor. I-a scos din întuneric și din umbra morții, și le-a rupt legăturile. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! Căci El a sfărâmat porți de aramă, și a rupt zăvoare de fier.
II
El preface râurile în pustiu, și izvoarele de apă în pământ uscat, țara roditoare în țară sărată, Din pricina răutății locuitorilor ei. Tot El preface pustiul în iaz, și pământul uscat în izvoare de ape. Așează acolo pe cei flămânzi, și ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea; Însămânțează ogoare, sădesc vii și-i culeg roadele El îi binecuvântează și se înmulțesc nespus și nu le împuținează vitele.
Dacă sunt împuținați și apăsați prin asuprire, Nenorocire și suferință, El varsă disprețul peste cei mari, și-i face să pribegească prin pustiuri fără drum, Dar ridică pe cel lipsit, izbăvește pe cel nevoiaș și înmulțește familiile ca pe niște turme. Oamenii fără prihană văd lucrul acesta și se bucură. și orice nelegiuire își închide gura!
„Cine este înțelept să ia seama la aceste lucruri, și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului.”
„Adu-ți aminte de zilele de mai înainte”
Pentru ce uita așa de repede vechiul Israel felul de purtare al lui Dumnezeu? Poporul nu păstra în minte faptele Lui pline de măreție și de putere, și nici cuvintele Lui de avertizare. Dacă și-ar fi adus aminte de minunatele Lui purtări față de ei, nu li s-ar fi făcut mustrarea:
„Cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor, și de fiul omului, care trece ca iarba, și să uiți pe Domnul care te-a făcut, Care a întins cerurile și a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit toată ziua, Înaintea mâniei asupritorului, Când umblă să te nimicească? Unde este mânia asupritorului?” (Isaia 51, 12.13.)
Dar copiii lui Israel L-au uitat pe Dumnezeu, căruia Îi aparțineau prin creațiune și prin mântuire. După ce au văzut toate lucrările Lui minunate, L-au ispitit.
Izraeliților le-au fost încredințate cuvintele sfinte. Dar Cuvântul revelat al lui Dumnezeu a fost interpretat și aplicat greșit. Poporul a disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel.
„Via Domnului oștirilor este casa lui Israel, și bărbații lui Iuda sunt vița pe care o iubea. El se aștepta la judecată și, când colo, iată sânge vărsat! Se aștepta la dreptate și, când colo, iată strigăte de apăsare!
Vai de cei Ce nu iau seama la lucrarea Domnului, și nu văd lucrul mâinilor Lui! De aceea poporul Meu va fi dus pe neașteptate în robie
Vai de cei Ce numesc răul bine, și binele rău, Care spun că întunericul este lumină și lumina întuneric, Care dau amărăciune în loc de dulceață și dulceață în loc de amărăciune!
Vai de cei Ce se socot înțelepți, și se cred pricepuți! De aceea, cum mistuie o limbă de foc miriștea, și cum arde flacăra iarba uscată, Tot așa: ca putregaiul le va fi rădăcina lor, și floarea li se va risipi în vânt ca țărâna. Căci au nesocotit Legea Domnului oștirilor, și au disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel.” Isaia 5, 7.11-13.20.21.24.
„Scrise pentru învățătura noastră”
„Aceste lucruri au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor.” (1 Corinteni 10, 11.) Avertizarea ni se transmite din generație în generație și a ajuns în zilele noastre:
„Luați seama dar, fraților, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: Astăzi, dacă auziți glasul Lui, Nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii.
Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost toți aceia care ieșiseră din Egipt prin Moise?” (Evrei 3, 12-16.)
Nu putem noi, cei care trăim în timpul sfârșitului, să ne dăm seama de importanța cuvintelor apostolului: „Luați seama dar, fraților, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu”? (Evrei 3, 12.)
Asupra noastră strălucește lumina acumulată a vremurilor trecute. Raportul despre uitarea neglijentă a lui Israel a fost păstrat pentru luminarea noastră. În zilele noastre, Dumnezeu și-a întins mâna pentru a aduna la Sine un popor din fiecare neam, seminție și limbă. În mișcarea adventă, El a lucrat pentru moștenirea Sa, așa cum a lucrat pentru izraeliți atunci când i-a scos din Egipt. În marea dezamăgire de la 1844, credința poporului Său a fost pusă la încercare, așa cum a fost pusă la încercare credința evreilor la Marea Roșie. Dacă ar fi continuat să se încreadă în Mâna călăuzitoare, care îi însoțise în experiența lor trecută, adventiștii din primele zile ar fi putut să vadă mântuirea lui Dumnezeu. Dacă toți aceia care activau uniți în lucrarea de la 1844 ar fi primit solia îngerului al treilea și ar fi proclamat-o în puterea Duhului Sfânt, Domnul ar fi lucrat cu putere împreună cu eforturile lor. Un potop de lumină s-ar fi revărsat asupra lumii. Cu ani de zile mai înainte, locuitorii pământului ar fi fost avertizați, lucrarea de încheiere ar fi fost dusă la capăt și Hristos ar fi venit pentru a-și răscumpăra poporul.
Solia pentru zilele noastre
Am fost instruită să adresez cuvinte de avertizare pentru frații și surorile noastre care sunt în primejdia de a pierde din vedere lucrarea specială pentru timpul prezent. Domnul ne-a făcut depozitari ai adevărului sacru. Noi trebuie să ne ridicăm și să luminăm. În fiecare țară, trebuie să vestim a doua venire a lui Hristos, în graiul descoperitorului care proclamă: „Iată că El vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea; și cei ce L-au străpuns. Și toate semințiile pământului se vor boci din pricina Lui!” (Apocalipsa 1, 7.)
Ce facem noi? Vestim noi solia îngerului al treilea? „Apoi (după primul înger și al doilea), a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: «Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei, și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; și va fi chinuit în foc și pucioasă, înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. Și fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei, și oricine primește semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus».” (Apocalipsa 14, 9-12.) Poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus sunt unite. Ele trebuie să fie arătate clar lumii.
Împotrivirea vrăjmașului
În Cuvântul lui Dumnezeu, ne sunt arătate consecințele proclamării soliei îngerului al treilea. „Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, și țin mărturia lui Isus Hristos.” (Apocalipsa 12, 17.) Refuzul de a asculta de poruncile lui Dumnezeu și hotărârea de a cultiva ura împotriva celor care proclamă poruncile conduc la cel mai îndârjit război din partea balaurului, ale cărui puteri sunt îndreptate împotriva poporului lui Dumnezeu, păstrător al poruncilor. „A făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.” (Apocalipsa 13, 16.17.) Semnul sau sigiliul lui Dumnezeu este descoperit în ținerea Sabatului zilei a șaptea, monumentul Domnului în amintirea creațiunii. „Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: «Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc.»” (Exod 31, 12.13.) Aici, Sabatul este prezentat clar ca un semn între Dumnezeu și poporul Său.
Semnul fiarei este opusul acestuia -- ținerea zilei întâi a săptămânii. Semnul acesta îi deosebește pe aceia care recunosc supremația autorității papale, de aceia care recunosc doar autoritatea lui Dumnezeu.
Marea strigare
Așa după cum e profetizat în capitolul optsprezece din Apocalips, solia îngerului al treilea trebuie să fie proclamată cu mare putere de aceia care dau avertizarea finală cu privire la fiară și la chipul ei: „Am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare și a zis: «A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, și împărații pământului au curvit cu ea și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei.» Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: «Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până la cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei. Răsplătiți-i cum v-a răsplătit ea, și întoarceți-i de două ori cât faptele ei. Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!»” Aceasta e solia dată de Dumnezeu pentru a fi vestită în strigarea cea tare a îngerului al treilea.
Aceia, a căror credință și al căror zel sunt proporționale cu cunoașterea adevărului pe care o au, își vor da pe față loialitatea față de Dumnezeu, făcându-le cunoscut celor dimprejurul lor adevărul, în toată puterea lui salvatoare și sfințitoare. Viața lor, de slujire sfântă și neegoistă, va fi în conformitate cu principiile vitale ale Împărăției cerului.
„Și ai uitat”
E un adevăr solemn și teribil că mulți dintre cei care au fost zeloși în proclamarea soliei îngerului al treilea devin acum neatenți și nepăsători! Aproape că nu se mai distinge linia de demarcație dintre oamenii din lume și așa-zișii creștini. Mulți dintre cei care pe vremuri erau adventiști zeloși se conformează acum lumii -- felului ei de purtare, obiceiurilor și egoismului ei. În loc să călăuzească lumea, ca să asculte de Legea lui Dumnezeu, biserica se unește tot mai mult cu lumea în neascultare. În fiecare zi, biserica se îndreaptă spre lume. Cât de mulți așa-ziși creștini sunt sclavi ai lui Mamona! Lăsarea în voia apetitului, cheltuirea extravagantă a banilor pentru satisfacții egoiste Îl dezonorează foarte mult pe Dumnezeu.
Iar prin lipsa de zel în vestirea soliei îngerului al treilea, mulți alții, deși în aparență nu trăiesc în neascultare, își pun influența de partea lui Satana, cum fac și aceia care păcătuiesc pe față împotriva lui Dumnezeu. Mulțime de oameni pier; dar cât de puțini simt povara pentru aceste suflete! Asupra multora din poporul lui Dumnezeu zace o încremenire, o paralizie, care-i împiedică să înțeleagă datoria ceasului de față.
Când au intrat în Canaan, izraeliții n-au realizat planul lui Dumnezeu de a lua în stăpânire întreaga țară. După o cucerire parțială, ei s-au așezat locului pentru a se bucura de rodul victoriilor lor. În necredința și iubirea lor de tihnă, s-au îngrămădit în părțile cucerite până atunci, în loc să înainteze și să ocupe teritorii noi. În felul acesta, au început să se îndepărteze de Dumnezeu. Prin faptul că nu au ajuns să realizeze scopul Lui, ei au făcut să fie cu neputință pentru Dumnezeu să împlinească față de ei făgăduința Lui de binecuvântare.
Nu face biserica de astăzi același lucru? Având în față întreaga lume care duce lipsă de Evanghelie, așa-zișii creștini se îngrămădesc acolo unde pot să se bucure de privilegiile Evangheliei. Ei nu simt nevoia de a ocupa teritorii noi, ducând solia mântuirii în regiunile îndepărtate. Ei refuză să împlinească însărcinarea lui Hristos: „Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia la orice făptură”. Sunt ei mai puțin vinovați decât era biserica iudeilor?
„Alegeți astăzi cui vreți să slujiți”
Va fi un conflict aspru între aceia care sunt credincioși lui Dumnezeu și aceia care aruncă ocară asupra Legii Sale. Respectul pentru Legea lui Dumnezeu a fost dărâmat. Conducătorii religioși propovăduiesc drept doctrină poruncile oamenilor. Cum era în zilele vechiului Israel, așa este și în veacul acesta lumesc. Dar, pentru că necredincioșia și nelegiuirea domină, vor oare aceia care au respectat Legea lui Dumnezeu să cultive acum mai puțin respect pentru ea? Se vor uni ei cu puterile pământului pentru a o face fără valoare? Cei loiali nu vor fi luați și abătuți de curentul răului. Ei nu vor arunca dispreț asupra lucrurilor pe care Dumnezeu le-a pus deoparte ca sfinte. Ei nu vor urma exemplul de uitare neglijentă al lui Israel; ei își vor aduce aminte de felul de purtare al lui Dumnezeu cu poporul Său în toate timpurile și vor merge pe calea poruncilor Lui.
Fiecare este pus la probă. Nu sunt decât două părți. De care parte ești tu?
Scutul Atotputerniciei
Poporul lui Dumnezeu care ține poruncile stă sub scutul cuprinzător al Celui Atotputernic.
„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt Și se odihnește la umbra Celui Atotputernic, Zice despre Domnul: «El este locul meu de scăpare, și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!» Da, El te scapă de lațul vânătorului, De ciumă și de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui, Și te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, Nici de săgeata care zboară ziua Nici de ciuma, care umblă în întuneric, Nici de molima, care bântuie ziua namiaza mare. O mie să cadă alături de tine Și zece mii la dreapta ta, Dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii Și vei vedea răsplătirea celor răi. Pentru că zici: «Domnul este locul meu de adăpost!» Și faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, De aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, Nici o urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi Să te păzească în toate căile tale; Și ei te vor duce pe mâini Ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră. Vei păși peste lei și peste năpârci Și vei călca peste pui de lei și peste șerpi. «Fiindcă Mă iubește -- zice Domnul -- de aceea îl voi izbăvi; Îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde Voi fi cu el în strâmtorare Îl voi izbăvi și-l voi proslăvi Îl voi sătura cu viață lungă, Și-i voi arăta mântuirea Mea.»” Psalmii 91.
Iehova Domnește Veniți să cântăm cu veselie Domnului, Și să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre. Să mergem înaintea Lui cu laude, Să facem să răsune cântece în cinstea Lui!
Căci Domnul este un Dumnezeu mare Este un Împărat mare, mai presus de toți dumnezeii. El ține în mână adâncimile pământului. Și vârfurile munților sunt ale Lui. A Lui este marea, El a făcut-o, Și mâinile Lui au întocmit uscatul; Veniți să ne închinăm și să ne smerim, Să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
Căci El este Dumnezeul nostru, Și noi suntem poporul pășunii Lui, Turma, pe care o povățuiește mâna Lui O, de ați asculta azi glasul Lui! „Nu vă împietriți inima, ca la Meriba, Ca în ziua de la Masa, în pustie, Unde părinții voștri M-au ispitit Și M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele. Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta, Și am zis: «Este un popor cu inima rătăcită; Ei nu cunosc căile Mele. De aceea am jurat în mânia Mea: „Nu vor intra în odihna Mea!”»
Cântați Domnului o cântare nouă! Cântați Domnului, toți locuitorii pământului! Cântați Domnului, binecuvântați Numele Lui, Vestiți din zi în zi mântuirea Lui! Povestiți printre neamuri slava Lui, Printre toate popoarele minunile Lui!
Căci Domnul este mare și foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toți dumnezeii. Căci toți dumnezeii popoarelor sunt niște idoli, Dar Domnul a făcut cerurile. Strălucirea și măreția sunt înaintea Feței Lui, Slava și podoaba sunt în locașul Lui cel sfânt.
Familiile popoarelor, dați Domnului, Dați Domnului slavă și cinste! Dați Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Aduceți daruri de mâncare și intrați în curțile Lui! Închinați-vă înaintea Domnului îmbrăcați cu podoabe sfinte, Tremurați înaintea Lui, toți locuitorii pământului!
Spuneți printre neamuri: «Domnul împărățește! De aceea lumea este tare și nu se clatină. Domnul judecă popoarele cu dreptate.
Să se bucure cerurile și să se veselească pământul; Să mugească marea cu tot ce cuprinde ea! Să tresalte câmpia, cu tot ce e pe ea, Toți copacii pădurii să strige de bucurie Înaintea Domnului!
Căci El vine, Vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate, Și popoarele după credincioșia Lui.»” Psalmii 95.