În drum spre Copenhaga, 16 Iulie 1886, Către Directorul medical al Sanatoriului Battle Creek, Iubitul meu frate,
Am cea mai duioasă iubire pentru tine și aș dori ca aceia care se țin de tine cu ocări să te lase în pace. Dar, iubitul meu frate, trebuie să-ți aduci aminte că aceste frământări și necazuri sunt cuprinse în acele „toate lucrurile” care lucrează împreună spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu. Ochiul Domnului este îndreptat spre tine și îi urmărește pe aceia care te prezintă sub o falsă înfățișare și te sfâșie în bucăți. Dar, dacă vei fi plin de curaj, dacă-ți vei sprijini sufletul pe Dumnezeu, dacă te vei încrede în Părintele tău ceresc, așa cum se încrede un copil în tatăl său, dacă vei lucra cu dreptate și vei iubi îndurarea, Dumnezeu poate și va lucra prin tine. Făgăduința Lui e sigură: „Voi cinsti pe cine Mă cinstește”. (1 Samuel 2, 30.) Adu-ți aminte că experiența ta nu este prima de felul acesta. Cunoști istoria lui Iosif și a lui Daniel. Domnul nu a oprit comploturile oamenilor nelegiuiți; dar a făcut ca uneltirile lor să lucreze spre binele celor care, în mijlocul încercărilor și luptei, și-au păstrat credința și supunerea.
Flăcările cuptorului n-au rostul să distrugă, ci să curețe, să înnobileze, să sfințească. Dacă n-ar veni necazuri, n-am simți atât de mult nevoia de Dumnezeu și de ajutorul Lui și am ajunge mândri și încrezuți. În necazurile ce se abat peste tine, văd dovada că ochiul lui Dumnezeu este îndreptat spre tine și că El vrea să Te atragă la Sine. Nu cei sănătoși, ci cei răniți, au nevoie de medic; aceia care sunt apăsați până la limita puterii lor de a suporta au nevoie de ajutor. Întoarce-te la cetățuie. Învață lecția prețioasă: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară.” (Matei 11, 28-30.) Isus te iubește, și-mi pare bine când citesc experiența prin care treci, nu pentru că suferi, ci pentru că aceasta e o dovadă pentru mine că Domnul Isus te pune la probă și te încearcă, să vadă dacă vei veni la El, să vadă dacă îți vei pune încrederea în El, ca să găsești pace și odihnă în iubirea Lui. Mă rog pentru tine, ca să vii la El, la Fântâna apelor vii. Aceasta este experiența prin care trebuie să treacă fiecare dintre noi, dacă e să ajungem vreodată să locuim cu Hristos, în locașurile pe care El a mers să le pregătească. Ai de învățat lecții de cea mai mare valoare în școala lui Hristos, lecții care te vor mâna să-ți lucrezi propria ta mântuire cu frică și cutremur.
Când totul îți merge bine, când toți te vorbesc de bine, atunci ești în primejdie. Fii atent, căci vei fi pus la probă. Cea mai mare temere pe care am avut-o cu privire la tine a fost că vei avea o prea mare prosperitate și că nu vei izbuti să înveți că trebuie să depinzi numai de Dumnezeu. Ai fost așezat într-o poziție de mare răspundere și onoare, și a fost primejdia să fii apucat de amețeală și să-ți pierzi dependența de Dumnezeu. Ai fost pus într-un loc de unde poți exercita o întinsă influență spre bine, dacă țintești numai la gloria lui Dumnezeu. Tatăl tău ceresc te iubește și te va atrage la Sine prin încercările acelea care ți se par prea severe.
Am cea mai mare dorință ca tu să intri în cetatea lui Dumnezeu, nu ca un vinovat cu greu iertat, ci ca un biruitor. Iubitul meu frate, te vei gândi la aceasta? Dacă ești sincer, smerit și credincios în viața aceasta, ți se va da o intrare îmbelșugată în Împărăția lui Dumnezeu. Atunci vei avea parte la pomul vieții; deoarece vei fi un biruitor asupra păcatului; și cetatea al cărei meșter ziditor este Dumnezeu va fi a ta. Lasă imaginația să vadă lucrurile nevăzute. Lasă ca gândurile tale să fie purtate la dovezile marii iubiri a lui Dumnezeu pentru tine. Contemplând obiectul pe care-l urmărești, vei pierde senzația durerii adusă de ușoarele suferințe care durează numai o clipă.
Experiența lui Pavel Copenhaga, 17 iulie 1886. Pavel era un om care știa ce înseamnă a fi părtaș la suferințele lui Hristos. N-ai nevoie să repet istoria încercărilor lui. Viața lui a fost o viață de muncă neîntreruptă, cu toate că era lovit de multe slăbiciuni. El era fără încetare urmărit de ura și răutatea iudeilor. Ei erau peste măsură de înfuriați pe el și făceau tot ce puteau ca să-l împiedice în lucrarea lui. Și, cu toate acestea, auzim glasul lui răsunând de-a lungul veacurilor, până în zilele noastre: „Căci întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd; ... căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.” „Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi.” (2 Corinteni 4, 17.18; Romani 8, 18.) Pavel nu exagerează în aprecierea pe care o face cu privire la privilegiile și avantajele vieții creștine. Nu vorbesc cu ezitare despre lucrurile acestea; deoarece știu din propria mea experiență că ceea ce spune el e adevărat.
Rămânând în dragostea lui Dumnezeu
Pavel spune mai departe: „Toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: «Ava, adică: Tată!»” (Romani 8, 14.15.) Una dintre lecțiile pe care urmează să le învățăm în școala lui Hristos este că iubirea Domnului pentru noi este mult mai mare decât aceea a părinților noștri pământești. Trebuie să avem o credință neclintită și o încredere deplină în El. „Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.” (Romani 8, 16.17.) Domnul să te ajute, ca pe un elev sârguincios în școala lui Hristos, să înveți să lași poverile tale asupra lui Isus. Și, dacă ești liber în iubirea Lui, vei privi pe deasupra, dincolo de aceste încercări sâcâitoare. Gândește-te la tot ce a suferit Isus pentru tine și nu uita că a fi părtași cu El la suferințele Lui, pentru ca să putem fi părtași și la slava Lui, e o parte din moștenirea pe care am primit-o, fiind creștini.
Primejdia încrederii în sine
Studiază visul lui Nebucadnețar, așa cum e redat în capitolul patru din Daniel. Împăratul a văzut un copac înalt, înrădăcinat în pământ. Turme și cirezi de pe munți și de pe dealuri se bucurau la adăpostul lui, iar păsările cerului își făceau cuiburile în ramurile lui. În felul acesta erau reprezentate mărirea și prosperitatea lui Nebucadnețar. Neamuri erau adunate sub suveranitatea lui. Împărăția lui era adânc înfiptă în inima supușilor lui loiali.
Împăratul și-a văzut prosperitatea și, din cauza aceasta, s-a îngâmfat. Fără a ține seama de avertismentele pe care i le dăduse Dumnezeu, el a făcut chiar lucrurile acelea pe care Domnul i-a spus să nu le facă. El a privit la împărăția sa cu mândrie și a exclamat: „Nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?” (Daniel 4, 30.) În clipa când cuvintele au fost rostite, s-a pronunțat sentința judecății. Împăratului i s-au luat mințile. Puterea de judecată pe care el o socotise atât de desăvârșită și înțelepciunea cu care se mândrise i-au fost luate. Comoara inteligenței, care îl înalță pe om deasupra animalelor, dispăruse.
Sceptrul nu mai e în mâna mândrului și puternicului monarh. Marele cârmuitor este un nebun. Stă în cireadă cu vitele, păscând ca ele. E în tovărășia fiarelor câmpului. Fruntea care mai înainte purtase o coroană e desfigurată de lipsa rațiunii și a inteligenței. Se dăduse sentința: „Tăiați copacul, și rupeți ramurile; scuturați-i frunza și risipiți roadele.” (Daniel 4, 14.) Așa Se preamărește Dumnezeu ca viul și adevăratul Dumnezeu. Pe bună dreptate, David putea să exclame: „Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde. Dar când am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.” (Psalmii 37, 35.36.) Să se îngâmfe și să se mândrească oamenii, și Domnul nu-i va mai susține și nu-i va feri de cădere. Să se mândrească și să se fălească o biserică, nemaidepinzând de Dumnezeu, și nemaiproslăvind puterea Lui, și biserica aceea, fără îndoială, va fi părăsită de Domnul, lăsată să cadă la pământ. Să se laude un popor cu bogăție, inteligență, știință și orice altceva în afară de Hristos, și curând va ajunge la confuzie.
Purtătorul nostru de poveri
Iubitul meu frate, adu-ți aminte că pământul acesta nu este cerul. Hristos spunea: „În lume, veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”. „Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este împărăția cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe proorocii care au fost înainte de voi.” (Ioan 16, 33; Matei 5, 10-12.)
Isus nu te-a lăsat să fii surprins de încercările și greutățile pe care le întâmpini. El ți-a spus totul cu privire la ele și ți-a mai spus să nu te lași înfrânt și apăsat când vin încercările. Privește la Isus, Răscumpărătorul tău, fii vesel și bucură-te. Necazurile cele mai greu de suportat sunt acelea care vin de la frații noștri de credință și de la prietenii noștri cei mai intimi; dar chiar și aceste necazuri pot fi suportate cu răbdare. Isus nu zace în mormântul cel nou al lui Iosif. El a înviat și S-a înălțat la cer pentru a mijloci în favoarea noastră. Avem un Mântuitor care ne-a iubit atât de mult, încât a murit pentru noi, pentru ca prin El să putem avea nădejde, putere, curaj și un loc cu El pe tronul Lui. El poate și vrea să te ajute ori de câte ori Îl rogi.
Dacă încerci să-ți porți singur poverile, vei fi zdrobit sub ele. Ai răspunderi grele. Isus le cunoaște și nu te va părăsi, dacă tu nu-L părăsești. El este onorat când Îi încredințezi Lui paza sufletului tău, ca unui Creator credincios. El te îndeamnă să nădăjduiești în harul Lui, crezând că El nu dorește să porți aceste grele răspunderi în propria ta putere. Crede numai și vei vedea mântuirea lui Dumnezeu.
Te simți necorespunzător pentru poziția de încredere pe care o ocupi? Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru aceasta. Cu cât îți simți mai mult slăbiciunea, cu atât vei fi mai mult înclinat să cauți un sprijinitor. „Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi.” (Iacov 4, 8.) Isus dorește să fii fericit și să fii vesel. El dorește să faci tot ce poți mai bine, cu puterea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, și apoi să te încrezi în Domnul, pentru a te ajuta și pentru a ridica persoane care să-ți fie sprijin la purtarea poverilor.
Vorbirile lipsite de amabilitate ale oamenilor să nu te jignească. N-au spus oamenii lucruri lipsite de amabilitate despre Isus? Tu greșești și s-ar putea ca uneori să dai ocazie pentru observații lipsite de amabilitate, dar Isus n-a greșit niciodată. El a fost curat, nepătat și neîntinat. Nu aștepta în viața aceasta o soartă mai bună de cum a avut Prințul slavei. Când văd că pot face să te simți rănit, vrăjmașii tăi se vor bucura, iar Satana se va bucura și el. Privește la Isus și lucrează cu gândul numai la gloria lui Dumnezeu. Păstrează-ți inima în iubirea lui Dumnezeu.
Privind dincolo de oameni
Se poate ca tocmai membrii bisericii de care aparții să spună și să facă lucruri care te mâhnesc. Dar mergi înainte, calm și pașnic, încrezându-te pururea în Isus, amintindu-ți că nu ești al tău, că ești proprietatea lui Hristos, răscumpărat cu sângele Fiului iubit al lui Dumnezeu și că ești angajat în lucrarea Lui, căutând să aduci fericire omenirii. Aceasta este o mare lucrare. Nu îngădui ca perversitatea oamenilor să te abată de la încrederea fermă și dăinuitoare a credinței în făgăduințele lui Dumnezeu.
Te rănește când cineva pentru care ai făcut multe lucruri devine vrăjmașul tău, pentru că a fost adus sub o influență care îți este potrivnică. Dar nu faci și tu aproape același lucru față de Isus când te abați de la El? El a fost cel mai bun prieten al tău. El a făcut totul cu putință pentru a-ți câștiga iubirea. El a făcut apel la încrederea ta. El te-a invitat să vii la El cu toate poverile și toate necazurile tale și și-a dat cuvântul că-ți va da odihnă și pace, dacă vei purta jugul Lui și vei duce poverile Lui. El declară că jugul Lui este bun și povara Lui este ușoară. Dovedește că ai încredere în El. Crede-L pe Dumnezeu pe cuvânt. N-ai fi putut sta acolo unde stai acum, purtând răspunderile pe care le-ai purtat, dacă Isus nu ți-ar fi dat un ajutor special. Recunoaște lucrul acesta. Laudă-L pe Dumnezeu pentru că ți-a fost ajutor și încrede-te mai departe în El.
Adu-L pe Hristos în viața ta. Să nu consideri că trebuie să dai socoteală pentru purtarea rea a altora, chiar dacă sunt în biserică. Sunt în biserică persoane necredincioase care Îl tratează pe Isus mult mai rău de cum te tratează pe tine. Dacă El ar fi pe pământ oamenii aceștia L-ar insulta, L-ar batjocori și L-ar ocărî. „Nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!” „Ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, și să fie înecat în adâncul mării!” (Matei 18, 7.6.) Tu porți o povară grea. Doresc ca fiecare să poată simți aceasta așa cum o simt eu. Doresc ca toți frații tăi de credință să fie sinceri și credincioși față de tine, neîmpiedecându-te, dar nici înălțându-te și nici proslăvindu-te, ci privind la tine ca la o persoană pe care Dumnezeu o folosește ca pe un instrument al Lui, pentru a face o anumită lucrare, și amintindu-și că nu trebuie să pună frâne la roți, ci să ajute, nu să împiedice.
O Povară veșnică de slavă
Iarăși zic: Bucură-te în Domnul. Odihnește-te în El. Ai nevoie de puterea Lui și poți avea puterea aceasta. Mergi înainte hotărât, vitejește, curajos. Poate că vei greși în judecată, dar nu-ți pierde legătura cu Isus. El este înțelepciune, El este lumină, El este putere. El este pentru tine ca o Stâncă într-un ținut obositor. Odihnește-te la umbra Lui. Ai nevoie de înțelepciune, iar Isus ți-o va da. Nu fi necredincios. Cu cât ești mai mult îmbrâncit, greșit înțeles, rău interpretat și fals prezentat, cu atât mai mult ai dovada că faci o lucrare pentru Domnul și cu atât trebuie să te agăți mai tare de Mântuitorul tău. În toate dificultățile tale, fii calm și netulburat, răbdător și îngăduitor, nefăcând rău pentru rău, ci făcând bine pentru rău. Privește la vârful scării. Dumnezeu este deasupra ei. Slava Lui strălucește asupra fiecărui suflet care se înalță spre cer. Isus este scara aceasta. Urcă. Agață-te de El și nu peste multă vreme vei păși de pe scară în veșnica Lui împărăție.
Doresc să ai parte de cer. Nu cunosc pe altcineva care ar aprecia cerul mai mult ca tine, care ai lucrat atât de fără odihnă pentru a alina suferința oamenilor, lipsindu-te de somn, neglijând mâncarea și aducându-ți prea puțină bucurie în viață. Uneori pare să nu fie prea multă lumină pe cărarea ta, ci numai o umbră continuă și îndelungată. Suferințele pe care le vezi, nenorociții muribunzi căutând și dorind ajutor, contactul tău cu ființele omenești corupte și degradate -- experiența aceasta nu face decât să-ți submineze credința în oameni.
Tu trebuie într-adevăr să privești la Isus, păstrându-ți ochii fixați la slava din vârful scării. Numai prin Hristos poți să-ți asiguri cerul, unde totul e curăție, sfințenie, pace și binecuvântare, unde sunt măriri pe care buzele omenești nu le pot descrie. Treapta cea mai apropiată, la care putem ajunge în descrierea răsplătirii care îl așteaptă pe biruitor, este de a spune că ea este o povară mult mai copleșitoare și veșnică de slavă. Va fi o veșnicie de fericire, o fericită veșnicie, dezvăluind noi glorii în decursul veacurilor fără sfârșit.
Tu trebuie să fii acolo. Indiferent ce ai pierde aci, hotărăște-te să-ți asiguri viața veșnică. Nu te lăsa niciodată descurajat. De multe ori am văzut brațele veșnice în jurul tău, atunci când părea că nu înțelegi sau apreciezi marea bunăvoință a cerului. Trăiește pentru Isus. Tu poți lucra mai bine ca medic în sanatoriu, dacă faci din Hristos medicul tău șef. Umblă sârguincios după coroana vieții. Fă-ți din servirea lui Dumnezeu ocupația ta. Vei avea răsplătire nu numai în viața aceasta, dar și în viața viitoare. Am un profund interes atât pentru tine, cât și pentru soția ta, pe care o iubesc în Domnul, așa cum îi iubesc pe propriii mei copii și pe soțiile lor. Doresc ca tu și soția ta să fiți printre cei mântuiți, ca să luați parte la încoronarea lui Hristos. Doresc foarte mult ca tu să ieși mai mult decât biruitor prin Acela care și-a dat viața pentru tine. Din cauza aceasta, scumpul meu frate, ți-am vorbit deslușit. Doresc ca tu să ai o veșnicie de fericire. Poziția ta a fost una dintre cele mai grele. M-am temut că ai să-ți pierzi credința și curajul. Tu trebuie să crești în har și în cunoașterea adevărului. Trebuie să te apropii de frații tăi. Orice ar veni, nu-ți pierde încrederea în ei și în Hristos; și ține-te bine de adevăr.
Extras dintr-o scrisoare scrisă din Adelaide, Australia de Sud, în 1892.
Iubitul meu frate, vei avea să dai piept cu multe necazuri, dar ține cu tărie la integritatea ta. Nu da pe față niciodată altceva decât un spirit nobil. Universul ceresc supraveghează lupta. Satana pândește, doritor să te surprindă când nu ești atent, doritor să te vadă acționând în mod nechibzuit, ca să poată obține un avantaj asupra ta. Luptă bărbătește lupta Domnului. Procedează exact așa cum ar proceda Hristos, dacă ar fi în locul tău. Să nu fie nici o inconsecvență în credința și trăirea ta. Nu te lăsa ațâțat de necazurile supărătoare, care se ivesc fără încetare. Rămâi calm, gândește-te la Isus, și fă tot ce poți pentru a-I fi pe plac. Harul lui Hristos și Duhul Sfânt sunt darurile lui Dumnezeu pentru tine, pentru ca tu să poți fi întărit cu toată puterea în omul dinlăuntru.