Cooranbong, N. S. W., 15 iulie 1895. Către un medic din Battle Creek.
Iubitul meu frate, Am primit ieri scrisorile tale și le-am citit cu un profund interes. Sunt totdeauna bucuroasă să am vești despre familia ta și despre instituția în care porți răspunderi și nu de mică însemnătate. Unica ta siguranță este de a asculta Cuvântul Domnului, umblând în lumina feței Sale. Vrăjmașul caută fără încetare să inventeze metode prin care să ne tragă pe sfoară și noi trebuie să luăm bine seama la avertismentele date de Dumnezeu.
Dacă ar fi umblat pe căile trasate de El, cei care în trecut au fost stegari în lucrarea lui Dumnezeu L-ar fi onorat mai bine și ar fi fost de mai mare folos. Unii dintre cei ale căror glasuri sunt acum amuțite de moarte ar mai fi putut trăi pentru a da avertizări, îndemnuri și sfaturi. Dacă ar fi luat seama la avertismentele și îndemnurile Duhului lui Dumnezeu, aceia cărora în anii trecuți le-au fost încredințate mari răspunderi ar umbla acum înaintea Lui, puternici și capabili. Atunci când oamenii îi învață pe alții să se sprijine pe ei și să se încreadă în ei, când prin pană sau voce, le dictează altora ce au de făcut, ei îi învață să facă din carne brațul lor, să dea slavă mai degrabă ființelor omenești decât lui Dumnezeu.
Suntem în siguranță numai când Îl înălțăm pe Hristos, vorbind în cuvinte de laudă despre superioritatea Lui. Isaia zice: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oștirilor.” (Isaia 9, 6.7.)
E primejdios ca oamenii să primească sfatul oamenilor, când, prin faptul că fac așa, leapădă sfatul lui Dumnezeu. Vai, ce lecție trebuie să învețe toți înainte de a înțelege că Dumnezeu nu vede așa cum vede omul! Domnul zice: „Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.” (Isaia 55, 8.9.) Dacă nu va avea loc o reformă hotărâtă în mijlocul poporului lui Dumnezeu, El Își va întoarce fața de la el.
Iubite frate, e nevoie de o continuă veghere, ca nu cumva în Battle Creek să fie adăugată clădire peste clădire și să fie îngrămădite dotări peste dotări. Mijloacele cheltuite în felul acesta vor mărturisi împotriva noastră. Voi trebuie să puneți în aplicare planuri înțelepte și să împrăștiați influența care este concentrată în Battle Creek, difuzând lumina pe care Dumnezeu v-a dat-o. Ferice de aceia care seamănă de-a lungul apelor. Cu cât se investește mai mult în Battle Creek, cu atât va fi mai mare cererea de investiții adiționale; dar aceasta nu e după rânduiala lui Dumnezeu și, nu după multă vreme, va fi evidentă greșeala de a fi concentrat dotările în Battle Creek.
Adăugând clădire lângă clădire în Battle Creek, încurajăm neglijarea altor câmpuri. Dotări supraabundente acolo înseamnă lipsă în altă parte. Alte părți ale viei sunt jefuite de mijloacele pe care ar fi trebuit să le aibă. Ar trebui să fie investite mijloace în alte părți, în câștigarea de suflete la adevăr și în procurarea de case de rugăciune pentru ele.
Dumnezeu a scos în evidență faptul că e datoria celor din Battle Creek să ajute instituțiile din alte părți. Ca un înțelept administrator de mijloace, tu ar trebui să-ți împarți forțele, folosind puterea influenței tale pentru a-i ajuta pe cei din întuneric să-L cunoască pe Dumnezeu așa cum este.
Nevoia de planuri mai cuprinzătoare
Cât de multe sunt târgurile și orașele în totul neglijate! Poporul nostru își face rău, îngrămădindu-se într-un singur loc. Când pomii dintr-o pepinieră sunt prea înghesuiți unii în alții, nu pot crește sănătos și viguros. Răsădiți pomii din pepiniera voastră aglomerată. Dumnezeu nu este glorificat prin concentrarea atât de multor dotări într-un singur loc. Faceți loc; sădiți plantele voastre în multe locuri, unde nimeni nu se va rezema pe altul pentru sprijin. Faceți-le loc să crească. Aceasta cere Domnul de la voi.
Mijloacele cheltuite pentru dezvoltarea avantajelor voastre în Battle Creek, care și așa au crescut peste măsură și au trecut de limitele rezonabile, ar trebui să fie folosite la stabilirea de stațiuni misionare în alte părți. Voi ar trebui să faceți planuri mai cuprinzătoare și să vă dezvoltați câmpul de activitate. Ar trebui să trimiteți oameni înțelepți în orașele și târgurile care n-au auzit solia Evangheliei. Alegeți cei mai de valoare oameni, de care vă puteți dispensa, și dați-le prilej să devină purtători de grijă și poveri. Dați-le prilej să dezvolte talanții care în trecut au rămas nefolosiți. Așezați-i acolo unde își pot folosi însușirile date de Dumnezeu pentru chemarea păcătoșilor la pocăință. Dați-le prilej oamenilor care manifestă iubire față de Dumnezeu să facă ceva pentru El.
Oamenii să învețe să se roage cu căldură, iar rugăciunile lor să fie scurte și la subiect. Să se deprindă să vorbească despre Răscumpărătorul omenirii și să-L înalțe pe Omul de pe Golgota mai sus și tot mai sus.
Toate predicile de pe lume nu-i vor face pe oameni să simtă profund nevoile sufletelor ce pier în jurul lor. Nimic nu va trezi în bărbați și femei un zel plin de jertfire de sine, ca trimiterea lor în câmpuri noi, ca să lucreze pentru cei ce se află în întuneric. Pregătiți lucrători care să meargă la drumuri și la garduri. Nu invitați bărbați și femei la centrul cel mare, încurajându-i să părăsească bisericile care au nevoie de ajutorul lor. Bărbații trebuie să se deprindă a purta răspunderi. Între noi, nici unul dintr-o sută nu face altceva decât să se angajeze în lucruri obișnuite, lumești. Noi nu suntem nici pe jumătate trezi față de valoarea sufletelor pentru care a murit Hristos.
Avem nevoie de grădinari înțelepți, care vor răsădi pomii în diferite localități și le vor da mijloacele care-i vor face în stare să crească. E datoria categorică a poporului lui Dumnezeu aceea de a merge în regiunile îndepărtate. Să fie puse la lucru forțe care să desțelenească terenuri noi, pentru a așeza noi centre de influență oriunde se poate găsi o intrare. Adunați lucrători care au un adevărat zel misionar și lăsați-i să meargă să ducă lumina și cunoștința adevărului în locuri îndepărtate și în apropiere. Să ducă principiile reformei sanitare în localitățile care, în mare măsură, nu cunosc aceste principii. Să se formeze grupe și să se dea învățătură cu privire la tratarea bolilor.
E o realitate că, prin influența sanatoriului, adevărul ceresc a ajuns la cunoștința a mii de oameni. Și, cu toate acestea, e de făcut o lucrare care a fost neglijată. S-au cheltuit bani pentru sporirea dotărilor la Battle Creek, când Domnul dorește ca aluatul să fie introdus în masa făinii, pentru ca toată să poată fi dospită. În loc de a se adăuga clădire lângă clădire la sanatoriu, ar trebui să fie acum multe instituții perfect echipate și în stare de activitate în alte locuri.
Sunt oameni care de multă vreme au fost în legătură cu sanatoriul și care totdeauna vor fi umbra altcuiva, dacă sunt reținuți acolo, pe când, dacă li s-ar fi îngăduit să se sprijine pe propria lor putere de judecată, ar fi devenit cunoscători în profunzime, rezemându-se pe propriile lor puteri, în stare să dea sfat înțelept. Bărbații aceștia să aibă prilejul să se deprindă să poarte răspunderi în puterea lui Dumnezeu. În felul acesta, ei vor câștiga o experiență care îi va face în stare să le dea și altora adevărul.
Dar, în loc ca oamenii să fie trimiși din Battle Creek, așa cum a arătat Dumnezeu în mărturiile precise ce au fost date, s-au folosit mii de dolari pentru dezvoltarea instituțiilor și pentru sporirea dotărilor din Battle Creek. Și tot din Battle Creek vine cererea pentru mai multe dotări și pentru mai mulți lucrători. Dar trebuie să aibă loc o schimbare.
Suntem încurajați când vedem lucrarea ce se face în Chicago și în alte câteva locuri. Cu ani de zile în urmă, marile răspunderi concentrate în Battle Creek ar fi trebuit să fie distribuite. Poate că voi priviți cu satisfacție la creșterea mare a sanatoriului din Battle Creek, dar Dumnezeu nu privește la el cu aceeași aprobare ca voi. Dacă s-ar fi dezvoltat instituții în alte locuri, dacă li s-ar fi dat oamenilor prilejul să poarte răspunderi, ar fi fost mult mai multă putere, mult mai multă eficiență în lucrare, iar noi am fi procedat mult mai în armonie cu gândul și voia lui Dumnezeu, de cum am făcut-o. După cum stau acum lucrurile, puțini bărbați poartă răspunderi grele. Câțiva exercită o influență care are o putere de control în administrarea lucrării din locuri îndepărtate și în apropiere, în timp ce sunt mulți care nu poartă răspunderi.
Mulți dintre cei care poartă răspunderi grele au nevoie de pocăință. Hristos le spune și lor, după cum i-a spus pe vremuri lui Nicodem: „Trebuie să vă nașteți din nou”. „Dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” (Ioan 3, 7.3.) Mulți sunt stăpâniți de un duh necreștinesc. Ei n-au învățat încă în școala lui Hristos blândețea și umilința Lui și, dacă nu se schimbă, vor ceda ispitelor lui Satana. An după an, ei poartă răspunderi sacre, dar se dovedesc incapabili să facă deosebire între sacru și profan. Câtă vreme vor continua oamenii aceștia să exercite o influență autoritară? Câtă vreme se va îngădui ca un cuvânt al lor să înalțe sau să doboare, să osândească sau să ridice? Câtă vreme vor deține o așa putere, încât nimeni nu îndrăznește să facă o schimbare în metodele lor?
Înființați centre noi
Oamenii sunt încurajați să se așeze în Battle Creek, să contribuie cu influența lor la construirea unui Ierusalim modern. Aceasta nu e după rânduiala lui Dumnezeu. În felul acesta, alte locuri sunt lipsite de înlesnirile pe care ar trebui să le aibă. Dezvoltați-vă, întindeți-vă; da, dar nu numai într-un singur loc. Ieșiți și înființați centre de influență în locuri în care nu s-a făcut nimic sau aproape nimic. Desfaceți grămada voastră înțepenită; răspândiți razele nefolosite ale luminii în colțurile întunecate ale pământului. E nevoie să se facă o lucrare asemănătoare cu a vulturului care își scutură cuibul.
„Moabul era netulburat din tinerețea lui și se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul, și nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul și nu i s-a schimbat mirosul.” (Ieremia 48, 11.) Lucrul acesta este adevărat despre mulți dintre credincioșii care vin la Battle Creek. Mulți au un zel spasmodic în bătălie, dar lumina lor este ca a unui meteor care strălucește pe cer o clipă și apoi se stinge.
Lucrătorii lui Dumnezeu, care au pe inimă interesele lucrării Lui, să caute să facă ceva pentru oamenii de culoare din câmpul sudic. Administratorii lui Dumnezeu să nu fie mulțumiți numai să atingă câmpul acesta cu vârful degetelor. Cei din centrul lucrării să plănuiască serios pentru câmpul acesta. Mulți au vorbit despre el, dar ce fac ei ca administratori ai mijloacelor lui Dumnezeu? Pentru ce se simt ei liberi să lege capitalul bănesc al lui Dumnezeu în Battle Creek? Pentru ce fac ei chiar lucrurile acelea pe care au fost avertizați să nu le facă? Problema devine serioasă, deoarece avertismentele și îndemnurile au fost date în zadar. Brațele puterii din Battle Creek se întind din ce în ce mai mult, căutând să controleze lucrarea din locurile îndepărtate și din apropiere și să zdrobească ce nu pot controla. Îmi înalț glasul, protestând. Duhul care conduce acum nu este Duhul Domnului.
Domnul a binecuvântat de repetate ori Battle Creek, revărsând Duhul Său asupra bisericii și asupra lucrătorilor, dar cât de puțini au cultivat influența Duhului! Cât de puțini și-au cheltuit banii așa cum a dat îndrumări Dumnezeu! S-au cheltuit mijloace pentru a-i învăța pe aceia care cunosc adevărul, în timp ce câmpuri care sunt în totul neluminate au fost neglijate. Dacă predicatorii ar fi mers așa cum i-a însărcinat Hristos, dacă ar fi folosit darurile încredințate lor pentru a duce lumina la cei care sunt în întuneric, ar fi obținut mult mai multă cunoaștere de Dumnezeu și despre Hristos decât au obținut căutând surplus de educație în școlile noastre.
Nesocotirea responsabilităților date de Dumnezeu
Nu ne-a dat Dumnezeu o lucrare de făcut? Nu ne-a îndemnat El să mergem printre influențele împotrivitoare și să-i întoarcem pe oameni de la rătăcire la adevăr? Pentru ce aceia care s-au adunat în marile adunări din Battle Creek nu au pus în practică adevărul pe care l-au auzit? Dacă ar fi răspândit lumina pe care au primit-o, ce transformare de caracter s-ar fi văzut! Pentru fiecare har împărțit, Dumnezeu ar fi dat har. Ei n-au apreciat așa cum s-ar fi cuvenit lucrarea ce li s-a încredințat, căci altminteri ar fi mers în locurile întunecate ale pământului, pentru a răspândi lumina. Ei ar fi dus lumii solia neprihănirii prin credință și propria lor lumină s-ar fi făcut mai clară și tot mai clară, deoarece Dumnezeu ar fi lucrat prin ei. Mulți au coborât în mormânt cuprinși de rătăcire, deoarece aceia care cunoșteau adevărul nu au transmis cunoștințele prețioase pe care le primiseră. Dacă lumina care a strălucit cu atâta îmbelșugare în Battle Creek ar fi fost răspândită, mulți ar fi fost ridicați, spre a deveni împreună lucrători cu Dumnezeu.
O, dacă frații și surorile noastre ar aprecia adevărul cum se cuvine! O, dacă ar fi sfințiți prin el! O, dacă și-ar da seama că asupra lor zace răspunderea de a le face cunoscut și altora adevărul acesta! Dar ei nu simt importanța trăirii adevărului, a împlinirii cuvintelor lui Hristos! Mulți sunt încrezuți. Ei nu sunt plini de duhul misionar, care ar trebui să-i însuflețească pe ucenicii lui Hristos. Dacă ar ști ce înseamnă chinul sufletesc pentru alții, îngeri de la Dumnezeu ar lucra prin ei pentru a transmite cunoașterea adevărului. Ei ar cunoaște adevărul, iar adevărul i-ar face liberi. Nu s-ar mai cheltui atât pentru a adăuga clădire lângă clădire într-un singur loc, ci banii ar fi folosiți pentru a începe lucrarea în câmpuri noi, pentru a înfige stindardul adevărului în localități care încă n-au fost lucrate. Principiile înălțătoare, purificatoare și înnobilatoare ale cerului ar fi introduse în societate și ar lucra ca aluatul.
Citat dintr-o scrisoare din 1899, scrisă din Cooranbong, N. S. W. Este planul lui Dumnezeu ca acele câmpuri care au dotări mai îmbelșugate să-și împartă avantajele cu câmpurile mai lipsite. Principiul acesta trebuie să fie totdeauna urmat în toate instituțiile noastre. Dumnezeu cere să se facă mai puține planuri de construire în locurile în care lucrarea este deja întemeiată și mijloacele să fie trimise în câmpuri unde, din lipsă de dotări, lucrătorii sunt foarte dezavantajați.