St. Helena, California, 25 iunie 1903. Medicilor noștri din Sanatoriu. Scumpii noștri frați, Aceia care se găsesc în locuri de răspundere în lucrarea Domnului sunt înfățișați ca străjeri pe zidurile Sionului. Dumnezeu îi cheamă pe toți să dea alarma în mijlocul poporului. Faceți ca ea să fie auzită pe toată câmpia. Ziua nenorocirii, a prăpădului și a nimicirii, îi pândește pe toți cei ce săvârșesc nelegiuirea. Mâna Domnului va cădea cu deosebită severitate asupra străjerilor care nu au pus în fața poporului în chip lămurit obligația sa față de El, care este proprietarul lui prin creațiune și prin răscumpărare. Fraților, Domnul vă invită să vă cercetați inima de aproape. El vă invită să vă împodobiți cu adevărul în purtarea voastră de toate zilele și în toate comportările voastre unii față de alții. El cere de la voi o credință care lucrează din iubire și curăță sufletul. E primejdios ca voi să o luați ușor cu cerințele sfinte ale conștiinței, e primejdios să dați un exemplu care îi conduce pe alții într-o direcție greșită. Creștinii ar trebui să ducă cu ei, oriunde merg, dulcea mireasmă a neprihănirii lui Hristos, dovedind că ascultă de invitația: „Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. (Matei 11, 29.30.) Învățați voi zilnic în școala lui Hristos -- învățați cum să alungați îndoiala și bănuielile, învățați cum să fiți sinceri și nobili în umblarea cu frații voștri, pentru binele vostru și de dragul lui Hristos?
Adevărul prezent conduce înainte și în sus, adunându-i pe cei nevoiași, pe cei oprimați, pe cei suferinzi și pe cei lipsiți. Toți cei care vin trebuie să fie aduși în staul. În viața lor trebuie să se petreacă o reformă care să facă din ei membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc. Auzind solia adevărului, oamenii sunt conduși la acceptarea Sabatului și la unirea cu biserica prin botez. Ei urmează să poarte semnul lui Dumnezeu, ținând Sabatul creațiunii. Ei trebuie să știe pentru ei înșiși că ascultarea de poruncile lui Dumnezeu înseamnă viață veșnică.
Într-o astfel de lucrare pot fi investite, fără teamă de pierdere, mijloace și muncă sârguincioasă, deoarece e o lucrare care va dăinui. În felul acesta, aceia care au fost morți în păcate și fărădelege sunt aduși în comuniune cu sfinții și sunt făcuți să șadă în locuri cerești împreună cu Hristos. Picioarele lor sunt așezate pe o temelie sigură. Ei sunt făcuți în stare să atingă un nivel înalt, chiar cele mai ridicate înălțimi ale credinței, deoarece creștinii fac cărări drepte cu picioarele lor, ca nu cumva cel care șchiopătează să fie abătut din cale.
Fiecare comunitate trebuie să lucreze pentru cei gata să piară din cuprinsul granițelor ei și apoi și pentru cei din afară. Membrii trebuie să strălucească în afară ca pietre vii din templul lui Dumnezeu, reflectând lumina cerească. Nu trebuie să se facă o lucrare la noroc, la întâmplare, împrăștiată. A ține strâns sufletele care pier înseamnă mai mult decât de a face rugăciuni pentru un bețiv și apoi, pentru că el plânge și-și mărturisește murdăriile sufletului, să-l declari mântuit. Lupta trebuie să se dea iar și iar.
Membrii fiecărei comunități să simtă că au datoria de a lucra pentru cei care sunt în vecinătatea lor. Fiecare dintre cei care pretind că stau sub stindardul lui Hristos să-și dea seama că a intrat în legământ cu Dumnezeu, pentru a face lucrarea Mântuitorului. Aceia care s-au ocupat de lucrarea aceasta să nu obosească în facerea de bine. Atunci când cei răscumpărați vor sta înaintea lui Dumnezeu, suflete prețioase care sunt acolo datorită eforturilor credincioase și răbdătoare, depuse în folosul lor, datorită rugăminților și străduințelor călduroase de a fugi în Cetățuie, vor răspunde când li se vor striga numele. În felul acesta, aceia care în lumea aceasta au fost împreună lucrători cu Dumnezeu își vor primi răsplata.
Predicatorii bisericilor populare nu vor îngădui ca adevărul să le fie prezentat oamenilor de la amvoanele lor. Vrăjmașul îi îndeamnă să se împotrivească adevărului cu înverșunare și cu răutate. Se născocesc minciuni. Se repetă cele suferite de Hristos de la conducătorii iudei. Satana se străduiește să eclipseze orice rază de lumină ce pornește de la Dumnezeu către poporul Său. El lucrează prin pastori, așa cum a lucrat prin preoții și conducătorii de pe vremea Domnului Hristos. Vor aceia care cunosc adevărul să se alipească la această grupă, ca să-i împiedice, să-i încurce și să-i abată din cale pe cei care încearcă să lucreze pe calea rânduită de Dumnezeu pentru înaintarea lucrării Sale, pentru a înfige stindardul adevărului în regiunile întunecate?
Solia noastră
Solia îngerului al treilea, îmbrățișând soliile primului și celui de-al doilea înger, este solia pentru timpul prezent. Noi trebuie să înălțăm stindardul pe care e scris: „Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”. Lumea urmează să-L întâlnească în curând pe marele Legiuitor în problema Legii Lui călcate. Acesta nu e un timp când să dăm la o parte din văzul nostru marile probleme care ne stau în față. Dumnezeu îl cheamă pe poporul Său să înalțe Legea și să o facă onorabilă. Atunci când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie, lumii i-a fost dat Sabatul, pentru ca omul să-și poată aduce aminte pururea că Dumnezeu a creat lumea în șase zile. El S-a odihnit în ziua a șaptea, binecuvântând-o ca zi de odihnă a Sa, și a dat-o ființelor pe care le crease, pentru ca ele să-și aducă aminte de El, ca adevăratul și viul Dumnezeu.
Prin marea Sa putere, în ciuda opoziției lui Faraon, Dumnezeu l-a eliberat pe poporul Său din Egipt, pentru ca să poată ține Legea care îi fusese dată în Eden. El l-a adus la Sinai să asculte proclamarea acestei Legi. Proclamând Cele Zece Porunci înaintea copiilor lui Israel, cu propria Sa voce, Dumnezeu a demonstrat importanța lor. Într-o grandoare înspăimântătoare, El a făcut cunoscută maiestatea și autoritatea Sa, ca Stăpân al lumii. El a făcut lucrul acesta ca să impresioneze poporul cu sfințenia Legii Sale și cu însemnătatea ascultării de ea. Puterea și gloria cu care a fost dată Legea descoperă importanța ei. Aceasta este credința dată sfinților o dată pentru totdeauna de Hristos, Mântuitorul nostru, care a vorbit de pe Sinai.
Semnul legăturii noastre cu Dumnezeu
Prin ținerea Sabatului, copiii lui Israel aveau să fie deosebiți de toate celelalte națiuni. „Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele”, spunea Hristos, „căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc. Aceasta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic; căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a răsuflat”. „Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat” (Exod 31, 13.17.16.)
Sabatul este un semn al legăturii care există între Dumnezeu și poporul Său -- un semn că ei sunt supușii Săi ascultători, că ei păzesc Legea Lui sfântă. Ținerea Sabatului este mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru a păstra cunoașterea de El și pentru a-i deosebi pe supușii Săi loiali de călcătorii Legii Sale.
Aceasta este credința dată o dată pentru totdeauna sfinților, care stau cu putere morală înaintea lumii, ținând cu tărie această credință.
Vom avea parte de împotrivire atunci când proclamăm solia îngerului al treilea. Satana va introduce tot felul de născociri pentru a face fără efect credința încredințată sfinților o dată pentru totdeauna. „Mulți îi vor urma în destrăbălările lor. Și din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înșelătoare, să aibă un câștig de la voi. Dar osânda îi paște de multă vreme, și pierzarea lor nu dormitează.” (2 Petru 2, 2.3.) Dar, în ciuda împotrivirii, toți urmează să audă cuvintele adevărului.
Legea lui Dumnezeu este temelia oricărei reformațiuni dăinuitoare. Noi trebuie să prezentăm lumii, în cuvinte clare și precise, nevoia de a asculta de Legea aceasta. Ascultarea de Legea lui Dumnezeu este cel mai puternic îndemn la hărnicie, economie, sinceritate și o relație corectă între oameni.
Legea lui Dumnezeu trebuie să fie mijlocul de educație în familie. Părinții sunt sub cea mai solemnă obligație de a asculta de această lege, dându-le copiilor lor un exemplu de cea mai strictă integritate. Bărbații din poziții de răspundere, a căror influență este mult cuprinzătoare, trebuie să-și supravegheze bine căile și faptele, păstrând pururi temerea de Dumnezeu înaintea lor. „Temerea de Domnul este începutul înțelepciunii”. (Psalmii 111, 10.) Aceia care ascultă cu sârguință de glasul Domnului și țin cu bucurie poruncile Lui vor fi în numărul celor care îl văd pe Dumnezeu. „Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi și să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiți, și să ne țină în viață, cum face astăzi. Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.” (Deuteronom 6, 24.25.)
Lucrarea noastră, a celor credincioși adevărului, este de a prezenta înaintea lumii imutabilitatea Legii lui Dumnezeu. Predicatorii și învățătorii, medicii și îngrijitorii de bolnavi sunt obligați prin legământul cu Dumnezeu să prezinte importanța ascultării de Legea Sa. Noi trebuie să fim caracterizați ca un popor care ține poruncile. Domnul a arătat lămurit că El are o lucrare de făcut pentru lume. Cum trebuie să fie făcută aceasta? Să ne străduim să găsim calea cea mai bună și apoi să îndeplinim voia Domnului.
Lumea aceasta este o școală de educație pentru o școală superioară, iar viața aceasta, o pregătire pentru viața viitoare. Aici trebuie să fim pregătiți pentru intrarea în curțile cerești. Aici trebuie să primim să credem și să practicăm adevărul, până vom fi pregătiți pentru a locui cu sfinții în lumină.
Sanatoriile noastre trebuie să fie înființate, având în vedere un singur scop proclamarea adevărului prezent. Și trebuie să fie în așa fel conduse, încât să facă, asupra minții celor care vin pentru tratament, o impresie hotărâtă în favoarea adevărului. Purtarea fiecărui lucrător trebuie să fie o influență de partea cea bună. Noi avem de dus lumii o solie de avertizare și zelul nostru, devotamentul nostru în serviciul lui Dumnezeu trebuie să dea mărturie pentru adevăr.